DECLINUL BANCAR DE DRAGUL POLITICII/DECLIVE BANCARIO POR MOR DE LA POLÍTICA

Etiquetas

, , , ,

GERMANIA 5

DECLINUL BANCAR DE DRAGUL POLITICII

Spre surprinderea noastră – a celor care nu ne pricepem la finanțe – banca germană se află mult sub potențialul industriei germane. Atât de mult, încât, pentru a opri un declin alarmant al principalelor sale bănci, guvernul federal promovează, pe față, fuziunea a două dintre cele mai mari bănci: Deutsche Bank și Commerzbank.

Dacă va reuși și dacă aceasta va fi un succes rămâne de văzut. Până  acum, marile fuziuni și absorbții bancare în RFG nu au fost neapărat mari succese, și nici cea care se încearcă acum nu este în măsură să trezească optimism.

Însă, pe lângă economie, povestea actualei încercări de a realiza acest mariaj are un fundal care nu are nimic cu finanțele. Simplificând foarte mult, s-ar putea spune că acest episod este rodul unor vechi gelozii politice și aprecieri greșite a pieței ale următorilor trei protagoniști: guvernele Republicii Federale și guvernul landului Bavaria, precum și cel mai mare consorțiu de asigurări din Germania, Allianz.

GERMANIA 8

Istoria actualei crize a început în 1976, când Deutsche Bank – în vremea aceea cea mai mare instituție financiară din țară – a achiziționat 5,2% din capitalul lui Bayerische Vereinsbank, una dintre cele două mari bănci din Bavaria (cealaltă era Bayerische Hypotheken und Wechsel-Bank). Această mișcare a fost percepută la Muenchen ca un atac la autonomia bancară a landului Bavaria, deoarece, în restul RFA, dominau cele trei mari bănci – Deutsche Bank, Dresdner Bank și Commerzbank –, ori, Bavaria era fieful celor două instituții bancare locale. Pătrunderea lui Deutsche Bank în capitalul social bavarez i-a alarmat pe conducătorii din Muenchen. Răspunsul, mai mult politic decât financiar – a fost fuziunea, în anul următor, a celor două bănci bavareze, sub denumirea de Bayerische Hypo-Vereinsbank (BHV) care urca, astfel, la categoría de cea de a doua bancă de credit din RFG.

GERMANIA 6

Însă, băncile bavareze fuseseră prea mult timp în serviciul politicii și de aceea (motivul principal, dar, nu unic ) s-au implicat excesiv în speculații imobiliare păguboase. În 1998, BHV a admis că a pierdut 3 miliarde 500 de milioane de mărci și, în 2005, își separă ramura imobiliară de cea bancară, sfârșind prin a fi absorbită, în 2005, de Unicredit italian.

Dar, nici gestiunea băncilor federale nu a fost o operă de artă. În 2000, băncile Dresdner și Deutsche au anunțat, cu surle și trâmbițe, fuziunea lor, operație care s-a anulat câteva săptămâni mai târziu. Marele prejudiciat în aceste turbulențe s-a dovedit a fi  consorțiul de asigurări Allianz, care deținea un considerabil procentaj din capitalul băncii  Dresdner. Allianz a încercat să unifice băncile de rangul doi, însă fuziunea dintre Dresdner și Commerzbank nu a funcționat, terminându-se toată această criză prin absorbirea lui Dresdner Bank de către Allianz.

Remediul a fost infinit mai rău decât boala. Atât de mult rău i-a făcut consorțiului Allianz această operație, încât, în anul 2008, a vândut  banca Dresdner lui Commerzbank. În final, s-a evitat un răsunător faliment al acestei din urmă bănci; statul federal a venit cu un aport de 6 miliarde 300 de milioane de € pentru a o salva. Acești bani i-au pierdut contributorii, iar, în schimb, statul deține, acum, 15% din capitalul lui Commerzbank, și care, în ziua de azi, nu valorează mai mult de 1 miliard 400 de milioane de €. Este, după cum se poate vedea o pierdere foarte mare. Și cel care a pierdut este, de fapt, contributorul german…

GERMANIA 1

Autorul articolului: Valentí Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

DECLIVE BANCARIO POR MOR DE LA POLÍTICA

GERMANIA 3

Para sorpresa nuestra – los legos en finanzas – la banca alemana está muy por debajo del potencial de la industria alemana. Tanto, que para impedir un declive alarmante de sus principales bancos, el Gobierno federal está impulsando sin tapujos la fusión de dos de los bancos mayores del país: el Deutsche Bank y el Commerzbank.

Si esto acabará fraguando y será un éxito está por ver. Hasta ahora, las grandes fusiones y absorciones bancarias de la RFA no han sido precisamente grandes éxitos y la que se intenta ahora no se plantea en condiciones que impulsen al optimismo.

Pero, economía aparte, la historia del actual intento de maridaje tiene un trasfondo nada financiero. Simplificando muchísimo, se podría decir que este episodio es fruto de viejos celos políticos y apreciaciones erradas del mercado de tres protagonistas: los Gobiernos de la República Federal y el del Estado federado de Baviera, así como el mayor consorcio asegurador de Alemania, Allianz.

La historia de la actual crisis comenzó en 1976, cuando el Deutsche Bank – a la sazón entidad financiera dominante del país – adquirió el 5,2% del capital del Bayerische Vereinsbank, uno de los dos grandes bancos de Baviera (el otro era el Bayerische Hypotheken und Wechsel-Bank). La operación se interpretó en Múnich como un ataque a la autonomía bancaria del Estado federado, ya que, en el resto de la RFA, dominaban los 3 grandes del sector – Deutsche Bank, Dresdner Bank y Commerzbank – y Baviera era feudo de las dos entidades locales. La entrada del Deutsche Bank en el capital social del bávaro, alarmó a los dirigentes de Múnich. La respuesta, más política que financiera – fue la fusión, el año siguiente, de los dos bancos bávaros en el Bayerische Hypo-Vereinsbank (BHV) que alcanzaba, así, la categoría de 2ª entidad crediticia de la RFA.

GERMANIA 2

Pero, los bancos bávaros habían estado demasiado al servicio de la política y por esta razón (la principal, pero, no la única) se habían implicado excesivamente en la burbuja inmobiliaria. Ya en el 1998, el BHV tuvo que admitir una pérdida de 3.500 millones de Deutsche Mark y, en el 2005, separa el ramo inmobiliario del bancario, para acabar siendo absorbido, en el 2005, por el Unicredit italiano.

Por su parte, la gestión de los bancos federales tampoco resultó una obra de arte. En el 2000, Dresdner y Deutsche anunciaron, a bombo y platillo, su fusión, operación que se anuló a las pocas semanas. Gran perjudicado de esas turbulencias resultó la aseguradora Allianz, que poseía un buen porcentaje del capital del Dresdner. La aseguradora intentó el maridaje de los segundones, pero, tampoco cuajó la fusión del Dresdner con el Commerzbank, acabando toda la crisis con la absorción del Dresdner Bank por Allianz.

GERMANIA 4

Y el remedio fue infinitamente peor que la enfermedad. Tan mal le resultó la operación a la aseguradora que, en el 2008, vendió el Dresdner al Commerzbank. Al final, se evitó una bancarrota sonada de este último banco; el Estado federal aportó 6.300 millones de € para salvar la entidad. Ese dinero lo han perdido los contribuyentes y, en cambio, el Estado posee ahora el 15% del capital del Commerzbank y que hoy en día apenas vale 1.400 millones de €. Es, como se ve, una versión germano bancaria del negocio de Roberto y las cabras. Solo que ahora Roberto es llama contribuyente alemán…

GERMANIA 7

Valentí Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentí Popescu.

VALENTIN POPESCU

CÂND SE TREZESC

Etiquetas

, , , , , , , ,

KAVAFIS CÂND SE TREZESC 1

CÂND SE TREZESC

Absența dorinței ?

Kavafis avea 50 de ani când a scris Când se trezesc/Όταν Διεγείρονται.  Erau atât de multe iubirile trecute ? Se îndrăgostea mai rar ? Mai puțin ? De ce erau, acum, atât de prețioase… amintirile unor trupuri, priviri, atingeri, săruturi, delicii, voluptăți, trăiri, mirosuri, orgasme ? Deveneau evanescente ? Vagi ? Eterice ? Îi părăseau trupul poetului prea repede? Îl părăseau ca să se piardă ?

Poate.

Pielea trupului lui nu mai era aceeași. Memoria ei, poate, nu mai păstra, ca în tinerețe, desfătarea atingerii celuilalt trup.

Și atunci, ca să nu uite trupurile iubite, darurile lor fugare, își spune că ar trebui să le ascundă, să le salveze în conversații. În poeme. Să scrie și să vorbească despre ele. Să le transforme în artă și-n hrană a sufletului lui… obosit, îmbătrânit, poate amorțit și neîmplinit. Și poate, astfel, dorința să i se întoarcă în trup.

De fapt nu atât despre viziunile erotismului este vorba aici, ci, mai degrabă despre deșteptarea dorinței. A lui furor eroticus, a nebuniei… Despre dorința de a trăi din nou starea de a fi îndrăgostit, stârnit, pasional, aprins de dor, atras nebunește de un iubit, înnebunit, înflăcărat, nebun pentru Eros. Pentru că verbul dieghiro/διεγείρω asta înseamnă: a trezi, a deștepta (simțurile și patimile trupului), a stârni, a stimula, a excita, a aprinde, a înflăcăra, a încinge…

Poate acest poem ascunde o teamă adâncă, cu neputință de rostit, de demonul indiferenței, de despătimire, de plictiseală, de monotonie, de sațietate a plăcerilor, de absența dorinței…

Όταν Διεγείρονται

Προσπάθησε να τα φυλάξεις, ποιητή,
όσο κι αν είναι λίγα αυτά που σταματιούνται.
Του ερωτισμού σου τα οράματα.
Βάλ’ τα, μισοκρυμένα, μες στες φράσεις σου.
Προσπάθησε να τα κρατήσεις, ποιητή,
όταν διεγείρονται μες στο μυαλό σου,
την νύχτα ή μες στην λάμψι του μεσημεριού.

Când se trezesc

Încearcă să le păstrezi, poete,
oricât de puţine ar fi cele care se opresc (să le contempli).
Viziunile erotismului tău.
Pune-le, pe jumătate ascunse, în frazele tale.
Încearcă să le reţii, poete,
Când ţi se deşteaptă în minte,
Noaptea sau în strălucirea amiezii.
(1913, 1916)

KAVAFIS CÂND SE TREZESC 2

Visions qui surgissent 

Tâche de capter, Poète, les visions que ta sensualité
te suggère, même si tu n’en peux retenir qu’un petit
nombre. Mets-les à demi cachées dans tes phrases ;
tâche de t’en emparer, Poète, quand elles surgissent
dans ton esprit la nuit ou dans l’éclat de midi.

(Trad. Marguerite Yourcenar și Constantin Dimaras)

Cuando despierten

Trata de guardarlas, poeta,
por más que sean pocas aquellas que se detienen.
Las visiones de tu amor.
Ponlas, medio ocultas, entre tus frases.
Trata de retenerlas, poeta,
cuando despierten en tu mente
en la noche o en el fulgor del mediodía.

Cuando despierten

KAVAFIS CÂND SE TREZESC 3

When they are roused

Try to keep them, O poet,
However few of them can be contained:
the visions of your eroticism.
Put them, half-hidden, in your phrases.
Try to hold them back, O poet,
when they are roused within your mind,
at night, or in the blaze of noon.

(Trad. Evanghelos Sachperoglou)

 

AUTOR  ȘI TRADUCĂTOR ZENAIDA ANAMARIA  LUCA

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării suresei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: ZENAIDA  ANAMARIA  LUCA… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

ZIUA MONDIALĂ A POEZIEI

Etiquetas

, , , , , , , ,

MUZA POEZIEI 3

Cum s-a născut ideea unei Zile Internaționale a Poeziei ? De ce avem nevoie de ea ?

Astăzi, 21 Martie 2019,  se împlinesc 21 de ani de când există o Zi a Poeziei.

Ideea a avut-o poetul grec Mihail Mitra (Μιχαήλ Μήτρα).

El a propus Societății Scriitorilor din Grecia, în 1997, să adopte o zi în care poezia să fie celebrată în Grecia și în alte țări.

Iar poeta Lidia Stefanou (Λύντια Στεφάνου) a ales-o: 21 Martie, echinocțiul de primăvară, când ziua/lumina este egală cu noaptea/întunericul, când – spunea ea – ziua se îmbină cu noaptea, așa cum se îmbină cele două chipuri ale poeziei, cel întunecat și trist cu cel luminos și plin de speranță.

***

Prima Zi a Poeziei s-a sărbătorit în 1998 în Grecia, în clădirea Poștei Vechi din Piața Kotzia/Piața Rezistenței Naționale, fără prea mult fast, dar, cu mare succes.

Un an mai târziu, scriitorul grec Vasilis Vasilikos (Βασίλης Βασιλικός), ambasadorul Greciei la UNESCO, a făcut propunerea ca, așa cum există o Zi Internațională a Muzicii sărbătorită pe 21 iunie, să existe și o Zi Internațională a Poeziei, pe 21 Martie.

Propunerea a fost susținută de ambasadorii Franței, Italiei, Tunisiei și de ambasadorii altor țări mediteraneene la UNESCO  și a fost votată.

În octombrie 1999, la a XXX-a Conferință Generală a UNESCO (Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură) de la Paris (octombrie-noiembrie), 21 Martie a fost proclamată drept Ziua Internațională a Poeziei.

Iată argumetația: „Ziua Internațională a Poeziei va întări imaginea poeziei în Media/Presă, de așa manieră, încât, poezia să nu mai fie considerată vreodată o artă nefolositoare, ci să fie recunoscută drept arta care ajută societatea să-și afle și să-și întărească identitatea. Lecturile din cei mai populari poeți pot contribui la o întoarcere la oralitate și la aducerea spectacolului viu în mijlocul societății, iar manifestările pot constitui un prilej de întărire a legăturilor poeziei cu celelalte arte și cu filosofia, astfel încât să fie redefinită spusa lui Delacroix: Nu există artă fără poezie”.  («Η Παγκόσμια Ημέρα Ποίησης θα ενισχύσει την εικόνα της ποίησης στα ΜΜΕ,ούτως ώστε η ποίηση να μην θεωρείται πλέον άχρηστη τέχνη, αλλά μια τέχνη που βοηθά την κοινωνία να βρει και να ισχυροποιήσει την ταυτότητά της. Οι πολύ δημοφιλείς ποιητικές αναγνώσεις μπορεί να συμβάλουν σε μια επιστροφή στην προφορικότητα και στην κοινωνικοποίηση του ζωντανού θεάματος και οι εορτασμοί μπορεί να αποτελέσουν αφορμή για την ενίσχυση των δεσμών της ποίησης με τις άλλες τέχνες και τη φιλοσοφία, ώστε να επαναπροσδιοριστεί η φράση του Ντελακρουά: Δεν υπάρχει τέχνη χωρίς ποίηση».).

Cine sunt poeții ?

UNESCO recunoaște poeziei, artei poetice, valoarea de simbol al creativității umane și îi omagiază pe toți acei bărbați și pe toate acele femei care s-au străduit și se străduiesc din răsputeri să construiască o lume mai bună, având drept singură unealtă, cuvântul liber care imaginează, crează și lucreză. Pentru UNESCO, poeții sunt cei care știu să alerteze conștiințele, să le trezească și să le facă să vadă frumusețile lumii.

De fapt, sunt co-creatorii Divinității. Sunt ziditorii, creatorii, făcătorii lumii subtile a… ideilor ! Știm asta din analiza cuvântului poezie.

Poezie este un cuvânt grecesc: piisis/ποίησις, poezie, poem, creație.

Interesant este că, la propriu, piisis/ποίησις însemna un lucru făcut, o înfăptuire.

Vine din verbul pieo/ποιέω, a face, a fabrica, a construi, a crea… o operă de artă, a da naștere… ideilor,  a produce, a scrie, a compune un poem, a imagina, a inventa…

Așadar, poezia este creația prin excelență.

Poemul este creația prin excelență: piima/ποίημα, a ajuns să însemne, în elină, de la „orice operă de artă”, în final, un poem, o poezie.
Poetul este creatorul prin excelență: piitis/ποιητής, înseamnă, în elină/în neogreacă,… creatorul, ziditorul, făcătorul, artizanul și, desigur, poetul ! În scrierile teologice creștine, ο Ποιητής înseamnă: Ziditorul, Creatorul, Făcătorul lumii, adică Dumnezeu !

Toate aceste cuvinte au ajuns în limbile romanice, așadar și în română, prin latină: poesis și *poesia (în latina târzie) și poeta.

Interesantă este, desigur, și originea familiei poeziei în indo-europeană: rădăcina *kwei-2 = a pune, a îngrămădi una peste alta (pietre, cărămizi de lut), a îngrămădi, a acumula (imaginea unui tumul), de unde: a zidi, a construi, a clădi, a face…

… familie din care face parte și cinu/цинъ din vechea slavă: ordine, ordin, rang, de unde verbul ciniti/чинити: a ordona, a (o)rândui, a crea, a constitui, a forma, a face… și de unde cin, în românește: rang, ordin, clasă, tagmă…

Și câtă dreptate pare să  fi avut poetul latin Horațiu (Quintus Horatius Flaccus, 65 î. Hr.-8 d. Hr.) când spunea, îmbătat de sentimentul creatorului și al nemuririi:

Am ridicat un monument nepieritor, ce durează mai mult decât bronzul,
Și e mai înalt decât piramidele faraonilor,
Pe care nici ploaia ce sapă, nici neputinciosul Aquilo, vântul de Nord,
Nu-l pot distruge, nici trecerea anilor fără șir,
Și nici goana veacurilor.
Nu voi muri de tot, și o parte din mine, o mare parte,
Va ocoli Moartea, pe Libitina, zeița celor trecuți în lumea de dincolo;
Și voi crește mereu tânăr, proaspăt și nou, lăudat de urmași,
Câte veacuri Pontifexul urca-va, pe Capitoliu, urmat de fecioara tăcută.

