A fost odată…        Washington, Diana Negre

Intoleranța socială din SUA zilelor noastre, care transformă președinția lui Donald Trump într-un război civil, care, din fericire, nu se duce cu arme, ci doar în mijloacele de informare în masă și în tribunale, este cu atât mai amară și neliniștitoare, cu cât rădăcinile ei datează încă din perioada colonială.

În acele vremuri, era o țară cu teritorii imense, necunoscute și greu de străbătut, cu climă extremă, și în care lipseau toate, mai ales oamenii care să îmblânzească pământurile sălbatice, să taie arborii care le făceau de nepătruns și să construiască niște sălașuri unde să se adăpostească.

Era foarte greu, deoarece aceste pământuri se aflau departe de restul lumii, o lume care nici măcar nu știa că ele există și care nici nu putea ajunge ușor să pășească pe ele. Cei care se lansau în această aventură formau o populație pestriță, cu idei foarte diferite despre lumea în care își doreau să trăiască.

Dar, cu toate aceste dificultăți, populația se înmulțea și se întindea din ce în ce pe mai mult pe aceste teritorii, până când a ajuns să formeze această țară continentală pe care astăzi o cunoaștem ca Statele Unite ale Americii, unde clima e controlată cu aer condiționat sau cu sisteme de încălzire, resursele sunt abundente, tehnologia este de vârf, iar economia ei este motorul întregii lumi.

Acea țară a promisiunilor și a provocărilor nu este cea de astăzi, atât de diferită ca bogăție și dezvoltare. Se mențin, însă, aceleași probleme și necesități ca acum patru secole, când, pe coastele ei, au sosit primi coloniști englezi în căutarea unei sorți mai bune, sau când faimoși „pelerini” de pe Mayflower debarcau pe un pământ ostil, în căutarea unui loc cunde să-și practice liber credința religioasă.

Aceste pământuri, conoscute de la început ca „plantații”, – nu pentru că ar fi existat  întinse culturi de plante, ci pentru că aici se „plantau” coloniștii – au avut nevoie, de la început, de foarte multă mână de lucru, astfel încât, a fost nevoie să o importe: prin campanii de propagandă prin țările europene, cu contracte înrobitoare față de săracii care sperau să-și plătească astfel datoriile, sau aducând sclavi.

Valurile imigrației nu au încetat niciodată, cu toate că, de la un timp încoace, creșterea naturală a populației a fost foarte mare. Însă, țara a avut tot timpul nevoie de oameni din afară, cu toate că mulți americani din zilele noaste sunt convinși – începând cu actualul președinte – că aceștia fac concurență populației locale și cauzează șomaj.

Atât înainte, cât și acum, a existat o neînțelegere între populația de pe coastă și cea din interior: chiar înainte ca SUA să fie o țară independentă, locuitorii de pe „graniță”, cum erau cunoscute în vremurile acelea teritoriile situate la vest de capitalele coloniilor, se considerau a fi ignorați și nebăgați în seamă de clasele prospere din respectivele capitale. S-au făcut tot felul de promisiuni că li se vor trimite ajutoare medicale, servicii publice, învățători, dar, la fel ca în cazul alegerilor din zilele noaste, realitatea are foarte puține lucruri în comun cu ceea ce se spune atunci când se caută cât mai multe voturi.

Numulțumirea a crescut atât de mult încât, în unele locuri, cum au fost cele două state Carolina, au avut loc răscoale ca cea a „Regulators”-ilor, care cereau un tratament și servicii mai bune din partea respectivelor lor capitale, sau Pennsylvania, unde s-a întâmplat ceva asemănător cu răsculații „Paxton Boys”.  În ambele cazuri, au avut loc rebeliuni armate. În zilele noastre nu se mai produc asemenea răscoale, dar, resentimentele zonelor rurale față de elitele urbane au fost evidente la alegerile din noiembrie 2016 și ar putea să-l mențină pe Trump la putere, peste doi ani, când vor avea loc noi alegeri prezidențiale.

Atunci, ca și acum, viața era aspră: englezii care obțineau o concesiune regală pentru a coloniza un teritoriu american erau aristocrați, la fel ca spaniolii care soseau ca „adelantados” (mai răsăriți, mai importanți).  Nu rămâneau acești aristocrați britanici să înfrunte greutățile: cei care desțeleneau pământurile, rezistau la uragane, geruri și înghețuri și la veri toride erau cei care fugeau de foametea și de epidemiile din Europa.

Astăzi, puțini sunt cei care vin aici din țări care dispun de bune prestații sociale și înaltă calitate a vieții, cum sunt cele din Europa occidentală; însă, SUA continuă să fie o țară a făgăduinței pentru cei care sosesc din sudul emisferei americane, care nu a putut materializa promisiunile pe care, cândva, le oferea Lumea Nouă, sau pentru africanii sau locuitorii altor zone din lume care fug de foamete.

O dovadă că e nevoie de acești oameni o arată statisticile: pe lângă faptul că își găsesc imediat de lucru, în toată țara se înregistrează o lipsă de locuințe și de servicii de toate felurile, încât patronii nu numai că reangajează pensionari, dar, recurg și la tineri total lipsiți de experiență și care încă mai merg la școală.

Și acum sunt respinși irlandezii, italienii sau chinezii, cu toate că, în prezent, noii veniți sunt mexicanii și ceilalți latino-americani. Până într-atât, încât Mexicul s-a văzut nevoit să-și dubleze programele de sprijin pentru cetățenii săi din SUA cu niște „consuli de comunități”, care se pezintă la bisericile la care vin duminica unii dintre compatrioții lor, pentru a le oferi sprijin și consiliere: „situația – spun acești consuli – a devenit complicată”. De fapt, pentru imigranții momentului, dintotdeauna a fost complicată.

