Icoană rusească, Școala din Moscova, aprox. 1700

Orice vindecare este o putere dumnezeiască, nu lumească !

Pericopa evanghelică de duminică este povestea vindecării bărbatului neputincios din Evanghelia după Ioan 5, 1-15. O vindecare făcută într-o zi de șabat, ziua… sacră, de odihnă a evreilor. Mesajul lui Iisus în acest text ? Sunt două: vindecarea este o putere a lui Dumnezeu, nu a apei și a respecta o zi sfântă înseamnă a respecta și a iubi viața ca dar dumnezeiesc, a-L respecta pe Dumnezeu dătătorul de viață, nu de moarte !

Iată textul:

Ioan 5, 1-15: După acestea, era sărbătoarea iudeilor și a urcat Iisus la Ierusalim. Este în Ierusalim, la (Poarta) Oilor o scăldătoare care în ebraică se cheamă Vitesda și care are cinci porticuri. Stătea acolo mulțime multă de bolnavi, orbi, șchiopi, neputincioși („uscați”) [așteptând mișcarea apei căci un înger se cobora când și când în scăldătoare și tulbura apa și cel ce intra primul după tulburarea apei se făcea sănătos și niciodată nu se mai atingea de el vreo boală.] Era acolo și un om ce zăcea bolnav de 38 de ani. Văzându-l Iisus zăcând pe jos și știind că stătea așa acolo de multă vreme îi spune: vrei să te faci sănătos ? Și bolnavul I-a răspuns: Doamne, nu am om ca să mă arunce în scăldătoare când se tulbură apa; când să mă duc și eu, altul coboară înaintea mea. Și Iisus îi zice: scoală, ridică-ți patul tău și umblă. Și pe dată omul s-a făcut sănătos și și-a ridicat patul și a început să umble. Și era șabatul în ziua aceea. Au spus iudeii celui vindecat: e șabat, nu-ți este îngăduit să-ți ridici patul, iar el le-a răspuns: cel care m-a făcut sănătos, acela mi-a zis: ridică-ți patul tău și umblă și ei l-au întrebat: cine este omul care ți-a spus ție: ridică-ți patul tău și umblă, dar vindecatul nu știa cine este. Căci Iisus se strecurase afară din mulțimea care era multă în locul acela. După acestea Iisus l-a găsit (pe cel pe care-l vindecase) în Templu și i-a zis: vezi că te-ai făcut sănătos. Să nu mai păcătuiești, ca să nu-ți fie mai rău. Și omul a plecat și le-a vestit iudeilor că Iisus este cel care l-a făcut sănătos.