(Ode, III, 30, 1-9)

[3,30,1] Exegi monumentum aere perennius
regalique situ pyramidum altius,
quod non imber edax, non Aquilo inpotens
possit diruere aut innumerabilis
[3,30,5] annorum series et fuga temporum.
Non omnis moriar multaque pars mei
uitabit Libitinam; usque ego postera
crescam laude recens, dum Capitolium
scandet cum tacita uirgine pontifex.

***

Am ales câteva poeme sau fragmente de poeme/poezii ale unor poeți celebri sau mai puțin celebri, din epoci diferite, poeți care au avut ceva de spus. Am adăugat, la unele și o traducere sau traduceri în altă limbă.

Odysseas Elytis (1911-1996, Grecia; premiul Nobel pentru Literatură, 1979):

O singură rândunică

O singură rândunică şi primăvara-i scumpă
Ca să se întoarcă soarele, de trudă multă-i nevoie și de muncă
Morţii, mii, vrea să fie la Roţi
Vrea ca cei vii să-şi dea sângele, toți.
Doamne, Meștere Mare, în munţi m-ai zidit
Doamne, Meștere Mare, în mare m-ai închis !
Luat de Magi fu trupul lui Mai
Îngropatu-l-au în mare ca într-un mormânt
Într-o fântână adâncă-l țin închis
Și înmmiresmat-au întunericul tot şi întregul apelor Abis.
Doamne, Meștere Mare, printre florile de liliac şi Tu
Doamne, Meștere Mare, simțit-ai că miroase a-n Înviere, Tu!
Ca sămânţa într-un uter întunecat
se zbate înfricoșata gânganie a amintirii, în pământ
Și aşa cum mușcă păianjenul, muşcat-a lumina
Luminatu-s-au ţărmurile şi marea toată s-a luminat.
Doamne, Meștere Mare, m-ai încins cu un brâu de țărmuri de mare
Doamne, Meștere Mare, pe munţi m-ai întemeiat!
(fragment din Axion Esti/ Άξιον Εστί , „Cuvine-se cu adevărat”, 1959)


1958. Odysseas Elytis, Atena. Pe fundal, Acropole.

Ένα το χελιδόνι

Ένα το χελιδόνι * κι η άνοιξη ακριβή
για να γυρίσει ο ήλιος *  θέλει δουλειά πολλή
Θέλει νεκροί χιλιάδες * νά ‘ναι στους Tροχούς
Θέλει κι οι ζωντανοί * να δίνουν το αίμα τους.
Θέ μου Πρωτομάστορα * μ’ έχτισες μέσα στα βουνά
Θέ μου Πρωτομάστορα * μ’ έκλεισες μες στη θάλασσα !
Πάρθηκεν από Μάγους * το σώμα του Μαγιού
Το ‘χουνε θάψει σ’ ένα * μνήμα του πέλαγου
σ’ ένα βαθύ πηγάδι * τό ‘χουνε κλειστό
μύρισε το σκοτάδι* κι όλη η Άβυσσος.
Θέ μου Πρωτομάστορα * μέσα στις πασχαλιές και Συ
Θέ μου Πρωτομάστορα * μύρισες την Ανάσταση !
Σάλεψε σαν το σπέρμα * σε μήτρα σκοτεινή
Το φοβερό της μνήμης * έντομο μες τη γη
Κι όπως δαγκώνει αράχνη * δάγκωσε το φως
Έλαμψαν οι γιαλοί * κι όλο το πέλαγος.
Θέ μου Πρωτομάστορα  * μ΄έζωσες τις ακρογιαλές
Θέ μου Πρωτομάστορα * στα βουνά με θεμέλιωσες !

Une hirondelle seule

Une hirondelle seule * et le printemps à son heure
Pour que le soleil revienne * il faut beaucoup de labeur
Il faut des morts par milliers * à pousser à la Roue
Il faut, aussi, que les vivants *  donnent leur sang.

Mon Dieu, Maître d’oeuvre * tu m’as érigé dans les montagnes
Mon Dieu, Maître d’oeuvre * tu m’as enclos dans la mer !

Les Mages ont emporté * le corps du mois de Mai
Ils l’ont enseveli dans * une tombe marine
En un puits profond * ils l’ont reclus
L’obscurité s’en est embaumée * et toute entière l’Abysse.
Mon Dieu, Maître d’oeuvre * au milieu des fleurs pascales, Toi aussi
Mon Dieu, Maître d’oeuvre * tu as aspiré la Résurrection !
Comme la semence s’est mue * dans une sombre matrice,
L’effroi de la mémoire * l’insecte dans la terre
Qui, comme mord l’araignée, *  a mordu la lumière,
Les rives en furent illuminées * et toute la mer.
Mon Dieu, Maître d’oeuvre * tu m’as ceint de rivages
Mon Dieu, Maître d’oeuvre * tu m’as érigé dans les montagnes.

https://www.info-grece.com/anthologie/ena-to-helidoni-une-hirondelle-poeme-d-odysseas-elytis

Axion Esti s-a născut în anii grei de după cel de-al Doilea Război Mondial când Grecia, cea care vorbește în poemul lui Elytis, era epuizată și ruinată de ocupația nazistă, când foamea făcea ravagii și când părea că nimic nu se urnește ca lucrurile să fie, din nou, ca înainte. Axion Esti le spune grecilor că și viii și morții trebuie să urnească, împreună, roțile Istoriei ca Grecia să iasă din marasm, din sărăcie, foamete și disperare… la drumul cel bun, cel al progresului.

Odysseas Elytis si Mikis Theodorakis
Odysseas Elytis și Mikis Theodorakis lucrând la Axion Esti

Konstantinos Kavafis (1863-1933, Alexandria, Egipt):

Când se trezesc

Încearcă să le păstrezi, poete,
oricât de puţine ar fi cele care se opresc (să le contempli).
Viziunile erotismului tău.
Pune-le, pe jumătate ascunse, în frazele tale.
Încearcă să le reţii, poete,
Când ţi se deşteaptă în minte,
Noaptea sau în strălucirea amiezii.
(1913, 1916)

Όταν Διεγείρονται

Προσπάθησε να τα φυλάξεις, ποιητή,
όσο κι αν είναι λίγα αυτά που σταματιούνται.
Του ερωτισμού σου τα οράματα.
Βάλ’ τα, μισοκρυμένα, μες στες φράσεις σου.
Προσπάθησε να τα κρατήσεις, ποιητή,
όταν διεγείρονται μες στο μυαλό σου,
την νύχτα ή μες στην λάμψι του μεσημεριού.

Visions qui surgissent 

Tâche de capter, Poète, les visions que ta sensualité
te suggère, même si tu n’en peux retenir qu’un petit
nombre. Mets-les à demi cachées dans tes phrases ;
tâche de t’en emparer, Poète, quand elles surgissent
dans ton esprit la nuit ou dans l’éclat de midi.

(Trad. Marguerite Yourcenar și Constantin Dimaras)

Cuando despierten

Trata de guardarlas, poeta,
por más que sean pocas aquellas que se detienen.
Las visiones de tu amor.
Ponlas, medio ocultas, entre tus frases.
Trata de retenerlas, poeta,
cuando despierten en tu mente
en la noche o en el fulgor del mediodía.

Cuando despierten

When they are roused

Try to keep them, O poet,
However few of them can be contained:
the visions of your eroticism.
Put them, half-hidden, in your phrases.
Try to hold them back, O poet,
when they are roused within your mind,
at night, or in the blaze of noon.

(Trad. Evanghelos Sachperoglou)


Konstantinos Kavafis

Ion Barbu (Dan Barbilian,1895-1961, România):

Copacul

Hipnotizat de-adânca şi limpedea lumină
A bolţilor destinse deasupra lui, ar vrea
Să sfarme zenitul, şi-înnebunit să bea,
Prin mii de crengi crispate, licoarea opalină.

Nici vălurile nopţii, nici umeda perdea
De nouri, nu-i goneşte imagina senină;
De-un strălucit albastru viziunea lui e plină,
Oricât de multe neguri în juru-i vor cădea…

Dar când augusta toamnă din nou îl înfăşoară
În tonuri de crepuscul, când toamna prinde iară,
Sub casca lui de frunze, un rod îmbelşugat,

Atunci, intrând în simpla, obşteasca armonie
Cu tot ce-l limitează şi-l leagă, împăcat,
În toamna lui, copacul se-nclină către glie.
(1919)

Ion Barbu/Dan Barbilian


Alexandru Macedonski
(1854-1920, România):

Valțul rozelor

Pe verdea margine de şanţ
Creştea măceşul singuratic,
Dar vântul serii, nebunatic
Pofti-ntr-o zi pe flori la danţ.
Întâi pătrunse printre foi,
Şi le vorbi cu voce lină,
De dorul lui le spuse-apoi,
Şi suspină – cum se suspină…

Şi suspină – cum se suspină…

Albeaţa lor de trandafiri,
Zâmbind prin roua primăverei,
La mângâierile-adierei
A tresărit cu dulci simţiri.
Păreau năluci de carnaval
Cum se mişcau catifelate,
Gătite toate-n rochi de bal,
De vântul serii sărutate,

De vântul serii sărutate.

Scăldate-n razele de sus,
Muiate în argintul lunei,
S-au dat în braţele minciunei,
Şi rând pe rând în vânt s-au dus.
Iar vântul dulce le şoptea,
Luându-le pe fiecare,
Ş-un valţ nebun se învârtea,
Un valţ – din ce în ce mai tare,

Un valţ – din ce în ce mai tare.

AL. MACEDONSKI
Alexandru Macedonski, litografie

San Juan de la Cruz/Sfântul Ioan al Crucii (1542-1591, Spania):

Văpaia de iubire, vie
1.
O, văpaie de iubire, vie,
Ce atât de dulce sufletu-mi rănești,
Adânc, în locu-i cel mai tainic, fie !
Cum împotrivă nu-mi mai esti,
Ajunge, rogu-te, și rupe vălul ce ne ține
Departe de-astă preadulce întâlnire.
2
O, rană ce mângâie, nu doare !
O, rană atotdesfătătoare !
O, mână blândă ! O, atingere ușoară,
Ce viața veșnic vie pari că ești.
Tu, ce păcatele-mi răscumperi, toate, fără de dojană !
Omorând moartea, în viață ai (pre)schimbat-o (fiindcă viață ești) !
3
O, lămpi de foc, scânteietoare,
În strălucirea voastră orbitoare,
Simțirea-mi ce fuse cufundată în peșteri fără fund,
Ce  întunecată și oarbă a fost, atât de mult,
Acum, prin măiestria cea divină,
Celui Drag îi dăruie culoare și lumină.
4
Ce blând și cu ce iubire nesfârșită
În pieptu-mi Te deștepți,
Acolo unde-n taină, Tu singur locuiești;
Cu înmiresmata-Ți răsuflare mie-mpărtășită
Din care curg mărirea și binele ceresc,
O, pe cât Tu mi Te dăruiești, pe atât mă faci de Tine să mă îndrăgostesc !

Llama de amor viva
1
¡Oh llama de amor viva
que tiernamente hieres
de mi alma en el más profundo centro!
Pues ya no eres esquiva
acaba ya si quieres,
¡rompe la tela de este dulce encuentro!
2
¡Oh cauterio suave!
¡Oh regalada llaga!
¡Oh mano blanda! ¡Oh toque delicado
que a vida eterna sabe
y toda deuda paga!
Matando, muerte en vida has trocado.
3
¡Oh lámparas de fuego
en cuyos resplandores
las profundas cavernas del sentido,
que estaba oscuro y ciego,
con estraños primores
color y luz dan junto a su querido!
4
¡Cuán manso y amoroso
recuerdas en mi seno
donde secretamente solo moras,
y en tu aspirar sabroso
de bien y gloria lleno,
cuán delicadamente me enamoras!


San Juan de la Cruz, anonim din sec. XVII

Iehuda Ha-levi (scriitor/poet evreu spaniol, Tudela, Spania, 1075  – 1141, Ierusalim sau Egipt):

Noaptea, tânăra gazelă mi-a descoperit…

Noaptea, tânăra gazelă mi-a descoperit
a obrajilor văpaie și vălul părului în flăcări, ca rubinul,
acoperindu-i chipul, peste tâmpla-i de cristal înrourat,
– un rotund desăvârșit – asemeni soarelui ce, răsărind,
învăpăiază norii nopții cu strălucitoru-i foc.

(Poem din ciclul Amor și vin/Ahava ve-iain)

לֵיל גִּלְתָה אֵלַי צְבִיָּה נַעֲרָה
לֵיל גִּלְתָה אֵלַי צְבִיָּה נַעֲרָה/ חַמַּת לְחָיֶיהָ וְצַמַּת שַׂעֲרָהּ/ צָהֹב כְּעֵין אֹדֶם בְּכַסֹּתוֹ עֲלֵי/ רַקַּת בְּדֹלַח לַח תְּמוּנַת תָּאֳרָהּ/ דָמְתָה כְשֶׁמֶשׁ בַּעֲלֹתָהּ תַּאֲדִים/ אֶת עַנְנֵי נֶשֶׁף בְּלַהַב זָהֳרָהּ.

La noche en que la joven gacela…

La noche en que la joven gacela me descubrió
el sol de sus mejillas y el velo de su pelo,
rojizo cual rubí, cubriendo, sobre
sien de húmedo bedelio, su bella imagen,
se parecía al sol, que cuando despunta enrojece
las nubes del alba con su brillante llama.
(trad. Xabier Kintana)

Iehuda Ha-levi
Iehuda Ha-levi, Cesareea, Israel

William Shakespeare (1564 –1616, Anglia):

SONETUL 1

Făpturile atotfrumoase am vrea de fii să aibă parte,
Ca roza frumuseții, astfel, nicicând să piară,
Ci, veștedă, când vremea e să moară,
Vlăstaru-i fraged amintirea-i s-o ducă mai departe:
Dar tu, ce-ai ochi ce strălucesc doar pentru tine,
Cu al ființei tale foc hrănești a lor lumină, o flacără ce-i vie,
Foame aducând acolo unde-i bogăție
Tu ție-ți ești dușman, unul prea crud pentru al tău preadulce sine:
Tu ce acum a lumii proaspătă podoabă ești,
Și al primăverii vesele singur vestitor,
Seva-ți îngropi în bobocul ce nicicând nu da-va flori
Tu, gingașe zgârcit, risipă faci când te scumpești.
Îndură-te de lume, căci altfel, lacom fi-vei și vei consuma
Tu și-al tău mormânt, ce lumii ești dator a-i da.

(Sonet inspirat de povestea lui Narcis pe care o citise în Metamorfozele lui Ovidiu)

Narcis, Giovanni Antonio Boltraffio
Narcis, Giovanni Antonio Boltraffio, aprox. c.1500, National Gallery, Londra

From fairest creatures we desire increase,
That thereby beauty’s rose might never die,
But as the riper should by time decease,
His tender heir might bear his memory:
But thou contracted to thine own bright eyes,
Feed’st thy light’s flame with self-substantial fuel,
Making a famine where abundance lies,
Thy self thy foe, to thy sweet self too cruel:
Thou that art now the world’s fresh ornament,
And only herald to the gaudy spring,
Within thine own bud buriest thy content,
And, tender churl, mak’st waste in niggarding
Pity the world, or else this glutton be,
To eat the world’s due, by the grave and thee.


Narcis, Ernest Eugène Hiolle (1834-1886): „(Narcis) ut e Pario formatum marmore signum”, „Narcis, ca o statuie din marmură de Paros”, Ovidiu, Metamorfoze, cartea a III-a

Martha Rivera-Garrido (Santo Domingo, Republica Dominicană, 1960):

Nu te îndrăgosti de o femeie care citește

Nu te îndrăgosti de o femeie care citește, de o femeie care simte prea mult, de o femeie care scrie…
Nu te îndrăgosti de o femeie cultă, plină de vrajă, pasională, nebună.
Nu te îndrăgosti de o femeie care gândește, care știe ea ce știe, și, mai mult, știe să zboare; o femeie sigură de ea însăși.
Nu te îndrăgosti de o femeie care râde sau plânge când face dragoste, care știe să-și preschimbe trupul în spirit; și, cu atât mai puțin, de una care să iubească poezia (ele sunt cele mai periculoase), sau care să stea o jumătate de oră contemplând o pictură și care să nu știe să trăiască fără muzică.
Nu te îndrăgosti de o femeie pasionată de politică, rebelă și care simte o imensă oroare față de nedreptate. De una căreia să-i placă fotbalul și baseball-ul și căreia să nu-i placă, deloc, să se uite la televizor. Nici de o femeie care e frumoasă, oricum i-ar fi chipul și corpul.
Nu te îndrăgosti de o femeie însuflețită, jucăușă și lucidă și ireverențioasă.
Să nu-ți dorești să te îndrăgostești de o asemenea femeie.
Pentru că, atunci când te îndrăgostești de o femeie ca ea, fie că rămâne cu tine sau nu, fie că te iubește sau nu, de la ea, de lângă o asemenea femeie, nu te mai întorci NICIODATĂ la ce erai înainte.

No te enamores

No te enamores de una mujer que lee, de una mujer que siente demasiado, de una mujer que escribe…
No te enamores de una mujer culta, maga, delirante, loca.
No te enamores de una mujer que piensa, que sabe lo que sabe y además sabe volar; una mujer segura de sí misma.
No te enamores de una mujer que se ríe o llora haciendo el amor, que sabe convertir en espíritu su carne; y mucho menos de una que ame la poesía (esas son las más peligrosas), o que se quede media hora contemplando una pintura y no sepa vivir sin la música.
No te enamores de una mujer a la que le interese la política y que sea rebelde y vertigue un inmenso horror por las injusticias.Una a la que le gusten los juegos de fútbol y de pelota y no le guste para nada ver televisión. Ni de una mujer que es bella sin importar las características de su cara y de su cuerpo.
No te enamores de una mujer intensa, lúdica y lúcida e irreverente.
No quieras enamorarte de una mujer así.
Porque cuando te enamoras de una mujer como esa, se quede ella contigo o no, te ame ella o no, de ella, de una mujer así, JAMAS se regresa.
(Fragmento de Los Amantes de Inbox de Papel, 2014)


Martha Rivera-Garrido

Un poet anonim de limbă spaniolă, blogger:

O, divin creator !

