Diana Negre  s-a născut la București

Vorbește multe limbi, ca și cum ar fi limbile ei materne: catalană, spaniolă, franceză…română…(printre altele)…și, desigur, engleza, deoarece, ca jurnalistă, s-a consacrat în  Statele Unite ale Americii, unde locuiește de mulți ani.

Este foarte bine cunoscută și în Cuba : vocea ei e foarte familiară în insulă  grație emisiunilor pe care le transmite postul de radio JOSE MARTI. (Echivalentul a ceea ce a fost Radio Europa Liberă).

Obișnuiește să vină în România pentru a ține conferințe pe teme de politică americană  și pentru a preda lecții de jurnalism.

Este un mare privilegiu să beneficiem de colaborarea Dianei Negre!

Trump ar vrea să facă naveta între Washington și New York, adică între Casa Albă și Turnul Trump newyorchez, unde se află apartamentul său de lux, așa, măcar la sfârșit de săptămână…Va trebui să-și puna pofta în cui și să se mulțumească cu ce-i oferă Casa Albă, deoarece cheltuielile cu măsurile de securitate ar fi prea mari. Așa că Donald Trump, ca un bun ucenic,  învață, mai întâi …să renunțe…

 Ucenicul, ucenicii și cei șapte magnifici     Washington,      Diana Negre

Prima săptămână după victoria în alegeri a lui Donald Trump ne aduce aminte de programul de televiziune „Ucenicul”, produs  și prezentat  chiar de magnatul newyorchez, care, faimos datorită afacerilor și divorțurilor sale, a intrat astfel, în mod regulat, în casele americanilor, în ultimii 12 ani, cu formula : „Ești concediat!”

Și iată că acum, a devenit el un ucenic care e nevoit să învețe tot felul de lecții, nu întotdeauna dorite, din partea mijloacelor de informare în masă, a politicienilor din opoziție sau din propriul său partid și chiar din partea primarului orașului New York.

În lunga săptămână care a trecut de când a câștigat alegerile prezidențiale, Trump a descoperit că și-a pierdut dreptul  de a avea o viață privată, că nu mai este un cetățean  favorit în orașul său, New York, și că, cu toate declarațiile sale ferme, republicanii cei mai conservatori au început să-i critice acțiunile, deoarece li se par a fi concesii progresiste inadmisibile.

Probabil, Trump nu a fost surprins să vadă că elevi de școală adolescenți au tot manifestat împotriva lui, cu toate că școlile nu le-au dat voie să lipsească, după cum probabil nu l-au surprins nici campania lansată de mijloacele de informare în masă de respingere a viitorului președinte și nici criticile oamenilor politici democrați, care spuneau că sunt imbecili toți cei 61 de milioane de americani care au votat pentru Trump.

Dar, să-și piardă el intimitatea și viața de cetățean al New York-ului ! – se pare că la așa ceva nu s-a așteptat, așa că prima sa ciocnire cu jurnaliștii nu s-a datorat  vreunei probleme cu acreditările sau cu accesul la Casa Albă, ci faptului că a avut îndrăzneala să ascundă ieșirea sa cu familia ca să ia cina într-un restaurant.

Pe de altă parte, majoritatea locuitorilor din cartierul său, Manhattan, au votat împotriva lui, însă acum, îl vor urî chiar și puținii vecini care l-au favorizat săptămâna trecută, deoarece măsurile de securitate care se iau pentru a-l păzi pe viitorul președinte blochează traficul într-un loc emblematic și foarte circulat, cum este Fifth Avenue : acolo se află Turnul Trump  cu reședința sa privată, care ocupă cele mai de sus trei etaje ale edificiului.

După cât se pare, Trump are intenția de a sta la Washinton, la  Casa Albă, de luni până vineri, iar, la sfârșit de săptămână, să revină la New York, pentru a petrece în apartamentele sale, drăgăstos decorate conform indicațiilor și gusturilor lui, cu uși și pereți placați cu aur. Ei, uite că trebuie să învețe să-și pună pofta în cui, deoarece nu va fi posibil : chiar și republicanii care l-au sprijinit tot timpul semnalează că președinții nu pot avea o viață privată ascunsă de presă și l-au avertizat că, atât timp cât va sta la Casa Albă, va trebui să renunțe la New York-ul lui  iubit. Se vor evita, astfel, haosul, dar, mai ales, imensele costuri ale pazei și securității pe care  asemenea excursii săptămânale le-ar presupune.

