UNGARIA: TRĂIASCĂ ORBAN!

De 11 ani, Victor Orban domnește în Ungaria cu mână forte, xenofobie, dar, și cu o mică – însă, constantă – creștere a nivelului de trai. Realizează aceste lucruri cu măsuri la limita democrației și a statului de drept. Și se pare că acest lucru nu-i deranjează prea mult pe o bună parte dintre maghiari.

În fața acestei situații, moraliștii comozi din Europa cea bogată se întreabă de ce îl plac ungurii pe Orban, ce găsesc la el?

Răspunsul l-au dat, acum multe secole, romanii care au creat zicala „Ubi bene, ibi patria” (unde-mi merge bine, acolo e patria mea”). Căci Orban, un foarte activ tovarăș al Partidului Comunist în vremea când în Europa de răsărit domnea URSS, înțelege mai bine decât oricine regulile politicii maghiare și felul de a simți al țării. Țara vrea norme clare, discriminarea pozitivă a ungurilor și, mai ales, creșterea nivelului de trai. Vrea aceste lucruri și crede că Orban i le dă.

Faptul că, odată cu Orban și partidul său (Fidesz), domnește în țară și corupția – fenomen endemic în răsăritul Europei – precum și un autoritarism cu puternice reminiscențe dictatoriale nu le place, dar le acceptă. În definitv, aceste tare s-au înrădăcinat în Europa Orientală de secole; lumea s-a obișnuit cu ele.

Nu-i prea interesează pe majoritatea ungurilor nici că această îmbunătățire economică nu se datorează unei reale îmbogățiri a Republicii, ci, în mare parte, este rodul subvențiilor venite din partea Uniunii Europene. Pentru alegători, împortant este bilanțul personal, la sfârșit de lună.

Or, acesta este mai bun decât a fost mai înainte. Cu avantajul atrăgător că se poate observa, peste tot și în orice moment, că a fi ungur în Ungaria este, în ziua de azi, un privilegiu. Grație lui Orban – așa gândește majoritatea cetățenilor – țara nu e nevoită să suporte (să hrănească, să găzduiască și să îngrijească) avalanșa de sărăntoci din lumea a treia care se străduiesc să ajungă în paradisul secolui XXI (Germania, Franța, Marea Britanie) și rămân pe drum, acolo unde destinul și traficanții de persoane îi lasă de izbeliște. În plus, faptul că acest lucru se face împotriva strigătului (strigăt în surdină, trebuie să o spunem) occidentalilor și moraliștilor pasivi este o plăcere adăugată. În defintiv, acasă la el fiecare face ce vrea.

Desigur că edificiul economico-psihologic al lui Orban are picioare de lut. Anul viitor, vor avea loc alegeri generale în această țară, iar criza economică generală ar putea să se reflecte amar în ajutoarele pentru Ungaria… și, prin urmare, și la urne. Să nu uităm că asistența sanitară niciodată nu a fost meritul regimului, iar pandemia actuală poate face ca bunăvoința cu care populația a tolerat radicalismul național-conservator al lui Victor Orban să se transforme într-o categorică respingere.

Autorul articolului: Valentin Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei:  http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol. 

   ***

HUNGRÍA: ¡VIVA ORBÁN!

Víctor Orbán lleva once años gobernando Hungría con mano dura, xenofobia, y un pequeño – pero constante – incremento del nivel de vida. Lo hace con medidas al borde de la democracia y del Estado de derecho, sin que eso parezca que les importe mayormente a buena parte de los magyares.

Ante esta situación, los moralistas de poltrona de la Europa rica se preguntan ¿ por qué les gusta Orbán a los húngaros ?

La respuesta la dieron hace muchos siglos los romanos que acuñaron la frase de “Ubi bene, ibi patria” (donde me va bien, allá está mi patria”). Y es que Orbán, un más que activo miembro del Partido Comunista en la era de la hegemonía de la URSS sobre la Europa del Este, entiende como nadie las reglas de la política magyar y el sentir del país. Este quiere normas claras, discriminación positiva de los nativos y, ante todo, una elevación del nivel de vida. Quiere esto y cree que Orbán se lo da.

Que con Orbán y su partido (Fidesz) impere en el país también la corrupción – algo endémico en el este de Europa – y un autoritarismo con fuertes reminiscencias dictatoriales no gusta, pero se acepta. Al fin y al cabo, esas lacras están afincadas en Europa Oriental desde hace siglos; la gente ya está habituada a ellas.

Tampoco le importa un comino a la mayoría que esta mejora económica no se deba a un auténtico enriquecimiento de la República, sino que sea fruto en grandísima parte de las subvenciones de la Unión Europea. Para el electorado, lo importante es el balance personal al final del mes.

Y este es mejor que antes. Con el aliciente de que se nota por doquier y en todo momento que eso de ser húngaro en Hungría es hoy en día un privilegio. Gracias a Orbán – piensa la mayoría – el país no tiene que soportar (y alimentar, albergar y sanar) la avalancha de fugitivos tercermundistas que se empeña en llegar al Jauja del siglo XXI (Alemania, Francia, Gran Bretaña) y se queda por el camino allá donde el destino y los traficantes de hombres terminan por desentenderse de ellos. Además, el que esto se haga en contra del clamor (clamor con la boca chiquita, todo hay que decirlo) de occidentales y moralistas pasivos es un gozo añadido. Al fin y al cabo, cada uno hace lo que le da la gana en su casa.

Claro que el tinglado económico-psicológico de Orbán tiene los pies de barro. El año próximo se han de celebrar elecciones generales en el país y la crisis económica general podrá reflejarse amargamente en las ayudas a Hungría… y, consecuentemente, en las urnas. Sin olvidar que la asistencia sanitaria no constituyó nunca un mérito del régimen y la pandemia actual puede transformar en un gran rechazo la complacencia con que el pueblo ha mirado mayoritariamente el radicalismo nacional-conservador de Victor Orbán.

Valentin Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentín Popescu.