Mă ucizi, mă reînvii
Cine ți-a dat puterea ?
Cine ar putea să ți-o ia ?
Nimeni nu știe, nimeni…
Și puterea asta, de a face ce vrei cu ce simt,
De unde o ai ?
De aceea spun că nu înțeleg nimic.
Toate s-au oprit și stau pe loc acum, în clipa asta.
Și ce văd ? Nu pare a fi nimic.
Sunt orb, mizerabil, abject.
Mintea mea a luat-o pe calea asta.
Mă uit în urmă și… în urmă nu e nimic….
Sunt tot orb, până ce o străfulgerare îmi atinge intelectul.
Ești tu, pot să văd ! Fir-ar să fie, ești tu !
Intră, hai intră, vreau să văd cum intri,
cum toată ființa mea se hrănește din tine.

Traducere: Eugen Hac și Zenaida Luca-Hac

¡Oh, divino creador !

Me matas, me revives
¿Quién te dio el poder?
¿Quién te lo puede quitar?
Nadie sabe, nadie sabe…
Ese poder de manejar lo que siento,
¿cómo lo obtuviste?
Por eso digo que nada entiendo.
Todo se detiene en este momento.
¿Y qué veo? No parece haber nada.
Soy ciego, despreciable y abyecto.
Mi mente conduce este trayecto.
Miro hacia atrás y no hay nada…
Sigo ciego hasta que un destello golpea mi intelecto.
Eres tú, ¡puedo ver! maldición ¡eres tú!
Entra, ¡anda entra! quiero ver como entras,
como todo mi ser contigo se alimenta.
https://alcanfordelasinfantas.com/tag/personal/page/8/

Notă: Traducerea textelor pentru care nu se menționează traducătorul aparține autoarei: Zenaida Luca-Hac.

Muză citind un volumen. Vas grecesc cu figuri roșii, Attica, 435-425 î. Hr., Boeoția

AUTOR  ȘI TRADUCĂTOR ZENAIDA ANAMARIA  LUCA

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării suresei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: ZENAIDA  ANAMARIA  LUCA… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

ALGERIA: MAFIA PUTERII/ARGELIA: LA MAFIA DEL PODER

Etiquetas

, , , ,

Abstract vector color map of Algeria country

ALGERIA: MAFIA PUTERII

Actuala criză din Algeria este relativ greu de înțeles, deoarece puterea nu se află doar în câteva mâini, ci într-o întreagă rețea de interese și personaje, care, în ansamblul ei, se aseamănă mai mult cu mafia siciliană, decât cu o competiție programatică între niște organizații politice.

Această  situație nu se datorează atât societății algeriene, cât procesului de cucerire a independenței (în 1962) față de Franța. Acea independență a fost rodul impulsului politic dat de intelectualii algerieni formați în Franța, sprijinului adus cu sacrificii de întreaga populație magrebiană și de organizația militară a gherilei. Mai ales kabilienii din zona de graniță cu Tunisia au avut un rol, poate și mai important, decât subversiunea urbană a FLN (Frontul de Eliberare Națională).

Însă, a lupta pentru libertate nu înseamnă automat și crearea unei țări viabile. Imensa majoritate a locuitorilor, chiar și cei din interiorul țării care duc o viață aproape nomadă, năzuiau la independență. Dar, exista o infinitate de concepții în legătură cu ce fel de Stat se dorea… și apropape nicio structură socială sau economică, autentic algeriană, în stare să ducă la o construcție statală a acelei independențe.

Cea mai bine organizată, finanțată și ierarhizată, la începutul anilor 60, era forța militară, și ea a fost, din primul moment, motorul – și conducătorul ! – politicii țării. Dar, dacă militarii au fost forța cea mai mare și cel mai bine organizată, asta nu însemna că nu era plină de rivalități și de ambiții personale. Din această cauză nici nu a putut să se impună ca forță unică.

Șefii gherilei nu s-au putut înțelege cu ierarhia FLN și nici cu liderii musulmani, care au tot încercat, dar fără succes, să-i dea țării un profil mult mai religios. Intervenția militarilor – sângeroasă – în criza din anii 90 a reușit să îi marginalizeze pe islamiști, însă, prețul a fost pierderea unei mari părți din sprijinul popular.

De aceasta s-au folosit cadrele FLN-iste pentru a-și asuma un protagonism politic. Într-un stat în care totul trebuia să fie construit de la zero, aceste cadre aduceau meritele gherilei urbane și acel nucleu de organizație clandestină care putea să devină o întreagă Administrație Publică. Dar, aceste cadre nu au fost suficiente, au fost prea puține, și, în plus, au fost divizate de ambiții personale, le lipsea finanțarea, astfel că au sfârșit prin a accepta o alianță: ele, militarii și întreprinzătorii naționali. Această simbioză era ușor de realizat – aș spune chiar că era obligatorie – deoarece, în Algeria, clientul cel mai mare este statul, care dispune de venituri enorme, grație zăcămintelor de hidrocarburi.

Abdelaziz Buteflika 1

Abdelaziz Buteflika

Desigur, din toate acestea nu se recunoaște nimic în mod oficial, dar, este un secret trâmbițat faptul că puterea este o înțelegere între aceste trei forțe. Președintele Bouteflika și-a preluat această funcție, în 1999, grație sprijinului primit din partea generalilor, dar, acum el este serios afectat de un atac cerebral suferit în 2013 (e aproape orb), iar, funcțiile sale le-a preluat, de fapt, fratele său, Saïd, mai tânăr cu 21 de ani. Iar, dacă clanul Bouteflika reprezintă puterea politico-militară, în fruntea întreprinzătorilor se află Ali Haddad, cel mai mare constructor din țară, stăpân al unui imperiu economic care posedă mai multe mijloace de informare. În ceea ce privește brațul militar, principala figură este, acum, generalul Ahmed Gaïd Salah – de 74 de ani -, vice-ministru al Apărării și șeful Marelui Stat Major.

În sfârșit, dacă aceasta este presupusa mafie a puterii, acum, în viața politică a țării a apărut un factor nou și imprevizibil: poporul. Deteriorarea continuă a nivelului de trai a exacerbat enorm starea de spirit a poporului, ceea ce face aproape imposibil de prezis dacă se va ajunge la vreun pact, după atâtea aranjamente politice secrete.

ALGERIA 2

Autorul articolului: Valentí Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

ARGELIA: LA MAFIA DEL PODER

ALGERIA 3

La actual crisis argelina es relativamente difícil de entender, porque el poder no está en unas pocas manos, sino en todo un entramado de intereses y personajes, que, en su conjunto, se parece más a la mafia siciliana que a una competición programática de organizaciones políticas.

Esta situación tiene poco que ver con la sociedad argelina y mucho con la conquista de la independencia (1962) contra Francia. Esa independencia fue fruto del impulso político de los intelectuales argelinos formados en Francia, el sacrificado apoyo de toda la población magrebí y la organización militar guerrillera. Sobre todo los kabileños de la zona fronteriza con Túnez jugaron, aquí, un papel posiblemente más importante que la subversión urbana del FLN (Frente Nacional de Liberación).

Pero, luchar por la libertad no es crear un país viable. La inmensa mayoría de los habitantes, incluso los del interior que llevan una vida casi nómada, ansiaba la independencia. Pero, había una infinidad de concepciones en cuanto al tipo de Estado que se quería y casi ninguna estructura social o económica auténticamente argelina capaz de darle una estructura estatal a esa independencia.

Lo mejor organizado, financiado y jerarquizado, a comienzos de los 60, era la fuerza militar y ella ha sido desde el primer momento uno de los motores – ¡ y conductores ! – de la política del país. Pero, si los militares constituían la fuerza mayor y mejor organizada, no por eso dejaba de estar aquejada de rivalidades y ambiciones personales. Por eso no ha podido imponerse como fuerza única.

Los jefes guerrilleros se las tuvieron tiesas con la jerarquía del FLN y los líderes musulmanes, que han intentado, repetida e infructuosamente, imprimirle al país un perfil mucho más confesional. La intervención – sangrienta – de los militares en la crisis de los 90 consiguió marginar a los islamistas, pero al precio de perder gran parte del apoyo popular.

Eso lo aprovecharon los cuadros FLN-istas para asumir protagonismo político. En un Estado en el que estaba todo por hacer, ellos aportaron los méritos de la guerrilla urbana y ese tronco de organización clandestina que podía derivar en toda una Administración Pública. Pero, carentes de cuadros suficientes, desgarrados por personalismos y sin financiación, acabaron por hacer una triple alianza del poder: ellos, los militares y el empresariado nacional. Esa simbiosis era tanto más fácil – casi diría obligada – por cuanto, en Argelia, el mayor cliente es el Estado, que dispone de enormes ingresos, gracias a los yacimientos de hidrocarburos.

Abdelaziz Buteflika 2

Abdelaziz Buteflika

Evidentemente, nada de eso es oficial, pero, es un secreto a voces que el poder es un compromiso entre estas tres fuerzas. El presidente Bouteflika asumió el cargo, en 1999, gracias al apoyo de los generales, pero, hoy en día, está fuertemente afectado por un derrame que padeció en el 2013 (está casi ciego) y sus funciones las ha asumido, de hecho, su hermano, Saïd, 21 años más joven. Y si el clan de los Bouteflika encarnaba el poder político-militar, el empresarial lo encabeza Ali Haddad, el constructor más importante del país y dueño de un imperio económico que incluye varios medios informativos. En cuanto al brazo militar, su principal figura es, actualmente, el general Ahmed Gaïd Salah – de 74 años -, viceministro de Defensa y jefe del Estado Mayor.

Por último, si ésta es la presunta mafia del poder, ahora, ha aparecido un factor nuevo e imprevisible en la vida política del país: el pueblo. El constante deterioro del nivel de vida ha exacerbado enormemente los ánimos de la gente y hace casi imposible predecir, actualmente, ningún pacto, tras las bambalinas políticas.

Valentí Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentí Popescu.

VALENTIN POPESCU

PROGRAMUL 3 – O LEGENDĂ A RADIOULUI ROMÂNESC

Etiquetas

, , , , , , ,

RADIO 3 ECHIPA

O parte din echipa Programului 3, 1988

De ce Programul 3 pentru tineret făcea concurență Europei Libere ? Era liber !

Articol dedicat Cameliei Stănescu, care m-a inspirat din momentul în care am ascultat, pentru prima dată, elevă fiind, Clubul curioșilor.

Oamenii Programului 3 – Tineret: au redat tineretului visarea și speranța, aici, acasă!

Erau tineri, haioși, entuziaști, liberi, pasionaţi, plini de viaţă. Vocea lor emana căldură, prietenie, bucurie, speranţă, împlinire, iubire, fericire…

Erau frații tăi mai mari, surorile tale mai mari. Ni se adresau, nouă, ascultătorilor lor, cu „dragi prieteni” sau simplu, „prieteni”. Eram cu ei, în studio. Cântam, dansam, învățam cu ei, ne distram cu ei. Ne iubeau și îi iubeam. Erau antrenanți, plini de viață, tonici. Vorbeau limba noastră, a tinerilor, a adolescenților. Erau ei înșiși, naturali, neinhibați, adevărați, plini de o însuflețire pe care n-o mai auziseră ascultătorii la radio, vreodată. Seducători, generoși, înțelepți, amuzanți, spirituali, spontani, nonconformiști, neîndoctrinați – într-un univers ultracontrolat (George/Gigi Enache), originali, inconfundabili, spectaculoși, visători, fermecători…

Ei erau oamenii de la Programul 3 pentru tineret: Titus Vîjeu, Camelia Stănescu-Ursuleanu și Dan Ursuleanu, Doina Berchină, Georgeta Avram, Sorin Caracseghi, George Enache, Mihaela Ioan, Liviu Tudor Samuilă, Sebastian Sârcă, Lucian Sârbescu, Noe Smirnov, Florin Silviu Ursulescu, Daniel Horhocea, Radu Comănescu, Anca Romeci, Ligia Necula, Alexandru Rusu.

Ei erau „cei liberi”. Încă de la naşterea postului Programul 3 -Tineret, lumea în Radio vorbea despre ei ca despre oamenii care-şi puteau permite să-și facă meseria, fără cenzură. Erau liberi să spună ce voiau în emisiunile lor – desigur nu li se permitea să critice regimul sau să-l critice pe Ceauşescu, dar, în rest, puteau să vorbească despre orice. Se bucurau de un imens prestigiu și în Radio și în afară.

Şi, în general vorbeau despre viitor, despre cum va fi, cum va arăta lumea în viitor. O lume viitoare fără Ceauşescu, fără comunism, fără impostori, fără semidocţi şi fără închisori ale minţii. De fapt, era modul lor… de a critica regimul, de a-l critica pe Ceauşescu… O lume a artei, a literaturii, a muzicii…

Nu degeaba „cumpărătorii aparatelor de radio cereau ca radioul lor să prindă Programul 3” (Ecaterina Oproiu, Contemporanul), să aibă UKW !

Era foarte la modă să asculți Programul 3 !

12 martie – Ziua Programului 3 Tineret. De unde a venit ideea ?

Programul 3-Tineret s-a născut pe 12 martie 1973, acum 46 de ani. A fost un experiment. Un proiect care a avut un succes fabulos şi care a întrecut cu mult aşteptările minţilor care l-au conceput.

Dar chiar, cine a avut ideea de a înfiinţa la Radiodifuziunea Română un canal dedicat tineretului/adolescenţilor/ studenţilor, tinerilor absolvenţi şi tinerilor specialişti ?

Documentele la care avem acces nu pomenesc nici un nume. Dar, putea fi ideea formidabilă a cuiva din serviciile secrete, sau de la RadioAscultare (monitorizarea posturilor de radio şi TV străine), sau chiar de la Poştă. Şi anume ideea de a face concurenţă Europei Libere, mai bine zis, a contracara imensa influență pe care o avea asupra tinerilor „Metronom-ul” care se refugiase la Radio Europa Liberă.

Tinerii anilor 70 nu prea mai ascultau radioul nostru. Ascultau „Metronom-ul” lui Cornel Chiriac la Europa Liberă, emisiune pe care o crease la Radiodifuziunea Română în 1967 şi care a fost interzisă, un an mai târziu, în 1968, de cenzura comunistă.  Era imediat după invadarea Cehoslovaciei de către trupele Pactului de la Varșovia. Se pare că a înlocuit în emisiunea sa înregistrată, care primise viza de intrare pe post, o piesă muzicală cu una a lui Mircea Florian – „un protest voalat la adresa intervenției în forță împotriva Primăverii de la Praga” sau pentru că a difuzat piesa Beatles-ilor „Back in USSR”, după cum scrie Radio Reşiţa (Cornel Chiriac, „Metronomul” multor generații, 76 de ani de la naştere !, Anca Bălălău – 9 mai 2018).

Metronom-ul lui Chiric fusese, atunci, cea mai populară emisiune de muzică de la Radioul nostru. În 1969, însă, Cornel Chiriac a reluat-o la… Radio Europa Liberă. Spaima autorităţilor comuniste era următoarea: cum „Metronom-ul” era între două buletine de ştiri, milioanele de liceeni şi studenţi care-l ascultau din România, ascultau şi buletinele, și, încet, încet, mai ascultau şi celelalte emisiuni ale Europei Libere. Cornel Chiriac primea numeroase scrisori de la aceși tineri, elevi şi studenţi. El era, pentru ei „unul din puținele orizonturi deschise, una din rarele adieri de speranță” („Blânda Insurecție a lui Cornel Chiriac” de Virgil Mihaiu, 2000).

De unde şi spaima comuniştilor, a conducerii superioare a PCR. Rapoartele serviciilor secrete/directorii Poştei Române avertizau că foarte mulţi tineri îi scriau şi se pare că există o proporție: din 2000 de ascultători, unul are curajul să trimită o scrisoare. Ori, erau mii de scrisori, toate semnate cu pseudonime. Și nu numai din România, ci din tot blocul comunist. Și chiar din Occident !

Mai era şi mini-revoluţia culturală a lui Ceauşescu din 1971. Intelectualii, care-l sprijiniseră după momentul 1968, la începutul anilor 70 îşi pierduseră deja orice speranţă.

Omul cu ideea înfiinţării unui post pentru tineret, s-a gândit să-i recâştige prin tineri.

Şi astfel prin Bujor Sion, preşedintele Radioteleviziunii, i s-a încredinţat doamnei Sofia Şincan misiunea de a-l gândi şi de a-l înfiinţa. Şi autorităţile nu s-au înşelat.

Pentru România din acei ani, Programul Trei a deschis o breșă vitală în sufocanta carapace de fier a mini-revoluției culturale a lui Ceaușescu, a rupt chingile apăsătoarei ideologii a tezelor din iulie 1971 și a redat românilor, în primul rând tineretului, aripile speranței și voluptatea zborului liber, năzuința și puterea de a visa și de…a se împlini. Pentru tineret, a fost o revenire la normalitate, la visarea la care tinerii din toate timpurile au un drept inalienabil: vârsta tinereții este vârsta visării.

FLORIAN PITTIS 2

Sofia Șincan – creatoarea Programului 3 – Tineret

Sofia Şincan a fost, într-adevăr, persoana cea mai potrivită. Arta ei de şef a fost aceea de a-şi lăsa oamenii, tineri şi foarte tineri, în marea lor majoritate, să viseze. I-a lăsat liberi să creeze, să fie inventivi şi să-și dea măsura talentului.

