KAZAHSTAN: EU SUNT TOTUL/KAZAJISTÁN: YO SOY TODO

Etiquetas

, , , ,

Nursultan Nazarbaev 1Nursultan Nazarbaev

KAZAHSTAN: EU SUNT TOTUL

În Republica Kazahstan totul se schimbă, în zilele acestea, pentru ca lucrurile să rămâna la fel ca mai înainte. În mod oficial, președintele țării “dintotdeauna” (a stat în funcție 30 de ani, fără întrerupere) – Nursultan Nazarbaev, de 78 de ani  – a demisionat. Senatul are, acum, o președintă și până și capitala țării are un nume nou. În loc de Astana, de acum înainte, se va numi Nursultan.

Însă, în realitate, toată puterea, absolut toată puterea rămâne în mâinile fostului președinte Nazarbaev. În mod sigur, a renunțat la președinție, dar, continuă să dețină toate funcțiile cheie din Administrația Publică; noua președintă a Senatului (și, conform Constituției, ea este succesoarea președintelui țării, în cazul morții subite sau a incapacității acestuia) este fiica cea mare a lui Nursultan, Desen, de 55 de ani.

Iar, dacă noul președinte al țării – Kassim Shomart Tocaev, de 65 de ani – nu face parte din familia lui Nazarbaev, în schimb, a fost toată viața sa un “alter ego” politic al președintelui demisionar și l-a însoțit pe acesta cu o fidelitate totală în gestiunile politice, atât în epoca stalinistă, când Kazahstanul a fost o republică sovietică, cât și după ce țara a devenit independentă (1991).

Spre deosebire de adepții necondiționați, Tocaev, este un om inteligent, poliglot – vorbește kazaha, rusa, chineza (a fost la universități din Moscova și Beijing), engleza și franceza -, și este diplomat de carieră, pe lângă faptul că este un politician profesionist, căci a fost ministru de externe în două ocazii și prim ministru, din 1999 până în 2002. De asemenea, pentru o perioadă scurtă de timp, a fost director general al sediului din Geneva al Organzației Națiunilor Unite.

Însă, toată această experiență internațională și pregătire universitară nu-l împiedică să aibă o concepție stepară a puterii. Aceasta continuă să fie și astăzi tot atât de absolută ca acum două mii de ani, iar Tocaev nu a avut o minimă pudoare (și niciun fel de reținere) când a schimbat numele capitalei Astana cu Nursultan (în kazahă, nursultan înseamnă “suveran strălucitor”), și a ordonat ridicarea unui monument în onoarea fostului președinte, precum și preschimbarea  numelor celor mai circulate străzi din marile orașe ale Republicii, care, acum, se numesc Nursultan.

Din punct de vedere istoric, toate acestea au o logică: este o continuare a concepției asupra puterii stepare pe care au practicat-o Ghinghis Han și Timur Lenk. Mai mult ca sigur că Tocaev o împărtășește și că continuă să o împărtășească, chiar dacă ar fi învățat și latina și ar fi știut ce înseamnă “sic transit gloria mundi”…

Autorul articolului: Valentin Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

KAZAJISTÁN: YO SOY TODO

TOKAYEVKassim Shomart Tocayev

La República de Kazajistán lo está cambiando todo, estos días, para no cambiar nada. Porque, oficialmente, su presidente “de siempre” (30 años ininterrumpidos en el cargo) – Nursultan Nazarbayev, de 78 años  – ha dimitido, el Senado tiene una nueva presidente y hasta la capital del país tiene un nombre nuevo. En vez de Astana, desde ahora en adelante, se llamará Nursultan.

Pero, en realidad, todo, todo el poder, sigue estando en manos del expresidente Nazarbayev. Cierto que ha renunciado a la presidencia, pero, todos los puestos clave de la Administración Pública los retiene; la nueva presidente del Senado (y, constitucionalmente, sucesora del presidente en caso de muerte súbita o incapacidad de este) es la hija mayor de Nursultan, Desen, de 55 años.

Y si el nuevo presidente – Kassim Shomart Tocayev, de 65 años – no es de la familia de los Nazarbayev, en cambio ha sido toda la vida el “alter ego” político del presidente dimitido y le ha acompañado con fidelidad numantina en el quehacer político, tanto en la época estalinista, cuándo Kazajistán era una república soviética, como a partir de la independencia del país (1991).

A diferencia de la mayoría de los seguidores incondicionales, Tocayev, es un hombre inteligente, políglota – habla kazako, ruso, chino (fue a la universidad en Moscú y Pekín), inglés y francés -, y diplomático de carrera, amén de político de pro ya que fue ministro de Exteriores en dos ocasiones y jefe del Gobierno de 1999 al 2002. También desempeñó breve tiempo el cargo del director de general de la sede ginebrina de la ONU.

Pero, toda esta experiencia internacional y preparación académica no pueden impedirle tener un concepto estepario del poder. Este sigue siendo hoy tan absoluto como hace dos mil años y Tocayev no ha tenido el menor pudor (y mucho menos, reparos) en cambiar el nombre de la capital por el del presidente dimitido (en kazako nursultan significa “soberano radiante”), ordenar la erección de un monumento en honor del presidente saliente, así como que en la mayor parte de las grandes urbes de la República se dé el nombre del expresidente a las calles más transitadas.

Desde un punto de vista histórico todo esto tiene cierta lógica: la continuidad del concepto de poder estepario que ya practicaron Gengis Khan y Tamerlán. A buen seguro que Tocayev lo comparte y lo seguiría compartiendo incluso si hubiera aprendido también latín y supiera lo que significa “sic transit gloria mundi”…

Valentin Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentin Popescu

VALENTIN POPESCU

Exasperarea democraților/Exasperación demócrata

Etiquetas

, , , ,

TRUMP 1

Exasperarea democraților        Washington, Diana Negre

După doi ani și jumătate de la alegerile care l-au adus la Casa Albă pe un candidat atât de pitoresc cum este Donald Trump, simpatizanții Partidului Democrat din SUA sunt tot atât de neconsolați ca în prima zi… și mult mai dezorientați.

Cu toate că mai rămân 22 de luni până la viitoarele alegeri prezidențiale și aproape un an până la începutul campaniei, democrații încearcă, cu disperare, să dreagă ceea ce consideră că este o nedreptate pentru țară, și, mai ales, pentru partidul lor.

Speranțele lor de a scăpa de președintele Trump s-au risipit săptămâna trecută, când procurorul special Robert Mueller și-a terminat ancheta, fără să poată găsi motive pentru a-l aduce în instanță, după aproape doi ani de cercetări, cu cheltuieli de milioane de dolari pentru el și pentru câțiva străluciți juriști din țară.

Robert Mueller 1Robert Mueller

Pentru moment, democrații nu par să avanseze în niciuna din cele două principale strategii ale lor pentru a recupera Casa Albă: desemnarea unui candidat cu șanse de câștigător și întocmirea unui program care să atragă electoratul.

În tabăra republicană, nimeni nu se aruncă în arenă împotriva lui Trump, deoarece și-ar atrage imediat o ripostă dură și ar fi ridiculizat de partizanii lui Trump, mai încurajați ca niciodată de avântul economiei, care proiectează o creștere de aproape 3%, o situație de ocupare, practic, totală a mânii de lucru și o creștere generală a salariilor.

Dar, democrații nu au  descoperit încă miracolul care să-i entuziasmeze pe adepții lor și să le unifice partidul.

Candidați au destui. Mai mult de o duzină aspiră la președinție, însă, deocamdată, primii patru nu au farmec: primii doi din sondaje sunt fostul vicepreședinte Joe Biden și senatorul de Vermont, Bernie Sanders, ambii în vârstă – vor împlini 80 de ani tocmai când vor ajunge la Casa Albă. Pe lângă ei, Donald Trump este un tinerel, căci va fi octogenar după ce va fi îndeplinit un al doilea mandat al său.

Următorii doi, cu 20 sau 30 de ani mai tineri, nu par să entuziasmeze pe nimeni: nu ajung nici măcar la 20% din intențiile de vot, iar aspiranta Kamala Harris, membră a Congresului din California, reprezintă cele mai radicale poziții ale partidului și prezintă, prin urmare,  o atractivitate limitată, în timp ce congresmanul de Texas, Betto O’Rourke, vrea să placă atât de mult, încât nimeni nu știe care sunt adevăratele sale poziții.

Pentru democrați, mult mai rea este lipsa ideilor, deoarece n-au reușit încă să vină cu o propunere care să atragă majoritatea alegătorilor. Răspândesc niște idei ale unora care se declară „socialiști”, cu impozite astronomice și măsuri sociale imposibil de aplicat în SUA, cum ar fi asistența medicală socializată sau salariul minim garantat pentru toată lumea, pentru toți, indiferent dacă muncesc sau nu, precum și măsuri extreme de protecție a mediului înconjurător cum ar fi interzicerea automobilelor și a avioanelor.

Asemenea propuneri ar obține puține voturi și, cu toate acestea, mijloacele de informare în masă le tot promovează, ceea ce este greu de înțeles, deoarece majoritatea jurnaliștilor îi simpatizează pe democrați și ar trebui să știe că asemenea acoperire exhaustivă a unor propuneri  neviabile și fără mult sprijin le servește foarte puțin prietenilor lor. În schimb, îi ajută pe republicani – și indirect pe președintele Trump – pe care vor atât de mult să-l vadă îndepărtat de la putere și închis în temniță.

Sigur este că democrații nu par a fi prea siguri de viitorul lor în alegeri: în ultimele au unele idei pentru a micșora succesele pe care Trump le-ar putea obține în alegerile de anul viitor, și, în cazul în care, totuși, le-ar câștiga, pentru a-i lega mâinile în următorii patru ani, pe care i-ar petrece la Casa Albă.

O primă măsură ar fi modificarea sistemului electoral, stabilit de înșiși „părinții Patriei” prin Constituția Statelor Unite: vor să desființeze „Colegiul Electoral”, sistemul creat anume pentru a da pondere zonelor mai puțin locuite din țară, care, altfel, ar fi strivite sistematic de regiunile cu mare densitate demografică. Grație sistemului actual, statele din centrul țării, unde este mult porumb, dar, sunt puțini locuitori, au o pondere electorală mai mare decât nivelul care le-ar reveni pentru numărul locuitorilor lor. Dacă se desființează acest sistem, orașele New York, Chicago și Los Angeles vor hotărî cine va fi președinte și vor lăsa majoritatea statelor fără puterea de a decide. E greu să ne imaginăm că asemenea schimbări vor putea menține armonia uniunii americane și, în orice caz, pentru a le efectua, ar fi nevoie de un amendament constituțional, ceea ce este imposibil la ora actuală.

Vor să modifice și Tribunalul Suprem, ai cărui magistrați sunt numiți pe viață, lucru benefic, probabil, pentru sănătatea acestora, judecând după faptul că sunt foarte longevivi. Președinții îi numesc pe acești magistrați în funcție de afinitățile politice ale sale și ale partidului său. Trump deja și-a plasat doi magistrați, de când se află la Casa Albă, ambii destul de tineri, iar, în prezent, în Tribunal, conservatorii au un avantaj de 5 la 4.  Dacă va fi reales, mai mult ca sigur că-și va mai plasa încă unul sau doi magistrați, situație care ar lăsa țara cu o majoritate de magistrați conservatori, timp de câteva decenii.

Tribunalul Suprem din SUA 1 Tribunalul Suprem al SUA

În fața unui asemenea risc, democrații propun mărirea numărului de magistrați cu încă 10 persoane, mai mult decât dublul numărului actual – 9, pentru a mai reduce din influența conservatorilor actuali din Tribunalul Suprem.

