Un secol de cruciade                 Washington, Diana Negre

Peste numai câteva luni, ar fi împlinit o sută de ani. Acești aproape o sută de ani de viață i-a dedicat unei cruciade permanente, care nu numai că a ajuns la mai mult de 215 milioane de oameni care l-au ascultat în 185 de țări, dar, a marcat vizibil și durabil politica americană.

Billy Graham, care a murit săptămâna trecută la vârsta de 99 de ani, a fost reprezentantul maxim al „evangheliștilor” din SUA, cu toate că ideile sale s-au distanțat de fundamentaliști acum mai bine de 60 de ani. Aceștia interpretează Biblia într-un sens literal: ei acceptă ideea că Dumnezeu nu a creat lumea chiar în numai șase zile, calculele lor nu se întind, totuși, dincolo de patru mii de ani.

Graham a fost prezent în politica americană din 1950, când s-a întâlnit cu Harry Truman, președintele SUA din vremea aceea, și a dat sfaturi duhovnicești tuturor celor care s-au succedat în Biroul Oval în ultimii 68 de ani, cu toate că el s-a văzut nevoit să se retragă de la amvon în 2005, din cauza unor suferințe multiple care i-au șubrezit sănătatea.

Într-o țară ca Statele Unte ale Americii, unde „evangheliștii” reprezintă o cincime din populație, importanța unui lider religios ca Graham a dobândit și mai multă greutate în fața activismului politic a acestui segment religios. La alegeri, puterea acestui segment este mult mai mare decât procentajul din populație pe care îl reprezintă și, în ultimele decenii, majoritatea evangheliștilor apără cauza politică a conservatorilor și, în consecință, sprijină președinți și congresmeni republicani.

Cu toate că au aceeași denumire, pe acești evangheliști americani nu trebuie să-i confundăm cu evangheliștii europeni, mai ales cu cei germani. Evangheliști nemți trăiesc și în SUA și sunt cunoscuți sub numele de „luterani”.  Acești protestanți germani, sobri și tăcuți, se situează foarte departe de întâlnirile multitudinare și experiențele mistice colective, atât de frecvente în SUA.

Graham însuși a semnalat că, în ultimii ani, nu a reușit tot timpul să se mențină într-o suficientă neutralitate în fața atitudinilor politice, și cu toate acestea, el a fost „capelanul” președinților din ambele partide din 1950 încoace: democratul Harry Truman a fost primul care l-a primit la Casa Albă; al doilea președinte Bush dădea asigurări că Graham a avut un rol decisiv în depășirea alcoolismului; președintele Obama s-a dus să-l vadă pe predicator – care deja era suferind – în casa sa din Carolina de Nord, în 2010; până și Trump, care nu este un credincios practicant, a venit să-l vadă pe Graham, de ziua lui, acum cinci ani.

Acest om, care s-a născut la un an după Revoluția Bolșevică, a fost educat după cele mai stricte principii evanghelice. De la jumătatea secolului trecut, a început să se desprindă de sectoarele fundamentaliste, care au tendința de a înțelege Scripturile într-un sens literal, însă nu a renunțat la experiența evanghelică de a se simți „renăscut”, într-o trăire de mântuire creștină și de fervoare colectivă.

Hirotonit ca preot protestant la 21 de ani, și-a terminat studiile teologice un an mai târziu. A început să predice de foarte tânăr, însă a devenit cunoscut pe plan național doar în 1948, când a deșfășurat prima din multele sale „cruciade” pentru a apăra valorile creștine.

Graham nu numai că s-a distanțat de sectoarele fundamentaliste, dar a întins mâna altor confesiuni și, spre deosebire de mulți protestanți care folosesc fraze jignitoare pentru a-i descrie pe catolici, el i-a îndemnat să fie fideli credinței lor și să muncească în sânul comunităților lor.

Entuziasmul generat de „cruciadele” sale și prestigiul pe care i l-au adus întâlnirile sale cu președinții americani au constituit un puternic sprijin pentru evangheliști, care au dobândit un reînnoit activism în politica americană.

În ultimele decenii, președinți, congresmeni, guvernatori și judecători conservatori au acordat mare atenție pozițiilor evangheliștilor și s-au străduit să arate din răsputeri fidelitate față de principiile acestui foarte important bloc electoral.

Amprenta pe care au lăsat-o aceste mișcări religioase a fost evidentă în dezbaterile asupra avortului, căsătoriei homosexuale sau eutanasiei. Cu toată această fervoare, avortul continuă să fie legal, perechile de același sex se pot căsători, iar „suicidul asistat” este acceptat în patru state americane, însă, realitatea este că evangheliștii sunt cei care înclină balanțele electorale și mențin vie cruciada pe care Graham a lansat-o acum 80 de ani.