Donald, Melania și Barron Trump acasă în Trump Tower, New York City,  725 Fifth Avenue

Cu siguranță că același lucru i l-a spus și primarul New York-ului, Bill Blassio, care l-a vizitat miercurea trecută la reședința sa din Turnul Trump… și care a folosit prilejul, imediat după întrevedere, pentru a-și exprima puternic dezacordul cu viitorul președinte, într-o conferință de presă.

Dar, nu numai Trump este ucenic : mijloacele de informare, care și-au continuat campania de critici feroce a ceea ce a  făcut și ceea ce își imaginează că va face, până la urmă s-au mai îmblânzit în fața perspectivei, pe cât de neașteptată, pe atât de inimaginabilă în era pre-Trump, ca președintele să le taie accesul la Casa Albă, pe care îl aveau garantat cu președinți din ambele partide, atât cu personaje adorate cum a fost Barack Obama, cât  și cu  cele ponegrite ca Ronald Reagan și cei doi Bush, tatăl și fiul.

Cotidienele New York Times și Washington Post nu încetau să-l biciuiască, ceea ce se poațe înțelege, deoarece reflectă opinia cititorilor lor (87% din New York și 93% din Washington au votat pentru Clinton), dar, același lucru se întâmpla și cu marile canale de televiziune, care au publicul împărțit în părți aproape egale între cele două partide. Și, poate aceasta explică succesul pe care îl are TV Fox, unicul refugiu pentru cei 61 de milioane de americani care au votat pentru Trump. Sunt cetățeni care locuiesc în „pământurile de survol” și își văd de foarte departe politicienii și comentatorii, adică văd numai avioanele care îi transportă pe aceștia între Atlantic și Pacific. Nici politicienii nu-i înțeleg pe „survolați”, și nici survolații nu-i văd prea bine pe călătorii din avioane.

Dar, după ce au publicat zilnic comentarii în care îl ridiculizau pe Trump, precum și apeluri de a se închide ermetic și a nu ceda în fața Administrației, afirmând, în pagini și ecrane, că domnește o buimăceală generală în echipa lui Trump când se pune problema numirilor, atât în cabinetul său, cât și în cele aproximativ 4.000 de posturi politice ale Administrației, au început să coboare tonul. Nu că ar fi încetat criticile, dar, în loc de comentarii incendiare contra personalității viitorului președinte, apar acum analize ponderate, care exprimă neliniște față de politica pe care acesta ar putea să o promoveze.

În ultimele zile, tonul a devenit mai conciliant, ba chiar se încearcă să se înțeleagă ce se întâmplă în ultimele trei etaje  ale Turnului Trump, explicând că există un grup de „șapte magnifici” însărcinați cu formarea noului guvern, grup alcătuit din familia Trump, asesori, membrii al Congresului și vicepreședintele Pence.  Dar, și ei sunt tot ucenici : unii nu au nicio experiență de guvernare, alții deoarece urmează să învețe, de acum încolo cum să trateze cu viitorul președinte.

Se observă o schimbare de atitudine și în rândurile celei mai înverșunate opoziții, adică cea a senatorilor și congresmen-ilor democrați : dacă unii dintre ei continuă să arate o opoziție strictă, alții se gândesc că, totuși, ar fi mai bine să colaboreze cu Trump în proiectele lui populiste atât de iubite de democrați, cum ar fi miliardele de dolari pe care le-ar repartiza cheltuielilor publice, sau hotărârea sa de a-i înlătura pe „loby-ști” din viitorul guvern, pe care deja a pus-o în aplicare echipa sa de tranziție. Care dintre cele două posturi va câștiga se va vedea începând din ianuarie, când Congresul va confirma funcțiile care necesită aprobarea Senatului, unde majoritatea republicană este atât de mică, încât democrații se pot face auziți.

În timp ce  Trump își petrece zilele stând închis în luxosul său apartament, încercând să formeze o echipă, toată lumea încearcă să descifreze ce este adevărat din știrile care vorbesc de lupte interne între apropiații săi, chiar și despre o „vendetă” a ginerelui său, Jared Kushner, despre care se spune că l-a înlăturat pe guvernatorul statului New Jersey, Chris Christie, deoarece acesta i-a trimis tatăl la închisoare, unde va sta un an de zile, pentru evaziune fiscală.