Și, o ultimă propunere, coborârea vârstei pentru dreptul de vot de la 18 la 16 ani, când tinerii încă se află în școală, unde domină profesorii afiliați la Partidul Democrat: aceasta i-ar aduce un plus de voturi.

Dar, niciuna dintre aceste propuneri nu  se va putea pune în practică, cel puțin în timpul atât de scurt cât rămâne până la viitoarele alegeri; ar însemna să ții predici neofitului  cu propuneri care apelează la sectorul cel mai credincios, cu riscul de a îndepărta masa celor care într-adevăr ar putea să-l înlăture de la putere pe Trump: independenții care nu vor extremiști de niciun fel, și, în fața îndoielii, stau acasă în ziua alegerilor, bucurându-se de prosperitatea economică din ultimii ani.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

SUPREME COURT

 Exasperación demócrata      Washington, Diana Negre

TRUMP 2

Dos años y medio después de las elecciones que pusieron en la Casa Blanca a un candidato tan pintoresco como Donald Trump, los seguidores del Partido Demócrata norteamericano siguen tan inconsolables como el primer día…y todavía más desorientados.

Aunque faltan todavía 22 meses para las próximas elecciones presidenciales y casi un año para el comienzo de la campaña, los demócratas tratan desesperadamente de tomar posiciones para enmendar lo que ven como un entuerto para el país y, sobre todo, para su partido.

Sus esperanzas de librarse del presidente Trump quedaron truncadas la semana pasada cuando el fiscal especial Robert Mueller concluyó sus investigaciones sin haber podido encontrar motivos para enjuiciarlo, al cabo de casi dos años y de millones de dólares gastados por él y brillantes juristas del país.

Robert Mueller 2Robert Mueller

De momento, los demócratas no parecen avanzar demasiado en ninguna de las dos estrategias principales para recuperar la Casa Blanca: la selección de un candidato con probabilidades de ganar y la articulación de un programa que atraiga al electorado.

En el campo republicano, cuesta imaginar que nadie se lance al ruedo en contra de Trump, cuando a buen seguro esto le  traería ataques despiadados y sería sometido al ridículo por los seguidores de Trump, más animados que nunca con la expansión económica que arroja un crecimiento próximo al 3%, una situación de prácticamente pleno empleo y una subida general de salarios.

Pero, los demócratas todavía no han encontrado el mirlo blanco que consiga el milagro de entusiasmar a sus seguidores y unir al partido.

No es por falta de candidatos. Hay más de una docena que aspira al cargo, pero de momento, los cuatro punteros no deslumbran: los dos que van delante en las encuestas son el ex vicepresidente Joe Biden y el senador por Vermont, Bernie Sanders, ambos de edad tan avanzada que cumplirían los 80 poco después de entrar en la Casa Blanca. A su lado, Donald Trump es un jovenzuelo, pues no llegaría a octogenario hasta después de cumplir su segundo mandato.

Los otros dos, casi de 20 a 30 años más jóvenes, no dan muestras de entusiasmar a nadie: no solamente gozan de un índice a apoyo muy bajo (ninguno supera el 20%), sino que la aspirante Kamala Harris, congresista de California, representa las posiciones más radicales del partido y tiene, por tanto, un atractivo limitado, mientras que el congresista de Texas, Betto O’Rourke, tiene tales deseos de agradar que nadie sabe cuáles son de verdad sus posiciones.

Para los demócratas, todavía peor es la escasez de ideas, pues no han conseguido todavía articular una propuesta que atraiga a la mayoría del electorado. Lo único que divulgan son ideas de los que se declaran “socialistas” con impuestos astronómicos y medias sociales inviables en Estados Unidos, como la medicina socializada o los ingresos mínimos garantizados para todos, tanto si quieren trabajar como si no, además de medidas tan extremas de protección ambiental que eliminarían los coches y los aviones.

Que semejantes propuestas no tendrían más que un voto minoritario está claro, pero gozan del apoyo de los medios informativos que no paran de divulgarlas, algo difícil de comprender pues la mayoría de los periodistas favorecen a los demócratas y habrían de saber que semejante cobertura exhaustiva de propuestas inviables y sin gran apoyo, les hace un flaco favor a sus amigos. Al mismo tiempo, ayudan a los republicanos – e indirectamente al presidente Trump – a quien tanto quieren ver alejado del poder y encerrado en una mazmorra.

TRUMP 3

Lo cierto es que los demócratas no parecen muy confiados en su futuro electoral: en los últimos días han surgido cambios profundos para anular las ventajas que Trump podría tener en las elecciones del año próximo y, en el caso de que las ganara a pesar de todo, para atarle las manos en los siguientes cuatro años que pasaría en la Casa Blanca.

La primera medida sería modificar el sistema electoral, algo que establecieron los “padres de la Patria” en la Constitución de Estados Unidos: quieren eliminar el “Colegio Electoral”, el sistema creado para dar voz a las zonas menos pobladas del país que, de lo contrario, se verían aplastadas sistemáticamente por las áreas de gran densidad demográfica. Gracias al sistema actual, los estados en el centro del país cuyas grandes planicies tienen mucho maíz pero poca gente, tienen un peso electoral mayor del que les correspondería por el número de habitantes. Si se eliminara este sistema, las ciudades de Nueva York, Chicago y los Angeles decidirían quién será el presidente y dejarían sin voz a los habitantes de la mayoría de los estados del país. Cuesta imaginar que semejantes cambios mantendrían la armonía en la unión americana y, en cualquier caso, sería necesaria una enmienda constitucional, algo casi imposible hoy en día.

También quieren modificar el Tribunal Supremo, cuyos magistrados tienen cargos vitalicios, algo probablemente beneficioso para la salud de estos, pues acostumbran a vivir hasta edades muy avanzadas. Los presidentes nombran a estos magistrados y lo hacen según sus afinidades políticas y las de su partido. Trump ya ha colocado a dos magistrados desde que está en la Casa Blanca, ambos relativamente jóvenes y ahora el Tribunal tiene una ventaja conservadora de 5 a 4.  Si fuera reelegido es casi seguro que colocaría a uno o dos más, lo que dejaría al país con mayoría de magistrados conservadores durante varias décadas.

La Corte Suprema de EEUULa Corte Suprema de EEUU

Ante semejante riesgo, los demócratas proponen ahora aumentar el número de magistrados, nada menos que con 10 personas más, lo que representaría más del doble de los 9 magistrados actuales y – quizá – diluya la influencia conservadora que puedan tener los que ahora ocupan sus escaños.

Sin olvidar otra propuesta, que es la de bajar la edad de voto de 18 a 16 años, cuando los jóvenes están aún en las escuelas, en las que el predominio de maestros afiliados al Partido Demócrata, brindaría una buena oportunidad de recoger votos.

Ninguna de estas propuestas tiene posibilidades de materializarse, al menos a un plazo tan corto como las próximas elecciones; son simplemente predicar al converso con propuestas que sólo apelan a su sector más fiel, pero corren el riesgo de alejar al único grupo que puede desbancar a Trump: los independientes que no quieren extremismos ni en uno ni en otro sentido y, ante la duda, se quedarán en casa durante la jornada electoral, disfrutando de las mejoras económicas de los últimos años.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

diana-molineaux

Mult procuror și puțină pricină /Mucho fiscal y poca causa

Etiquetas

, , , , ,

TRUMP 1

Mult procuror și puțină pricină        Washington, Diana Negre

După aproape doi ani, cu cheltuieli de peste 50 de milioane de dolari şi cu câțiva prieteni și colaboratori ai președintelui Trump trimiși în închisoare, procurorul independent, Robert Mueller, și-a terminat cercetările asupra unei posible colaborări între Trump și guvernul rus, fără să găsească motive pentru a mai investiga sau a aduce în instanță și alte persoane.

Știrea a fost făcută cunoscută, vinerea trecută, după ritualurile cunoscute în Washington: s-a difuzat la o oră destul de târzie, tocmai pentru ca mijloacele de informare în masă să nu mai poată analiza mare lucru din puținul făcut public din conținutul raportului. Este o tactică tradițională  în politica americană: cine urmează să difuzeze știri care nu-i convin, o face la ultima oră din ziua de vineri, pentru ca știrea să rămână într-un limb, într- stare de suspensie jurnalistică, pentru simplul motiv că, la sfârșit de săptămână, redacțiile au liber, se odihnesc, rămânând doar personalul de pază. În felul acesta, este posibil ca știrea să-și piardă mult din percutanță până luni, când se reîntoarce la lucru echipa de știri.

Dar, este puțin probabil să se întâmple așa ceva cu cercetarea la care a fost supus Donald Trump, căci, dacă mulți funcționari de carieră și majoritatea presei ar dori să îngroape decizia lui Mueller, puținele mijloace de informare conservatoare, precum și însuși președintele nu încetează să afirme că totul nu a fost decât o vânătoare de vrăjitoare, pentru a anula, prin manevre juridico-politice, rezultatele alegerilor din 2016.

Timp de 22 de luni, cât a durat ancheta prin care se încerca să se descopere vreo complicitate între Moscova și Trump, pe care rușii și-l doreau la Casa Albă  dintr-un motiv ascuns care le pria lor, președintele a tot spus că era vorba, pur și simplu, de o vânătoare de vrăjitoare și că nu exista niciun motiv pentru o asemenea investigație.

Vladimir Putin 1

Democrații și-au frecat mâinile luni întregi până de curând, convinși fiind că rezultatul va fi unul foarte sigur: Mueller va descoperi că Trump și-ar fi “trădat” țara, pentu a câștiga alegerile și pentru a face și mai multe afaceri imobiliare în Rusia. De fapt, funcționarii care au fost directori ai CIA  sau ai FBI-ului, l-au făcut pe Trump trădător, de nenumărate ori, în ultimii doi ani.

Prima reacție a încercat să ascundă deziluzia și decepția inamicilor. Aceștia au cerut ca rezultatele anchetei să fie făcute publice imediat. Însă, din punct de vedere legal, acest lucru este foarte dificil, deoarece sunt părți care trebuie să rămână secrete, pentru a proteja diferiți funcționari ai unor organisme publice. Pentru ca lucrurile să se desfășoare în felul acesta, raportul urmează să fie analizat de juriștii guvernului, care vor stabili ce părți vor putea fi făcute publice.

De asemenea, au semnalat faptul că Mueller a trimis în închisoare mai mulți colaboratori ai lui Trump, cum este avocatul său personal, Cohen, și fostul său director de campanie, Manafort, precum și alții care au stat puțin la răcoare, sau chiar au evitat închisoarea, datorită faptului că au colaborat cu anchetatorul.

Robert Mueller 1Robert Mueller

Desigur, prietenii lui Trump cântă cu totul altă melodie. Se grăbesc să semnaleze că acele condamnări nu au nimic comun cu o posibilă cârdășie Putin-Trump, deoarece au fost condamnați pentru fraudă fiscală, mărturie mincinoasă în fața Congresului, încălcări ale eticii sau ale normelor birocratice.

Pentru moment, se pare că rezultatul anchetei îl favorizează pe președinte, dar, aceasta nu va duce la scurtarea perioadelor de detenție și nici la reducerea prejudiciilor și suferințelor celor închiși și nici ale familiilor lor, pe care numai Trump îi poate salva printr-o grațiere prezidențială. Dar, chiar și așa, toți –Trump însuși- se află sub riscul unor acuzații și procese ale tribunalelor statale, unde guvernul federal, adică Casa Albă, nu are putere pentru a acorda amnistii sau grațieri.