Ei au fost aceia care, poate, i-au întors pe mulţi orbiţi de mirajul Occidentului şi i-au învăţat să evadeze în viitor, nu în Occident ! Ei au fost cei care le-au deschis orizontul spre o lume viitoare, posibilă. Ei au fost cei care i-au învăţat să spere că vor ajunge să trăiască în acea lume, dar, aici, acasă.

Cu ei ascultai muzică ca la Europa Liberă. Și primeau tot atâtea scrisori ca și Cornel Chiriac și, mai târziu, Andrei Voiculescu, de la Europa Liberă ! (Din păcate, Cornel Chiriac avea să fie ucis la München în 1975. Serviciile secrete au încercat doar să îl discrediteze: au lansat zvonul că ar fi fost un agent de-al lor. Noël Bernard, directorul departamentului românesc al Europei Libere, avea să afirme: oricând voi fi bucuros să mai primesc și alți oameni atât de valoroși cum este Cornel Chiriac, chiar dacă sunt agenți ai Securității ! Asasinul lui Cornel Chiriac, Mario Gropp, nu a acționat la ordinele Securității. Scopul lui a fost jaful: ucigașul văzuse că Cornel Chiriac, care tocmai îi dăduse să mănânce într-un restaurant, avea la el 2000 de dolari).

SOFIA SINCANSofia Şincan – redactor şef al Programului 3 – 1985

Câtă nevoie am avea şi astăzi de acest Program 3 – Tineret ! Din păcate, el nu mai există !

După Revoluția din Decembrie 1989, Programul 3 a emis, din nou, pe 12 februarie 1990 și s-a numit Radio România Tineret.

Până în 2004, 1 octombrie, când, Radioul național a pierdut una dintre cele trei frecvenţe de emisie cu acoperire națională și când Radio România Tineret a trebuit să plece din FM și să se mute pe Internet. A continuat să emită, e un fel de a spune, online, ca Radio3net „Florian Pittiș”, numit așa ca un omagiu adus lui Florian Pittiș, marele său animator. A devenit, ce-i drept, „primul post public de radio din lume care emitea exclusiv pe Internet”, dar totuşi, n-a mai fost niciodată acelaşi.

SOFIA SINCAN 2Sofia Șincan

Sofia Şincan este absolventă a IATC – I. L. Caragiale, a Facultăţii de Teatrologie şi Film.  A fost repartizată la Radio, în 1958, la Direcţia Culturală. Ea a fost zâna cea bună pentru oamenii ei de la Programul 3. Spunea: „Credința noastră a fost că avem datoria să-l purtăm pe adolescent, pe tânăr, cât mai departe pe drumul cunoașterii lumii, într-o manieră care să-i creeze convingerea, dorința de a merge singur mai departe în descoperirea universului, cu toate frumusețile și umbrele lui. (…) Noi am crezut, fără rezerve,  că lucrul cel mai important în viața omului este permanenta lui îmbogățire spirituală, fără a neglija, însă, nevoia de destindere, de petrecere. ”

A condus acest post, alături de Eduard Jurist (secretar general de redacție), timp de aproape 20 de ani, până în 1990, când s-a pensionat anticipat, la 52 de ani.  Succesorii ei au fost: Eugen Preda, Jeana Gheorgiu (din 1995) şi, începând cu anul 1998, după o perioadă de interimat, la 1 decembrie, Florian Pittiș.

SOFIA SINCAN SI FLORIAN PITTISSofia Șincan și Florian Pittiș

SOFIA SINCAN 1Sofia Șincan

Emisiunile Programului 3

Emisiunile lor, astăzi legendare: Clubul curioșilor și Declarații de iubire (Camelia Stănescu); Clubul invitaților (Marius Grozea și Constantin Săbărceanu); Aventura cunoașterii, Clubul adolescenților (Aurel Dinu/George Enache; George Enache, Florin Helmis, Sorin Caracseghi); Student club (Lena Boiangiu, Virginia Pană, Șerban Iancu, Petre Idriceanu); Divertis club (Sergiu Deleanu și Liviu Tudor Samuilă); Femina club (Elisabeta Iosif, Virginia Velcescu-Pană; Doina Berchină); Un univers într-un ghiozdan (Georgeta Adam); 7 zile, 7 arte /Clubul artelor/Universul artelor (Titus Vîjeu, Doina Papp, Magdalena Boiangiu, Mihaela Ioan, Georgeta Adam); Telefonul de noapte (Sebastian Sârcă și Florin Silviu Ursulescu), Codul manierelor elegante, La școala elitelor, Caruselul iubirii (Sebastian Sârcă); Trecem pe recepţie (Doru Dumitrescu, Doina Berchină, Marina Romano-Fara), Viața în doi (Doina Berchină și Costin Diaconescu); Vorbește-mi despre tine (Doina Berchină și Sebastian Sârcă); Tinerețe, sănătate, armonie (doctorul Mihai Neagu Basarab); Meridian Club, devenit Turist club „ca să nu îndemnăm lumea să plece din țară” – E. Iosif (Elisabeta Iosif și Noe Smirnov;Costin Năstac), Clubul călătorilor și Momente din istoria marilor descoperiri geografice (Noe Smirnov); Tehnic-club/Univers XX (Mircea Munteanu și Nicolae Rădulescu); Un punct pe harta străvechilor meșteșuguri și Istoria științei și tehnicii între adevăr și legendă  (Gheorghe Palel);  Istoria unei capodopere (scenarii radiofonice de Magda Duțu);  Junior magazin (Daniel Horhocea); Dosare ale istoriei contemporane (Emilian Blânda); (Marius Grozea, coord.); Călătorie în imposibil (Radu Comănescu); Discoteca Blue Jeans; Pittiș Show (evident, Florian Pittiș);

TITUS VIJEU 1Profesorul Titus Vîjeu

Emisiuni la care colaborau cu Mihai Roman, Dan Antonescu, Dan Andrei Aldea, Mircea Florian sau Sorin Chifiriuc ca regizori/ilustratorii muzicali.

Sau cu cei mai mari și populari actori români din toate timpurile (mai multe generații !).

Cu excepționalul regizor de teatru radiofonic, Cristian Munteanu…

Și, desigur cu academicieni: Dan Grigorescu, Răzvan Theodorescu, Marcian Bleahu.

FLORIAN 1 1970Florian Pittiș, 1970

CAMELIA STANESCU 1Camelia Stănescu-Ursuleanu

Privighetoarea Radioului – Camelia Stănescu

Un cuplu special de realizatori de emisiuni: Camelia Stănescu-Ursuleanu și Dan Ursuleanu, soțul ei. Camelia Stănescu, la microfon era, întotdeauna, Camelia Stănescu ! Aș îndrăzi să spun : cuplul divin al Programului 3 Tineret.

Camelia are și acum, la cei 70 de ani ai săi, o voce prea-plăcută de zeiță tânără și atot-înțeleaptă  ! O asemăn cu Atena, născută din capul tatălui ei olimpian, Zeus, părintele noii generații de zei olimpieni. Așadar, moștenitoarea celei mai divine înțelepciuni și voci !

Este creatoarea emisiunii Clubul curioșilor, pe care i l-a încredințat Eduard Jurist și pe care Providența a făcut să-l prezinte împreună cu celebrul Moțu Pittiș, care avea să devină prietenul ei de-o viață și fratele ei de aventuri în lumea cunoașterii și a misterelor. Numele rubricilor Clubul curioșilor spune totul: Ipoteze… aproape fantastice; Explorări în enigmatic; Antologia întâmplărilor ciudate; Cucerirea imposibilului; Duelul ipotezelor, polemici celebre; Adevăruri la izvoarele legendelor; Enigme ale vieții și civilizației.

Florian Pittiș, partenerul ei magic de microfon (legendara lor prietenie a durat 33 de ani, până la sfârșitul lui Moțu, în 2007) îi spunea : „Emisiunile noastre sunt evadări spre înălțimi… ”

CAMELIA SI FLORIAN 1Camelia Stănescu și Florian Pittiș

Erau cuceritori. Ea cea mai cuceritoare realizatoare și voce, el cel mai cuceritor prezentator.

Nu puteai să nu te îndrăgostești de vocile și de mințile lor divine. Iată ce scrie Camelia despre parteneriatul ei radiofonic cu Florian :

„Se cuvine să consemnăm rolul consistent pe care Florian Pittiş l-a avut în istoria emisiunilor pentru tineret ale Radioului. A început ca prezentator la emisiunea  mea, la Clubul curioşilor. Treptat, personalitatea sa puternică a devenit tot mai influentă. Nu e de mirare. Punea atâta  pasiune în tot ce făcea.  Era încredinţat că Viitorul  le aparţine celor care cred în frumuseţea viselor. Şi el credea. Din tot sufletul. Semăna mult cu Ariel, personajul lui Shakespeare căruia i-a dat viaţă pe scena teatrului Bulandra.  Rebelul sublim care se încăpăţâna să-şi păstreze sufletul for ever young avea o vitalitate de invidiat, o capacitate de dăruire nepereche. Ori de câte ori ne regăseam în faţa microfonului mă impresionau rostirile lui inspirate, inteligente, spontane, generoase, vocea lui de violoncel, memoria lui fabuloasă. Nici urmă de didacticism în replicile lui. Îmi amintesc că în 1998, în calitate de director al canalului România Tineret, Florian îmi spunea  E marea mea şansă  care mi se dă de a-mi retrăi tinereţea. Iubea tineretul. Rolul la care visa era cel de „om al cetăţii“, aliat de nădejde al tinerei generaţii. În spectacolele lui de MUZICĂ TÂNĂRĂ şi POEZIE privilegia, cu elegant rafinament, sentimentele durabile. Pleda entuziast pentru prietenie, armonie, înţelegere clădită pe respect, iubire sfântă pentru România, pentru românii de pretutindeni şi de oricând, pentru limba şi literatura română. Nu e de mirare că fanii lui îl considerau, pe drept cuvânt, CEL MAI FRUMOS DIN ORAŞUL ACESTA. Dorinţele împlinite sunt „darul lui Dumnezeu“, obişnuia să spună Florian Pittiş. Fără îndoială „un dar al lui Dumnezeu“ a considerat el naşterea în 1 octombrie 2004 a  primului radio public din lume, difuzat în exclusivitate pe Internet. Îl dorea  un radio viu, ca peştera lui Ali Baba. Doar în peştera lui Ali Baba, spunea el, oriunde ţi-ai arunca click-ul, ţi se dezvăluie o comoară de sunete, zâmbet şi culoare. De aici şi sloganul postului „un radio în culori“. Fiecare site are culoare specifică, Radio 3 net este ca spectrul luminii, fiecare utilizator îşi poate găsi lungimea de undă care să i se potrivească. Oricine păşeşte pe poarta virtuală a Radio 3 net, găseşte aici ceva care  să-i bucure inima şi sufletul. Vrei teatru ? Ai teatru şi e pe alese. Vrei link-uri utile ? Ai aşa ceva. Vrei muzică ? Florian Pittiş a venit cu arhiva muzicală de acasă şi a dăruit-o tuturor. La capitolul muzică trebuie să îţi rezervi cel puţin câteva zile să descoperi comorile care te aşteaptă.. E locul perfect în care îţi poţi îmbogăţi cultura muzicală. N-ai timp de pierdut ? Atunci ascultă emisia în direct, voci prietenoase îţi vor ţine companie şi chiar te vor pofti să păşeşti şi pe poarta chat-ului. Pentru cei care au făcut acest pas, pe lângă un termen inventat în cinstea lor „ceteraş“ s-a imaginat şi un titlu onorific „ceteraş de 5 stele“. Şi, ca un bonus din partea casei, ai parte de un dar special: vocea lui Mircea Eliade povestindu-ţi „Istoria religiilor“.  Florian Pittiş a pus bazele acestui uimitor radio on line cu doar 10 angajaţi, 10 colaboratori şi câţiva voluntari, echipă cu care a reuşit performanţe excepţionale : crearea unei biblioteci, a unei arhive muzicale şi a unei galerii foto de excepţie. Radio 3 net se numeşte din 2007, Florian Pittiş…

FLORIAN PITTIS 1Florian Pittiș

L-am întâlnit ultima dată în luna iulie 2007, la cabinetul medical. Era cu câteva zile înainte de neaşteptata sa plecare din viaţă. Mi-a vorbit cu profundă iubire de echipa lui de la Radio 3 net.  O considera familia lui spirituală. A elogiat apoi radioul On LINE. Îl poţi asculta oriunde, m-a încredinţat entuziast. „Îţi dai seama ? Poate fi accesat de românii de pretutundeni. Ce-i trece prin gând unui singur om, o dată în viaţă, ar trebui să existe pe acest site. Pentru români s-ar putea să însemne doar o curiozitate, pentru diaspora însă el poate deveni necesitate”. L-am lăudat atunci pentru Radio 3 net, experiment îndrăzneţ care, după părerea mea, i-am spus atunci, este la nivelul de performanţă la care se situa, în 1973, la lansarea în eter, Programul 3. Nu puteam să-i spun ceva care să-i facă mai multă plăcere. Şi-a amintit de ucenicia lui la Programul 3. Mi-a spus că-l consideră  un punct de referinţă în istoria radiofoniei în România şi unul foarte, foarte solid, cu oameni  pasionaţi de Radio pe care-i respecta pentru că s-au zbătut, au obţinut şi au dat viaţă unei frecvenţe destinate tineretului. Considera PROGRAMUL III un adevărat miracol. Cu câtă tandreţe a evocat-o atunci pe şefa Programului 3  Sofia Şincan. Dacă pe vremea lui Ceauşescu când nu aveai ce vedea la Televizor ne consolam cu programele bulgăreşti, la Radio, din fericire, am avut şi noi SOFIA noastră, a adăugat cu umorul lui savuros.

FLORIAN PITTIS 2Florian Pittiș

Dacă ar fi să defineşti programul 3 în câteva cuvinte, ce-ai spune Florian, l-am provocat eu atunci. „A fost o dată ca niciodată, un grup de tineri veseli şi şmecheri, talentaţi, harnici, nebuni care, animaţi cu înţelepciune de Sofia Şincan, au dat naştere unei trăsnăi cum nu mai fusese până atunci. Curând au ajuns vestiţi prin veşti departe duse. Visul lor încă mai există şi dacă cineva întreabă Unde ne sunt visătorii puteţi să răspundeţi împăcat. La Radio 3 net unde, vorba formaţiei THE WHO, sperăm să murim înainte de a îmbătrâni.” Sunt cuvintele lui Florian Pittiş pe care, cu intensă nostalgie mi le reamintesc, ori de câte ori mă gândesc la anii tinereţii noastre, când alcătuiam un cuplu de realizatori de radio care se bucura de respectul magic al tinerilor ascultători ai noştri de atunci, cum atât de frumos mi-a mărturisit nu demult unul dintre ei. : RESPECT MAGIC. Cât de mult ar fi apreciat Florian această ingenioasă alăturare de cuvinte ale lui Gabriel Rechiteanu, care,  ne-a rămas fidel în idealitate.

Și, iată ce spune Camelia despre Dan, minunatul ei soț:

„Cu Dan Ursuleanu am alcătuit,  în viaţa de zi cu zi, un cuplu admirabil. Am avut privilegiul să-i fiu vreme de 37 de ani soţie. Când l-am cunoscut era un strălucit absovent al Facultăţii de Filologie din Bucureşti. Pe atunci părea destinat unei frumoase cariere universitare. N-a fost să fie. Pasiunea lui pentru jurnalismul radio a învins atracţiile unei cariere de critic ori istoric literar. Poate prea gravă pentru firea lui jucăuşă. Mă fascina pasiunea lui pentru cuvinte. Cuvinte scrise. Cuvinte rostite. Şi-a făcut o profesiune de credinţă din a le rândui cu migală în pagini de proză şi versuri, în comentarii şi eseuri radiofonice, în scenarii de teatru şi filme de animaţie. Le-a descoperit cu mereu reînnoită încântare sensurile, în  peste 200 de careuri rebusistice şi în dicţionare care, toate au văzut lumina tiparului,  le-a inventat  amuzat semnificaţii noi, într-o năzdrăvănie intitulată DEXCENTRICITĂŢI. De la microfonul radioului naţional şi-a încântat ascultătorii cu farmecul inteligenţei, cu spiritul enciclopedic şi cultura lui impresionantă. Trecea cu incredibilă uşurinţă de la emisiuni de ştiinţă, la cele culturale, de la teatrul de divertisment, la valoroase dramatizări realizate după celebri autori de science fiction. Programul III a fost spaţiul privilegiat în care vocile noastre s-au contopit nu o dată. Îmi plăcea să-l consider pe Dan Ursuleanu un deşteptător de suflete. Îl admiram pentru uriaşa disponibilitate  cu care se dedica dialogului cu ascultătorii. Prin emisiunea LOGICON i-a învăţat pe tineri să gândească logic. Prin EXERCIŢII PENTRU ACASĂ le-a transmis  marea lui iubire pentru limba română şi  i-a deprins să-şi facă un obicei din a răsfoi,  cu interes, dicţionarele. Le-a rafinat gustul  pentru umorul fin, prin TEATRUL RADIOFONIC DE DIVERTISMENT i-a îndemnat să iubească, mai presus de orice, libertatea şi să ştie să şi-o clădească, prin TRECEM PE RECEPŢIE. De la microfonul emisiunii CĂUTĂTORII DE ENERGIE, le-a trezit  inventivitatea. Prin CUCERIREA IMPOSIBILULUI, le-a stimulat curiozitatea de a interoga misterele lumii noastre. Emisiunea în care s-a întrecut pe sine a fost însă EXPLORATORII LUMII DE MÂINE, adevărat laborator de creaţie pentru autorii şi fanii literaturii science fiction. Director al Relaţii Publice, purtător de cuvânt al Radioului, şi mai apoi redactor şef, este creatorul postului RADIO BUCUREŞTI, unde fiul său Răzvan Ursuleanu se numără astăzi  printre cei mai apreciaţi realizatori. Dan Ursuleanu a fost, fără îndoială, unul din virtuozii microfonului, un maestru incontestabil al  radioului românesc, căruia i-a dedicat una din ultimele lui poezii, datată ianuarie 2013:

Îmi trece lumea fluviu prin ureche,
Şi-n faţa voastră, sincer, mă încumet
Să spun că-i o iubire foarte veche
Dragostea mea de armonii şi sunet.
Din glasuri şi din muzici mi-am făcut
O îndestulătoare profesiune
Şi zău c-aş lua-o de la început
Pe calea Radioului-minune.
Înregistrări se adună şi montaje
Discuţii în studio, rotunde mese,
Realităţi traduse-n reportaje
Se-mbină în întreg, ca nişte piese.