Ioan 5, 1-15: ΜΕΤΑ ταῦτα ἦν ἡ ἑορτὴ τῶν ᾿Ιουδαίων, καὶ ἀνέβη ὁ ᾿Ιησοῦς εἰς ῾Ιεροσόλυμα. ἔστι δὲ ἐν τοῖς ῾Ιεροσολύμοις ἐπὶ τῇ προβατικῇ κολυμβήθρα, ἡ ἐπιλεγομένη ἑβραϊστὶ Βηθεσδά, πέντε στοὰς ἔχουσα. ἐν ταύταις κατέκειτο πλῆθος πολὺ τῶν ἀσθενούντων, τυφλῶν, χωλῶν, ξηρῶν, [ἐκδεχομένων τὴν τοῦ ὕδατος κίνησιν. ἄγγελος γὰρ κατὰ καιρὸν κατέβαινεν ἐν τῇ κολυμβήθρᾳ, καὶ ἐταράσσετο τὸ ὕδωρ· ὁ οὖν πρῶτος ἐμβὰς μετὰ τὴν ταραχὴν τοῦ ὕδατος ὑγιὴς ἐγίνετο ᾧ δήποτε κατείχετο νοσήματι.] ἦν δέ τις ἄνθρωπος ἐκεῖ τριάκοντα καὶ ὀκτὼ ἔτη ἔχων ἐν τῇ ἀσθενείᾳ αὐτοῦ. τοῦτον ἰδὼν ὁ ᾿Ιησοῦς κατακείμενον, καὶ γνοὺς ὅτι πολὺν ἤδη χρόνον ἔχει, λέγει αὐτῷ· θέλεις ὑγιὴς γενέσθαι; ἀπεκρίθη αὐτῷ ὁ ἀσθενῶν· Κύριε, ἄνθρωπον οὐκ ἔχω, ἵνα ὅταν ταραχθῇ τὸ ὕδωρ, βάλῃ με εἰς τὴν κολυμβήθραν· ἐν ᾧ δὲ ἔρχομαι ἐγώ, ἄλλος πρὸ ἐμοῦ καταβαίνει. λέγει αὐτῷ ὁ ᾿Ιησοῦς· ἔγειρε, ἆρον τὸν κράβαττόν σου καὶ περιπάτει. καὶ εὐθέως ἐγένετο ὑγιὴς ὁ ἄνθρωπος, καὶ ἦρε τὸν κράβαττον αὐτοῦ καὶ περιεπάτει. ἦν δὲ σάββατον ἐν ἐκείνῃ τῇ ἡμέρᾳ. ἔλεγον οὖν οἱ ᾿Ιουδαῖοι τῷ τεθεραπευμένῳ· σάββατόν ἐστιν· οὐκ ἔξεστί σοι ἆραι τὸν κράβαττον. ἀπεκρίθη αὐτοῖς· ὁ ποιήσας με ὑγιῆ, ἐκεῖνός μοι εἶπεν· ἆρον τὸν κράβαττόν σου καὶ περιπάτει. ἠρώτησαν οὖν αὐτόν· τίς ἐστιν ὁ ἄνθρωπος ὁ εἰπών σοι, ἆρον τὸν κράβαττόν σου καὶ περιπάτει; ὁ δὲ ἰαθεὶς οὐκ ᾔδει τίς ἐστιν· ὁ γὰρ ᾿Ιησοῦς ἐξένευσεν ὄχλου ὄντος ἐν τῷ τόπῳ. μετὰ ταῦτα εὑρίσκει αὐτὸν ὁ ᾿Ιησοῦς ἐν τῷ ἱερῷ καὶ εἶπεν αὐτῷ· ἴδε ὑγιὴς γέγονας· μηκέτι ἁμάρτανε, ἵνα μὴ χεῖρόν σοί τι γένηται. ἀπῆλθεν ὁ ἄνθρωπος καὶ ἀνήγγειλε τοῖς ᾿Ιουδαίοις ὅτι ᾿Ιησοῦς ἐστιν ὁ ποιήσας αὐτὸν ὑγιῆ.

1.Era sărbătoarea iudeilor, era șabatul

Suntem în Ierusalim, poate de Paște, în anul 28, sau la Sărbătoarea Corturilor, din anul 29 sau, poate, doar într-o zi de șabat.  În text se spune doar atât: era sărbătoarea iudeilor ! Fie Ioan uitase să-i spună ucenicului care i-a scris povestea ce sărbătoare era, fie până la ultimul ucenic care ne-a lăsat forma finală a Evangheliei… numele sărbătorii se pierduse.

Ne putem gândi la Paște… sărbătoarea prin excelență ! De altfel, în capitolul următor Ioan spune: se apropia Paștele, sărbătoarea iudeilor/ἦν δὲ ἐγγὺς τὸ πάσχα, ἡ ἑορτὴ τῶν ᾿Ιουδαίων (6, 4). Desigur, Paștele un an mai târziu.

Dar, tot atât de bine ne putem gândi la șabat, tot o sărbătoare a iudeilor… prin excelență !

Totuși, nu este așa. În primul rând șabatul nu era o sărbătoare, cum este duminica noastră, ci… ziua de odihnă. Și, în al doilea rând  povestitorul spune ceva mai departe, explicit, și era șabatul în ziua aceea, ca o adăugire: pe lângă sărbătoare, mai era și o zi de șabat !

Așadar, sărbătoarea iudeilor era, mai degrabă, Paștele sau o altă mare sărbătoare ( a Azimilor sau a Corturilor) și Iisus vindecă un om țintuit la pat de 38 de ani într-o zi de sărbătoare și de șabat ! Un sacrilegiu nemaivăzut !

Tehnic vorbind, pe rabini îi scandalizează, cel puțin la prima vedere, nu atât miracolul vindecării (doar Dumnezeu o putea face, ceea ce însemna că Iisus este Dumnezeu, lucru pe care nu-l puteau nici înțelege, nici accepta/tolera), cât faptul că Iisus i-a spus omului pe care-l vindecase: ridică-ți patul ! De șabat nu era voie să ridici și să duci/cari greutăți, pentru că, fiind ziua odihnei, nu era voie să faci nici un efort și nici o muncă. Pedeapsa pentru profanarea șabatului era… lapidarea.