Pentru moment, cu toată decepția lor, inamicii lui Trump nu se recunosc învinși: ei semnalează că legea nu permite judecarea unui președinte cât timp acesta este la Casa Albă, dar, rămâne, totuși, o rază de speranță că raportul întocmit de Mueller ar conține un motiv întemeiat pentru a-l aduce în fața justiției de îndată ce i se termină mandatul.

Oricum, vor avea nevoie de multă răbdare: lui Trump îi mai rămân 22 de luni din mandat, și mult mai mult timp, dacă va fi reales, în luna noiembrie a anului viitor.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

Mucho fiscal y poca causa    Washington, Diana Negre

TRUMP 2

Después de casi dos años, gastos próximos a los 50 millones de dólares y varios amigos y colaboradores del presidente Trump en prisión, el fiscal independiente, Robert Mueller, concluyó sus investigaciones acerca de una posible colaboración entre Trump y el gobierno ruso, sin hallar motivos para investigar, ni llevar a nadie más a los tribunales.

La noticia se divulgó, este viernes pasado, según los rituales habituales en Washington: se hizo a una hora lo suficientemente tardía como para asegurarse que los medios informativos no tendrían ocasión de analizar lo poco que se dio a conocer acerca del informe. Es una táctica tradicional en la política norteamericana: quien ha de dar noticias que no le convienen, lo hace a última hora del viernes, para que la información quede en un limbo periodístico, porque las redacciones descansan en el fin de semana y tan solo tienen personal de guardia. Así, hasta es posible que la noticia haya perdido mucho hierro cuando llegue el lunes y se reincorpore el equipo informativo.

Es improbable que ocurra lo mismo con la investigación de Donald Trump, pues si muchos funcionarios de carrera y la mayoría de la prensa desearían enterrar la decisión de Mueller, los pocos medios conservadores y el propio presidente no pararán de repetir que todo ha sido una caza de brujas para anular con maniobras jurídico-políticas los resultados de las elecciones de 2016.

Durante los 22 meses de la investigación, que trataba de descubrir un contubernio entre Moscú y Trump, a quien los rusos habrían querido tener en la Casa Blanca por algún oculto motivo que les resultaba favorable a ellos, el presidente no ha parado de repetir que era simplemente una caza de brujas y que no había motivo alguno para semejante inquisición.

En las filas demócratas, se frotaron las manos durante meses y todavía hasta los últimos días, ante un resultado que consideraban seguro: Mueller descubriría que Trump había “traicionado” a su propio país para ganar las elecciones y para hacer más negocios inmobiliarios en Rusia. De hecho, funcionarios que habían sido directores de la CIA o del FBI, habían llamado a Trump traidor, repetidamente, en los últimos dos años.

La primera reacción ha tratado de ocultar el desencanto y la decepción y, para ello, han recurrido a exigir que los resultados de la investigación se hagan públicos inmediatamente. Pero, esto es legalmente muy difícil, pues hay partes que han de mantenerse secretas para proteger a diversos funcionarios de organismos públicos. Para asegurarse que es así, el informe ha de ser analizado por los juristas del Gobierno, antes de decidir qué partes se pueden divulgar.

También señalan que Mueller ha metido en la cárcel a varios colaboradores de Trump, como su abogado personal Cohen y su ex director de campaña, Manafort, además de otros que han pasado poco tiempo entre rejas, o incluso han evitado la cárcel, gracias a su colaboración con el proceso investigador.

Robert Mueller 2

Robert Mueller

Naturalmente, los amigos de Trump cantan otra tonadilla. Se apresuran a señalar que ninguna de las condenas tiene nada que ver con un posible contubernio Putin-Trump, sino que los condenaron por fraude fiscal, falso testimonio ante el Congreso, violaciones éticas o incumplimiento de normas burocráticas.

Por ahora, parece que el resultado de la investigación va a beneficiar al presidente, pero eso no servirá para reducir las penas de prisión, ni los perjuicios y sufrimientos de los encarcelados ni de sus familias, a quienes tan solo Trump puede salvar con un indulto presidencial. Pero, incluso así, están todos al albur -incluído el propio Trump- de acusaciones y juicios en los tribunales estatales, sobre los cuales el gobierno federal, es decir la Casa Blanca, no tiene poder para conceder amnistías ni perdones.

Por ahora y a pesar de su decepción, los enemigos de Trump todavía no se dan por vencidos: señalan que la ley no permite procesar al presidente mientras ocupa la Casa Blanca, pero aún les queda un rayo de esperanza de que el informe preparado por Mueller contenga algún motivo para llevarlo a los tribunales cuando acabe su mandato.

De ser así, les hará falta paciencia: a Trump le quedan todavía 22 meses de mandato, o muchísimos más, si sale reelegido en noviembre del año próximo.

TRUMP 3

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

diana-molineaux

UNDE NE SUNT MELEȘCANII ?

Etiquetas

, , , , , , ,

DRAGNEA

Motto:

Dacă un nebun ar fi atât de avizat încât să-și ascundă nebunia, ar putea înnebuni o lume  întreagă. Miguel de Unamuno

(Si un hombre fuera tan avisado que pudiera ocultar que estaba loco, podría volver loco al mundo entero. Miguel de Unamuno)

A FI

Este!

Cel mai puternic om din România, la ora actuală, se află în Primul Cerc.

Este Primul Cerc al Infernului lui Dante Alighieri, dar, dotat pe măsura condițiilor și exigențelor moderne, este modelul sugerat de Alexander Soljenițin în romanul său cu același nume. Este un Paradis al Infernului, în care locatarii – deținuții ar fi un termen impropriu – dispun de foarte bune condiții de viață, pentru a-și putea continua activitatea din timpul vieții „din lumea de dincoace” și, mai ales, creativitatea.

Căci, cel mai puternic om din România este un condamnat foarte capabil, foarte creator. Are o capacitate imensă de a ridica cercuri și bolgii ale Infernului în jurul întregii societăți. Este puterea omului avizat care „îi popește pe mulți”!

Îl ajută niște „avizatori”, indiferent dacă sunt extraordinar de competenți, sau extraordinari în celălalt sens: toți sunt foarte buni, foarte capabili.

A FACE

Ce a făcut?

A promis marea și sarea, a promis cu disperare orice, numai să ajugă la putere. Și a ajuns!

Aparent, a ocupat locul al treilea ca importanță, dar, în realitate, se desfășoară, pe îndelete, pe poziția numărul unu din țară.

Practic, Parlamentul funcționează în jurul lui și numai pentru el.

Și-a creat un guvern deosebit de eficient pentru scopurile sale. Este adevărat că formula actuală – cabinetul Drăgnilă – a reușit să o alcătuiască cu destulă dificultate, înlăturând oameni competenți, inclusiv prin ne-mai-întâlnita modalitate a „focului prietenesc”, a demiterii prin faimoasa și unica în lume moțiune de cenzură, trasă din artileria propriului său partid împotriva propriului său guvern.

DĂNCILĂ DRAGNEA 1Șeful unui partid vorbind despre activitatea guvernului, iar primul ministru nu scoate o vorbă!

DRAGNEA DĂNCILĂ 3Omul forte și primul ministru

Persoana care muncește cel mai intens în acest guvern este ministrul justiției: tunde dumnealui legile țării cu un foarfece dur și tăios, în așa fel încât să nu mai rămână nici urmă de țepi care să-l deranjeze, în vreun fel, pe  cel mai puternic om din țară. Tunde după principiul : DURA LEX, SED…DURA ! Ministrul justiției își îndeplinește această sarcină cu competență și tenacitate. Și cu ingeniozitate ! Pe lângă foarfece, și-a creat și o ghilotină cu care să scurteze sau să amputeze pe oricine ar îndrăzni să administreze altă justiție decât cea pe care o vrea dumnealui: un tribunal care să-i judece pe …judecători !

Oare este bine ? Justiția trebuia să rămână lângă Dumnezeu, nu lângă bărbier!

Prestigiul Justiției trebuie să fie asemănător cu cel al Bisericii! Dreptatea adevărată vine de la Dumnezeu, iar judecătorii trebuie să fie liberi și mândri să arate, în sentințele lor, caracterul divin al Justiției.

TUDOREL TOADER 1

TUDOREL TOADER 2Ministrul Justiției, Tudorel Toader

A lovi în prestigiul Justiției înseamnă a favoriza infractorul! Mai devreme sau mai târziu, problema aceasta se va pune pentru laboriosul ministru.

Studenții deja cer ca domnul ministru să nu mai poată reveni pe postul de rector al Universității din orașul dumnealui. Nu te poți conduce câteva zile după principiul DURA LEX, SED… DURA, iar, alte câteva zile, după DURA LEX, SED LEX!

TUDOREL TOADER 3Protest anti-Tudorel Toader la Iași, organizat de activiștii Asociației civice Reset: „Mi-e rușine cu rectorul Toader”: un camion îmbrăcat într-un mash enorm cu fotografia lui Tudorel Toader și textul „Mi-e rușine cu rectorul Toader”, plimbat prin tot orașul.

Sclipiri de ingeniozitate are și ministrul finanțelor. Ar vrea ca Banca Națională a României să i se supună necondiționat. Pentru ce? Pentru a scoate în neștire pe piață bancnote, care să umple păgubos promisiunile electorale? Să declanșeze și să întrețină o inflație galopantă? Oare rolul Băncii Naționale este cel de pompier care stinge incendiile provocate, prin inconștiența lor, de niște piromani ?

Iar, Taxa pe Lăcomie are un efect atât de dezastruos, încât oricine poate să vadă cât este de lacomă : alungă investitorii și ruinează tot ce s-a câștigat până acum ! Omoară găina care făcea ouă de aur !

Eugen Orlando Teodorovici 1

Eugen Orlando Teodorovici 2Ministrul de Finanțe Eugen Orlando Teodorovici

Vedetă este și primul ministru: strică relații!

În august, anul trecut, i-a bătut pe românii din Diasporă. Bătaia a fost programată cu mult înainte de 10 august. Primul ministru s-a aranjat în așa fel încât să nu fie în țară: LIPSA DIALOGULUI nu numai că jignește, dar și INCRIMINEAZĂ. Orice anchetă serioasă asupra învrăjbirii dintre Țară și Diasporă va porni de la lipsa dialogului. A-ți programa ne-dialogul – măcar un simulacru de dialog și tot ar fi fost ceva! – cu românii care au venit în capitală de la sute și mii de kilometri, arată, clar, că  lucrurile au fost plănuite să rămână în seama bastonului de cauciuc, a jeturilor de apă și a gazelor lacrimogene. Orice prim ministru ar fi lăsat de-o parte toate celelalte probleme, numai și numai pentru a se putea întâlni cu reprezentanții atâtor români, concetățeni de-ai săi! Galeriile echipelor de fotbal (au suplinit absența primului ministru ? nu aveau ce să caute acolo!), Poliția și Jandarmeria au făcut doar ce li s-a ordonat ! Și cine a ordonat să se organizeze și să se declanșeze violența pentru a-i compromite pe românii din Diasporă ?

DRAGNEA DĂNCILĂ 2

Cea mai recentă învrăjbire au produs-o declarațiile referitoare la ambasada României din Israel: primul ministru a vorbit despre …„guvernul meu…poporul meu”. Pe urmă, a afirmaț că și-a exprimat o opinie personală! (Nu a specificat acest lucru atunci când, în calitate de prim ministru, a făcut afirmațiile respective, adică, atunci când trebuia !) Și ceva mai târziu, a negat că ar fi făcut asemenea afirmații : A SPUS CĂ NU A SPUS CEEA CE A SPUS ! -, iar culpa pentru ruinarea relațiilor cu Iordania (cu Palestina și cu lumea arabă, în general) a aruncat-o pe umerii Președintelui Republicii România, întrucât, nu-i așa, dumnealui era dator să dreagă, imediat, tot ce strică guvernul. În această logică, funcția prezidențială ar fi și ea una de stingere a incendierilor piromanice!