Ceea ce surprinde pe toată lumea este tăcerea viitorului președinte, tăcere ruptă doar de unele mici postări pe rețelele de socializare; este tăcerea unui om care nu pierdea nicio ocazie de a-i înfiera pe toți cei care îl criticau. Un lucru e clar : spre deosebire de ucenicii din emisiunile sale TV, pe el nimeni nu-l va putea concedia… cel puțin în următorii patru ani.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

  ***

Diana Negre es una periodista que nació en Bucarest, Rumanía. Habla muchos idomas, como si fueran… sus lenguas maternas: catalán, español, francés…rumano…(entre otros)…y, por supuesto, inglés, porque, como periodista, se consagró en EEUU, donde vive desde hace muchos años.

Es famosa también en Cuba : su voz ha llegado a ser muy familiar en la isla, a través de los programas emitidos por la emisora de radio JOSÉ MARTÍ.

Acude a Rumanía, a menudo, para dar conferencias sobre temas  de política norteamericana y para impartir clases de periodismo.

¡Es un gran privilegio contar con su colaboración!

Trump quisiera hacer la lanzadilla entre Washington y Nueva York, esto es entre la Casa Blanca y la neoyorquina Torre Trump, donde se encuentra su apartamento de lujo, … por lo menos, los fines de semana. Como estos vaivenes suponen enormes gastos para asegurar la seguridad del futuro presidente, tendrá que conformarse con el lujo y las comodidades que le ofrecerá la Casa Blanca. Y, como buen aprendiz, Donald Trump, aprende, primero, …a renunciar…

El aprendiz, los aprendices y los siete magníficos      Washington, Diana Negre

La primera semana después de la victoria electoral de Donald Trump trae a la memoria el  programa de televisión “El aprendiz”, presentado y producido por el magnate neoyorquino quien, famoso ya por sus negocios y sus divorcios, entró así regularmente a las casas de sus compatriotas, durante los últimos doce años, con la frase : “está Vd. despedido’.

Ahora, se ha convertido él mismo en el nuevo aprendiz y se ve sometido a lecciones no siempre deseadas de los medios informativos, los políticos de la oposición o incluso de su propio partido y hasta el alcalde de su propia ciudad.

En la semana larga desde que ganó las elecciones presidenciales, Trump ha descubierto que ha perdido su derecho a la vida privada, que ha dejado de ser un ciudadano favorito en su ciudad de Nueva York y que, a pesar de sus fuertes pronunciamientos, los republicanos más conservadores ya critican sus acciones por parecerles concesiones progresistas.

Probablemente, Trump no se sorprendió al ver cómo miles de estudiantes adolescentes se manifestaban en contra suya, a pesar de que las escuelas no les permitían ausentarse y probablemente tampoco constituyeron sorpresas la campaña lanzada por los medios informativos para rechazar al futuro presidente, ni las críticas de políticos demócratas que prácticamente llaman imbéciles a los 61 millones de norteamericanos que votaron por Trump.

Pero, perder su intimidad y su vida como ciudadano de Nueva York no parece haber entrado en sus planes, así que su primer choque con los periodistas no se debió a problemas con las credenciales o falta de acceso a la Casa Blanca, sino a que tuvo la osadía de ocultarles que se iba a cenar con su familia a un restaurante.

Por otra parte, la mayoría de sus conciudadanos de Manhattan votaron en contra de él, pero ahora puede hacerse enemigos incluso entre los pocos que le favorecieron la semana pasada: las medidas de seguridad para proteger al futuro presidente obligan a bloquear el tráfico en un lugar tan emblemático y transitado como la Quinta Avenida, pues allí está la Torre Trump y, en los tres pisos más altos de la misma, su residencia particular.

Según parece, Trump tiene la intención de vivir en la Casa Blanca de lunes a viernes y regresar a Nueva York para pasar los fines de semana en sus pisos, amorosamente decorados según sus instrucciones y con puertas y paredes chapadas en oro. Está aprendiendo que no va a ser posible porque, incluso republicanos que siempre han estado de su parte, señalan que los presidentes no pueden tener vida privada a espaldas de la prensa y le han advertido de que, mientras esté en la Casa Blanca, tendrá que renunciar a su querido Nueva York.  No se trata solo de evitar el caos en la ciudad, sino de los elevados costos de seguridad que semejantes excursiones representarían.