Aş ţine pentru mine, ca victorii
Pamfletele cu-nţepături subţiri,
Şi consistente, sobre comentarii
De-a căror agerime, să te miri.
Aş închega în sfintele redacţii,
Subiecte variate cu parfum
Care-ar stârni perplexele reacţii
La cei de mai demult şi de acum.
Aş difuza programe muzicale,
Ameţitoare ca un carusel,
Ţi-aş oferi din suflet dumitale,
Sonore satisfacţii, fel de fel.
Şi după ziua de înverşunare
Ce-am petrecut-o lângă microfon,
Un glas necunoscut din depărtare,
Mi-ar mulţumi cu drag, la telefon.
Dar drumul înapoi nu mai revine,
Trecut-au anii mei de radio-n zbor,
Iar tot ce mai rămâne pentru mine,
E calitatea de ascultător.

Într-adevăr, Camelia Stănescu și Dan Ursuleanu au dăruit Programului 3 – Tineret două emisiuni inspirate, cred, dintr-un alt univers, dintr-o altă dimensiune: Clubul Curioșilor, Camelia, și Exploratorii lumii de mâine, Dan și Camelia (care dramatiza romane și povestiri SF – cele mai bune, îmi amintesc acum ciclul Fundația a lui Asimov – , juca rolurile feminine, cu cea mai subtilă artă, în scenariile ei și alegea cei mai buni actori pentru ele).

CAMELIA STANESCU SI DAN URSULEANU 1Camelia Stănescu și Dan Ursuleanu la microfonul emisiunii Exploratorii lumii de mâine, 1992

Iată ce scrie Camelia despre nașterea Exploratorilor…:

„Ideea emisiunii s-a născut într-un sfârşit de an, în locuinţa noastră din Drumul Taberei. Cum aş putea uita acele ore febrile? Alexandru Mironov a venit la noi şi cu extraordinara lui putere de convingere, l-a încredinţat  pe Dan că, după succesul de public al RUBRICII  RADIOBIBLIOTECA SF, difuzată vreme de doi ani, în perioada 1981-1983, care de la 10 , ajunsese la 40 de minute, trebuia să îndrăznească să urce încă o treaptă. SUPERIOARĂ: O EMISIUNE S.F. de 60 de minute. Dan a îmbrăţişat instantaneu visul lui Mironov. Mare specialist în inventarea de titluri ingenioase a decis. SE VA NUMI EXPLORATORII LUMII DE MÂINE.Titlul i s-a părut lui Mironov inspirat. Parcă-l văd. S-a ridicat de pe fotoliu şi a început să  traveseze camera în lung şi-n lat. Ca şi cum doar în mişcare putea atinge dimensiunea fabuloasă a VISULUI.

A început atunci un spectacol de zile mari. Îl urmăream în tăcere. Cu respiraţia tăiată. Dan s-a aşezat în faţa maşinii de scris. Cu putere de MAGICIAN AL CUVÂNTULUI transcria fluxul năvalnic al Ideilor care creşteau nestăvilit, se completau, se rostogoleau în ritm ameţitor.  O pasiune comună: LITERATURA SCIENCE FICTION se contura atotputernică, în pagini dactilografiate. Nume necunoscute mie pe atunci, Isaak Asimov, Ray Bradbury, Karel Capek, Van Vogt, Vladimir Colin, Strugaţki, Klein, deveneau stâlpi de susţinere ai unei spectaculoase arhitecturi de gând. Dan Ursuleanu şi Alexandru Mironov  au construit-o cu temeritatea tinereţii lor entuziaste, într-o epocă a INTERDICŢIILOR.  Acest PROIECT  RADIOFONIC EXCEPŢIONAL, avea să devină O OAZĂ DE PROFESIONALISM, UN MODEL DE REZISTENŢĂ CULTURALĂ, de EXPRIMARE LIBERĂ, PRIN  INTERMEDIUL CREAŢIEI LITERARE. I-a dat VIAŢĂ pe undele RADIOULUI ROMÂNESC DAN URSULEANU. SOFIA ŞINCAN, minunata şefă a programului III, a protejat cu inteligenţa şi nemăsurat curaj, acest excepţional program radiofonic care sfida inteligent CENZURA COMUNISTĂ, pe atunci ATOTPUTERNICĂ. În 19 decembrie 1985, IOANA MĂLIN scria în ROMÂNIA LITERARĂ: Publicul tânăr urmăreşte cu mare fidelitate o transmisie a PROGRAMULUI III, EXPLORATORII LUMII DE MÂINE, redactor DAN URSULEANU. Întocmită cu seriozitate şi eleganţă critică, emisiunea ia în consideraţie un gen de literatură, literatura SF, mult gustată astăzi de lectorii şi creatorii de toate vârstele. Demonstraţia acestui ciclu radiofonic se întemeiază pe relaţiile structurale dintre prezent şi viitor.Distribuţia teatrului serial cuprinde nume dintre cele mai cunoscute şi apreciate ale scenei actuale, actori care dau culoare şi prestanţă textelor, explorând şi ele, asemenea întregii emisiuni, orizontul lumii de mâine.

Într-o cronică culturală intitulată, sugestiv ELM, prescurtarea de la EXPLORATORII LUMII DE MÂINE, publicată în revista SĂPTĂMÂNA, în 1988, ziarista Raluca Bungărzan, definea emisiunea drept PRIMUL HEBDOMADAR SF VORBIT DIN ROMÂNIA, apreciindu-i complexitatea şi varietatea tematică, asigurată prin colaborarea unor distinşi savanţi şi specialişti din diferite domenii ale ştiinţei şi culturii româneşti, a celor mai preţuiţi scriitori şi animatori ai genului, precum şi a unor reprezentanţi al noului val, ajunşi nume cunoscute iubitorilor acestei literaturi. O emisiune cu ascultători tot mai numeroşi şi mai exigenţi.

Şi Raluca Bungărzan adăuga în cronica ei dedicată EXPLORATORIILOR LUMII DE MÂINE: Emisiunea a contribuit la popularizarea unor publicaţii şi cărţi valoroase, a purtat un dialog cu iubitorii anticipaţiei, şi-a asigurat colaborarea unui grup de cunoscuţi actori. Sunt demne de interes rubrici  precum MAEŞTRI AI PROZEI SCURTE SF şi mai ales TEATRUL SERIAL S.F. care a avut şi are o importantă contribuţie în cunoaşterea celor mai valoroase creaţii literare ale genului, în formarea gustului tinerilor ascultători pentru acele opera ce aparţin cu adevărat patrimoniului cultural al omenirii.

CAMELIA STANESCU SI DAN URSULEANU 2Camelia Stănescu și Dan Ursuleanu

Regia artistică a scenariilor difuzate în serial la EXPLORATORII LUMII DE MÂINE era a cunoscutului regizor CRISTIAN MUNTEANU.

BUCURIA UNEI COLABORĂRI – aşa se intitulează mărturia lui Cristian Munteanu concepută special pentru volumul dedicat de Dan Ursuleanu  PROGRAMULUI III: Păstrez vie în amintire bucuria acelor colaborări, atmosfera emulativă datorată unor talentaţi  actori. Studioul T2 al Radiodifuziunii Române devenea atunci, prea mic, neîncăpător, pentru atâta revărsare de suflet. Astfel s-a filigranat acea monumentală odisee spaţială FUNDAŢIA, serial în nesfârşite episoade după cărţile lui ISAAC ASIMOV. Nu am fost, mărturisea regizorul Cristian Munteanu, un împătimit al literaturii SF, dar după această experienţă am început să îndrăgesc genul şi să mi-l apropii. După mai multă vreme, am ascultat, în reluare, un episod din acest serial tulburător şi i-am descoperit valenţe nebănuite. Desigur în prim-plan se situau  vocile actorilor, interpreţi de marcă, dintre cei mai importanţi maeştri ai scenei bucureştene: George Constantin, Mircea Albulescu, Victor Rebengiuc, Ion Marinescu, Ştefan  Iordache şi mulţi alţii, o distribuţie onorantă pentru orice teatru. A fost un travaliu intens, însumând ore de înregistrări, apoi fonotecări, realizarea coloanei sonore-deloc neglijabilă în asemenea producţii- suprapuneri, finisări,  ilustaţie muzicală, pentru a ajunge la acel rezultat artistic care să ne satisfacă. Dar, cred că a meritat.

Şi permanent am fost ajutaţi de realizatorul DAN URSULEANU, un profesionist de excepţie, care ştia ca nimeni altul să întreţină o atmosferă relaxantă, de bună dispoziţie, de emoţie artistică. De obicei, lucrul începea  la 8 dimineaţa. Atunci demara periplul nostru printre  galaxii.

Una dintre cele mai importante rubrici ale emisiuni, care a înregistrat un mare succes de public a fost STEAUA POLARĂ, realizată de ŞTEFAN GHIDOVEANU, dedicată creaţiei tinerilor, care se visau autori de literatură de anticipaţie: Profesionalismul, seriozitatea şi exigenţa cu care sunt judecate încercările lor trimise EXPLORATORILOR LUMII DE MÂINE ar face să roşească pe mulţi îndrumători ai unor cenacluri literare, dacă şi-ar da osteneala de a asculta emisiunea, consemna în presa vremii, despre STEAUA POLARĂ, aceeaşi Raluca Bungărzan.

Dan Ursuleanu a plecat… să colinde galaxiile pe 2 martie 2013.

CAMELIA STANESCU SI CHRISTIAN GOLFETTO.jpgCamelia Stănescu împreună cu CHRISTIAN GOLFETTO, preşedintele Asociaţiei Franceze PRIETENII LUI PANAIT ISTRATI

Camelia Stănescucu CHRISTIAN GOLFETTOCamelia Stănescu împreună cu CHRISTIAN GOLFETTO, preşedintele Asociaţiei Franceze PRIETENII LUI PANAIT ISTRATI, 1986

În loc de încheiere, am ales…

… câteva cuvinte ale lui Emilian Blânda, realizatorul emisiunii Dosare ale istoriei contemporane, colaborator la Student club și la Radio în blue-jeans, cuvinte care exprimă ce simțeau, cred, toți ascultătorii Programului 3- Tineret. Iată-le:

„Vă amintiți iubirea de la 20 de ani ? Fluturii ei din stomac ? Visele ei în culori ? Flacăra ei care v-a scânteiat privirea ? Senzația ei de infinită putere, de zbor având lumea la picioarele tale ? Ei, bine, aveam 20 de ani și m-am îndrăgostit. Fără să știu că va fi o iubire mare. (…) Mi-am dat repede seama că mă îndrăgostisem și că și că această dragoste avea și un nume: Radio România Tineret.

… și IMNUL PROGRAMULUI 3, imaginat  de DAN URSULEANU:

PROGRAMUL 3
O ECHIPĂ DE ŞOC,
OBOSITĂ DELOC,
CARE ŞTIE SĂ TRAGĂ,
UN PROGRAM RESPECTAT,
COTIDIAN ASCULTAT,
DE O ŢARĂ ÎNTREAGĂ.
PROGRAMUL 3,
O LUME NEBUNĂ
DECISĂ SĂ SPUNĂ
CE VREI,
CE NU VREI
O OAZĂ DE VIAŢĂ
CU MUZICA-N FAŢĂ,
DAR ŞI CU IDEI
PROGRAMUL 3
CU CAI DE POVARĂ
CE-ALEARGĂ ŞI CARĂ
DAR ŞI CU PONEI.
CE VIAŢĂ, EHEI!!!

… Și, din nou, câteva cuvinte ale Cameliei Stănescu, cuvinte care ni se potriveau și nouă, ascultătorilor, atunci când ascultam Programul 3 – Tineret, dar și lor, tuturor realizatorilor:

„Părăsim prezentul gri şi ne tranferăm undeva în peisajul ideal al unei tinereţi arzătoare, acolo unde am trăit noi intens  INCOMPARABILA BUCURIE DE A FACE RADIO.

AUTOR   ZENAIDA ANAMARIA  LUCA

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării suresei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: ZENAIDA  ANAMARIA  LUCA… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

MIZERABILUL JOC AL MIZERIEI/ EL MISERABLE JUEGO CON LA MISERIA

Etiquetas

, , ,

TRUMP - Kim Jong-un 1

MIZERABILUL JOC AL MIZERIEI

Spectacolul absurd al întâlnirii de la Hanoi dintre Trump și Kim Jong-un poate nu a fost chiar atât de absurd, în schimb, a fost cumplit de crud: o dublă cacealma pe seama foametei de care suferă poporul nord-corean.

Când s-a suspendat abrupt dialogul de la Hanoi, părea să fie încă o „trumpadă”. Părea să fie, deoarece nici SUA nu făcuseră cunoscute încă fotografiile luate din satelit și care arată o reluare a lucrărilor în centrul Sohae, unde Coreea de Nord experimentează rachete cu rază lungă de acțiune și lansează sateliți spațiali, și nici ONU nu făcuse, încă, apel la comunitatea internațională pentru a obține 120 de milioane de $, cu care să rezolve, pentru moment, actuala foamete nord-coreană.

Căci, situația este, într-adevăr, gravă: conform datelor furnizate de Națiunile Unite, 43% din populația Coreei de Nord suferă de subnutriție, în timp ce 20 % din copiii mici pot rămâne cu tare incurabile, dacă nu sunt hrăniți, imediat, cu hrană suficientă.

În Coreea, această situație este neliniștitoare, atât din punct de vedere uman, cât și politic. După ce a suferit mult timp de foame, se părea că țara a ridicat puțin nivelul de trai. În parte, cu ajutorul Chinei și grație încercărilor americane de a realiza o apropiere de Coreea de Nord, dar, mai ales deoarece Kim Jong-un a promis, când a preluat puterea că „…niciodată coreenii de nord nu vor mai trebui să strângă cureaua…”. Însă, o vară catastrofală, cu canicule și mari inundații, a redus drastic producția națională de alimente.

Această reducere este gravă din două motive. Pe de o parte, deoarece, practic, puținele resurse financiare ale regimului se investesc, în totalitatea lor, în arme sofisticate – arme nucleare și rachete cu rază lungă de acțiune – deoarece dinastia Kim a pariat, întotdeauna, pe arme ca fiind cel mai bun articol pentru export. După prăbușirea stalinismului, opțiunea  pentru prestația militară directă s-a risipit și a fost înlocuită cu șantajul militar. Tot efortul financiar și tehnologic s-a investit în arsenalul super-modern, cu speranța că Occidentul va plăti pentru  demantelarea lui, sau, un lucru mai fezabil: va trece sub un control internațional.

COPII COREEA DE NORD

Însă, socoteala aceasta de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg, cu toate că de mai multe ori părea să se potrivească, și astfel, a lipsit țara de resursele de bază, cum sunt îngrășămintele și pesticidele moderne, mașinile agricole și semințele cu mare putere germinativă.

Kim Jong-un a fost la Hanoi în disperare de cauză, știind totuși că SUA nu erau dispuse să plătească prețul pe care el îl cerea pentru a reduce arsenalul. Trump, la rândul lui, s-a dus la Hanoi ca să blufeze. Știa că Kim Jong-un venea ca să ceară marea și sarea (nu avea încotro, dată fiind situația din țara sa), însă, credea că tocmai această situație extremă a economiei nord-coreene i-ar mai fi îmblânzit puțin pe târguitorii nord-coreeni.

Dar, atât lui Trump, cât și lui Kim, cacealmaua le-a ieșit pe dos. Iar, poporul nord-corean – subiect pasiv al cezarismului dinastiei Kim și al anticomunismului de la Washington – este prada unei foamete cumplite. Este foarte grav, deoarece este încă una dintr-o serie nesfârșită, iar ONU are slabe speranțe să poată aduna, cât mai curând, 120 de milioane de dolari pentru a opri foametea, care amenință să cauzeze rele și mai mari.

COREEA DE NORD 2

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

 EL MISERABLE JUEGO CON LA MISERIA

TRUMP - Kim Jong-un 2

El absurdo espectáculo de la conferencia de Hanói entre Trump y Kim Jong-un quizá no haya sido tan absurdo y, en cambio, infinitamente cruel : un  doble farol basado en la inanición del pueblo norcoreano.

Cuando se suspendió abruptamente el diálogo de Hanói aquello pareció una “trumpada” más. Y lo pareció porque ni los EE.UU habían divulgado aún las fotos de sus satélites-espía revelando la reanudación de las obras en el centro Sohae, donde Corea del Norte ensaya misiles de largo alcance y lanza satélites espaciales, ni la ONU había hecho aún un llamamiento a la comunidad internacional para conseguir 120 millones de $ con que paliar la actual hambruna norcoreana.

Y la situación es realmente grave: Según las Naciones Unidas, el 43% de la población de Corea del Norte está subalimentada y el 20 % de los niños pequeños corren el riesgo de quedarse con taras incurables si no reciben inmediatamente una alimentación suficiente.

COREEA DE NORD SECETĂ

En Corea esta situación es angustiosa, tanto humana como políticamente. Después de pasar muchas hambrunas, el país parecía haber elevado una pizca el nivel de vida. En parte, por la ayuda china y los intentos estadounidenses de aproximación, pero sobre todo porque Kim Jong-ul había prometido al tomar el poder que “…nunca más tendrán que apretarse el cinturón los coreanos del norte…”. Pero un verano catastrófico, con calores desmesurados y grandes inundaciones ha reducido drásticamente la producción nacional de alimentos.

