Etiquetas
alegeri, Casa Albă, Donald Trump, Hillary Clinton, președinte, SUA
Diana Negre s-a născut la București.
Vorbește multe limbi, ca și cum ar fi limbile ei materne: catalană, spaniolă, franceză…română…(printre altele)…și, desigur, engleza, deoarece, ca jurnalistă, s-a consacrat în Statele Unite ale Americii, unde locuiește de mulți ani.
Este foarte bine cunoscută și în Cuba : vocea ei foarte familiară în insulă grație emisiunilor pe care le transmite postul de radio JOSE MARTI. (Echivalentul a ceea ce a fost Radio Europa Liberă).
Obișnuiește să vină în România pentru a ține conferințe pe teme de politică americană și pentru a preda lecții de jurnalism.
Este un mare privilegiu să beneficiem de colaborarea Dianei Negre!
Ideea de a aduce la Casa Albă o femeie vine după ideea – care a ajuns să fie realitate – de a avea un președinte de culoare.
Dar, șederea lui Obama la Casa Albă nu a rezolvat problemele rasiale din SUA.
Președintă sau președinte? Ea sau el?
Și, ce ar aduce nou această noutate?
Vom vedea!
Diana Negre, în articolul care urmează, ne conduce prin întortocheatul sistem electoral american :
– cetățeanul de rând introduce buletinul de vot în urnă; votul lui se numește SUFRAGIU
– urnele – chiar și cu un singur vot peste 50% în favoarea unui candidat – îi obligă pe „electorii” din Statul respectiv să-l declare învingător pe acesta. „Electorii” dobândesc – TOȚI –, automat, aceeași culoare, una din cele două posibile : republicană sau democrată. Astfel, victoria minimă a SUFRAGIILOR devine o victorie totală, de sută la sută, la nivelul „electorilor” din Statul respectiv. Sunt state care au „electori” puțini, dar sunt și altele care au „electori” mulți
– și tocmai acești „electori”, reuniți la nivel federal în COLEGIUL ELECTORAL, sunt cei care aleg, sau, mai bine zis, DESEMNEAZĂ, în funcție de culoarea care predomină, președintele țării. Voturile lor poartă denumirea de VOTURI ELECTORALE.
Momentul adevărului
Mai rămân doar 8 săptămâni până la alegerile din SUA, iar competiția a intrat deja în faza ei maximă, atât între candidații la președinție, cât și între legiuitorii care sunt un element cheie în alegerea viitorului președinte.
Campania electorală americană, care a ajuns să dureze din ce în ce mai mult, întrucât candidații se străduiesc să ia poziții chiar și cu un an mai înainte, a intrat în etapa ei acută din prima zi a lunii septembrie, când, în Statele Unite ale Americii s-a sărbătorit Ziua Muncii, marcând, totodată, sfârșitul verii.
Acea zi de luni le-a adus ambilor aspiranți prezidențiali o surpriză în privința intențiilor de vot. Hillary Clinton, care se bucura de un avantaj comod de la Convenția din luna august a Partidului Democrat, a văzut cum avansul ei s-a redus până la egalitate, la marja statistică de eroare și, în rezultatele unuia dintre sondaje, cobora chiar sub acest nivel.
Rivalul ei republican, Donald Trump, a avut prezența de spirit să rămână tăcut, deoarece e conștient că avantajul posibilelor voturi totale nu se va reflecta, în mod necesar, în rezultatele electorale.
Din contră, dacă această tendință se menține, Trump ar putea deveni cazul extrem de candidat care să piardă, cu toate că ar obține majoritatea voturilor, și aceasta, din cauza felului specific în care funcționează sistemul electoral american, bazat pe o Constituție care se străduiește să asigure o relativă independență a celor 50 de state federale.