Iată prescripția pentru șabat din Cartea Ieșirii/ Exod 20: 8, 10, 11:

Adu-ți aminte de ziua a șaptea ca s-o ții ca pe o zi sfântă /8

זָכֹור אֶת־יֹום הַשַּׁבָּת לְקַדְּשֹֽׁו

Și ziua a șaptea este ziua de odihnă (închinată) Domnului Dumnezeu (Iahve Elohim) și (pentru aceasta) să nu lucrezi nimic nici tu, nici fiul, nici fiica, nici robul, nici roaba ta, nici vitele tale și nici străinul care ți-a trecut pragul casei și locuiește în casa ta.

Pentru că Dumnezeu (Iahve) în șase zile a făcut cerurile și pământul și marea și toate câte se află în ele și S-a odihnit în ziua a șaptea și de aceea a binecuvântat Dumnezeu (Iahve) ziua de șabat și a sfințit-o.

וְיֹום הַשְּׁבִיעִי שַׁבָּת לַיהוָה אֱלֹהֶיךָ לֹֽא־תַעֲשֶׂה כָל־מְלָאכָה אַתָּה וּבִנְךָֽ־וּבִתֶּךָ עַבְדְּךָ וַאֲמָֽתְךָ וּבְהֶמְתֶּךָ וְגֵרְךָ אֲשֶׁר בִּשְׁעָרֶֽיךָ

כִּי שֵֽׁשֶׁת־יָמִים עָשָׂה יְהוָה אֶת־הַשָּׁמַיִם וְאֶת־הָאָרֶץ אֶת־הַיָּם וְאֶת־כָּל־אֲשֶׁר־בָּם וַיָּנַח בַּיֹּום הַשְּׁבִיעִי עַל־כֵּן בֵּרַךְ יְהוָה אֶת־יֹום הַשַּׁבָּת וַֽיְקַדְּשֵֽׁהוּ

μνήσθητι τὴν ἡμέραν τῶν σαββάτων ἁγιάζειν αὐτήν (…) τῇ δὲ ἡμέρᾳ τῇ ἑβδόμῃ σάββατα κυρίῳ τῷ θεῷ σου οὐ ποιήσεις ἐν αὐτῇ πᾶν ἔργον σὺ καὶ ὁ υἱός σου καὶ ἡ θυγάτηρ σου ὁ παῖς σου καὶ ἡ παιδίσκη σου ὁ βοῦς σου καὶ τὸ ὑποζύγιόν σου καὶ πᾶν κτῆνός σου καὶ ὁ προσήλυτος ὁ παροικῶν ἐν σοί

Și iată ce pățea cineva care nesocotea șabatul:

Numerii, 15,32-36:

Și când erau fiii lui Israel în deșert au găsit un om care aduna lemne în ziua de șabat

Și l-au adus cei ce l-au găsit adunând lemne la Moise și la Aaron  și (l-au arătat) întregii  obști

Și l-au pus sub pază, pentru că nu le era limpede ce să-i facă.

Și i-a spus Iahve lui Moise că bărbatul (trebuie să moară) și, deci, să fie dat morții,  și că toată obștea (va trebui) să-l omoare cu pietre, în afara taberei.

Și l-a scos toată obștea afară din tabără și l-au omorât cu pietre și bărbatul a murit, așa cum i-a poruncit Iahve lui Moise

וַיִּהְיוּ בְנֵֽי־יִשְׂרָאֵל בַּמִּדְבָּר וַֽיִּמְצְאוּ אִישׁ מְקֹשֵׁשׁ עֵצִים בְּיֹום הַשַּׁבָּֽת

וַיַּקְרִיבוּ אֹתֹו הַמֹּצְאִים אֹתֹו מְקֹשֵׁשׁ עֵצִים אֶל־מֹשֶׁה וְאֶֽל־אַהֲרֹן וְאֶל כָּל־הָעֵדָֽה

  וַיַּנִּיחוּ אֹתֹו בַּמִּשְׁמָר כִּי לֹא פֹרַשׁ מַה־יֵּעָשֶׂה לֹֽו

וַיֹּאמֶר יְהוָה אֶל־מֹשֶׁה מֹות יוּמַת הָאִישׁ רָגֹום אֹתֹו בָֽאֲבָנִים כָּל־הָעֵדָה מִחוּץ לַֽמַּחֲנֶֽה

וַיֹּצִיאוּ אֹתֹו כָּל־הָעֵדָה אֶל־מִחוּץ לַֽמַּחֲנֶה וַיִּרְגְּמוּ אֹתֹו בָּאֲבָנִים וַיָּמֹת כַּאֲשֶׁר צִוָּה יְהוָה אֶת־מֹשֶֽׁה