Esta reducción es doblemente grave. Por un lado, porque prácticamente los pocos recursos financieros del régimen se invierten íntegramente en armamento sofisticado – nuclear y misiles de largo alcance – ya que la dinastía de los Kim apostó siempre por las armas como mejor artículo de exportación del país. Tras el hundimiento del estalinismo la opción de la prestación militar directa se esfumó y fue sustituida por el chantaje militar. Todo el esfuerzo financiero y tecnológico se ha invertido en el arsenal híper moderno con la esperanza de que Occidente pagaría para que se desmantelase o, lo más factible, fuera sometido a un control internacional.

Pero, hasta ahora, esta cuenta de la lechera no ha dado resultado, aunque pareció en más de una ocasión de que iba a ser así y, en cambio, ha privado al país de recursos tan esenciales y básicos como abonos y pesticidas modernos, maquinaria agrícola y semillas de alto rendimiento.

Kim Jong-un fue a Hanói a la desesperada, sabiendo que los EE.UU no estaban dispuestos a pagar el precio que pedía por una reducción del arsenal. Y Trump, por su parte, también fue a Hanói de farol. Sabía que Kim Jong-un iba a pedir el oro y el moro (no tenía más remedio dada la situación del país), pero creyendo que justamente esta situación extrema de la economía norcoreana ablandaría a los regateadores norcoreanos.

A Trump y a Kim, el farol les ha salido rana. Y al pueblo norcoreano – sujeto pasivo del cesarismo de los Kim y del anticomunismo de Washington – se le viene encima una hambruna de aquí te espero. Sumamente grave, porque es la enésima y la ONU tiene poca esperanza de reunir en un breve plazo los 120 millones de dólares imprescindibles para impedir que la hambruna cause males peores.

TRUMP - Kim Jong-un 3

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

diana-molineaux

COLONIZAREA CHINEZĂ ÎN BALCANI/COLONIZACIÓN CHINA DE LOS BALCANES

Etiquetas

, , , , , , ,

Johannes Hahn 1

Johannes Hahn

COLONIZAREA CHINEZĂ ÎN BALCANI

Uniunea Europeană a avertizat țările balcanice asupra pericolului care atârnă asupra lor de a deveni o colonie economică chineză. Comisarul UE pentru extindere, Johannes Hahn, semnalează că facilitățile pe care le oferă Beijingul pentru a finanța lucrările publice din Balcani sunt o manevră pentru a pune piciorul în sud-estul Europei.

Apelul lui Hahn se adresează celor cinci țări din zonă care nu sunt membre ale UE – Albania, Bosnia Herzegovina, Muntenegru, Macedonia de Nord și Serbia – și care fac parte din proiectul “16 +1” chinez pentru construcția  celei de a doua “rute a mătăsii”, prin care să se promoveze comerțul Chinei cu Occidentul. Kosovo nu face parte din grup, deoarece Beijing nu îl recunoaște.

Cu toate că Hahn semnalează pericole politice, apelul comunitar este, în realitate, o fațetă a luptei economice dintre gigantul asiatic și UE. Cele cinci țări menționate au primit, până acum, credite din partea UE în valoare de patru miliarde o sută douăzeci și patru de milioane € iar, din partea Chinei, trei miliarde șase sute patruzeci și șase de milioane. Însă, în timp ce Bruxelles se zgârcește să mai dea credite, din multe motive, de la enorma corupție balcanică, până la delăsarea cu care se aplică în această regiune normele comunitare în privința competitivității și ecologiei, Beijingul tot oferă credite: încă 4 miliarde 369 de milioane.

Llaudes-mapabalcanes

Desigur, oferta chineză nu este filantropică și nici sinucigașă din punct de vedere economic. Contractele de finanțare pe care le-a semnat prevăd însușirea lucrărilor în cazul în care nu se plătește datoria. Controlul asupra structurilor de bază din regiune – cum ar fi șoseaua care urmează să unească Serbia cu Croația – ar deschide o imensă poartă pentru pătruderea politică și economică chineză în Europa.

Pe lângă aceasta, la Bruxelles există bănuiala că concesiile făcute de guvernele acestor țări întreprinderilor chineze care efectuează lucrările publice ocolesc normele comunitare și că datele tehnice chiar ale acestor concesii ar fi falsificate. Aproape de fiecare dată, acordarea de credite este legată de contractarea lucrărilor de către o întreprindere chineză.

Lucrul acesta îl știu foarte bine conducăorii celor cinci țări balcanice, însă, aceștia au foarte puțină marjă de manevră, date fiind cerințele europene pentru a obține credite, dar, și o acută nevoie de a-și promova propriile lor țări. Un studiu recent, efectuat de Banca Europeană de Dezvoltare și Reconstrucție, semnalează că, în actualele condiții social-economice, cele cinci țări balcanice ar avea nevoie de 200 de ani pentru a atinge nivelul mediu de viață din actuala UE. Cu alte cuvinte: dacă nu au încotro, aceste guverne ar acepta orice ofertă de credite, oricât de riscantă ar fi, numai să poată accelera promovarea economiilor lor. Iar, în prezent, 10% din populația țărilor balcanice care nu fac parte din UE a emigrat în căutarea unui viitor mai bun.

Autorul articolului: Valentí Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

COLONIZACIÓN CHINA DE LOS BALCANES

Johannes Hahn 2

Johannes Hahn

La Unión Europea ha advertido a los países balcánicos del peligro que corren de verse transformados en una colonia económica china. Según el comisario de la UE para la ampliación, Johannes Hahn, las facilidades dadas por Pekín para financiar obras públicas balcánicas son una maniobra para asentarse en el sudeste de Europa.

La llamada de Hahn está dirigida a las cinco naciones de la zona que no son miembros de la UE – Albania, Bosnia Herzegovina, Montenegro, Macedonia del Norte y Serbia – y que forman parte del proyecto “16 +1” chino para construir una segunda “ruta de la seda” que promueva el comercio chino con Occidente. Kosovo no forma parte del grupo porque Pekín no lo reconoce.

Pese a que Hahn alude a peligros políticos, la llamada comunitaria es,  ante todo, una faceta de la lucha económica entre el gigante asiático y la Unión. Los cinco países en cuestión han recibido, hasta ahora, créditos de la UE por valor de 4.124 millones de € y, de China, 3.646 millones. Pero, mientras Bruselas cicatea con más créditos por muchas razones, desde la enorme corrupción balcánica, hasta la laxitud con que se aplican allá las normas comunitarias sobre competitividad y ecología, Pekín ha ofrecido más créditos: 4.369 millones.

CHINA

Evidentemente, la oferta china no es filantrópica, ni económicamente suicida. Los respectivos contratos de financiación prevén la apropiación de las obras en caso de incumplimiento del pago de la deuda. Controlar las estructuras básicas de la región – como la carretera que quiere unir Serbia con Croacia – abriría un gran portal para la penetración política y económica china en Europa.

Además, en Bruselas se sospecha que las concesiones de los Gobiernos en cuestión a las empresas chinas que realizan las obras públicas se hacen orillando las normas comunitarias o incluso, falsificando los datos técnicos que determinan las concesiones. Porque casi siempre la concesión de los créditos va ligada a la contratación de las obras por una empresa china.

Es evidente también que esto lo saben de sobras los dirigentes balcánicos, pero, éstos tienen muy escaso margen de maniobra, dadas las exigencias crediticias europeas, y una angustiosa necesidad de promocionar sus países. Un reciente estudio del Banco Europeo de Desarrollo y Reconstrucción señala que, en las condiciones socio-económicas actuales, los 5 Estados balcánicos tardarían 200 años en alcanzar el nivel de vida medio de la Unión Europea actual. Con otras palabras: a falta de alternativas, esos Gobiernos se acogerían a cualquier oferta crediticia, por arriesgada que fuera, con tal de acelerar la promoción de sus economías. Ya en la actualidad, el 10% de la población de los Balcanes no integrados en la UE ha abandonado ya sus patrias en busca de un porvenir mejor.

Valentí Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentí Popescu.

VALENTIN POPESCU

O AMBASADOARE FEMINISTĂ FOARTE ACTIVĂ/UNA EMBAJADORA DE FALDAS TOMAR

Etiquetas

, , , , , ,

Reema Bint Al Saud 2Reema Bint Al Saud

O AMBASADOARE FEMINISTĂ FOARTE ACTIVĂ   Washington, Diana Negre

Arabia Saudită a dărâmat ziduri și, în același timp, a făcut o mișcare foarte abilă prin numirea, ca ambasadoare saudită în SUA, a Reemei Bint Al Saud.

Zidul dărâmat este cel ancestral și de ne atins, până acum, al macismului arab: Reema, născută în Riad în 1975, este prima femeie ambasadoare saudită. De fapt, această femeie – nepoată a prințului moștenitor și guvernant atotputernic al regatului, Mohamed Bin Salman – a dărâmat acest zid de mai multe ori până acum: a fost ministru al sportului, întreprinzătoare (a creat în țara sa o întreprindere de lux) și este o feministă luptătoare.

Ca întreprinzătoare, a deschis piața muncii pentru femeile saudite. Ca ministru, a introdus în școli orele de gimnastică, a autorizat deschiderea de gimnazii publice pentru fete, a creat spații pentru spectatoare în tribunele stadioanelor și în spațiile publice ale orașelor, precum și zone rezervate pentru ca familii întregi, bărbați și femei să poată practica diferite sporturi.

Reema Bint Al Saud 1

Reema Bint Al Saud

Reema are o inteligență vie și o elocvență demnă de Demostene, dar, dacă nu ar fi fost nepoata – o nepoată foarte iubită – a celui mai puternic om din țară, cu greu ar fi obținut toate aceste lucruri, într-un timp atât de scurt.

De fapt, în Arabia Saudită, căile guvernamentale sunt, în marea lor majoritate, pentru numeroasa familie a Sauzilor. Iar, Reema este rudă cu vârful familiei Saud: fratele ei, Jaled Bin Bandar, tocmai a lăsat ambasada de la Berlin, pentru a o prelua pe cea din Londra, iar tatăl lor, Bandar bin Sultan, a fost ambasador al Arabiei Saudite la Washington, din 1983, până în 2005.

Și tocmai acest lucru face ca numirea Reemei să fie o subtilă manevră diplomatică: prin formarea ei academică și prin experiențele și trăirile ei, noua ambasadoare este atât saudită, cât și americană.

A crescut în Washington, a urmat cursurile uneia dintre cele mai bune universități din capitala americană – George Washington University-, are relații foarte bune cu cele mai puternice familii din SUA și cunoaște foarte bine valorile și obiceiurile politice americane. De fapt, tatăl ei, care a ajuns să fie un bun prieten al celor doi președinți Bush, a rezolvat cu mult tact și într-un timp record sarcina dificilă de a restabili încrederea dintre Riad și Washington, în urma atentatelor contra turnurilor gemene din New York.

Reemei îi revine, acum, o sarcină și mai dificilă: să restabilească încrederea guvernanților americani în Mohamed Bin Salman, după asasinarea lui Kashoggi, în consulatul saudit din Istanbul.

Muhammad Bin Salman 1

Muhammad Bin Salman

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

UNA EMBAJADORA DE FALDAS TOMAR   Washington, Diana Negre

Reema Bint Al Saud 3

Reema Bint Al Saud

Arabia Saudita ha roto muros, al tiempo que ha hecho una jugada maestra con la designación de Reema Bint Al Saud, como nueva embajadora ante los EE.UU.

El muro derribado es el ancestral y hasta ahora intocable machismo árabe: Reema, nacida en Riad en 1975, es la primera mujer en ocupar un cargo de embajadora saudí. En realidad, esta mujer – sobrina del príncipe heredero y gobernante casi todopoderoso del reino, Mohamed Bin Salman – ha roto ese muro ya varias veces, porque ha sido ministra (de Deportes), empresaria (montó en su patria una empresa de lujo) y feminista de pro.

Como empresaria, abrió el mercado laboral a las mujeres saudíes. Y como ministra impuso en las escuelas la asignatura de gimnasia, autorizó la apertura de gimnasios públicos para mujeres, impuso espacios para espectadoras en las gradas de los estadios y en los espacios públicos de las ciudades, zonas reservadas para prácticas deportivas de familias enteras, hombres y mujeres.

Reema Bint Al Saud 4

Reema Bint Al Saud

A Reema nadie la niega una inteligencia viva y una labia digna de Demóstenes, pero alguien que no fuera sobrina – y además una sobrina bienquista – del hombre más poderoso del país difícilmente habría logrado todo esto en tan poco tiempo.

En realidad, en Arabia Saudí las vías gubernamentales son mayormente para la numerosísima familia de los Saud. Y Reema está emparentada a la cúspide de los Saúd: Su hermano, Jaled Bin Bandar, acaba de dejar la embajada de Berlín para asumir la de Londres y el padre de ellos, Bandar bin Sultán, fue embajador saudí en Washington, desde 1983 hasta 2005.

Y es justamente este hecho el que hace del nombramiento de Reema una sutil maniobra diplomática: Por su formación académica y sus vivencias, la nueva embajadora es tan saudí, como estadounidense.

Ha crecido en Washington, ha cursado estudios en una de las mejores universidades de la capital – George Washington University-, ha tratado durante años con las familias más poderosas de EE.UU. y conoce como nadie los valores y las costumbres políticas estadounidenses. Al fin y al cabo, su padre, que llegó a ser amigo personal de los dos presidentes Bush, resolvió con mucho tacto y en un tiempo récord la difícil tarea de restablecer la confianza entre Riad y Washington, tras los atentados contra las torres gemelas de Nueva York.

A Reema le toca ahora una más difícil todavía: restablecer la confianza de los gobernantes estadounidenses en Mohamed Bin Salman, tras el asesinato de Kashoggi en el consulado saudí de Estambul.

Muhammad Bin Salman 2

Muhammad Bin Salman

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

diana-molineaux

UN TRUMP BIBLIC/UN TRUMP BÍBLICO

Etiquetas

, , , , ,

Donald Trump 1UN TRUMP BIBLIC       Washington, Diana Negre

Văzând ultimele piruete politice ale lui Trump, suntem nevoiți să recunoaștem că SUA au, acum, un președinte biblic: este versiunea modernă a lui Esav, din Vechiul Testament. Acesta a fost personificarea nerăbdării nestăpânite, iar Trump este reeditarea sa modernă, cu toate că vorbește o engleză new-yorkeză.

Nimeni din legiunea de defăimători ai actualului președinte nu a îndrăznit să afirme că acesta e prost (deoarece, nu este!), însă, nestăpânit, în mod evident, este. Graba sa, voluntarismul și nerăbdarea l-au împins, nu o dată, să facă pași greșiți, ultimul – și cel mai flagrant – fiind declararea stării de urgență, pentru a obține fonduri, în vederea construirii zidului la frontiera cu Mexicul.

Lupta împotriva imigrării ilegale, mai ales a celei sudamericane, este una din axele obsesive ale politicii președintelui. Iar, în această axă, construirea zidului la granița cu Mexicul reprezintă piesa fundamentală. Într-atât, încât, văzând că nu obține fonduri pentru această construcție – l-au refuzat Camera Reprezentanților, Senatul și, desigur, Mexicul – n-a ezitat să decreteze, fără menajamente, starea de urgență pentru a obține banii respectivi.

Și aici vine partea uimitoare. Mai mult decât zidul, pe Trump îl interesează să le încovoaie spinarea adversarilor săi. Iar, dacă pe calea obișnuită, prevăzută de Constituție, nu reușește, o ia pe scurtătură, folosindu-se de o resursă constituțională pentru situații de pericol pentru țară. A se descotorosi de rivalii săi îl obsedează în asemenea măsură, încât, comentând cu ziariștii decretul său, a spus, textual „…de fapt, nu ar fi fost nevoie să institui starea de urgență, dar, în felul acesta, obțin, mai repede, fondurile necesare…”

Că nu va fi așa – adică, nu va obține prea curând (sau, poate, niciodată) această tranșă de bani – s-au străduit să i-o arate, imediat, 16 state, care au prezentat tribunalelor un denunț rapid, considerând ilegitimă proclamarea stării de urgență. Desigur, vor câștiga în instanță, sau, cel puțin, în practică, căci procesul se va prelungi mai mult decât legislatura.

Cel mai probabil este că pe Trump zidul de la graniță îl interesează mult mai puțin decât alegerile prezidențiale din anul 2020, care, acum, îi stârnesc, și ele, nerăbdarea. Dată fiind crisparea extremă din politica americană actuală, Trump mizează pe exacerbarea la maximum a acestei crispări, pentru a mobiliza astfel, în favoarea sa, marea minoritate a alegătorilor care, de obicei, sunt indiferenți. Aceștia reprezintă o masă de alegători care nu se pricep la politică sau la analize obiective. Iar, de absenteismul lor electoral a beneficiat, în mod tradițional, Partidul Democrat.

Xavier Becerra 3Xavier Becerra

Nu ar mai fi nevoie să spunem că cel care a fost în fruntea celor 16 state care au contestat declararea stării de urgență este un democrat. Dar, merită să subliniem că este vorba de un „hispan”. Este ministrul Justiției din statul California – Xavier Becerra –, născut în Sacramento, în 1958, din mamă mexicană și un tată care, cu toate că s-a născut în SUA, este descendent din mexicani. Xavier Becerra și-a petrecut o bună parte din copilărie și tinerețe în Mexic. A absolvit Facultatea de Drept, la prestigioasa Universitate Stanford, activează politic în aripa cea mai aperturistă a Partidului Democrat, și beneficiază de sprijinul senatoarei californiene, Kamala Harris, care va fi candidată prezidențială la alegerile de anul viitor.