Autor: Diana Negre.

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

***

Un siglo de cruzadas                 Washington, Diana Negre

Le faltaban tan solo meses para cumplir los cien años, pero su casi cien años de vida los dedicó a una cruzada permanente que no sólo llegó a más de 215 millones de personas que lo escucharon en 185 países, sino que ha dejado una marca visible y duradera en la política norteamericana.

Billy Graham, que murió esta semana a los 99 años, era la mayor representación de los “evangélicos” del país, aunque sus ideas se distanciaron hace ya más de 60 años de los fundamentalistas, que interpretan la Biblia en un sentido literal aunque aceptan que el mundo quizá no lo creó Dios en 6 días – pero no estiran la cuenta mucho más de los cuatro mil años.

Presente en la política norteamericana desde 1950, cuando se reunió con el entonces presidente Harry Truman, ha dado consejos espirituales a todos los ocupantes de la Oficina Oval en los últimos 68 años, aunque él mismo tuvo que retirarse de los púlpitos en el año 2005, aquejado por múltiples dolencias.

En un país como Estados Unidos, donde los “evangélicos” representan la quinta parte de la población, el significado de un líder religioso como Graham adquiere aún más importancia ante el activismo político de este sector religioso. Su impacto electoral es probablemente mucho mayor que el porcentaje de población que representan y, en los últimos decenios, la mayoría defiende causas políticas conservadoras y, en consecuencia, apoya a presidentes y congresistas republicanos.

Aunque la palabra sea la misma, a estos evangélicos americanos no hay que confundirlos con los europeos, especialmente los alemanes, cuya religión también está representada en Estados Unidos, y a los que se les conoce aquí como “luteranos”.  Este protestantismo alemán, sobrio y silencioso, está muy lejos de los actos multitudinarios y las experiencias de mística colectiva frecuentes en Estados Unidos

Aunque el propio Graham señaló en sus últimos años que no había sabido mantener una neutralidad suficiente ante las actitudes políticas, lo cierto es que fue el “capellán” de los presidentes de ambos partidos desde 1950: el demócrata Harry Truman fue el primero en recibirlo en la Casa Blanca; el segundo presidente Bush aseguraba que Graham había sido decisivo para superar el alcoholismo; el presidente Obama fue a visitar al ya enfermo predicador en su casa de Carolina del Norte en 2010; y hasta Trump, al que nadie le conoce grandes aficiones religiosas, asistió a la fiesta de cumpleaños de Graham hace casi cinco años.

Este hombre, nacido exactamente un año después de la Revolución Bolchevique, se educó en los principios evangélicos más estrictos. Desde mediados del siglo pasado, se fue separando de los sectores fundamentalistas que tienden a dar una lectura literal de las Escrituras, aunque no renunció a la experiencia evangélica de sentirse “renacido” en una vivencia de la salvación cristiana y de fervor colectivo.

Ordenado como ministro protestante a los 21 años, no acabó sus estudios teológicos hasta un año más tarde y, si bien empezó a predicar desde muy joven, tan solo se convirtió en  una figura nacional en 1948, en la primera de sus muchas “cruzadas” defendiendo los valores cristianos.

Graham no solo se distanció de los sectores fundamentalistas, sino que tendió la mano a otras confesiones y, a diferencia de muchos protestantes que usan frases vejatorias para describir a los católicos, les exhortó a ser fieles a su fe y trabajar en el seno de sus comunidades.

El entusiasmo generado por sus “cruzadas” y el prestigio que le dieron sus reuniones presidenciales fueron un enorme apoyo para los evangélicos que adquirieron un activismo renovado en la política norteamericana.

En los últimos decenios, presidentes, congresistas, gobernadores y jueces conservadores han prestado atención a las posiciones evangélicas y han tratado por todos los medios de mostrar fidelidad a los principios de tan importante bloque electoral.

La marca que han dejado estos movimientos religiosos ha sido evidente en el debate en torno al aborto, el matrimonio homosexual o la eutanasia.  Aunque, a pesar de tanto fervor, el aborto siga siendo legal, las parejas del mismo sexo puedan casarse y el “suicidio asistido” esté aceptado en cuatro estados, los evangélicos siguen inclinando balanzas electorales y mantienen viva la cruzada que Graham lanzó hace 80 años.

Autor: Diana Negre.

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.