Ceea ce crește se va micșora Washington, Diana Negre

Un proverb american spune: tot ce crește va scădea și se pare că, în mod excepțional, proverbul se aplică salariilor, după ce, acestea n-au mai fost reduse, în SUA, de mult timp.
Primul care a luat această măsură este cel mai mare patron din SUA, care deține întreprinderea Walmart, unde lucrează 2 milioane 310 mii de angajați în supermarchet-uri gigante și sisteme de vânzări prin poștă, și se pare că și alte mari întreprinderi îi vor urma exemplul.
La Walmart, salariile au urcat la 14$ pe oră, o creștere de 2$, față de ceea ce se plătea înainte de pandemie, însă, acum, întreprinderea a anunțat că „unii” dintre noii săi angajați vor primi doar „minimul” obligatoriu, adică 7.25$, ca acum 7 ani. Este improbabil ca această sumă să fie aplicată într-adevăr, ci mai degrabă cei 12 dolari anteriori.
În toată țara, remunerațiile, mai ales cele ale angajaților cu lefuri mici au crescut odată cu pandemia. Această creștere se datorează legii cereri și ofertei de pe piață, iar schimbarea de acum reflectă tocmai contrariul: adică faptul că, după trei ani de lipsă de personal, în prezent, tot mai multă lume vrea să lucreze din nou.
Parțial, aceasta se datorează dispariției subvențiilor. Mulți lucrători nu mai erau interesați să meargă la întreprinderile lor, deoarece, fără să iasă din casă, încasau aceeași sumă – poate chiar mai mult – datorită compensațiilor din pandemie.
Mulți economiști opinează că nivelul plăților a fost excesiv la începutul pandemiei și s-a menținut pe o linie prea înaltă vreme îndelungată, dar acum, nu mai există nicio rațiune pentru a-l păstra în continuare. Ei cred că acele creșteri salariale au fost una din cauzele inflației actuale.
Adevărul este că, în SUA, la fel ca în multe alte țări, pandemia a schimbat modul de a munci: mulți angajați nu vor să se reîntoarcă la birourile lor, preferând comoditatea de a munci de acasă, ceea ce unor întreprinderi le convine, deoarece nu mai plătesc chirie pentru mari localuri unde să lucreze angajații lor.
Însă, după trei ani de „telemuncă”, o serie de studii au demonstrat că principalul avantaj pentru lucrătorul de la distanță este comoditatea de a nu mai călători, dar lipsa de contact cu ceilalți colegi și de interacțiune cu șefii au un efect negativ asupra promovărilor și arată clar că mărirea salariilor și promovarea pe poziții mai înalte sunt doar pentru cei care se prezintă constant la locurile lor de muncă.
Chiar și așa, unele schimbări vor fi permanente, parțial deoarece multe întreprinderi se bucură de economisirea pe care o obțin cu mai puțin personal în birourile lor, iar acest lucru a provocat o criză în sectorul imobiliar care găzduia întreprinderi. Acum se va extinde, deoarece se va continua munca de acasă. Este o practică benefică pentru toți: întreprinzătorii economisesc spațiul de birouri, iar angajații evită călătoriile spre locul de muncă, mai multe zile pe săptămână.
Este un beneficiu special în SUA care cu greu s-ar repeta în Europa, unde distanțele sunt mult mai mici. A merge la muncă în orașele americane poate dura uneori mai multe ore, pe lângă consumul de benzină, căci din cauza mici densități a populației, este imposibil să se asigure transportul public peste tot, chiar și în zonele din apropierea marilor orașe.
Acum, când inflația a devenit una dintre marile probleme, se aplică o măsură care se ia foarte rar: salariile se pot micșora, nu numai pentru că angajații caută locuri de muncă plătite mai puțin, ci deoarece proprii lor patroni pot să reducă lefurile. În Europa, acest lucru se aplică indirect, și anume, prin șomajul care obligă ca angajații să accepte noi slujbe mai puțin plătite, însă rezultatu final este același.
Acest fenomen puțin obișnuit ar putea stârni proteste și greve, improbabil la scală mare, din cauza nivelului scăzut de participare la mișcarea sindicală. Măsura ar fi mai tolerată, dacă, alături de salarii, scad și prețurile, ceea ce nu ar fi exclus într-o economie atât de competitivă cum este cea americană, unde întreprinzătorii ar putea să se lanseze în adevărate războaie de ieftiniri, benefice consumatorilor.
Și, cu această ocazie, ar câștiga și candidații actualului guvern în alegerile de anul viitor: o majoritate clară a americanilor e nemulțumită de gestiunea economică actuală, deoarece buzunarele se golesc rapid, însă această majoritate ar putea să-și schimbe opinia, în lungul an care mai rămâne până la viitoarele alegeri, dacă cheltuielile se moderează și salariul, chiar și ușor micșorat, îi ajunge pentru un trai îndestulat.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