DĂNCILĂ 3… „guvernul meu…poporul meu”

Răul făcut are dimensiuni internaționale multiple.

România a construit în Orientul Mijlociu, timp de decenii, cu multă migală și cu mult efort, o structură, uneori de dialog foarte eficient, alteori de speranță în așteptare, care a adus un prestigiu de invidiat școlii românești de diplomație. Nicio cancelarie din lume nu a reușit vreo performanță asemănătoare ! Spectaculoasa vizită a președintelui egiptean Anuar al Sadat la Ierusalim, în plină stare de beligeranță între Israel și țările arabe din jur, vizită care a așezat pe un stabil fundament de pace relațiile israeliano-egiptene, se datorează unei echipe de diplomați români, care « au moșit » evenimentul și mai ales evoluția plină de succes.

România a fost, timp de decenii, singura țară din Est care avea relații excelente, atât cu țările arabe, cât și cu Israelul. Aceste relații s-au păstrat și după prăbușirea comunismului.

La ora actuală, situația este delicată, deoarece SUA nu mai sunt percepute în lumea arabă ca un arbitru imparțial, după anunțul că își vor reloca ambasada din Tel Aviv în Ierusalim.

În această chestiune, Federația Rusă a fost mult mai abilă: la solicitarea Israelului, a anunțat că este gata să recunoască simultan Ierusalimul Occidental ca fiind capitala Israelului   ȘI   Ierusalimul Oriental, capitala Palestinei. Oferta nu a fost pe placul părților, dar, a dovedit o oarecare imparțialitate și a închis subiectul!

Comunitatea internațională, în primul rând Uniunea Europeană, consideră că Tel Aviv este capitala statului Israel. Israelienii pretind și apreciază, în această chestiune, măcar un minimum de discreție: Dacă nu ne recunoașteți această năzuință, cel puțin v-am fi recunoscători dacă nu ați afirma, tot timpul, că Ierusalimul nu este capitala țării. Bine ar fi să nu ne spuneți nici că este, nici că nu este!

Un alt element delicat este anunțul SUA că recunosc Înălțimile Golan, din nordul țării, ca fiind SUB CONTROL ISRAELIAN. În subtext, este vorba de recunoașterea suveranității Israelului asupra acestor munți de foarte mare importanță strategică.

Europenii nu pot fi de acord cu acest anunț al SUA, cu toate că, în realitate, nuanța pe care o exprimă termenul SUB CONTROL ISRAELIAN este destul de dinamică: înlătură termenul de OCUPAȚIE ISRAELIANĂ ,dar, lasă o portiță spre o posibilă reversibilitate a evoluției, o portiță care, în egală măsură, se poate închide definitiv, oricând.

Totuși, Europa nu va risca să accepte acest joc de termeni. Pacea în Europa ar fi foarte șubrezită!

În condițiile în care tocmai s-au împlinit 5 ani de la anexarea Crimeei de către Federația Rusă, anunțul schimbării termenului de ocupație israeliană cu cel de sub control israelian  îi determină pe observatori să bănuiască că SUA, prin această mișcare,  l-ar sprijini pe Biniamin Netanyahu – care, chiar ar avea nevoie de sprijin !- în actuala campanie electorală. Altfel, acest anunț nu și-ar fi avut rostul!

Oricum, din partea României, abordarea chestiunii locației ambasadei este mai mult decât  inoportună, este mai mult decât o gafă, este o eroare!

Să fim realiști, Planul Kushner pentru Orientul Mijlociu, până la această dată, nu a fost anunțat și nu știm dacă va fi anunțat vreodată! Nu  se știe ce conține el, nu se știe dacă va fi acceptat de ambele părți.  În acțiunile SUA, soluția celor două state, Israel și Palestina, pare să fi fost abandonată. Ori, altă soluție realistă nu există!

În plus, lipsește un element fundamental: Israelul și Palestina nu dialoghează! La ce soluție se poate ajunge fără dialog !? Planul Kushner va fi o soluție impusă de SUA?

Ori, în aceste condiții, Uniunea Europeană, și în mod special România, ar fi putut relansa dialogul israeliano-palestinian. Dar, mai suntem, oare, negociatorii de altă dată, iubiți de ambele părți? Avem ministru de externe?

Se pare că nu! Este o vedetă anonimă!

Iar, dacă într-adevăr avem, dumnealui nu prea e luat în seamă de vedetele politice de prim rang și trecătoare ale momentului. Rolul său a devenit nesemnificativ, în umbra celui mai puternic om din România.

 

DĂNCILĂ 4Primul Ministru V. Dăncilă – când era frumoasă !

 

AUTOR: EUGEN HAC

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului, EUGEN HAC, precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

DECLINUL BANCAR DE DRAGUL POLITICII/DECLIVE BANCARIO POR MOR DE LA POLÍTICA

Etiquetas

, , , ,

GERMANIA 5

DECLINUL BANCAR DE DRAGUL POLITICII

Spre surprinderea noastră – a celor care nu ne pricepem la finanțe – banca germană se află mult sub potențialul industriei germane. Atât de mult, încât, pentru a opri un declin alarmant al principalelor sale bănci, guvernul federal promovează, pe față, fuziunea a două dintre cele mai mari bănci: Deutsche Bank și Commerzbank.

Dacă va reuși și dacă aceasta va fi un succes rămâne de văzut. Până  acum, marile fuziuni și absorbții bancare în RFG nu au fost neapărat mari succese, și nici cea care se încearcă acum nu este în măsură să trezească optimism.

Însă, pe lângă economie, povestea actualei încercări de a realiza acest mariaj are un fundal care nu are nimic cu finanțele. Simplificând foarte mult, s-ar putea spune că acest episod este rodul unor vechi gelozii politice și aprecieri greșite a pieței ale următorilor trei protagoniști: guvernele Republicii Federale și guvernul landului Bavaria, precum și cel mai mare consorțiu de asigurări din Germania, Allianz.

GERMANIA 8

Istoria actualei crize a început în 1976, când Deutsche Bank – în vremea aceea cea mai mare instituție financiară din țară – a achiziționat 5,2% din capitalul lui Bayerische Vereinsbank, una dintre cele două mari bănci din Bavaria (cealaltă era Bayerische Hypotheken und Wechsel-Bank). Această mișcare a fost percepută la Muenchen ca un atac la autonomia bancară a landului Bavaria, deoarece, în restul RFA, dominau cele trei mari bănci – Deutsche Bank, Dresdner Bank și Commerzbank –, ori, Bavaria era fieful celor două instituții bancare locale. Pătrunderea lui Deutsche Bank în capitalul social bavarez i-a alarmat pe conducătorii din Muenchen. Răspunsul, mai mult politic decât financiar – a fost fuziunea, în anul următor, a celor două bănci bavareze, sub denumirea de Bayerische Hypo-Vereinsbank (BHV) care urca, astfel, la categoría de cea de a doua bancă de credit din RFG.

GERMANIA 6

Însă, băncile bavareze fuseseră prea mult timp în serviciul politicii și de aceea (motivul principal, dar, nu unic ) s-au implicat excesiv în speculații imobiliare păguboase. În 1998, BHV a admis că a pierdut 3 miliarde 500 de milioane de mărci și, în 2005, își separă ramura imobiliară de cea bancară, sfârșind prin a fi absorbită, în 2005, de Unicredit italian.

Dar, nici gestiunea băncilor federale nu a fost o operă de artă. În 2000, băncile Dresdner și Deutsche au anunțat, cu surle și trâmbițe, fuziunea lor, operație care s-a anulat câteva săptămâni mai târziu. Marele prejudiciat în aceste turbulențe s-a dovedit a fi  consorțiul de asigurări Allianz, care deținea un considerabil procentaj din capitalul băncii  Dresdner. Allianz a încercat să unifice băncile de rangul doi, însă fuziunea dintre Dresdner și Commerzbank nu a funcționat, terminându-se toată această criză prin absorbirea lui Dresdner Bank de către Allianz.

Remediul a fost infinit mai rău decât boala. Atât de mult rău i-a făcut consorțiului Allianz această operație, încât, în anul 2008, a vândut  banca Dresdner lui Commerzbank. În final, s-a evitat un răsunător faliment al acestei din urmă bănci; statul federal a venit cu un aport de 6 miliarde 300 de milioane de € pentru a o salva. Acești bani i-au pierdut contributorii, iar, în schimb, statul deține, acum, 15% din capitalul lui Commerzbank, și care, în ziua de azi, nu valorează mai mult de 1 miliard 400 de milioane de €. Este, după cum se poate vedea o pierdere foarte mare. Și cel care a pierdut este, de fapt, contributorul german…

GERMANIA 1

Autorul articolului: Valentí Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

DECLIVE BANCARIO POR MOR DE LA POLÍTICA

GERMANIA 3

Para sorpresa nuestra – los legos en finanzas – la banca alemana está muy por debajo del potencial de la industria alemana. Tanto, que para impedir un declive alarmante de sus principales bancos, el Gobierno federal está impulsando sin tapujos la fusión de dos de los bancos mayores del país: el Deutsche Bank y el Commerzbank.

Si esto acabará fraguando y será un éxito está por ver. Hasta ahora, las grandes fusiones y absorciones bancarias de la RFA no han sido precisamente grandes éxitos y la que se intenta ahora no se plantea en condiciones que impulsen al optimismo.

Pero, economía aparte, la historia del actual intento de maridaje tiene un trasfondo nada financiero. Simplificando muchísimo, se podría decir que este episodio es fruto de viejos celos políticos y apreciaciones erradas del mercado de tres protagonistas: los Gobiernos de la República Federal y el del Estado federado de Baviera, así como el mayor consorcio asegurador de Alemania, Allianz.

La historia de la actual crisis comenzó en 1976, cuando el Deutsche Bank – a la sazón entidad financiera dominante del país – adquirió el 5,2% del capital del Bayerische Vereinsbank, uno de los dos grandes bancos de Baviera (el otro era el Bayerische Hypotheken und Wechsel-Bank). La operación se interpretó en Múnich como un ataque a la autonomía bancaria del Estado federado, ya que, en el resto de la RFA, dominaban los 3 grandes del sector – Deutsche Bank, Dresdner Bank y Commerzbank – y Baviera era feudo de las dos entidades locales. La entrada del Deutsche Bank en el capital social del bávaro, alarmó a los dirigentes de Múnich. La respuesta, más política que financiera – fue la fusión, el año siguiente, de los dos bancos bávaros en el Bayerische Hypo-Vereinsbank (BHV) que alcanzaba, así, la categoría de 2ª entidad crediticia de la RFA.

GERMANIA 2

Pero, los bancos bávaros habían estado demasiado al servicio de la política y por esta razón (la principal, pero, no la única) se habían implicado excesivamente en la burbuja inmobiliaria. Ya en el 1998, el BHV tuvo que admitir una pérdida de 3.500 millones de Deutsche Mark y, en el 2005, separa el ramo inmobiliario del bancario, para acabar siendo absorbido, en el 2005, por el Unicredit italiano.

Por su parte, la gestión de los bancos federales tampoco resultó una obra de arte. En el 2000, Dresdner y Deutsche anunciaron, a bombo y platillo, su fusión, operación que se anuló a las pocas semanas. Gran perjudicado de esas turbulencias resultó la aseguradora Allianz, que poseía un buen porcentaje del capital del Dresdner. La aseguradora intentó el maridaje de los segundones, pero, tampoco cuajó la fusión del Dresdner con el Commerzbank, acabando toda la crisis con la absorción del Dresdner Bank por Allianz.