καὶ ἦσαν οἱ υἱοὶ Ισραηλ ἐν τῇ ἐρήμῳ καὶ εὗρον ἄνδρα συλλέγοντα ξύλα τῇ ἡμέρᾳ τῶν σαββάτων καὶ προσήγαγον αὐτὸν οἱ εὑρόντες αὐτὸν συλλέγοντα ξύλα τῇ ἡμέρᾳ τῶν σαββάτων πρὸς Μωυσῆν καὶ Ααρων καὶ πρὸς πᾶσαν συναγωγὴν υἱῶν Ισραηλ καὶ ἀπέθεντο αὐτὸν εἰς φυλακήν οὐ γὰρ συνέκριναν τί ποιήσωσιν αὐτόν καὶ ἐλάλησεν κύριος πρὸς Μωυσῆν λέγων θανάτῳ θανατούσθω ὁ ἄνθρωπος λιθοβολήσατε αὐτὸν λίθοις πᾶσα ἡ συναγωγή καὶ ἐξήγαγον αὐτὸν πᾶσα ἡ συναγωγὴ ἔξω τῆς παρεμβολῆς καὶ ἐλιθοβόλησαν αὐτὸν πᾶσα ἡ συναγωγὴ λίθοις ἔξω τῆς παρεμβολῆς καθὰ συνέταξεν κύριος τῷ Μωυσῇ

De aceea rabinii voiau să-L omoare pe Iisus, ca pe unul care încălcase, profanase șabatul și ca pe un blasfemiator care făcea minuni/vindecări, numindu-se Fiul lui Dumnezeu, adică Dumnezeu.

2. Iisus – Goelul sau ajutorul neașteptat

Figura lui Iisus aici este foarte importantă: întruchipează ajutorul divin venit de nicăieri, atunci când nu te mai aștepți să vină. Goelul/Răscumpărătorul care apare în Cartea lui Iov. Cel care are grijă de tine când nu mai ai pe nimeni, nici un ajutor!

Un ajutor care înviază, care dăruiește viață, nu moarte… de șabat ! Textul lucrează cu simboluri foarte subtile: nu întâmplător sunt folosite verbele, deja încărcate de un simbolism evident: eghire, aron/ ἔγειρε, ἆρον, adică scoală-te din morți, devino viu, învie și ridică. A se scula și a ridica (două sinonime): a învia și a se ridica din starea de moarte, a renaște, pentru că neputinciosul, care putea fi un paralitic sau un schilod (un uscat cum spune textul, un uscățiv, un om foarte slab,  sau cu picioatele… atrofiate), zăcuse ca mort, stare proprie păcatului !

Și nu întâmplător vindecarea are loc la … scăldătoare, de fapt la unul din multele bazine (în care se strângea apă de ploaie) – rezerve de apă din Ierusalim: apa întreține viața și purifică. Totuși, deși este evident simbolismul apei și, poate, al botezului subînțeles, Iisus nu vindecă cu apă, ci cu puterea pe care o are de la Tatăl Său, Dumnezeu.

Este felul cel mai convingător de a le arăta oamenilor că nici un element din natură nu are puteri tămăduitoare prin sine și că singura putere tămăduitoare este puterea dumnezeiască, cea care poate face orice materie să devină tămăduitoare.

Și, în treacăt să spunem că pasajul cu îngerul care tulbura apele pare a fi o interpolare, o adăugire târzie, în povestea evanghelică: [… așteptând mișcarea apei, căci un înger se cobora când și când în scăldătoare și tulbura apa și cel ce intra primul după tulburarea apei se făcea sănătos și niciodată nu se mai atingea de el vreo boală.] Este un fragment care lipsește din majoritatea manuscriselor celor mai vechi și care  pare o glosă populară, dar care s-a răspândit foarte mult și pe care o găsim în multe variante în manuscrisele mai târzii.

Scăldătoarea Vitesda/The Pool of Bethesda (1877), de Robert Bateman (1836 – 1889)

Așadar, de ce l-a ales Iisus tocmai pe bărbatul acela ? Tocmai pentru că fusese lăsat singur, complet neajutorat, disperat și totuși… încrezător,  pentru că nu avea nici un ajutor…  în afară de Dumnezeu.

3.Vitesda… scăldătoarea izvorului

Locul unde se petrece povestea este un bazin, o piscină dublă construită lângă Poarta Oilor, una din porțile Ierusalimului unde, probabil se ținea un târg de oi și se sacrificau și oile pentru Templu. Ea apare pomenită și în Sulul de Cupru descoperit la Qumran (grota III) ca Betesdathaim, un dual care ne arată că erau două bazine.

