Ceea ce Covid-ul a făcut să dispară Washington, Diana Negre


De când au sosit colonii și aventurierii europeni pe aceste meleaguri, Statele Unite au fost țara tuturor posibilităților, un loc al abundenței și al oportunităților, atât pentru întreprinzători, cât și pentru muncitori și consumatori.
Lucrurile acestea par a fi acum foarte îndepărtate, căci abundența a fost înlocuită de lipsuri, cu cozi lungi pentru a obține diferite produse, ba chiar lipsesc și serviciile medicale, deoarece nu mai există personal suficient pentru a îngriji bolnavii.
Faptul că în SUA lipsește mâna de lucru nu e ceva nou: dintotdeauna a fost o condiție cronică care a motivat valurile de imigrare venite din toate părțile lumii. Însă acum, locurile de muncă nu sunt acoperite, iar în țara, în care cândva era abundență, în ziua de azi, există prea puține articole de consum, lipsesc furnizările industriale și chiar materiile prime.
Cauzele acestor lipsuri sunt multiple, de la o relativă prosperitate economică care a redus dorința populației de a mai lucra, până la lipsa transporturilor pentru a importa mărfuri sau blocajele din porturile unde ar trebui să fie descărcate.
Toată această problemă a început odată cu restricțiile impuse de Covid și, cu toate că boala este mult mai controlată, iar populația pare să nu se mai teamă de ea, consecințele economice continuă să se manifeste, fără ca cineva să reușească să le înlăture.
Astfel, de pildă, în portul orașului Los Angeles, congestia este atât de mare, încât mai mult de 20 vapoare așteaptă în afara portului să le vină rândul să-și descarce containerele, un lucru foarte dificil, deoarece cheiurile sunt ticsite, până într-atât, încât autoritățile au închiriat terenuri suplimentare, pentru a avea unde să le depoziteze. Aceasta face să crească cheltuielile importatorilor și ale beneficiarului, deoarece costurile pentru a menține vapoarele în afara portului sunt foarte mari, la fel ca și închirierea unor spații în plus de depozitare.
Aceste cheltuieli adăugate afectează prețul consumului și determină lipsa articolelor pe care întreprinderile americane, mai înainte, le asigurau pentru întreaga populație.
Acum le lipsesc mărfurile și, atunci când nu lipsesc, sunt nevoite să le scumpească, ceea ce provoacă o inflație sporită, mai mare decât a avut vreodată țara în ultimii 40 de ani, și acest lucru reduce puterea de cumpărare a consumatorului, cu toate măririle substanțiale de salarii care s-au efectuat recent.
Lipsa de muncitori este atât de mare, încât întreprinzătorii se străduiesc din răsputeri să atragă prețioasa mână de lucru de care este atâta nevoie. Oferă chiar locuințe prin programe speciale, construite la prețuri moderate și îi ajută financiar pe lucrători să le poată cumpăra.


Lipsurile încep să le simtă americanii de cum se nasc, deoarece formulele speciale pentru a-i hrăni pe bebeluși strălucesc prin lipsă din supermarket-uri. Este ceva ce provoacă o firească nemulțumire printre familiile tinere, devenind un cal de bătaie politic: se pare că aceste produse nu lipsesc în zonele de graniță, acolo unde sosesc zecile de mii de imigranți ilegali, însoțiți de copii, astfel că opoziția acuză guvernul că deturnează aceste produse pentru a mulțumi populația de origine hispanică și pentru a obține avantaje electorale.
Însă, unul dintre lucrurile care dor mult acum este prețul combustibilului, care a trecut de la 85 de centime, la un dolar și 42 de centime litrul. În țara aceasta, în care distanțele sunt enorme, iar densitatea locuitorilor este foarte mică, transporturile publice nu sunt rentabile, combustibilul fiind o cheltuială inevitabilă și care reduce veniturile reale ale muncitorilor.
Biden și administrația sa sunt responsabili direcți pentru creșterea prețurilor la benzină, căci, deîndată ce și-au început mandatul, au închis conductele de petrol, au desființat programele de extragere și rafinare, au urmărit cu tenacitate ca întreaga industrie petrolieră națională să îndeplinească promisiunile electorale de a spori protecția mediului. Acum, în fața nemulțumirii generale, au propus o soluție care nu place nici măcar susținătorilor lui Biden: desființarea temporară, timp de trei luni, a impozitului federal asupra benzinei.
E vorba despre un fel de vreau dar nu pot, cu toate că acest impozit este de numai 5 centime pe litru, în timp ce scumpirea a fost mai mare de un dolar. Pe de altă parte, această măsură ar mări și mai mult datoria, deja debordantă, a guvernului federal.
Problemele sunt agravate și mai mult de faptul că țara trece printr-o etapă de inflație, cea mai mare din ultimii 40 de ani, cu niște scumpiri de prețuri de 8%, ceea ce anulează toate măririle salariale. Și ca lucrurile să se complice și mai mult, președintele și secretarul Tezoreriei interpretează foarte diferit situația, nu numai în privința cauzelor, dar și în legătură cu rezolvarea ei.
Desigur, aceasta este o bună explicație a prăbușirii popularității lui Biden, despre care mai bine de 70% din țară are o opinie nefavorabilă. Cum rezultatele acestor sondaje le vede și el, Biden a anunțat că, în 2024, nu se va mai prezenta pentru a-și reînnoi mandatul prezidențial.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