GERMANIA 4

Y el remedio fue infinitamente peor que la enfermedad. Tan mal le resultó la operación a la aseguradora que, en el 2008, vendió el Dresdner al Commerzbank. Al final, se evitó una bancarrota sonada de este último banco; el Estado federal aportó 6.300 millones de € para salvar la entidad. Ese dinero lo han perdido los contribuyentes y, en cambio, el Estado posee ahora el 15% del capital del Commerzbank y que hoy en día apenas vale 1.400 millones de €. Es, como se ve, una versión germano bancaria del negocio de Roberto y las cabras. Solo que ahora Roberto es llama contribuyente alemán…

GERMANIA 7

Valentí Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentí Popescu.

VALENTIN POPESCU

CÂND SE TREZESC

Etiquetas

, , , , , , , ,

KAVAFIS CÂND SE TREZESC 1

CÂND SE TREZESC

Absența dorinței ?

Kavafis avea 50 de ani când a scris Când se trezesc/Όταν Διεγείρονται.  Erau atât de multe iubirile trecute ? Se îndrăgostea mai rar ? Mai puțin ? De ce erau, acum, atât de prețioase… amintirile unor trupuri, priviri, atingeri, săruturi, delicii, voluptăți, trăiri, mirosuri, orgasme ? Deveneau evanescente ? Vagi ? Eterice ? Îi părăseau trupul poetului prea repede? Îl părăseau ca să se piardă ?

Poate.

Pielea trupului lui nu mai era aceeași. Memoria ei, poate, nu mai păstra, ca în tinerețe, desfătarea atingerii celuilalt trup.

Și atunci, ca să nu uite trupurile iubite, darurile lor fugare, își spune că ar trebui să le ascundă, să le salveze în conversații. În poeme. Să scrie și să vorbească despre ele. Să le transforme în artă și-n hrană a sufletului lui… obosit, îmbătrânit, poate amorțit și neîmplinit. Și poate, astfel, dorința să i se întoarcă în trup.

De fapt nu atât despre viziunile erotismului este vorba aici, ci, mai degrabă despre deșteptarea dorinței. A lui furor eroticus, a nebuniei… Despre dorința de a trăi din nou starea de a fi îndrăgostit, stârnit, pasional, aprins de dor, atras nebunește de un iubit, înnebunit, înflăcărat, nebun pentru Eros. Pentru că verbul dieghiro/διεγείρω asta înseamnă: a trezi, a deștepta (simțurile și patimile trupului), a stârni, a stimula, a excita, a aprinde, a înflăcăra, a încinge…

Poate acest poem ascunde o teamă adâncă, cu neputință de rostit, de demonul indiferenței, de despătimire, de plictiseală, de monotonie, de sațietate a plăcerilor, de absența dorinței…

Όταν Διεγείρονται

Προσπάθησε να τα φυλάξεις, ποιητή,
όσο κι αν είναι λίγα αυτά που σταματιούνται.
Του ερωτισμού σου τα οράματα.
Βάλ’ τα, μισοκρυμένα, μες στες φράσεις σου.
Προσπάθησε να τα κρατήσεις, ποιητή,
όταν διεγείρονται μες στο μυαλό σου,
την νύχτα ή μες στην λάμψι του μεσημεριού.

Când se trezesc

Încearcă să le păstrezi, poete,
oricât de puţine ar fi cele care se opresc (să le contempli).
Viziunile erotismului tău.
Pune-le, pe jumătate ascunse, în frazele tale.
Încearcă să le reţii, poete,
Când ţi se deşteaptă în minte,
Noaptea sau în strălucirea amiezii.
(1913, 1916)

KAVAFIS CÂND SE TREZESC 2

Visions qui surgissent 

Tâche de capter, Poète, les visions que ta sensualité
te suggère, même si tu n’en peux retenir qu’un petit
nombre. Mets-les à demi cachées dans tes phrases ;
tâche de t’en emparer, Poète, quand elles surgissent
dans ton esprit la nuit ou dans l’éclat de midi.

(Trad. Marguerite Yourcenar și Constantin Dimaras)

Cuando despierten

Trata de guardarlas, poeta,
por más que sean pocas aquellas que se detienen.
Las visiones de tu amor.
Ponlas, medio ocultas, entre tus frases.
Trata de retenerlas, poeta,
cuando despierten en tu mente
en la noche o en el fulgor del mediodía.

Cuando despierten

KAVAFIS CÂND SE TREZESC 3

When they are roused

Try to keep them, O poet,
However few of them can be contained:
the visions of your eroticism.
Put them, half-hidden, in your phrases.
Try to hold them back, O poet,
when they are roused within your mind,
at night, or in the blaze of noon.

(Trad. Evanghelos Sachperoglou)

 

AUTOR  ȘI TRADUCĂTOR ZENAIDA ANAMARIA  LUCA

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării suresei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: ZENAIDA  ANAMARIA  LUCA… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

ZIUA MONDIALĂ A POEZIEI

Etiquetas

, , , , , , , ,

MUZA POEZIEI 3

Cum s-a născut ideea unei Zile Internaționale a Poeziei ? De ce avem nevoie de ea ?

Astăzi, 21 Martie 2019,  se împlinesc 21 de ani de când există o Zi a Poeziei.

Ideea a avut-o poetul grec Mihail Mitra (Μιχαήλ Μήτρα).

El a propus Societății Scriitorilor din Grecia, în 1997, să adopte o zi în care poezia să fie celebrată în Grecia și în alte țări.

Iar poeta Lidia Stefanou (Λύντια Στεφάνου) a ales-o: 21 Martie, echinocțiul de primăvară, când ziua/lumina este egală cu noaptea/întunericul, când – spunea ea – ziua se îmbină cu noaptea, așa cum se îmbină cele două chipuri ale poeziei, cel întunecat și trist cu cel luminos și plin de speranță.

***

Prima Zi a Poeziei s-a sărbătorit în 1998 în Grecia, în clădirea Poștei Vechi din Piața Kotzia/Piața Rezistenței Naționale, fără prea mult fast, dar, cu mare succes.

Un an mai târziu, scriitorul grec Vasilis Vasilikos (Βασίλης Βασιλικός), ambasadorul Greciei la UNESCO, a făcut propunerea ca, așa cum există o Zi Internațională a Muzicii sărbătorită pe 21 iunie, să existe și o Zi Internațională a Poeziei, pe 21 Martie.

Propunerea a fost susținută de ambasadorii Franței, Italiei, Tunisiei și de ambasadorii altor țări mediteraneene la UNESCO  și a fost votată.

În octombrie 1999, la a XXX-a Conferință Generală a UNESCO (Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură) de la Paris (octombrie-noiembrie), 21 Martie a fost proclamată drept Ziua Internațională a Poeziei.

Iată argumetația: „Ziua Internațională a Poeziei va întări imaginea poeziei în Media/Presă, de așa manieră, încât, poezia să nu mai fie considerată vreodată o artă nefolositoare, ci să fie recunoscută drept arta care ajută societatea să-și afle și să-și întărească identitatea. Lecturile din cei mai populari poeți pot contribui la o întoarcere la oralitate și la aducerea spectacolului viu în mijlocul societății, iar manifestările pot constitui un prilej de întărire a legăturilor poeziei cu celelalte arte și cu filosofia, astfel încât să fie redefinită spusa lui Delacroix: Nu există artă fără poezie”.  («Η Παγκόσμια Ημέρα Ποίησης θα ενισχύσει την εικόνα της ποίησης στα ΜΜΕ,ούτως ώστε η ποίηση να μην θεωρείται πλέον άχρηστη τέχνη, αλλά μια τέχνη που βοηθά την κοινωνία να βρει και να ισχυροποιήσει την ταυτότητά της. Οι πολύ δημοφιλείς ποιητικές αναγνώσεις μπορεί να συμβάλουν σε μια επιστροφή στην προφορικότητα και στην κοινωνικοποίηση του ζωντανού θεάματος και οι εορτασμοί μπορεί να αποτελέσουν αφορμή για την ενίσχυση των δεσμών της ποίησης με τις άλλες τέχνες και τη φιλοσοφία, ώστε να επαναπροσδιοριστεί η φράση του Ντελακρουά: Δεν υπάρχει τέχνη χωρίς ποίηση».).

Cine sunt poeții ?

UNESCO recunoaște poeziei, artei poetice, valoarea de simbol al creativității umane și îi omagiază pe toți acei bărbați și pe toate acele femei care s-au străduit și se străduiesc din răsputeri să construiască o lume mai bună, având drept singură unealtă, cuvântul liber care imaginează, crează și lucreză. Pentru UNESCO, poeții sunt cei care știu să alerteze conștiințele, să le trezească și să le facă să vadă frumusețile lumii.

De fapt, sunt co-creatorii Divinității. Sunt ziditorii, creatorii, făcătorii lumii subtile a… ideilor ! Știm asta din analiza cuvântului poezie.

Poezie este un cuvânt grecesc: piisis/ποίησις, poezie, poem, creație.

Interesant este că, la propriu, piisis/ποίησις însemna un lucru făcut, o înfăptuire.

Vine din verbul pieo/ποιέω, a face, a fabrica, a construi, a crea… o operă de artă, a da naștere… ideilor,  a produce, a scrie, a compune un poem, a imagina, a inventa…

Așadar, poezia este creația prin excelență.

Poemul este creația prin excelență: piima/ποίημα, a ajuns să însemne, în elină, de la „orice operă de artă”, în final, un poem, o poezie.
Poetul este creatorul prin excelență: piitis/ποιητής, înseamnă, în elină/în neogreacă,… creatorul, ziditorul, făcătorul, artizanul și, desigur, poetul ! În scrierile teologice creștine, ο Ποιητής înseamnă: Ziditorul, Creatorul, Făcătorul lumii, adică Dumnezeu !

Toate aceste cuvinte au ajuns în limbile romanice, așadar și în română, prin latină: poesis și *poesia (în latina târzie) și poeta.

Interesantă este, desigur, și originea familiei poeziei în indo-europeană: rădăcina *kwei-2 = a pune, a îngrămădi una peste alta (pietre, cărămizi de lut), a îngrămădi, a acumula (imaginea unui tumul), de unde: a zidi, a construi, a clădi, a face…

… familie din care face parte și cinu/цинъ din vechea slavă: ordine, ordin, rang, de unde verbul ciniti/чинити: a ordona, a (o)rândui, a crea, a constitui, a forma, a face… și de unde cin, în românește: rang, ordin, clasă, tagmă…

Și câtă dreptate pare să  fi avut poetul latin Horațiu (Quintus Horatius Flaccus, 65 î. Hr.-8 d. Hr.) când spunea, îmbătat de sentimentul creatorului și al nemuririi:

Am ridicat un monument nepieritor, ce durează mai mult decât bronzul,
Și e mai înalt decât piramidele faraonilor,
Pe care nici ploaia ce sapă, nici neputinciosul Aquilo, vântul de Nord,
Nu-l pot distruge, nici trecerea anilor fără șir,
Și nici goana veacurilor.
Nu voi muri de tot, și o parte din mine, o mare parte,
Va ocoli Moartea, pe Libitina, zeița celor trecuți în lumea de dincolo;
Și voi crește mereu tânăr, proaspăt și nou, lăudat de urmași,
Câte veacuri Pontifexul urca-va, pe Capitoliu, urmat de fecioara tăcută.

(Ode, III, 30, 1-9)

[3,30,1] Exegi monumentum aere perennius
regalique situ pyramidum altius,
quod non imber edax, non Aquilo inpotens
possit diruere aut innumerabilis
[3,30,5] annorum series et fuga temporum.
Non omnis moriar multaque pars mei
uitabit Libitinam; usque ego postera
crescam laude recens, dum Capitolium
scandet cum tacita uirgine pontifex.