De fapt, trebuie că era un singur bazin împărțit în două de un portic și mărginit, pe ficare latură, de câte un portic. Astfel că porticurile erau în număr de cinci. Acest bazin se afla lângă Templu și probabil, era folosit de preoți la spălarea oilor sacrificate.

Vitesda, machetă

Se pare, după cum arată săpăturile arheologice ( a se vedea lucrarea lui J. Jeremias, The Redescovery of Bethesda, Luisville 1956), că scăldătoarea (aflată aproape de locul unde s-a construit Biserica Sf. Ana) era trapezoidală și că primul bazin, spre nord, avea 40 m lungime și 50 m și 53 m lățime și că al doilea, spre sud, avea  48 m lungime și 57,50 m și 65,50 m lățime. Interesant este că în primul se colecta apa de ploaie, dar al doilea se umplea, la răstimpuri, și cu apa unui izvor, a unui șuvoi impetuos care curgea intermitent și care făcea apa de ploaie adunată să se miște și … să se tulbure ! Se pare că izvorul alimenta ambele bazine, trecând de la unul la altul printr-un tub colector.

Ruinele Vitesdei

Ruinele Vitesdei

Și se pare că Vitesda/ Βηθεσδά în greacă, înseamnă nu Casa Îndurării sau Casa Milei sau Casa Grației Divine (Beit/בַּיִת și hesed חֶסֶד) care pare a fi o etimologie târzie, creștină, ci Casa Izvorului sau a șuvoiului( Beit בַּיִת și esed/אֶשֶׁד = izvor de apă, curent, șuvoi, cascadă).

Eusebiu din Cesareea (episcop al Cesareei între anii 260-340) în Onomastikon-ul său (Dicționar de nume biblice) scria:

Vitesda este o scăldătoare în Ierusalim, care este a oilor și care avea pe vremuri cinci porticuri. Și acum se văd cele două bazine gemene, cum fiecare se umple cu apă de ploaie și cum doar în unul din ele, în chip minunat, apa arată roșie ca sângele: este o urmă, cum spun unii, că acolo, odinioară, (preoții își spălau) victimele, oile sacrificate;  de aceea se și cheamă „a oilor” de la sacrificiile aduse.

Putea deservi, așadar, și Templul dar și oborul de oi, sau putea fi o baie rituală, o mikve, a Templului unde pelerinii se purificau, obligatoriu, înainte a intra în Casa Domnului. și puțin probabil să fi fost un străvechi sanctuar de vindecare cu băi (s-a formulat și o asemenea ipoteză !) de tip asklepion/æsculapium, cum aveau grecii pentru zeul vindecărilor, Asklepios/Esculap. Asta pentru că în vechiul Israel baia rituală era una din legile cele mai stricte. De pildă esenienii aveau bazine cu apă în care își făceau zilnic baia rituală de purificare.

Cât despre Poarta Oilor, ea apare și în Cartea lui Neemia (3, 1 și 32) ca Șaar ha-Țon  (שַׁעַר הַצֹּאן):

Și s-a ridicat Eliașiv, marele preot, și frații lui, preoții, și au construit Poarta Oilor și au sfințit-o și i-au pus canaturi și (au (re)construit) și  au sfințit (zidul) până la turnul Meah (Al celor O Sută) și până la turnul Hananeel.

וַיָּקָם אֶלְיָשִׁיב הַכֹּהֵן הַגָּדֹול וְאֶחָיו הַכֹּהֲנִים וַיִּבְנוּ אֶת־שַׁעַר הַצֹּאן הֵמָּה קִדְּשׁוּהוּ וַֽיַּעֲמִידוּ דַּלְתֹתָיו וְעַד־מִגְדַּל הַמֵּאָה קִדְּשׁוּהוּ עַד מִגְדַּל חֲנַנְאֵֽל

καὶ ἀνέστη Ελισουβ ὁ ἱερεὺς ὁ μέγας καὶ οἱ ἀδελφοὶ αὐτοῦ οἱ ἱερεῖς καὶ ᾠκοδόμησαν τὴν πύλην τὴν προβατικήν αὐτοὶ ἡγίασαν αὐτὴν καὶ ἔστησαν θύρας αὐτῆς καὶ ἕως πύργου τῶν ἑκατὸν ἡγίασαν ἕως πύργου Ανανεηλ

Lecția lui Iisus ? Salvarea vine întodeauna, dar uneori atunci când te aștepți mai puțin și, întotdeauna, de la Dumnezeu.