Kamala Harris 1Kamala Harris

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

 ***

Donald Trump 3

Xavier Becerra

UN TRUMP BÍBLICO        Washington, Diana Negre

Donald Trump 2

A la vista de las últimas piruetas políticas de Trump, hay que reconocer que los EE.UU. cuentan, actualmente, con un presidente bíblico: la versión moderna del Esaú del Viejo Testamento. Este era la personificación de la impaciencia incontinente y Trump es su reedición moderna, aunque hable un inglés neoyorkino.

Nadie en la legión de detractores del actual presidente se ha atrevido a  tildarlo de tonto (porque no lo es), pero, lo de incontinente va resultando obligatorio. Sus prisas, voluntarismo e impaciencia le han hecho dar más de un tropezón, el último – y más flagrante – ha sido la declaración del estado de emergencia para recaudar fondos con que construir el muro en la frontera con Méjico.

La lucha contra la inmigración ilegal, mayormente sudamericana, es uno de los ejes obsesivos de la política del presidente. Y en este eje, la construcción del muro fronterizo constituye pieza fundamental. Tanto, que a la vista de que su petición de fondos para esa construcción se la deniegan todos – la Cámara de Representantes, el Senado y, evidentemente, Méjico – ha tirado por la calle de en medio y ha decretado el estado de urgencia para poder movilizar el capital necesario.

Y aquí viene lo asombroso. Más que el muro, a Trump le importa doblegarles el espinazo a sus adversarios políticos y si la vía regular prevista por la Constitución no le sirve, ataja el problema con un recurso extraordinario que la misma Constitución prevé solo para situaciones en la que el país está en peligro. Eso de endosársela a los rivales le obsesiona tanto que, al comentar con los periodistas su decreto, dijo textualmente “…en realidad, no era necesario proclamarlo, pero así obtengo antes los fondos necesarios…”

De que esto no será así – de que no obtendrá pronto (o jamás) esa partida – se encargaron enseguida de señalárselo 16 estados, con una rápida denuncia ante los tribunales por considerar ilegítima la proclamación del estado de urgencia. Y seguramente se saldrán con la suya ante la Justicia o, por lo menos, en la práctica, ya que, el proceso puede durar más que la legislatura.

Lo más probable es que a Trump le importe ya mucho menos el muro fronterizo que las elecciones presidenciales del 2020 que también influyen para atizar su impaciencia. Dada la crispación extrema de la actual política estadounidense, Trump apuesta por exacerbar al máximo esta crispación y movilizar, así, en su favor, a toda la gran minoría de indiferentes habituales. Estos son una masa de electores nada duchos en políticas y análisis objetivos y cuyo absentismo electoral ha beneficiado tradicionalmente al Partido Demócrata.

Xavier Becerra 2Xavier Becerra

No hace falta decir que el cabecilla de los 16 Estados que han impugnado la declaración del estado de urgencia es un demócrata. Pero, quizá haya que subrayar que se trata de un casi “hispano”. Es el ministro de Justicia del Estado de California – Xavier Becerra –, nacido en Sacramento, en 1958, de madre mejicana y un padre que, si bien nació en los EE.UU., es descendiente de mejicanos y pasó buena parte de su infancia y juventud en Méjico. Xavier Becerra se graduó en Derecho en la prestigiosa Universidad de Stanford y políticamente milita en la fracción más aperturista del Partido demócrata y cuenta con el apoyo de la senadora californiana Kamala Harris que es, además…candidata a la presidencia para las elecciones del año próximo.

Kamala Harris 2Kamala Harris

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

DIANA

ETIMOLOGII IV – DE LA CALENDELE FEMEILOR LA RĂZBOIUL FEMEILOR DE 8 MARTIE

Etiquetas

, , , , , , ,

ZIUA FEMEII 3

Ziua Femeii, o zi a zeițelor și o zi a revoltei față de dominația bărbatului.

O zi a Femeii trebuie că a existat întotdeauna, oriunde în lume. Femeia a fost multă vreme, în toate societățile arhaice, chipul lui Dumnezeu pe pământ. Și, multă vreme, pentru strămoșii noștri îndepărtați Dumnezeu a fost Marea Zeiță sau Marea Mamă, Stăpâna nașterii și a renașterii/morții.

De regulă, această zi era prima zi a Anului Nou (de primăvară), atunci când Zeița, care murise în ajun, renăștea și, odată cu ea, întreaga natură. Mai târziu cel ce murea ca să renască a fost soțul/iubitul sau fiul ei, întotdeauna un zeu solar, o epifanie a Soarelui. Așa s-au născut cuplurile Inanna și Dumuzi în vechiul Sumer, Cybele și Attis în Frigia , Isis și Osiris în Egipt sau Iunona și Marte în vechea Romă.

Această zi ne-a fost lăsată moștenire, nouă, femeilor de azi, de strămoașele noastre. E drept, în Europa, amintirea ei a devenit din ce în ce mai slabă, prima dată după instalarea epocii patriarhale și apoi după creștinare. Dar o putem recunoaște, totuși, în calendarele noastre populare: Ziua Dochiei sau Ziua Moașei.

Și cum să nu fi existat o zi a Femeii când femeia este inima familiei. Nu întâmplător în românește femeie vine din latinescul familia, familia lărgită cu sclavi și servitori.

Această zi dedicată Femeii și Mamei (ele nu pot fi despărțite) a devenit și o sărbătoare din calendarul civil, în secolul XX. Ea este eminamente laică și nu mai are nicio legătură cu Marea Zeiță, Dimpotrivă, este o zi de luptă a femeilor împotriva dominației bărbaților.

Am ales să arătăm cum se celebra Ziua Femeii în Roma antică, Matronalia, și cum s-a construit Ziua Femeii în Europa secolului XX.

SOBORUL ZEITELOR

Soborul zeițelor de la Poduri, jud. Bacău, România, 4 900 î. Hr.

I. ZIUA FEMEII ÎN VECHEA ROMĂ

  1. IPOSTAZE ALE MARII ZEIȚE LA ROMA: IUNONA, VESTA ȘI ANNA PERENNA

a.  Iunona, Matronalia sau Calendele femeilor

Nu întâmplător, în vechiul calendar roman, pre-iulian, pe 1 martie cădeau Matronaliile (Matronalia). Era o sărbătoare a matroanelor romane, adică a soțiilor și a mamelor de familie (mater familias).

Ocrotitoarea, patroana lor (ce ironie a limbii, patronus vine de la pater, nu de la mater !) era Iunona, numită și Lucina sau Matrona. O Iunona (Iuno/Juno în latină) în ipostaza ei de zeiță a căsătoriei, a nașterii și a mamelor.

Lucina este „cea care aduce nou-născutul la lumină/pe lume” (în latină lucinus vine din lux, lumină; în românește lume vine din lumen, lumină), dar și zeița luminii noi, iar Matrona este ocrotitoarea mamelor (matrona vine din mater, mamă).

Spuneam nu întâmplător, pentru că Iunona era și ea, alături de Marte, fiul său, patroana Anului Nou și a primei zile a anului, 1 martie, ziua lui de naștere.

Dar cine este Iunona Licina și cine este Iunona Matrona ?

O amintire a Marii Zeițe/a Marii Mame-Glia, celebrată de mii de ani la începutul anului, alături de soțul ei, Cerul, cu care se unea într-o nuntă sacră, hierogamia. O zeiță a luminii noi, adică a Anului Nou (Lucina) și o apărătoare a femeilor/ mamelor (Matrona).

Era zeița luminii și mama „Soarelui tânăr de primăvară”, Marte. Un fiu care pare a fi o epifanie a Soarelui/Cerului.

Iunona era cea mai importantă divinitate feminină a romanilor. Cultul ei era străvechi în Italia centrală şi, oricum, pre-indoeuropean. Ea patrona calendele fiecărei luni, adică ei îi era dedicată prima zi a fiecărei luni și, desigur, prima zi a primei luni a anului, martie (Kalendae Martis/Calendele lui Martie). De aceea, o patronează, împreună cu Marte. Numele ei ar putea însemna „momentul cel mai înalt al forței vitale”, sau, altfel spus, vârsta de aur a tinereţii. Iuno/Juno face parte din familia de cuvinte a lui iuvenis, tânăr, și iuventus, tinerețe, căreia îi aparţine şi aevum: ev, timp, secol, eră (Georges Dumézil, La religion romaine archaïque).

Ca zeiţă a Anului Nou, ea era o personificare a reîntoarcerii vieţii în natură, în tot ce e viu, o personificare a creşterii puterii de viaţă şi de rodire… Ea era cea care dădea naştere fiecărei luni a anului, dar şi anului însuşi. Putem spune că era o reprezentare feminină a timpului însuşi. Ca şi Anna Perenna !

Ea mai era şi zeița femeilor, spiritul protector al oricărei femei romane, dublul său, esența sa, expresia naturii sale fecunde. Dar şi întruchiparea ideii de fecunditate şi de feminitate.

Acest ascendent asupra celui mai viril și plin de vitalitate zeu al romanilor, un zeu al agriculturii și războiului, ascunde, de fapt, trecerea puterii Marii Zeițe sau Marii Mame în mâinile… unui fiu care avea să se ocupe de treburile ei specifice: agricultura și războiul. Da, războiul pentru că Marea Zeiță era stăpâna nașterii și a morții, a fecundității și a distrugerii !

De altfel, cei din Lanuvium o reprezentau… îmbrăcată în piele de capră, cu lance şi scut (cum pelle caprina, cum hasta, cum scutulo), ne spune Cicero (Despre natura zeilor, I, XXIX, 82).

Ascunde, adică, trecerea de la lumea zeiței/mamei/femeii la cea a zeului/tatălui/bărbatului, de la epoca matriarhală la cea patriarhală.

Întorcându-ne la Matronalia, ea se mai numea și Kalendae foeminarum, calendele femeilor, ceea ce am numi azi Ziua Femeii. Era o sărbătoare a soților (a soției și a soțului) și a căsătoriei și atunci bărbații le făceau daruri nevestelor lor.

IUNO SOSPITA

Iuno Sospita (Salvatoarea ?), Sala Rotonda, Muzeul Pio-Clementino, Vatican

b. Vesta și Anna Perenna

Interesant este că în vechiul calendar roman, în luna martie, găsim și alte două chipuri/ipostaze ale Marii Zeițe: Vesta și Anna Perenna.

Vesta era zeița vetrei, a căminului, a familiei. Nu întâmplător era celebrată tot pe 1 martie, așadar tot în prima zi a Anului Nou. Atunci, pe altarul ei, din templul ei din Roma, se reînnoia focul care nu trebuia să se stingă niciodată. Templul ei era considerat vatra Romei, adică vatra întregii familii a tuturor romanilor !

Anna Perenna este, poate, cea mai veche amintire a Marii Mame. Era celebrată pe 15 martie împreună cu… Iuppiter, soțul Iunonei !

Anna Perenna înseamnă: timpul etern, veșnicia, anul peren, adică timpul veșnic reînnoit. Foarte interesant este faptul că anna este o formă de feminin, neuzitată, a lui annus, an, timp și, la început, cerc, ciclu.

Așadar, Mama Veșnicie !

Peren este un cuvânt format tot din annus: per-ennis (din per, de-a lungul, și annus).

Ea era personificarea feminină a Timpului care se reînnoiește veșnic.

Apare fie ca o bătrână pe moarte, fie ca o zeiță tânără și mândră: evident, anul care moare și anul care renaște.

ANNA PERENNAAnna Perenna

  1. O IPOSTAZĂ A MARII ZEIȚE ÎN DACIA. DOCHIA

Dochia noastră este o Anna Perenna, adică o amintire a Marii Zeițe.

Nu întâmplător Dochia moare înghețată la sfârșitul anului. Numai că, în varianta românească lipsește partea a doua a mitului, cea despre renașterea/învierea zeiței.

Cât despre legenda dezbrăcării cojoacelor (pe care o au și grecii), așa cum o cunoaștem azi, este, de fapt, reminiscența unui mit întâlnit și în Mari, Siria, acum 4500 de ani:  zeița Iștar și-a lepădat cele șapte veșminte în drum spre zeița Morții, în lumea subpământeană, dinaintea fiecăreia din cele șapte porți, și i s-a înfățișat Stăpânei lumii de Dincolo… goală: poate imaginea plantei care „se dezbracă” treptat de frunze și flori, moare și apoi renaște.

Idol feminin de la CirnaIdol feminin de la Cirna, Muzeul Național de Istorie, București

Poate nu întâmplător Baba Dochia s-a numit așa după Sfânta Evdochia (etimologie stabilită de Hașdeu), o martiră samarineancă de pe vremea împăratului Traian, pomenită de Biserică pe 1 martie.

Așadar Baba Dochia sau Baba Marta (de la numele lunii martie/sau Marte în ipostază feminină !, pe care au împrumutat-o și bulgarii: Баба Марта) era o amintire a Marii Zeițe în ipostaza ei de Glie care moare pentru a renaște… în răstimpul a 7, 9 sau 12 zile, cât durează, simbolic, trecerea de la anul/ciclul cel vechi la anul/ciclul cel nou.

De aici și… Babele cu sensul de Zilele Babelor (primele 7, 9 sau 12 zile ale lui martie, pe care le au și grecii.

Babe care o pot simboliza pe una și aceeași Babă Dochie (care se chema, probabil, Zeița bătrână), pe moarte, în cele din urmă zile ale ei…

… în fiecare zi, tot mai aproape de moarte…

…dar și de renaștere/înviere.

Povestea Babei Dochia, care tot leapădă câte un cojoc, încrezătoare în soarele de primăvară, și îngheață, ascunde, de fapt, credința foarte veche că Glia moare la sfârșitul anului vechi, ca o femeie bătrână…

… și renaște la începutul anului nou… ca o femeie tânără (nora sau fiica ei vitregă, de care pomenesc multele ei variante).

Iar Asocierea Gliei/Zeiței fertilității cu mucenița Evdochia nu-i deloc întâmplătoare. Evdochia a fost o altă Maria Magdalenă care s-a transformat dintr-o femeie pierdută și pierzătoare de bărbați într-o femeie cucernică și cucerită pentru Hristos.

Numele ei înseamnă „Bunăvoirea”.

Cum a ajuns Marea Zeiță să poarte numele unei mucenițe creștine ? Probabil că primii creștini au încercat s-o… creștineze sau s-o facă dispărută, acoperind-o cu figura unei sfinte a cărei zi era tot 1 martie. Iar Zeița, în mintea lor, era tot o… femeie pierdută și o mare ispititoare, cum fusese și Evdochia.

Se pare că n-au reușit, pentru că amintirea reală a Zeiței dăinuie și astăzi în legendele noastre.

IDOL, GARLA MAREIdol feminin, Gârla Mare, sec. XVI-XII ACN./î. Hr.

II. ZIUA FEMEII ÎN SECOLUL XX

  1. Unde au dispărut zeițele ?

Desigur că în ţările creştine Fecioara Maria a înlocuit-o pe Marea Zeiţă şi pe toate aceste zeiţe-ipostaze ale ei. Iar ziua Adormirii Maicii Domnului, fixată pe 15 august de împăratul bizantin Mauriciu (528 – 603), a devenit, putem spune, o zi a Femeii prin excelenţă. Născătoarea de Dumnezeu a devenit Apărătoarea Doamnă a întregii creştinătăţi şi, desigur, a tuturor femeilor creştine.

Totuşi, în epoca Iluminismului şi a Raţiunii tot mai multe femei savante, mai ales în Franţa, au început să se plângă de condiţia pe care bărbaţii o rezervau sexului lor. Condiţia care le-a mutilat tot Evul Mediu. Condiţia femeii care trebuie “să se teamă de bărbat”… şi se supună bărbatului ei “ca Domnului, pentru că bărbatul este cap femeii…” cum spune Pavel în Epistola către Efeseni (Efes. 5). Condiţia femeii supuse domnului şi străpânului ei şi, în general, bărbatului în toate privinţele.

În epoca Luminilor trebuie că femeile au început să pretindă să fie considerate egale cu bărbaţii, sau, cel puţin, să fie considerate fiinţe înzestrate cu spirit şi raţiune, inteligente şi având aceeaşi capacitate de înţelegere ca bărbaţii.

Nu atunci au început femeile să lupte ca o armată pentru dreptul de a fi considerate fiinţe raţionale şi capabile să ia decizii şi nu maşini de făcut şi crescut copii, fiinţe care nu au nevoie de o tutelă a bărbaţilor. Nu chiar atunci, ci la începutul secolului XX.

Paradoxal, nu femeile savante au început războiul de cucerire a drepturilor lor elementare, ci… muncitoarele ! Socialiste/ comuniste. Asta pentru că ele erau istovite de muncă, umilite și radicalizate.

  1. Cruciada Femeilor Socialiste și Revoluția bolșevică

Iată o scurtă istorie a acestui război dus de femeile socialiste (și mai puțin feministe) împotriva condiţiei de fiinţe aservite și dominate de sexul opus.

1909: în SUA, la sugestia activistei ruso-americanei Theresa Serber Malkiel,  Partidul Socialist American declară la New York ziua de 28 februarie drept Ziua Națională a Femeilor, pe întreg teritoriul Statelor Unite. Atunci, între 15 și 20 de mii de muncitoare și muncitori au ieșit în stradă ca să ceară ca salariile femeilor să fie  egale cu cele ale bărbaților, reducerea zilei de muncă și dreptul femeilor de a vota. Femeile americane au sărbătorit-o în ultima duminică a lui februarie până în 1913. Deviza lor era “Pâine şi trandafiri”: pâinea însemnând siguranţa economică şi trandafirii, o viaţă mai bună. Multe femei au fost atunci bătute de polițiști, târâte prin tribunale și închise. Prin această zi se aducea un omagiu marii greve a textilistelor din 1908.