Autor: Diana Negre.

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

***

Colonos en tierras de America del Norte

Érase una vez               Washington, Diana Negre

La intolerancia social de los Estados Unidos de hoy en día, que está convirtiendo la presidencia de Donald Trump en una guerra civil, que, afortunadamente, no se libra con armas, sino en los medios informativos y los tribunales, es tanto más amarga e inquietante, por cuanto sus raíces datan de la época colonial.

En aquel entonces, era un país de territorios inmensos, desconocidos y difíciles de atravesar, con un clima extremado y en el que faltaba de todo, empezando por la gente que pudiera domeñar su tierra difícil, talar los árboles que lo hacían impenetrable y construir unos edificios básicos para cobijarse.

Todo era difícil, porque estas tierras estaban muy lejos del resto del mundo que ni conocía su existencia, ni tenía maneras fáciles de llegar. Los que se lanzaban a la aventura, formaron una población abigarrada, con ideas muy distintas acerca del mundo en que deseaban vivir.

A pesar de tantas dificultades, la población se multiplicaba y extendía por más y más territorios, cada vez más lejanos, hasta formar este país continental, que hoy conocemos como Estados Unidos, donde el clima se controla con aire acondicionado o calefacción, los recursos son abundantes, la tecnología es puntera y su economía es el motor del mundo.

Aquel país de promesas y desafíos no es el de hoy, tan diferente en riqueza y desarrollo.  Pero, sigue teniendo los mismos planteamientos y necesidades que hace 4 siglos, cuando los primeros colonos ingleses llegaron a sus costas en busca de mejor fortuna, o cuando los famosos “peregrinos” del Mayflower desembarcaron en un terreno hostil, en busca de libertad religiosa.

Estas tierras, conocidas ya desde el principio como “plantaciones”, – no porque hubiesen extensos cultivos, sino porque en ellas se “plantaban” los colonos – anduvieron, desde el principio, tan escasas de mano de obra, que trataron de importarla: con campañas de propaganda en los países europeos, con contratos de servidumbre entre los pobres que esperaban pagar así sus deudas, o con la importación de esclavos.

Las oleadas de inmigración no cesaron nunca, aunque al cabo de cierto tiempo, el crecimiento demográfico natural fue elevadísimo. Pero, el país nunca ha dejado de necesitar gente de fuera, a pesar de la convicción de muchos norteamericanos de hoy en día, empezando por su presidente actual, de que compiten con la población local y generan desempleo.

También antes, como ahora, ha habido un desencuentro entre la población costera y la del interior: incluso antes de que Estados Unidos fuera un país independiente, los habitantes de la “frontera”, como se conocían entonces los territoritos al oeste de las capitales de cada colonia, se consideraban ninguneados por las clases prósperas de sus respetivas capitales.  Hubo repetidamente todo tipo de promesas de enviarles ayudas médicas, servicios públicos, maestros, pero, como en las elecciones modernas, la realidad tiene poco que ver con lo que se dice a la hora de buscar votos.

El descontento llegó a tales extremos que, en lugares como las dos Carolinas, hubo rebeliones con los “Regulators”, que pedían mejores servicios y atención de sus respectivas capitales, o Pennsylvania, donde ocurrió algo semejante con los “Paxton Boys”.  En ambos casos, hubo rebeliones armadas. Hoy en día, no hay tales revueltas, pero, el resentimiento de las zonas rurales contra las élites urbanas quedó evidente en las elecciones de noviembre de 2016 y podría incluso mantener a Trump en el poder dentro de dos años, cuando se celebren los nuevos comicios presidenciales.

Entonces, como ahora, la vida era dura: los ingleses que conseguían una concesión real para colonizar un territorio americano eran aristócratas, al igual que los españoles que llegaban como “adelantados”.  No se quedaban estos aristócratas británicos para afrontar las dificultades: quienes roturaban las tierras, resistían los huracanes, los hielos invernales y los veranos tórridos eran los que huían del hambre y las epidemias europeas.

Hoy, vienen aquí pocas personas de países con buenas prestaciones sociales y calidad de vida, como la que impera en Europa occidental; pero, los EE.UU. siguen siendo una tierra prometida para los que llegan del sur del hemisferio americano, que no ha podido materializar las promesas que, en su día, ofrecía el Nuevo Mundo, o los africanos y otras zonas del mundo que huyen del hambre.

Que la presencia de esta gente es necesaria lo demuestran las estadísticas: además de estar en pleno empleo, en todo el país hay escasez de viviendas y servicios de todo tipo, hasta el punto de que los patronos no buscan ya sólo jubilados para que vuelvan a trabajar, sino que incluso echan mano de jóvenes sin experiencia alguna que todavía van a la escuela.

Y también ahora se repite el rechazo de otrora a los irlandeses, los italianos o los chinos, aunque, esta vez, los indeseables recién llegados sean mexicanos o de otros países del hemisferio. Hasta el punto de que México ha tenido que redoblar los programas de apoyo a sus ciudadanos en Estados Unidos con unos “cónsules de comunidades”, que se presentan en las iglesias a las que acuden los domingos sus compatriotas para ofrecerles apoyo y consejo: “la situación –les dicen- se ha puesto complicada”. En realidad, para los inmigrantes del momento, lo estuvo siempre.

Autor: Diana Negre.

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.