Iată și vindecări asemănătoare în evangheliile sinoptice:

Marcu 2, 1-12: Și Iisus s-a întors după câteva zile în Capernaum și s-a auzit că e în casă (în casa lui Petru). Numaidecât s-au adunat atât de mulți că nu mai era loc (și casa era plină) până la ușă. Iisus ținea o predică și iată că vin la El unii care duceau un paralitic, purtat de patru oameni. Neputând ei să se apropie de El din cauza mulțimii, au scos acoperișul (camerei) unde era Iisus, au făcut o spărtură și au lăsat în jos patul pe care zăcea paraliticul. Văzând Iisus credința lor îi spune paraliticului: fiule, ți-au fost iertate păcatele. Și erau acolo unii dintre cărturari care ședeau și cugetau în inimile lor: ce blasfemii spune omul ăsta ? Cine poate ierta păcatele, dacă nu Unul Dumnezeu ? Și numaidecât cunoscând Iisus în Duhul Său că așa cugetau în sinea lor, le-a zis: de ce cugetați acestea în inimile voastre ? Ce este mai ușor ? Să spui paraliticului: iertate-ți sunt păcatele sau să-i spui: scoală, ridică-ți patul și umblă ? Ca să vedeți că putere are Fiul Omului să ierte pe pământ păcatele îi zice paraliticului: ție îți spun,  scoală și ridică-ți patul și du-te la casa ta. Și paraliticul s-a sculat pe dată și, luându-și patul,  a ieșit în fața tuturor, ca toți să se minuneze și să-L slăvească pe Dumnezeu zicând:  lucruri ca acestea n-am văzut niciodată.

Marcu 2, 1-12: ΚΑΙ εἰσῆλθε πάλιν εἰς Καπερναοὺμ δι᾿ ἡμερῶν καὶ ἠκούσθη ὅτι εἰς οἶκόν ἐστι. καὶ εὐθέως συνήχθησαν πολλοί, ὥστε μηκέτι χωρεῖν μηδὲ τὰ πρὸς τὴν θύραν· καὶ ἐλάλει αὐτοῖς τὸν λόγον. καὶ ἔρχονται πρὸς αὐτὸν παραλυτικὸν φέροντες, αἰρόμενον ὑπὸ τεσσάρων. καὶ μὴ δυνάμενοι προσεγγίσαι αὐτῷ διὰ τὸν ὄχλον, ἀπεστέγασαν τὴν στέγην ὅπου ἦν, καὶ ἐξορύξαντες χαλῶσι τὸν κράβαττον, ἐφ᾿ ᾧ ὁ παραλυτικὸς κατέκειτο. ἰδὼν δὲ ὁ ᾿Ιησοῦς τὴν πίστιν αὐτῶν λέγει τῷ παραλυτικῷ· τέκνον, ἀφέωνταί σοι αἱ ἁμαρτίαι σου. ἦσαν δέ τινες τῶν γραμματέων ἐκεῖ καθήμενοι καὶ διαλογιζόμενοι ἐν ταῖς καρδίαις αὐτῶν·  τί οὗτος οὕτω λαλεῖ βλασφημίας; τίς δύναται ἀφιέναι ἁμαρτίας εἰ μὴ εἷς ὁ Θεός; καὶ εὐθέως ἐπιγνοὺς ὁ ᾿Ιησοῦς τῷ πνεύματι αὐτοῦ ὅτι οὕτως αὐτοὶ διαλογίζονται ἐν ἑαυτοῖς, εἶπεν αὐτοῖς· τί ταῦτα διαλογίζεσθε ἐν ταῖς καρδίαις ὑμῶν; τί ἐστιν εὐκοπώτερον, εἰπεῖν τῷ παραλυτικῷ, ἀφέωνταί σου αἱ ἁμαρτίαι, ἢ εἰπεῖν, ἔγειρε καὶ ἆρον τὸν κράβαττόν σου καὶ περιπάτει; ἵνα δὲ εἰδῆτε ὅτι ἐξουσίαν ἔχει ὁ υἱὸς τοῦ ἀνθρώπου ἀφιέναι ἐπὶ τῆς γῆς ἁμαρτίας, λέγει τῷ παραλυτικῷ. σοὶ λέγω, ἔγειρε καὶ ἆρον τὸν κράβαττόν σου καὶ ὕπαγε εἰς τὸν οἶκόν σου. καὶ ἠγέρθη εὐθέως, καὶ ἄρας τὸν κράβαττον ἐξῆλθεν ἐναντίον πάντων, ὥστε ἐξίστασθαι πάντας καὶ δοξάζειν τὸν Θεὸν λέγοντας ὅτι οὐδέποτε οὕτως εἴδομεν.