***

Am ales câteva poeme sau fragmente de poeme/poezii ale unor poeți celebri sau mai puțin celebri, din epoci diferite, poeți care au avut ceva de spus. Am adăugat, la unele și o traducere sau traduceri în altă limbă.

Odysseas Elytis (1911-1996, Grecia; premiul Nobel pentru Literatură, 1979):

O singură rândunică

O singură rândunică şi primăvara-i scumpă
Ca să se întoarcă soarele, de trudă multă-i nevoie și de muncă
Morţii, mii, vrea să fie la Roţi
Vrea ca cei vii să-şi dea sângele, toți.
Doamne, Meștere Mare, în munţi m-ai zidit
Doamne, Meștere Mare, în mare m-ai închis !
Luat de Magi fu trupul lui Mai
Îngropatu-l-au în mare ca într-un mormânt
Într-o fântână adâncă-l țin închis
Și înmmiresmat-au întunericul tot şi întregul apelor Abis.
Doamne, Meștere Mare, printre florile de liliac şi Tu
Doamne, Meștere Mare, simțit-ai că miroase a-n Înviere, Tu!
Ca sămânţa într-un uter întunecat
se zbate înfricoșata gânganie a amintirii, în pământ
Și aşa cum mușcă păianjenul, muşcat-a lumina
Luminatu-s-au ţărmurile şi marea toată s-a luminat.
Doamne, Meștere Mare, m-ai încins cu un brâu de țărmuri de mare
Doamne, Meștere Mare, pe munţi m-ai întemeiat!
(fragment din Axion Esti/ Άξιον Εστί , „Cuvine-se cu adevărat”, 1959)


1958. Odysseas Elytis, Atena. Pe fundal, Acropole.

Ένα το χελιδόνι

Ένα το χελιδόνι * κι η άνοιξη ακριβή
για να γυρίσει ο ήλιος *  θέλει δουλειά πολλή
Θέλει νεκροί χιλιάδες * νά ‘ναι στους Tροχούς
Θέλει κι οι ζωντανοί * να δίνουν το αίμα τους.
Θέ μου Πρωτομάστορα * μ’ έχτισες μέσα στα βουνά
Θέ μου Πρωτομάστορα * μ’ έκλεισες μες στη θάλασσα !
Πάρθηκεν από Μάγους * το σώμα του Μαγιού
Το ‘χουνε θάψει σ’ ένα * μνήμα του πέλαγου
σ’ ένα βαθύ πηγάδι * τό ‘χουνε κλειστό
μύρισε το σκοτάδι* κι όλη η Άβυσσος.
Θέ μου Πρωτομάστορα * μέσα στις πασχαλιές και Συ
Θέ μου Πρωτομάστορα * μύρισες την Ανάσταση !
Σάλεψε σαν το σπέρμα * σε μήτρα σκοτεινή
Το φοβερό της μνήμης * έντομο μες τη γη
Κι όπως δαγκώνει αράχνη * δάγκωσε το φως
Έλαμψαν οι γιαλοί * κι όλο το πέλαγος.
Θέ μου Πρωτομάστορα  * μ΄έζωσες τις ακρογιαλές
Θέ μου Πρωτομάστορα * στα βουνά με θεμέλιωσες !

Une hirondelle seule

Une hirondelle seule * et le printemps à son heure
Pour que le soleil revienne * il faut beaucoup de labeur
Il faut des morts par milliers * à pousser à la Roue
Il faut, aussi, que les vivants *  donnent leur sang.

Mon Dieu, Maître d’oeuvre * tu m’as érigé dans les montagnes
Mon Dieu, Maître d’oeuvre * tu m’as enclos dans la mer !

Les Mages ont emporté * le corps du mois de Mai
Ils l’ont enseveli dans * une tombe marine
En un puits profond * ils l’ont reclus
L’obscurité s’en est embaumée * et toute entière l’Abysse.
Mon Dieu, Maître d’oeuvre * au milieu des fleurs pascales, Toi aussi
Mon Dieu, Maître d’oeuvre * tu as aspiré la Résurrection !
Comme la semence s’est mue * dans une sombre matrice,
L’effroi de la mémoire * l’insecte dans la terre
Qui, comme mord l’araignée, *  a mordu la lumière,
Les rives en furent illuminées * et toute la mer.
Mon Dieu, Maître d’oeuvre * tu m’as ceint de rivages
Mon Dieu, Maître d’oeuvre * tu m’as érigé dans les montagnes.

https://www.info-grece.com/anthologie/ena-to-helidoni-une-hirondelle-poeme-d-odysseas-elytis

Axion Esti s-a născut în anii grei de după cel de-al Doilea Război Mondial când Grecia, cea care vorbește în poemul lui Elytis, era epuizată și ruinată de ocupația nazistă, când foamea făcea ravagii și când părea că nimic nu se urnește ca lucrurile să fie, din nou, ca înainte. Axion Esti le spune grecilor că și viii și morții trebuie să urnească, împreună, roțile Istoriei ca Grecia să iasă din marasm, din sărăcie, foamete și disperare… la drumul cel bun, cel al progresului.

Odysseas Elytis si Mikis Theodorakis
Odysseas Elytis și Mikis Theodorakis lucrând la Axion Esti

Konstantinos Kavafis (1863-1933, Alexandria, Egipt):

Când se trezesc

Încearcă să le păstrezi, poete,
oricât de puţine ar fi cele care se opresc (să le contempli).
Viziunile erotismului tău.
Pune-le, pe jumătate ascunse, în frazele tale.
Încearcă să le reţii, poete,
Când ţi se deşteaptă în minte,
Noaptea sau în strălucirea amiezii.
(1913, 1916)

Όταν Διεγείρονται

Προσπάθησε να τα φυλάξεις, ποιητή,
όσο κι αν είναι λίγα αυτά που σταματιούνται.
Του ερωτισμού σου τα οράματα.
Βάλ’ τα, μισοκρυμένα, μες στες φράσεις σου.
Προσπάθησε να τα κρατήσεις, ποιητή,
όταν διεγείρονται μες στο μυαλό σου,
την νύχτα ή μες στην λάμψι του μεσημεριού.

Visions qui surgissent 

Tâche de capter, Poète, les visions que ta sensualité
te suggère, même si tu n’en peux retenir qu’un petit
nombre. Mets-les à demi cachées dans tes phrases ;
tâche de t’en emparer, Poète, quand elles surgissent
dans ton esprit la nuit ou dans l’éclat de midi.

(Trad. Marguerite Yourcenar și Constantin Dimaras)

Cuando despierten

Trata de guardarlas, poeta,
por más que sean pocas aquellas que se detienen.
Las visiones de tu amor.
Ponlas, medio ocultas, entre tus frases.
Trata de retenerlas, poeta,
cuando despierten en tu mente
en la noche o en el fulgor del mediodía.

Cuando despierten

When they are roused

Try to keep them, O poet,
However few of them can be contained:
the visions of your eroticism.
Put them, half-hidden, in your phrases.
Try to hold them back, O poet,
when they are roused within your mind,
at night, or in the blaze of noon.

(Trad. Evanghelos Sachperoglou)


Konstantinos Kavafis

Ion Barbu (Dan Barbilian,1895-1961, România):

Copacul

Hipnotizat de-adânca şi limpedea lumină
A bolţilor destinse deasupra lui, ar vrea
Să sfarme zenitul, şi-înnebunit să bea,
Prin mii de crengi crispate, licoarea opalină.

Nici vălurile nopţii, nici umeda perdea
De nouri, nu-i goneşte imagina senină;
De-un strălucit albastru viziunea lui e plină,
Oricât de multe neguri în juru-i vor cădea…

Dar când augusta toamnă din nou îl înfăşoară
În tonuri de crepuscul, când toamna prinde iară,
Sub casca lui de frunze, un rod îmbelşugat,

Atunci, intrând în simpla, obşteasca armonie
Cu tot ce-l limitează şi-l leagă, împăcat,
În toamna lui, copacul se-nclină către glie.
(1919)

Ion Barbu/Dan Barbilian


Alexandru Macedonski
(1854-1920, România):

Valțul rozelor

Pe verdea margine de şanţ
Creştea măceşul singuratic,
Dar vântul serii, nebunatic
Pofti-ntr-o zi pe flori la danţ.
Întâi pătrunse printre foi,
Şi le vorbi cu voce lină,
De dorul lui le spuse-apoi,
Şi suspină – cum se suspină…

Şi suspină – cum se suspină…

Albeaţa lor de trandafiri,
Zâmbind prin roua primăverei,
La mângâierile-adierei
A tresărit cu dulci simţiri.
Păreau năluci de carnaval
Cum se mişcau catifelate,
Gătite toate-n rochi de bal,
De vântul serii sărutate,

De vântul serii sărutate.

Scăldate-n razele de sus,
Muiate în argintul lunei,
S-au dat în braţele minciunei,
Şi rând pe rând în vânt s-au dus.
Iar vântul dulce le şoptea,
Luându-le pe fiecare,
Ş-un valţ nebun se învârtea,
Un valţ – din ce în ce mai tare,

Un valţ – din ce în ce mai tare.

AL. MACEDONSKI
Alexandru Macedonski, litografie

San Juan de la Cruz/Sfântul Ioan al Crucii (1542-1591, Spania):

Văpaia de iubire, vie
1.
O, văpaie de iubire, vie,
Ce atât de dulce sufletu-mi rănești,
Adânc, în locu-i cel mai tainic, fie !
Cum împotrivă nu-mi mai esti,
Ajunge, rogu-te, și rupe vălul ce ne ține
Departe de-astă preadulce întâlnire.
2
O, rană ce mângâie, nu doare !
O, rană atotdesfătătoare !
O, mână blândă ! O, atingere ușoară,
Ce viața veșnic vie pari că ești.
Tu, ce păcatele-mi răscumperi, toate, fără de dojană !
Omorând moartea, în viață ai (pre)schimbat-o (fiindcă viață ești) !
3
O, lămpi de foc, scânteietoare,
În strălucirea voastră orbitoare,
Simțirea-mi ce fuse cufundată în peșteri fără fund,
Ce  întunecată și oarbă a fost, atât de mult,
Acum, prin măiestria cea divină,
Celui Drag îi dăruie culoare și lumină.
4
Ce blând și cu ce iubire nesfârșită
În pieptu-mi Te deștepți,
Acolo unde-n taină, Tu singur locuiești;
Cu înmiresmata-Ți răsuflare mie-mpărtășită
Din care curg mărirea și binele ceresc,
O, pe cât Tu mi Te dăruiești, pe atât mă faci de Tine să mă îndrăgostesc !

Llama de amor viva
1
¡Oh llama de amor viva
que tiernamente hieres
de mi alma en el más profundo centro!
Pues ya no eres esquiva
acaba ya si quieres,
¡rompe la tela de este dulce encuentro!
2
¡Oh cauterio suave!
¡Oh regalada llaga!
¡Oh mano blanda! ¡Oh toque delicado
que a vida eterna sabe
y toda deuda paga!
Matando, muerte en vida has trocado.
3
¡Oh lámparas de fuego
en cuyos resplandores
las profundas cavernas del sentido,
que estaba oscuro y ciego,
con estraños primores
color y luz dan junto a su querido!
4
¡Cuán manso y amoroso
recuerdas en mi seno
donde secretamente solo moras,
y en tu aspirar sabroso
de bien y gloria lleno,
cuán delicadamente me enamoras!