1910: La Copenhaga, în Danemarca, Conferinţa femeilor, la care s-au întâlnit mai mult de 100 de femei din 17 țări – ţinută înaintea Congresului celei de-a II-a Internaționale Socialiste (23 august-3 septembrie) – a votat, în unanimitate, o Zi Internațională a Femeilor, o zi de luptă pentru drepturile femeilor, dar fără o dată anume. Această zi avea să fie dedicată luptei femeilor pentru dreptul de a vota, pentru dreptul la educaţie şi împotriva discriminării la locul de muncă. Totul a pornit de la Clara Zetkin, o învăţătoare, ziaristă şi militantă germană pentru drepturile femeilor. La sugestia ei Comisia a votat ca „În acord cu organizaţiile politice şi sindicale ale proletariatului, femeile socialiste din toate ţările să organizeze, în ţările lor, în fiecare an, o zi a femeilor care, înainte de toate, are rostul de a servi propagandei pentru obţinerea dreptului de vot. (…) Această zi a femeilor trebuie să aibe un caracter internaţional şi să fie pregătită cu cea mai mare grijă”. Din păcate, Clara Zetkin a respins orice alianţă cu “feministele burgheze”. Deşi Clara Zetkin a propus atunci ca Ziua Femeilor să se organizeze în luna mai, Comisia n-a fixat o dată anume. Clara Zetkin fusese aleasă la Comisia Femeilor de la Stuttgart, ţinută în  1907, înaintea celei de-a II-a Internaţionale, secretara Biroului Internaţional de Femei. Ziarul pe care l-a înfiinţat, Die Gleichheit (Egalitatea) – primul ziar al femeilor în Europa, cu 120 de mii de abonate în toată Germania, a fost organul internaţional al Femeilor Socialiste.

1911: În Germania, Partidul Social-Democrat German a fixat Ziua Drepturilor Femeilor pe 19 martie, la iniţiativa Clarei Zetkin, pentru a comemora Revoluţia din Berlin din 1848 şi Comuna din Paris din 1871. Pe 19 martie în Germania,  Austria, Danemarca și Elveția peste un milion de femei și bărbați au sărbătorit, prin mitinguri, această zi a drepturilor femeilor ca fiind Ziua Internațională a Femeilor votată la Copenhaga. Femeile au cerut atunci, pe lângă dreptul la vot și la ocuparea unei funcții publice, și dreptul de a munci, dreptul la educație și formare profesională precum și încetarea discriminării la locul de muncă.

1913: În Rusia, muncitoarele au sărbătorit Ziua Internațională a Femeilor în ultima duminică a lui februarie, în timp ce, în unele țări din Europa, pe 8, 9 sau 10 martie au avut loc mitinguri ale femeilor împotriva războiului.

1917: În Rusia, la Petrograd, tot în ultima duminică a lui februarie (23 februarie, după calendarul iulian, dar 8 martie în cel gregorian), muncitoarele textiliste, alături de muncitorii metalurgi au făcut grevă pentru „Pâine și Pace”. Două milioane de soldați ruși muriseră în timpul Marelui Război. Patru zile mai târziu țarul Nicolae al II-lea al Rusiei a fost obligat să abdice și guvernul provizoriu a acordat femeilor dreptul de a vota. Se consideră că pe 8 martie 1917 a izbucnit Revoluţia Rusă care a culminat în octombrie cu preluarea puterii de către bolşevici şi instaurarea regimului leninist/comunist.

1918: În Germania femeile dobândesc dreptul de a vota.

1921: Vladimir Ilici Lenin (1870-1924), preşedintele Consiliului Comisarilor Poporului din Rusia a decretat 8 Martie Ziua Internaţională a Femeilor. La cel de-al III-lea ei Congres, Internaţionala comunistă votează o rezoluţie care cuprinde metodele şi formele de organizare a muncii femeilor în cadrul sindicatelor, întreprinderilor şi cartierelor.

1922: Ziua Internaţională a Femeii începe să fie sărbătorită de comuniştii din China; Republica Populară Chineză, proclamată pe 1 octombrie 1949, declară, pe 23 decembrie, ziua de 8 Martie zi de sărbătoare în care femeile au dreptul la o jumătate de zi liberă.

1948: La Paris, 10 decembrie, cele 58 de state membre ale Adunării Generale a ONU adoptă Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Primul articol: „Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi drepturi. Ele sunt înzestrate cu raţiune şi conştiinţă şi sunt datoare să se comporte unele faţă de altele în spiritul fraternităţii”./„Tous les êtres humains naissent libres et égaux en dignité et en droits. Ils sont doués de raison et de conscience et doivent agir les uns envers les autres dans un esprit de fraternité”. Este primul instrument internațional în care se afirmă principiul egalității între bărbați și femei.

1975: ONU proclamă Anul Internațional al Femeii și, totodată, recunoaşte, oficial, Ziua Internațională a Femeii,  pe 8 martie. În plus declară perioada 1976-1985 drept «Deceniul ONU pentru condiţia femeii». În 1977, Adunarea Generală a ONU cheamă statele membre să proclame 8 Martie Ziua ONU pentru drepturile femeilor şi pentru pacea mondială.

1982: 8 Martie devine, oficial, Ziua Femeii în Franţa, graţie guvernului socialist al lui François Mitterrand.

1995: La Beijing, a Patra Conferință mondială a Femeilor adoptă o Declarație și un Program de Acțiune semnat de 189 de guverne. Programul prevede o lume în care fiecare femeie și fiecare fată să se poată bucura de libertăți și de propriile alegeri, își poate cunoaște și înțelege toate drepturile, mai ales dreptul de a trăi fără violență, dreptul la educație, dreptul de a participa la luarea deciziilor și dreptul de a primi un salariu egal cu cel al bărbaților pentru o muncă egală.

2014: A 58-a sesiune a Comisiei ONU pentru Condiția Juridică și Socială a Femeii (CSW58), principalul organism interguvernamental mondial dedicat exclusiv promovării egalității între sexe și emancipării femeilor a avut ca principală temă: „Provocările și rezultatele obținute în realizarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului pentru femei și fete”. De altfel, ONU și instituțiile specializate au creat și lansat, de-a lungul anilor, strategii, norme, programe și obiective pentru îmbunătățirea condiției femeilor din întreaga lume. Și au înlesnit participarea femeilor, ca partenere egale ale bărbaților, la proiectele de dezvoltare durabilă, la obținerea/menținerea păcii și a securității și la respectarea drepturilor omului. Au avut loc patru conferințe mondiale sub egida ONU.

Clara ZetkinClara Zetkin

Protestul femeilor muncii, Petrograd, 1917Protestul femeilor muncii, Petrograd, 1917

Revolutia din Octombrie afis 1920Afiș din 1920. Legendă: ce a dat Revoluția din Octombrie muncitoarelor și țărăncilor ruse: Casa Mamei și a Copilului, sovietele muncitorilor și ale țăranilor, școală pentru adulți, grădiniță, bibliotecă, cantină, Clubul Muncitoarelor.

Ravensbrück 8 Martie8 Martie 1945, sărbătorit de femeile deportate în lagărul de concentrare nazist de la Ravensbrück

  1. Cruciada Femeilor azi. În primele rânduri femeile spaniole

Din păcate, promisiunile Organizației Națiunilor Unite nu le salvează nici în ziua de azi pe femei de abuzurile bărbaților. Salariul lor este în continuare mai mic decât cel al colegilor lor bărbați, ele sunt, în continuare victimele feminicidului și ale violenței de gen/domestice sau maciste/violencia machista cum se spune în Spania. Ale hărțuirii și violenței sexuale și ale agresiunilor și abuzurilor de tot felul din partea bărbaților. Și, se pare că cel puțin o treime din femeile din întreaga lume trăisc experiența violenței masculine. Și se pare că legile sunt făcute să-i apere pe agresori și nu să le apere pe victime.

În 2011 Consiliul Europei spunea că formele grave de violență la care sunt expuse femeile și fetele și chiar fetițele constituie „un mare obstacol în carea egalității dintre bărbați și femei”.  Sună ciudat, nu-i așa ? E ca și cum ai spune că violența masculină este o stare de fapt pe care n-o va schimba nimeni niciodată pentru că ea există în genele bărbatului.

Astăzi, femeile din Spania sunt în linia întâi a frontului acestui război. Ele au organizat, anul trecut, 2018, pentru prima dată în istoria țării lor, o grevă legală generală de 24 de ore, cerând oportunități și drepturi egale pentru bărbați și femei. Greve similare au avut loc în Islanda și în Elveția. Au participat apoximativ 5, 3 milioane de trabajadoras, de muncitoare.  În Madrid și în toate capitalele de provincii ale Spaniei. Încurajate de succesul pe care l-a avut, în 170 de țări, în anul 2017, prima grevă internațională a femeilor convocată din Polonia și din Argentina. În Argentina mișcarea s-a numit Vivas nos queremos – Vrem să rămânem vii.

VIVAS NOS QUEREMOS

Anul trecut, greva femeilor din Spania a dorit să atragă atenția asupra feminicidului.

Anul acesta, 2019 – și de această dată ele sunt susținute de toate sindicatele – organizează pe 8 Martie o a doua grevă generală de 24 de ore sub deviza: există încă o mie de motive să protestăm, dat fiind că problemele femeilor sunt încă și mai vizibile, pentru că viața noastră n-a devenit mai bună, pentru că nimic nu s-a schimbat cu adevărat și pentru că mai e mult până să ajungem la egalitatea pe care o dorim. Două dintre motive sunt și acestea: justiția patriarhală, mai mult decât indulgentă cu autorii feminicidului și ai abuzurilor maciste și dezincriminarea avortului.

Și, am adăuga noi, pentru că numărul femeilor ucise în lume este în continuă creștere.

În America Latină sunt omorâte zilnic 16 femei. Mexicul, Brazilia, Ecuadorul, Argentina se află în fruntea acestei sinistre liste.

Dintre țările europene – majoritatea nu oferă statistici – doar Spania recunoaște deschis situația terifiantă a acestei forme extreme de violență împotriva femeii. În anul 2017, de pildă, au fost omorâte (în spaniolă: asesinadas !) 48 de femei. Autorii ? În marea lor majoritate, soții, foștii soți sau foștii prieteni sau parteneri.

Feminicidul sau femicidul este crima comisă împotriva femeii pentru faptul că este femeie.  Este o boală socială cauzată de mentalitatea macistă – machista – în spaniolă (superioritatea absolută a bărbatului care consideră că viața, situația socială și corpul femeii i-ar aparține lui !)

Feminicidul nu este un fapt care se întâmplă într-un moment de furie, ci este precedat de o atmosferă de violență în relația bărbat-femeie. Violența se poate manifesta într-o formă fizică, emoțională sau prin impunerea de relații sexuale. Nu este un fenomen izolat, ci global, se manifestă peste tot în lume.

Legile care ocrotesc femeia, atunci când acestea există, nu sunt suficiente. Au, desigur, o mare importanță, dar este posibil să nu se aplice.

HUELGA FEMINISTA 2018Gran Vía, Madrid, 8 Martie 2018. Marșul/Greva femeilor spaniole

FEMINICID 2018Pantofii femeilor dispărute… victime ale feminicidului

HUELGA 2018 PEDRO SANCHEZPedro Sánchez, prim-ministrul Spaniei, solidar cu grevistele din 8 Martie 2018, Madrid

Quien no se mueve„Quien no se mueve, no siente el ruido de sus cadenas»/ „Cine nu se mișcă nu-și aude zgomotul lanțurilor” – 2018, San Sebastián.

HUELGA FEMINISTA 2019

Greva de vineri, 8 martie  2019 lansează campania 1000 de Motive pentru Greva Femeilor/   «#1000Motivos para la #HuelgaFeminista»

Spuneam că deși, teoretic, femeile sunt protejate de multe organisme internaționale, totuși în fiecare an, în lume, există 12 milioane de „mici mirese”, adică 12 milioane de fetițe (unele chiar de 6 sau 7 ani) sunt obligate de părinți, de fapt de tați, să se căsătorească cu bărbați care le-ar putea fi tați sau bunici și, cel mai tragic, să suporte consumarea căsătoriei, cu consecințe grave: deteriorarea lor fizică sau, de multe ori chiar moartea. Ca să un mai vorbim de sarcini epuizante pe care multe nu reușesc să le ducă la capăt !

Și totuși, există țări în care incestul nu este pedepsit de lege sau este tolerat…: New Jersey și Rhode Island în SUA, Franța, Spania, China, Japonia sau Rusia…

Și totuși, există țări unde pedofilia este tolerată… ca să nu spunem că, realmente, nu este pedepsită.

Atunci, ni se pare cam ruptă de realitate deviza sub care ONU sărbătorește anul acesta, 2019, Ziua Internațională a Femeii: „Gândește echitabil, construiește inteligent, inovează pentru schimbare”.  Ce să mai spunem despre acest afiș… fără chipuri, fără suflet, fără emoții! Care nu spune nici o poveste și nu ne mișcă sufletul prin nimic !

PENSAR EQUITABLEMENT

În loc de încheiere:

De la ispitirea lui Adam și de la Sf. Pavel să fi pornit totul ? Iată ultima parte a capitolului 5 din Epistola către Efeseni a Sf.  Apostol Pavel:

Femeile să se supună bărbaţilor lor ca Domnului,
Pentru că bărbatul este cap femeii, precum şi Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui mântuitor şi este.
Ci precum Biserica se supune lui Hristos, aşa şi femeile bărbaţilor lor, întru totul.
Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre, după cum şi Hristos a iubit Biserica, şi S-a dat pe Sine pentru ea,
Ca s-o sfinţească, curăţind-o cu baia apei prin cuvânt,
Şi ca s-o înfăţişeze Sieşi, Biserică slăvită, neavând pată sau zbârcitură, ori altceva de acest fel, ci ca să fie sfântă şi fără de prihană.
Aşadar, bărbaţii sunt datori să-şi iubească femeile ca pe înseşi trupurile lor. Cel ce-şi iubeşte femeia pe sine se iubeşte.
Căci nimeni vreodată nu şi-a urât trupul său, ci fiecare îl hrăneşte şi îl încălzeşte, precum şi Hristos Biserica,
Pentru că suntem mădulare ale trupului Lui, din carnea Lui şi din oasele Lui.
De aceea, va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va alipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup.
Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos şi în Biserică.

Astfel şi voi, fiecare aşa să-şi iubească femeia ca pe sine însuşi; iar femeia să se teamă de bărbat. /Trad. Sinodală

 

Zeițele moderne ale Secolului XX:

SUFRAGETE PARISSufragete manifestând la Paris, 1934

SUFRAGETE PARIS 2

SUFRAGETE PARIS 3

SUFRAGETE PARIS 4

SUFRAGETE PARIS 5Paris, mai 1968

Simone de Beauvoir

SIMONNE DE BEAUVOIRSimone de Beauvoir, o emblemă a feminismului autoarea best-seller-ului Al Doilea Sex/ Le Deuxième Sexe (1949). A spus: femeie nu te naști, devii !

COCO CHANEL

… și gândirea lor:

HOMME, ES TU CAPABLE

 

MA REVENDICATION

JE SUIS LIBRE

JE SUIS

Update 12,30     9 martie 2019:

Greva femeilor din Spania de 8 Martie 2019 a fost un succes total – au spus organizatoarele. Ele și-au revendicat, și anul acesta, „locul în spațiul public și privat”. Una din devize a fost: „Feminismul este singurul care poate schimba lumea”.»El feminismo es lo único que puede cambiar el mundo». O altă deviză: „Europa va fi feministă sau nu va fi deloc/Europa será feminista o no será”.

Peste șase milioane de femei, de toate vârstele, au participat la această grevă, unele în stradă, altele la locul de muncă, în întreaga Spanie. Multe au fost însoțite de soții sau de partenerii lor și de copiii lor, unii chiar în cărucioare. Iar prezența masculină a fost semnificativă, asta pentru că bărbații acestor doamne sunt solidari cu ele și, desigur, nu fac parte din categoria bărbaților maciști.

Deviza principală a fost: „Suntem de neoprit. Feministe întotdeauna”/”Somos imparables. Feministas siempre”.

Din păcate chiar ieri, 8 martie, în timp ce se desfășura greva împotriva violenței maciste, o femeie a fost ucisă, împușcată, cu o pușcă de vânătoare, de … soțul ei. Care apoi s-a sinucis. În Madrid. Amândoi erau de 80 de ani. Octogenari ! Polițiștii care investighează cazul spun că, cel mai probabil, este vorba despre o crimă macistă (crimen machista). Aceasta ridică la 10 numărul femeilor ucise de soții, partenerii sau foștii soți sau parteneri. Nouă asasinate avuseseră loc, anul acesta, conform ultimelor statistici, din 15 februarie, publicate de Guvernul spaniol. Opt copii au rămas orfani de mamă. Doar una din cele 9 femei își denunțase partenerul pentru agresiune. Șapte din cele 9 se aflau într-o relație sentimentală cu agresorii și doar două se despărțiseră de ei. Cinci din ele locuiau împreună cu asasinul lor, dar 4 nu.

Iată câteva imagini de la greva feministă de 8 Martie din Spania, pentru egalitate reală între bărbați și femei și pentru denunțarea violenței maciste:

GREVA 8M MADRID 2019 2Greva 8M 2019, Madrid, Plaza de Cibeles

GREVA 8M MADRID 2019 3Greva 8M 2019, Madrid

GREVA 8M MADRID 2019Greva 8M 2019, Madrid

GREVĂ MADRID 2019Greva 8M 2019, Madrid

GREVA FEMEILOR 8 M BILBAO 2019Greva 8M 2019, Bilbao

GREVA SPANIA VITORIA 8M 2019Greva 8M 2019, Vitoria

GREVA 8M PAMPLONA 2019Greva 8M 2019, Pamplona

GREVA 8M BARCELONAGreva 8M 2019, Barcelona

GREVA 8M EL PAISGreva 8M 2019, Madrid, în redacția El País

 

AUTOR  ȘI TRADUCĂTOR ZENAIDA ANAMARIA  LUCA

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: ZENAIDA  ANAMARIA  LUCA… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.