***

Matei 9, 1-8: Intrând în corabie, Iisus a trecut şi a venit în cetatea Sa. Şi iată, I-au adus un slăbănog zăcând pe pat. Şi Iisus, văzând credinţa lor, a zis slăbănogului: Îndrăzneşte, fiule! Iertate sunt păcatele tale! Dar unii dintre cărturari ziceau în sine: Acesta huleşte. Şi Iisus, ştiind gândurile lor, le-a zis: Pentru ce cugetaţi rele în inimile voastre? Căci ce este mai lesne a zice: Iertate sunt păcatele tale, sau a zice: Scoală-te şi umblă? Dar ca să ştiţi că putere are Fiul Omului pe pământ a ierta păcatele, a zis slăbănogului: Scoală-te, ia-ţi patul şi mergi la casa ta. Şi, sculându-se, s-a dus la casa sa. Iar mulţimile văzând acestea, s-au înspăimântat şi au slăvit pe Dumnezeu, Cel care dă oamenilor asemenea putere.

Matei 9, 1-8: ΚΑΙ ἐμβὰς εἰς πλοῖον διεπέρασε καὶ ἦλθεν εἰς τὴν ἰδίαν πόλιν. 2 Καὶ ἰδοὺ προσέφερον αὐτῷ παραλυτικὸν ἐπὶ κλίνης βεβλημένον· καὶ ἰδὼν ὁ ᾿Ιησοῦς τὴν πίστιν αὐτῶν εἶπε τῷ παραλυτικῷ· θάρσει, τέκνον· ἀφέωνταί σοι αἱ ἁμαρτίαι σου. 3 καὶ ἰδού τινες τῶν γραμματέων εἶπον ἐν ἑαυτοῖς· οὗτος βλασφημεῖ. 4 καὶ ἰδὼν ὁ ᾿Ιησοῦς τὰς ἐνθυμήσεις αὐτῶν εἶπεν· ἵνα τί ὑμεῖς ἐνθυμεῖσθε πονηρὰ ἐν ταῖς καρδίαις ὑμῶν; 5 τί γάρ ἐστιν εὐκοπώτερον, εἰπεῖν, ἀφέωνταί σου αἱ ἁμαρτίαι, ἢ εἰπεῖν, ἔγειρε καὶ περιπάτει; 6 ἵνα δὲ εἰδῆτε ὅτι ἐξουσίαν ἔχει ὁ υἱὸς τοῦ ἀνθρώπου ἐπὶ τῆς γῆς ἀφιέναι ἁμαρτίας – τότε λέγει τῷ παραλυτικῷ· ἐγερθεὶς ἆρόν σου τὴν κλίνην καὶ ὕπαγε εἰς τὸν οἶκόν σου. 7 καὶ ἐγερθεὶς ἀπῆλθεν εἰς τὸν οἶκον αὐτοῦ. 8 ἰδόντες δὲ οἱ ὄχλοι ἐθαύμασαν καὶ ἐδόξασαν τὸν Θεὸν τὸν δόντα ἐξουσίαν τοιαύτην τοῖς ἀνθρώποις.

***

Luca 5, 17-26: Şi într-una din zile Iisus învăţa şi de faţă şedeau farisei şi învăţători ai Legii, veniţi din toate satele Galileii, din Iudeea şi din Ierusalim. Şi puterea Domnului se arăta în tămăduiri. Şi iată nişte bărbaţi aduceau pe pat un om care era slăbănog şi căutau să-l ducă înăuntru şi să-l pună înaintea Lui; Dar negăsind pe unde să-l ducă, din pricina mulţimii, s-au suit pe acoperiş şi, printre cărămizi, l-au lăsat cu patul în mijloc, înaintea lui Iisus. Şi văzând credinţa lor, El le-a zis: Omule, iertate îţi sunt păcatele tale. Iar fariseii şi cărturarii au început să cârtească, zicând: Cine este Acesta care grăieşte hule? Cine poate să ierte păcatele decât unul Dumnezeu? Iar Iisus, cunoscând gândurile lor, răspunzând a zis către ei: Ce cugetaţi în inimile voastre? Ce este mai uşor? A zice: Iertate sunt păcatele tale, sau a zice: Scoală şi umblă? Iar ca să ştiţi că Fiul Omului are pe pământ putere să ierte păcatele, a zis slăbănogului: Ţie îţi zic: Scoală-te, ia patul tău şi mergi la casa ta. Şi îndată, ridicându-se înaintea lor, luând patul pe care zăcuse, s-a dus la casa sa, slăvind pe Dumnezeu. Şi uimire i-a cuprins pe toţi şi slăveau pe Dumnezeu şi, plini de frică, ziceau: Am văzut astăzi lucruri minunate.