San Juan de la Cruz, anonim din sec. XVII

Iehuda Ha-levi (scriitor/poet evreu spaniol, Tudela, Spania, 1075  – 1141, Ierusalim sau Egipt):

Noaptea, tânăra gazelă mi-a descoperit…

Noaptea, tânăra gazelă mi-a descoperit
a obrajilor văpaie și vălul părului în flăcări, ca rubinul,
acoperindu-i chipul, peste tâmpla-i de cristal înrourat,
– un rotund desăvârșit – asemeni soarelui ce, răsărind,
învăpăiază norii nopții cu strălucitoru-i foc.

(Poem din ciclul Amor și vin/Ahava ve-iain)

לֵיל גִּלְתָה אֵלַי צְבִיָּה נַעֲרָה
לֵיל גִּלְתָה אֵלַי צְבִיָּה נַעֲרָה/ חַמַּת לְחָיֶיהָ וְצַמַּת שַׂעֲרָהּ/ צָהֹב כְּעֵין אֹדֶם בְּכַסֹּתוֹ עֲלֵי/ רַקַּת בְּדֹלַח לַח תְּמוּנַת תָּאֳרָהּ/ דָמְתָה כְשֶׁמֶשׁ בַּעֲלֹתָהּ תַּאֲדִים/ אֶת עַנְנֵי נֶשֶׁף בְּלַהַב זָהֳרָהּ.

La noche en que la joven gacela…

La noche en que la joven gacela me descubrió
el sol de sus mejillas y el velo de su pelo,
rojizo cual rubí, cubriendo, sobre
sien de húmedo bedelio, su bella imagen,
se parecía al sol, que cuando despunta enrojece
las nubes del alba con su brillante llama.
(trad. Xabier Kintana)

Iehuda Ha-levi
Iehuda Ha-levi, Cesareea, Israel

William Shakespeare (1564 –1616, Anglia):

SONETUL 1

Făpturile atotfrumoase am vrea de fii să aibă parte,
Ca roza frumuseții, astfel, nicicând să piară,
Ci, veștedă, când vremea e să moară,
Vlăstaru-i fraged amintirea-i s-o ducă mai departe:
Dar tu, ce-ai ochi ce strălucesc doar pentru tine,
Cu al ființei tale foc hrănești a lor lumină, o flacără ce-i vie,
Foame aducând acolo unde-i bogăție
Tu ție-ți ești dușman, unul prea crud pentru al tău preadulce sine:
Tu ce acum a lumii proaspătă podoabă ești,
Și al primăverii vesele singur vestitor,
Seva-ți îngropi în bobocul ce nicicând nu da-va flori
Tu, gingașe zgârcit, risipă faci când te scumpești.
Îndură-te de lume, căci altfel, lacom fi-vei și vei consuma
Tu și-al tău mormânt, ce lumii ești dator a-i da.

(Sonet inspirat de povestea lui Narcis pe care o citise în Metamorfozele lui Ovidiu)

Narcis, Giovanni Antonio Boltraffio
Narcis, Giovanni Antonio Boltraffio, aprox. c.1500, National Gallery, Londra

From fairest creatures we desire increase,
That thereby beauty’s rose might never die,
But as the riper should by time decease,
His tender heir might bear his memory:
But thou contracted to thine own bright eyes,
Feed’st thy light’s flame with self-substantial fuel,
Making a famine where abundance lies,
Thy self thy foe, to thy sweet self too cruel:
Thou that art now the world’s fresh ornament,
And only herald to the gaudy spring,
Within thine own bud buriest thy content,
And, tender churl, mak’st waste in niggarding
Pity the world, or else this glutton be,
To eat the world’s due, by the grave and thee.


Narcis, Ernest Eugène Hiolle (1834-1886): „(Narcis) ut e Pario formatum marmore signum”, „Narcis, ca o statuie din marmură de Paros”, Ovidiu, Metamorfoze, cartea a III-a

Martha Rivera-Garrido (Santo Domingo, Republica Dominicană, 1960):

Nu te îndrăgosti de o femeie care citește

Nu te îndrăgosti de o femeie care citește, de o femeie care simte prea mult, de o femeie care scrie…
Nu te îndrăgosti de o femeie cultă, plină de vrajă, pasională, nebună.
Nu te îndrăgosti de o femeie care gândește, care știe ea ce știe, și, mai mult, știe să zboare; o femeie sigură de ea însăși.
Nu te îndrăgosti de o femeie care râde sau plânge când face dragoste, care știe să-și preschimbe trupul în spirit; și, cu atât mai puțin, de una care să iubească poezia (ele sunt cele mai periculoase), sau care să stea o jumătate de oră contemplând o pictură și care să nu știe să trăiască fără muzică.
Nu te îndrăgosti de o femeie pasionată de politică, rebelă și care simte o imensă oroare față de nedreptate. De una căreia să-i placă fotbalul și baseball-ul și căreia să nu-i placă, deloc, să se uite la televizor. Nici de o femeie care e frumoasă, oricum i-ar fi chipul și corpul.
Nu te îndrăgosti de o femeie însuflețită, jucăușă și lucidă și ireverențioasă.
Să nu-ți dorești să te îndrăgostești de o asemenea femeie.
Pentru că, atunci când te îndrăgostești de o femeie ca ea, fie că rămâne cu tine sau nu, fie că te iubește sau nu, de la ea, de lângă o asemenea femeie, nu te mai întorci NICIODATĂ la ce erai înainte.

No te enamores

No te enamores de una mujer que lee, de una mujer que siente demasiado, de una mujer que escribe…
No te enamores de una mujer culta, maga, delirante, loca.
No te enamores de una mujer que piensa, que sabe lo que sabe y además sabe volar; una mujer segura de sí misma.
No te enamores de una mujer que se ríe o llora haciendo el amor, que sabe convertir en espíritu su carne; y mucho menos de una que ame la poesía (esas son las más peligrosas), o que se quede media hora contemplando una pintura y no sepa vivir sin la música.
No te enamores de una mujer a la que le interese la política y que sea rebelde y vertigue un inmenso horror por las injusticias.Una a la que le gusten los juegos de fútbol y de pelota y no le guste para nada ver televisión. Ni de una mujer que es bella sin importar las características de su cara y de su cuerpo.
No te enamores de una mujer intensa, lúdica y lúcida e irreverente.
No quieras enamorarte de una mujer así.
Porque cuando te enamoras de una mujer como esa, se quede ella contigo o no, te ame ella o no, de ella, de una mujer así, JAMAS se regresa.
(Fragmento de Los Amantes de Inbox de Papel, 2014)


Martha Rivera-Garrido

Un poet anonim de limbă spaniolă, blogger:

O, divin creator !

Mă ucizi, mă reînvii
Cine ți-a dat puterea ?
Cine ar putea să ți-o ia ?
Nimeni nu știe, nimeni…
Și puterea asta, de a face ce vrei cu ce simt,
De unde o ai ?
De aceea spun că nu înțeleg nimic.
Toate s-au oprit și stau pe loc acum, în clipa asta.
Și ce văd ? Nu pare a fi nimic.
Sunt orb, mizerabil, abject.
Mintea mea a luat-o pe calea asta.
Mă uit în urmă și… în urmă nu e nimic….
Sunt tot orb, până ce o străfulgerare îmi atinge intelectul.
Ești tu, pot să văd ! Fir-ar să fie, ești tu !
Intră, hai intră, vreau să văd cum intri,
cum toată ființa mea se hrănește din tine.

Traducere: Eugen Hac și Zenaida Luca-Hac

¡Oh, divino creador !

Me matas, me revives
¿Quién te dio el poder?
¿Quién te lo puede quitar?
Nadie sabe, nadie sabe…
Ese poder de manejar lo que siento,
¿cómo lo obtuviste?
Por eso digo que nada entiendo.
Todo se detiene en este momento.
¿Y qué veo? No parece haber nada.
Soy ciego, despreciable y abyecto.
Mi mente conduce este trayecto.
Miro hacia atrás y no hay nada…
Sigo ciego hasta que un destello golpea mi intelecto.
Eres tú, ¡puedo ver! maldición ¡eres tú!
Entra, ¡anda entra! quiero ver como entras,
como todo mi ser contigo se alimenta.
https://alcanfordelasinfantas.com/tag/personal/page/8/

Notă: Traducerea textelor pentru care nu se menționează traducătorul aparține autoarei: Zenaida Luca-Hac.

Muză citind un volumen. Vas grecesc cu figuri roșii, Attica, 435-425 î. Hr., Boeoția

AUTOR  ȘI TRADUCĂTOR ZENAIDA ANAMARIA  LUCA

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării suresei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: ZENAIDA  ANAMARIA  LUCA… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

ALGERIA: MAFIA PUTERII/ARGELIA: LA MAFIA DEL PODER

Etiquetas

, , , ,

Abstract vector color map of Algeria country

ALGERIA: MAFIA PUTERII

Actuala criză din Algeria este relativ greu de înțeles, deoarece puterea nu se află doar în câteva mâini, ci într-o întreagă rețea de interese și personaje, care, în ansamblul ei, se aseamănă mai mult cu mafia siciliană, decât cu o competiție programatică între niște organizații politice.

Această  situație nu se datorează atât societății algeriene, cât procesului de cucerire a independenței (în 1962) față de Franța. Acea independență a fost rodul impulsului politic dat de intelectualii algerieni formați în Franța, sprijinului adus cu sacrificii de întreaga populație magrebiană și de organizația militară a gherilei. Mai ales kabilienii din zona de graniță cu Tunisia au avut un rol, poate și mai important, decât subversiunea urbană a FLN (Frontul de Eliberare Națională).

Însă, a lupta pentru libertate nu înseamnă automat și crearea unei țări viabile. Imensa majoritate a locuitorilor, chiar și cei din interiorul țării care duc o viață aproape nomadă, năzuiau la independență. Dar, exista o infinitate de concepții în legătură cu ce fel de Stat se dorea… și apropape nicio structură socială sau economică, autentic algeriană, în stare să ducă la o construcție statală a acelei independențe.

Cea mai bine organizată, finanțată și ierarhizată, la începutul anilor 60, era forța militară, și ea a fost, din primul moment, motorul – și conducătorul ! – politicii țării. Dar, dacă militarii au fost forța cea mai mare și cel mai bine organizată, asta nu însemna că nu era plină de rivalități și de ambiții personale. Din această cauză nici nu a putut să se impună ca forță unică.

Șefii gherilei nu s-au putut înțelege cu ierarhia FLN și nici cu liderii musulmani, care au tot încercat, dar fără succes, să-i dea țării un profil mult mai religios. Intervenția militarilor – sângeroasă – în criza din anii 90 a reușit să îi marginalizeze pe islamiști, însă, prețul a fost pierderea unei mari părți din sprijinul popular.

De aceasta s-au folosit cadrele FLN-iste pentru a-și asuma un protagonism politic. Într-un stat în care totul trebuia să fie construit de la zero, aceste cadre aduceau meritele gherilei urbane și acel nucleu de organizație clandestină care putea să devină o întreagă Administrație Publică. Dar, aceste cadre nu au fost suficiente, au fost prea puține, și, în plus, au fost divizate de ambiții personale, le lipsea finanțarea, astfel că au sfârșit prin a accepta o alianță: ele, militarii și întreprinzătorii naționali. Această simbioză era ușor de realizat – aș spune chiar că era obligatorie – deoarece, în Algeria, clientul cel mai mare este statul, care dispune de venituri enorme, grație zăcămintelor de hidrocarburi.