Ceva asemănător s-a întâmplat la alegerile din anul 2000, când George Bush a ajuns la Casa Alba, cu toate că obținuse mai puține voturi decât rivalul său, democratul Al Gore, grație avantajului oferit de sistemul de calcul, cunoscut sub numele de „colegiu electoral”. Conform acestui sistem, cu foarte puține excepții, fiecare stat sfârșește prin a da câștigătorului totalitatea voturilor, astfel încât o victorie cu 51%, sau 60%, sau oricare alt procent de victorie devine, automat, o victorie de 100%.
Dar, mai este ceva : contează nu atât sufragiile, cât „voturile electorale”, acestea din urmă fiind exact cât numărul de fotolii pe care le posedă statul respectiv în Congres; aceasta înseamnă că o victorie minimă într-un stat cu un număr mare de reprezentanți în Congres, cum sunt Texas sau California, cântărește mult mai mult decât câteva mari victorii în state mici, care, având mai puțini legiuitori, au mai puține voturi electorale.
Dar, chiar și așa, cu toată părerea negativă pe care o au mari procente din electorat despre Trump, dacă popularitatea acestuia continuă să crească – sau dacă problemele cu legea ale rivalei sale, Hillary Clinton, se înmulțesc – ar putea să răstoarne toate pronosticurile și să câștige alegerile, cu toată părerea negativă pe care o au foarte mulți americani despre el.
Rezultatele acestor sondaje nu sunt încă decisive, dar, peste două săptămâni, după prima dezbatere televizată a celor doi candidați prezidențiali din ziua de 26 septembrie, sondajele de opinie vor putea indica, mult mai precis, cine va fi noul titular de la Casa Albă.
Aceste dezbateri prezidențiale vor fi prima ocazie pe care o vor avea americanii de a-i cântări pe cei doi candidați. Aceștia se prezintă foarte diferit : în timp ce Clinton se pregătește studiind intens problemele și nuanțele, se pare că Trump va aborda întâlnirea ca pe o competiție de stiluri.
Experții și mijloacele de informare tratează subiectul cu ironie, dar, magnatul newyorkez se pare că știe ce face, deoarece, până acum, talentul său de a apela la impulsurile și sentimentele primare ale populației i-a adus rezultate foarte bune : cu mult mai puțini bani decât rivalii săi republicani și fără vreun sprijin al clasei politice, a învins 16 aspiranți la nominalizarea republicană. .
Pe de altă parte, Trump are avantajul că majoritatea americanilor cred că Clinton este mult mai bine pregătită și că va domina la dezbaterea televizată, ceea ce îl favorizează pe competitorul cu șanse mai puține, deoarece există probabilitatea de a face o impresie mult mai bună decât se așteaptă toată lumea.
Deja de la prima dezbatere, competiția va fi decisă, dar, mai rămâne un factor care apasă asupra candidatei Clinton, și anume : amenințarea care vine din partea Wikileaks de a divulga și mai multe date negative despre ea.
Dacă se va întâmpla așa, și dacă se va întâmpla în cea de a doua parte a lunii octombrie, este posibil ca prejudiciul să fie ireparabil, deoarece nu-i va rămâne timp pentru a neutraliza efectele negative pe care le va avea la nivelul opiniei publice.
Într-un asemenea caz, Donald Trump va deveni primul președinte-patron american, ceea ce îi va atrage o nouă serie de acuzații de conflict de interese. Însă, nu ar fi primul care ar trage foloase economice : pentru Clintoni și Obama, trecerea pe la Casa Albă a însemnat transformarea modestelor lor agoniseli în averi considerabile.
Autorul articolului: Diana Negre
Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.
William Frederick Cody o Buffalo Bill
Buffalo o el bisonte americano
Custer State Park, Black Hills, South Dakota
Yellowstone National Park
El bisonte de los Cárpatos, Rumanía
Bisontes en el Parque Natural de Hațeg, Rumanía
Bisontes en el Parque Natural de Vânători, departamento de Neamț
ghemulariadnei 