Lo que sube ha de bajar Washington, Diana Negre

Según un refrán norteamericano, “todo lo que sube ha de bajar” y parece que, de forma excepcional, también se aplica ahora a los sueldos, por mucho que tradicionalmente los recortes salariales prácticamente no han existido en mucho tiempo.
Parece que no se trata de un caso aislado, porque el primero en tomar la medida es el mayor patrono del país, la empresa Walmart, que tiene 2.31 millones de empleados en sus supermercados gigantes y sistema de ventas por correos y parece que otras grandes empresas van a seguir su modelo.
Los salarios habían subido en Walmart a 14$ por hora, un incremento de 2$, a lo que se pagaba antes de la pandemia, pero ahora la empresa ha anunciado que “algunos” de sus nuevos empleados recibirán tan solo “el mínimo” obligatorio, que está en 7.25$ desde hace cuatro años. Es improbable que esta cantidad sea la que realmente se aplique, sino más bien los 12$ anteriores.
En todo el país las remuneraciones, especialmente a los empleados con menores sueldos, han subido desde la pandemia. Se debe a la ley del mercado de oferta y demanda y el cambio de ahora refleja justamente lo contrario: que, después de tres años de escasez de personal, hay cada vez más gente dispuesta a trabajar.
Esto se debe en parte a la desaparición de las subvenciones. Muchos trabajadores tenían poco interés en acudir a su empresa, toda vez que sin moverse de su casa cobraban lo mismo -o incluso más- en compensaciones por la pandemia.
Según muchos economistas, el nivel de pago fue excesivo al comienzo de la pandemia, se mantuvo también a niveles demasiado altos por un tiempo innecesario y no tienen ya ningún motivo para existir ahora. Creen que estos aumentos fueron una de las causas de la inflación actual.
Lo cierto es que, en Estados Unidos como en muchos otros países, la pandemia cambió el panorama laboral: muchos trabajadores no quieren volver a las oficinas y prefieren la comodidad de trabajar desde su casa, algo que algunas empresas celebran por lo que ahorran en alquiler de grandes locales para albergar a sus empleados.
Pero después de tres años de “teletrabajo”, una serie de estudios han demostrado que la principal ventaja para el trabajador a distancia es la comodidad de no hacer el viaje, pero la falta de contacto con otros colegas y la interacción con sus jefes tienen un efecto negativo en las promociones y va quedando claro que las subidas de sueldo y posición van antes a quienes comparecen en su puesto de trabajo.
Aún así, hay cambios seguramente permanentes, en parte porque muchas empresas se alegran del ahorro que les presupone tener menos personal en sus oficinas, lo que ha provocado ya una crisis en el sector inmobiliario dedicado a las empresas. Ahora se va extendiendo, trabajan el resto desde su casa. Una práctica ha de ser beneficiosa para todos: los empresarios ahorran en espacio de oficinas y los empleados se evitan el desplazamiento varios días a la semana.
Este es un beneficio especial en EEUU que difícilmente se replica en Europa, donde las distancias son mucho menores. Acudir al trabajo en las ciudades norteamericanas puede llevar a veces varias horas diarias, aparte del consumo de gasolina, pues a causa de la escasa densidad de población, es imposible garantizar transporte público a todas partes, incluso en áreas relativamente próximas a grandes ciudades.
Ahora, cuando la inflación constituye uno de los mayores problemas, se pone en práctica algo que raramente ocurre: los sueldos pueden bajar y no solamente porque los empleados buscan trabajo en lugares que pagan menos, sino porque sus propios patronos pueden reducir los sueldos. En Europa esto solo se aplica indirectamente, es decir, a través del paro que obliga a aceptar nuevos empleos peor remunerados, pero el resultado final es el mismo.
Este fenómeno poco habitual podría generar protestas y huelgas, improbables a gran escala ante el bajo nivel de participantes en sindicatos. Sobre todo, la medida será más tolerada si, junto con los salarios, bajan los precios, algo que no se puede descartar en una economía tan competitiva como la norteamericana, donde los empresarios podrían lanzarse a guerras de rebajas que beneficiarían al consumidor.
Y, de paso, también ganarían los candidatos del actual gobierno en las elecciones del año próximo: una clara mayoría de norteamericanos está descontenta con la gestión económica actual, porque los bolsillos se les vacían muy pronto, pero podría cambiar de opinión, en el año largo que falta hasta los próximos comicios, si sus gastos se moderan y el sueldo, incluso con pequeñas reducciones, les alcanza para más.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.