Luca 5, 17-26: 17 Καὶ ἐγένετο ἐν μιᾷ τῶν ἡμερῶν καὶ αὐτὸς ἦν διδάσκων, καὶ ἦσαν καθήμενοι Φαρισαῖοι καὶ νομοδιδάσκαλοι, οἳ ἦσαν ἐληλυθότες ἐκ πάσης κώμης τῆς Γαλιλαίας καὶ ᾿Ιουδαίας καὶ ῾Ιερουσαλήμ· καὶ δύναμις Κυρίου ἦν εἰς τὸ ἰᾶσθαι αὐτούς. 18 καὶ ἰδοὺ ἄνδρες φέροντες ἐπὶ κλίνης ἄνθρωπον ὃς ἦν παραλελυμένος καὶ ἐζήτουν αὐτὸν εἰσενεγκεῖν καὶ θεῖναι ἐνώπιον αὐτοῦ. 19 καὶ μὴ εὑρόντες ποίας εἰσενέγκωσιν αὐτὸν διὰ τὸν ὄχλον, ἀναβάντες ἐπὶ τὸ δῶμα διὰ τῶν κεράμων καθῆκαν αὐτὸν σὺν τῷ κλινιδίῳ εἰς τὸ μέσον ἔμπροσθεν τοῦ ᾿Ιησοῦ. 20 καὶ ἰδὼν τὴν πίστιν αὐτῶν εἶπεν αὐτῷ· ἄνθρωπε, ἀφέωνταί σοι αἱ ἁμαρτίαι σου. 21 καὶ ἤρξαντο διαλογίζεσθαι οἱ γραμματεῖς καὶ οἱ Φαρισαῖοι λέγοντες· τίς ἐστιν οὗτος ὃς λαλεῖ βλασφημίας· τίς δύναται ἀφιέναι ἁμαρτίας εἰ μὴ μόνος ὁ Θεός; 22 ἐπιγνοὺς δὲ ὁ ᾿Ιησοῦς τοὺς διαλογισμοὺς αὐτῶν ἀποκριθεὶς εἶπε πρὸς αὐτούς· τί διαλογίζεσθε ἐν ταῖς καρδίαις ὑμῶν; 23 τί ἐστιν εὐκοπώτερον, εἰπεῖν, ἀφέωνταί σοι αἱ ἁμαρτίαι σου, ἢ εἰπεῖν, ἔγειρε καὶ περιπάτει; 24 ἵνα δὲ εἰδῆτε ὅτι ἐξουσίαν ἔχει ὁ υἱὸς τοῦ ἀνθρώπου ἐπὶ τῆς γῆς ἀφιέναι ἁμαρτίας –εἶπε τῷ παραλελυμένῳ· σοὶ λέγω, ἔγειρε καὶ ἄρας τὸ κλινίδιόν σου πορεύου εἰς τὸν οἶκόν σου. 25 καὶ παραχρῆμα ἀναστὰς ἐνώπιον αὐτῶν, ἄρας ἐφ᾿ ὃ κατέκειτο ἀπῆλθεν εἰς τὸν οἶκον αὐτοῦ δοξάζων τὸν Θεόν. 26 καὶ ἔκστασις ἔλαβεν ἅπαντας καὶ ἐδόξαζον τὸν Θεόν, καὶ ἐπλήσθησαν φόβου λέγοντες ὅτι εἴδομεν παράδοξα σήμερον.

LUCRĂRI CONSULTATE

Giovanni, Giuseppe Segalla, Edizioni Paoline, Milano, 1986

Marco, Adalberto Sisti, Edizioni Paoline, Milano, 1991

Luca, Carlo Ghidelli, Edizioni Paoline, Milano, 1986

Matteo, Angelo Lancellotti, Edizioni Paoline, Milano, 1986

Iisus, un profil biografic, Armand Puig, Ed. Meronia, București, 2016

Dicționar Enciclopedic de Iudaism, Ed. Hasefer, București, 2000

Η Καινή Διαθήκη του Ν. Τρεμπέλα, Ο Σωτήρ, Αθήναι, 1993

Eusebii Pamphili Episcopi Caesariensis Onomasticon : urbium et locorum Sacrae Scripturae, Book digitized by Google from the library of Harvard University and uploaded to the Internet Archive by user tpb. Greek and Latin

Notă. Traducerea textelor: Zenaida Luca-Hac

AUTOR ȘI TRADUCĂTOR   ZENAIDA ANAMARIA  LUCA

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării suresei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: ZENAIDA  ANAMARIA  LUCA… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.