Donald, Melania y Barron Trump en su piso de la Torre  Trump , New York City,  725 Fifth Avenue.

Es lo mismo que le dijo seguramente el alcalde de Nueva York, Bill Blassio, quien le visitó el pasado miércoles en la Torre Trump… y aprovechó la ocasión para vociferar su desacuerdo con el futuro presidente en una rueda de prensa después de la reunión.

Pero el aprendiz no es sólo él: los medios informativos, que continuaron su campaña de feroces críticas de lo que ha hecho y de lo que imaginan va a hacer, han amainado su lucha ante la perspectiva, tan inesperada como impensable en la era pre-Trump, de que el presidente les corte el acceso a la Casa Blanca que han tenido garantizado con presidentes de ambos partidos, tanto con personajes adorados como Barack Obama, como los vilipendiados Ronald Reagan y Bush padre e hijo.

El “New York Times” i el “Washington Post” no paraban de fustigarle, algo que se comprende porque reflejan la opinión de sus lectores (el 87% de la ciudad de Nueva York y el 93% de Washington votó por Clinton), pero lo mismo ocurría con los grandes canales de TV, cuyo público está dividido a partes casi iguales entre ambos partidos. Quizá esto ayude a explicar el éxito de la TV Fox, el único refugio para los 61 millones de norteamericanos que votaron por Trump. Son los ciudadanos que viven en la “tierra de sobrevuelo” que solo ven de lejos a los políticos y comentaristas en sus aviones que los trasladan entre del Atlántico y el Pacífico. Ni los unos entienden a los “sobrevolados”, ni los otros aprecian a los viajeros.

Pero, después de publicar a diario comentarios ridiculizando a Trump y llamamientos a cerrarse en banda contra su Administración, así como de asegurar en páginas y pantallas de que reina un desconcierto general en el equipo de Trump a la hora de nombrar tanto los cargos en el Gabinete, como los aproximadamente 4.000 puestos políticos en todo el gobierno, han empezado a plegar velas. No es que las críticas hayan cesado, pero en vez de comentarios inflamados contra la personalidad del futuro presidente, hay análisis ponderados que expresan inquietud ante la política que podría emprender.

En los dos últimos días, el tono es más conciliador y algunos incluso tratan de entender lo que ocurre en los tres pisos altos de la Torre Trump y explican que existe un grupo de “siete magníficos” encargados de formar el nuevo gobierno, formado por familia, asesores, miembros del Congreso y el vicepresidente Pence.  También ellos son aprendices: unos porque no tienen experiencia gubernamental y los otros porque han de aprender a tratar con el futuro presidente.

Incluso hay cambio de actitud entre la más acérrima de las oposiciones, que son los senadores y congresistas demócratas: si algunos siguen empeñados en una oposición cerrada, otros piensan que sería mejor colaborar con Trump en sus proyectos populistas tan queridos por los demócratas, como los miles de millones de dólares que desea destinar al gasto público, o su decisión de alejar a los “lobistas” del futuro gobierno, que ha puesto ya en práctica su equipo de transición. Cuál de las dos posturas acaba ganando se verá a partir de enero, cuando el Congreso se plantee la confirmación de los cargos que necesiten aprobación del Senado donde la mayoría republicana es tan mínima que los demócratas se pueden hacer oír.

Entre tanto, mientras Trump pasa los días recluido en su lujoso apartamento, tratando de formar un equipo, todos tratan de descifrar lo que hay de cierto en los informes acerca de luchas internas entre sus más allegados, incluída una “vendetta” de su yerno Jared Kushner, de quien se dice que ha eliminado al gobernador de Nueva Jersey, Chris Christie, porque mandó a su padre a la cárcel por un año, condenado por evasión fiscal.

Lo que sorprende a todos es el silencio del futuro presidente, roto apenas por unos escasos tweet de un hombre que no perdía ocasión de fustigar a cuantos le criticaban. Porque está claro que, a diferencia de los aprendices de su programa, nadie puede despedirle… al menos, en los próximos cuatro años.

 Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.