Lo que el Covid se llevó Washington, Diana Negre


Desde que los colonos y aventureros europeos llegaron a estas tierras, Estados Unidos era el país de las posibilidades ilimitadas, un lugar de abundancia y oportunidades, tanto para empresarios, como para trabajadores y consumidores.
Todo esto parece lejano hoy en que a la abundancia la ha substituído la escasez, con larga espera para obtener productos diversos e incluso hay falta de servicios médicos pues no hay personal suficiente para atender a los enfermos.
Que en Estados Unidos falte mano de obra no es nuevo, ha sido desde el principio una condición crónica que ha motivado olas de inmigración de todas partes del mundo. Lo que es diferente es que ahora los puestos de trabajo no se cubren y que el otrora país de abundancia se halla sin artículos de consumo, suministros industriales y hasta materias primas.
Las causas de esta escasez son múltiples, desde una relativa bonanza económica que limita los deseos de la población de ponerse a trabajar, hasta la falta de transportes para importar mercancías, o los atascos en los puertos en que debería descargar.
Todo este problema empezó con las restricciones del Covid y, aunque la enfermedad está mucho más controlada y la población parece haberle perdido el miedo, las consecuencias económicas continúan sin que nadie parezca capaz de atajarlas.
Así, por ejemplo, en el puerto de Los Angeles la congestión es tal que más de 20 barcos esperan fuera para poder descargar sus contenedores, algo difícil pues los muelles están llenos, hasta el punto de que las autoridades portuarias han alquilado terrenos para depositarlos. Todo ello aumenta los gastos que pagan los importadores y el usuario final, pues el costo de mantener a los barcos fuera del puerto es muy elevado, como también lo es el alquiler de más espacio.
Este gasto adicional incide en los precios de consumo y contribuye a la falta de artículos
que las empresas norteamericanas antes podían abastecer a toda su población. Ahora les falta la mercancía y, cuando la tienen, se ven obligados a subir los precios, lo que a su vez provoca la inflación mayor que el país ha tenido en más de cuatro décadas, lo que reduce la capacidad adquisitiva del consumidor, a pesar de fuertes subidas salariales recientes.
La falta de trabajadores es tan grande que los empresarios se ingenian para atraer a los preciosos empleados que todos necesitan. Incluso les ofrecen residencias mediante programas especiales en que construyen casas de precio moderado y les ayudan a financiar la compra.
La escasez la empiezan a notar los norteamericanos incluso desde que llegan al mundo, pues las fórmulas especiales para alimentar a bebés brillan por su ausencia en los supermercados. Es algo que provoca el natural descontento entre las familias jóvenes y se ha convertido en un caballo de batalla político: donde no parece faltar esta mercancía es en las zonas fronterizas a las que llegan decenas de miles de inmigrantes ilegales acompañados de niños, así que la oposición acusa al gobierno de desviar estos productos para satisfacer a la población de origen hispano y conseguir ventajas electorales.
Pero una de las cosas que más duele ahora es el precio del combustible, que ha pasado de 85 centavos por litro de gasolina a 1.42 dólares. Aquí, con grandes distancias y escasa densidad humana, los transportes públicos no son rentables y el combusible es un gasto inevitable que reduce el ingreso real de los trabajadores.


Biden y su gabinete son directamente responsables de la subida de precios de la gasolina, pues nada más comenzar su mandato cortaron oleoductos, cancelaron programas de extracción y refinado y persiguieron con saña a toda la industria petrolera nacional para cumplir con las promeses electorales de aumentar la protección ambiental. Ahora, ante el descontento general, ha propuesto una solución que no gusta ni siquiera a sus seguidores, que es eliminar por tres meses el impuesto federal sobre la gasolina.
Se trata de un quiero y no puedo, toda vez que el impuesto representa solo 5 centavos por litro, cuando la subida ha sido de más de un dólar. Por otra parte, semejante medida aumentará todavía más la deuda, ya desbordada, del gobierno federal.
Para agravar sus problemas, el país está pasando por una etapa inflacionaria, la más alta de los últimos 40 años con subidas de precios superiores al 8%, que anulan todos los aumentos salariales. Y para rizar el rizo, el presidente y su secretario del Tesoro interpretan de manera distinta la situación, no solo en cuanto a sus causas, sino también sus remedios.
Seguramente que esta es una buena explicación del derrumbe de la popularidad de Biden, de quien tiene una opinión desfavorable nada menos que el 70% del país. Como estas encuestas también las ve él, ya ha anunciado que en 2024 no se presentará para renovar su mandato presidencial.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

https://ghemulariadnei.com/wp-content/uploads/2016/09/diana-molineaux.jpg?w=529