Abdelaziz Buteflika 1

Abdelaziz Buteflika

Desigur, din toate acestea nu se recunoaște nimic în mod oficial, dar, este un secret trâmbițat faptul că puterea este o înțelegere între aceste trei forțe. Președintele Bouteflika și-a preluat această funcție, în 1999, grație sprijinului primit din partea generalilor, dar, acum el este serios afectat de un atac cerebral suferit în 2013 (e aproape orb), iar, funcțiile sale le-a preluat, de fapt, fratele său, Saïd, mai tânăr cu 21 de ani. Iar, dacă clanul Bouteflika reprezintă puterea politico-militară, în fruntea întreprinzătorilor se află Ali Haddad, cel mai mare constructor din țară, stăpân al unui imperiu economic care posedă mai multe mijloace de informare. În ceea ce privește brațul militar, principala figură este, acum, generalul Ahmed Gaïd Salah – de 74 de ani -, vice-ministru al Apărării și șeful Marelui Stat Major.

În sfârșit, dacă aceasta este presupusa mafie a puterii, acum, în viața politică a țării a apărut un factor nou și imprevizibil: poporul. Deteriorarea continuă a nivelului de trai a exacerbat enorm starea de spirit a poporului, ceea ce face aproape imposibil de prezis dacă se va ajunge la vreun pact, după atâtea aranjamente politice secrete.

ALGERIA 2

Autorul articolului: Valentí Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

ARGELIA: LA MAFIA DEL PODER

ALGERIA 3

La actual crisis argelina es relativamente difícil de entender, porque el poder no está en unas pocas manos, sino en todo un entramado de intereses y personajes, que, en su conjunto, se parece más a la mafia siciliana que a una competición programática de organizaciones políticas.

Esta situación tiene poco que ver con la sociedad argelina y mucho con la conquista de la independencia (1962) contra Francia. Esa independencia fue fruto del impulso político de los intelectuales argelinos formados en Francia, el sacrificado apoyo de toda la población magrebí y la organización militar guerrillera. Sobre todo los kabileños de la zona fronteriza con Túnez jugaron, aquí, un papel posiblemente más importante que la subversión urbana del FLN (Frente Nacional de Liberación).

Pero, luchar por la libertad no es crear un país viable. La inmensa mayoría de los habitantes, incluso los del interior que llevan una vida casi nómada, ansiaba la independencia. Pero, había una infinidad de concepciones en cuanto al tipo de Estado que se quería y casi ninguna estructura social o económica auténticamente argelina capaz de darle una estructura estatal a esa independencia.

Lo mejor organizado, financiado y jerarquizado, a comienzos de los 60, era la fuerza militar y ella ha sido desde el primer momento uno de los motores – ¡ y conductores ! – de la política del país. Pero, si los militares constituían la fuerza mayor y mejor organizada, no por eso dejaba de estar aquejada de rivalidades y ambiciones personales. Por eso no ha podido imponerse como fuerza única.

Los jefes guerrilleros se las tuvieron tiesas con la jerarquía del FLN y los líderes musulmanes, que han intentado, repetida e infructuosamente, imprimirle al país un perfil mucho más confesional. La intervención – sangrienta – de los militares en la crisis de los 90 consiguió marginar a los islamistas, pero al precio de perder gran parte del apoyo popular.

Eso lo aprovecharon los cuadros FLN-istas para asumir protagonismo político. En un Estado en el que estaba todo por hacer, ellos aportaron los méritos de la guerrilla urbana y ese tronco de organización clandestina que podía derivar en toda una Administración Pública. Pero, carentes de cuadros suficientes, desgarrados por personalismos y sin financiación, acabaron por hacer una triple alianza del poder: ellos, los militares y el empresariado nacional. Esa simbiosis era tanto más fácil – casi diría obligada – por cuanto, en Argelia, el mayor cliente es el Estado, que dispone de enormes ingresos, gracias a los yacimientos de hidrocarburos.

Abdelaziz Buteflika 2

Abdelaziz Buteflika

Evidentemente, nada de eso es oficial, pero, es un secreto a voces que el poder es un compromiso entre estas tres fuerzas. El presidente Bouteflika asumió el cargo, en 1999, gracias al apoyo de los generales, pero, hoy en día, está fuertemente afectado por un derrame que padeció en el 2013 (está casi ciego) y sus funciones las ha asumido, de hecho, su hermano, Saïd, 21 años más joven. Y si el clan de los Bouteflika encarnaba el poder político-militar, el empresarial lo encabeza Ali Haddad, el constructor más importante del país y dueño de un imperio económico que incluye varios medios informativos. En cuanto al brazo militar, su principal figura es, actualmente, el general Ahmed Gaïd Salah – de 74 años -, viceministro de Defensa y jefe del Estado Mayor.

Por último, si ésta es la presunta mafia del poder, ahora, ha aparecido un factor nuevo e imprevisible en la vida política del país: el pueblo. El constante deterioro del nivel de vida ha exacerbado enormemente los ánimos de la gente y hace casi imposible predecir, actualmente, ningún pacto, tras las bambalinas políticas.

Valentí Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentí Popescu.

VALENTIN POPESCU

PROGRAMUL 3 – O LEGENDĂ A RADIOULUI ROMÂNESC

Etiquetas

, , , , , , ,

RADIO 3 ECHIPA

O parte din echipa Programului 3, 1988

De ce Programul 3 pentru tineret făcea concurență Europei Libere ? Era liber !

Articol dedicat Cameliei Stănescu, care m-a inspirat din momentul în care am ascultat, pentru prima dată, elevă fiind, Clubul curioșilor.

Oamenii Programului 3 – Tineret: au redat tineretului visarea și speranța, aici, acasă!

Erau tineri, haioși, entuziaști, liberi, pasionaţi, plini de viaţă. Vocea lor emana căldură, prietenie, bucurie, speranţă, împlinire, iubire, fericire…

Erau frații tăi mai mari, surorile tale mai mari. Ni se adresau, nouă, ascultătorilor lor, cu „dragi prieteni” sau simplu, „prieteni”. Eram cu ei, în studio. Cântam, dansam, învățam cu ei, ne distram cu ei. Ne iubeau și îi iubeam. Erau antrenanți, plini de viață, tonici. Vorbeau limba noastră, a tinerilor, a adolescenților. Erau ei înșiși, naturali, neinhibați, adevărați, plini de o însuflețire pe care n-o mai auziseră ascultătorii la radio, vreodată. Seducători, generoși, înțelepți, amuzanți, spirituali, spontani, nonconformiști, neîndoctrinați – într-un univers ultracontrolat (George/Gigi Enache), originali, inconfundabili, spectaculoși, visători, fermecători…

Ei erau oamenii de la Programul 3 pentru tineret: Titus Vîjeu, Camelia Stănescu-Ursuleanu și Dan Ursuleanu, Doina Berchină, Georgeta Avram, Sorin Caracseghi, George Enache, Mihaela Ioan, Liviu Tudor Samuilă, Sebastian Sârcă, Lucian Sârbescu, Noe Smirnov, Florin Silviu Ursulescu, Daniel Horhocea, Radu Comănescu, Anca Romeci, Ligia Necula, Alexandru Rusu.

Ei erau „cei liberi”. Încă de la naşterea postului Programul 3 -Tineret, lumea în Radio vorbea despre ei ca despre oamenii care-şi puteau permite să-și facă meseria, fără cenzură. Erau liberi să spună ce voiau în emisiunile lor – desigur nu li se permitea să critice regimul sau să-l critice pe Ceauşescu, dar, în rest, puteau să vorbească despre orice. Se bucurau de un imens prestigiu și în Radio și în afară.

Şi, în general vorbeau despre viitor, despre cum va fi, cum va arăta lumea în viitor. O lume viitoare fără Ceauşescu, fără comunism, fără impostori, fără semidocţi şi fără închisori ale minţii. De fapt, era modul lor… de a critica regimul, de a-l critica pe Ceauşescu… O lume a artei, a literaturii, a muzicii…

Nu degeaba „cumpărătorii aparatelor de radio cereau ca radioul lor să prindă Programul 3” (Ecaterina Oproiu, Contemporanul), să aibă UKW !

Era foarte la modă să asculți Programul 3 !

12 martie – Ziua Programului 3 Tineret. De unde a venit ideea ?

Programul 3-Tineret s-a născut pe 12 martie 1973, acum 46 de ani. A fost un experiment. Un proiect care a avut un succes fabulos şi care a întrecut cu mult aşteptările minţilor care l-au conceput.

Dar chiar, cine a avut ideea de a înfiinţa la Radiodifuziunea Română un canal dedicat tineretului/adolescenţilor/ studenţilor, tinerilor absolvenţi şi tinerilor specialişti ?

Documentele la care avem acces nu pomenesc nici un nume. Dar, putea fi ideea formidabilă a cuiva din serviciile secrete, sau de la RadioAscultare (monitorizarea posturilor de radio şi TV străine), sau chiar de la Poştă. Şi anume ideea de a face concurenţă Europei Libere, mai bine zis, a contracara imensa influență pe care o avea asupra tinerilor „Metronom-ul” care se refugiase la Radio Europa Liberă.

Tinerii anilor 70 nu prea mai ascultau radioul nostru. Ascultau „Metronom-ul” lui Cornel Chiriac la Europa Liberă, emisiune pe care o crease la Radiodifuziunea Română în 1967 şi care a fost interzisă, un an mai târziu, în 1968, de cenzura comunistă.  Era imediat după invadarea Cehoslovaciei de către trupele Pactului de la Varșovia. Se pare că a înlocuit în emisiunea sa înregistrată, care primise viza de intrare pe post, o piesă muzicală cu una a lui Mircea Florian – „un protest voalat la adresa intervenției în forță împotriva Primăverii de la Praga” sau pentru că a difuzat piesa Beatles-ilor „Back in USSR”, după cum scrie Radio Reşiţa (Cornel Chiriac, „Metronomul” multor generații, 76 de ani de la naştere !, Anca Bălălău – 9 mai 2018).

Metronom-ul lui Chiric fusese, atunci, cea mai populară emisiune de muzică de la Radioul nostru. În 1969, însă, Cornel Chiriac a reluat-o la… Radio Europa Liberă. Spaima autorităţilor comuniste era următoarea: cum „Metronom-ul” era între două buletine de ştiri, milioanele de liceeni şi studenţi care-l ascultau din România, ascultau şi buletinele, și, încet, încet, mai ascultau şi celelalte emisiuni ale Europei Libere. Cornel Chiriac primea numeroase scrisori de la aceși tineri, elevi şi studenţi. El era, pentru ei „unul din puținele orizonturi deschise, una din rarele adieri de speranță” („Blânda Insurecție a lui Cornel Chiriac” de Virgil Mihaiu, 2000).

De unde şi spaima comuniştilor, a conducerii superioare a PCR. Rapoartele serviciilor secrete/directorii Poştei Române avertizau că foarte mulţi tineri îi scriau şi se pare că există o proporție: din 2000 de ascultători, unul are curajul să trimită o scrisoare. Ori, erau mii de scrisori, toate semnate cu pseudonime. Și nu numai din România, ci din tot blocul comunist. Și chiar din Occident !

Mai era şi mini-revoluţia culturală a lui Ceauşescu din 1971. Intelectualii, care-l sprijiniseră după momentul 1968, la începutul anilor 70 îşi pierduseră deja orice speranţă.

Omul cu ideea înfiinţării unui post pentru tineret, s-a gândit să-i recâştige prin tineri.

Şi astfel prin Bujor Sion, preşedintele Radioteleviziunii, i s-a încredinţat doamnei Sofia Şincan misiunea de a-l gândi şi de a-l înfiinţa. Şi autorităţile nu s-au înşelat.

Pentru România din acei ani, Programul Trei a deschis o breșă vitală în sufocanta carapace de fier a mini-revoluției culturale a lui Ceaușescu, a rupt chingile apăsătoarei ideologii a tezelor din iulie 1971 și a redat românilor, în primul rând tineretului, aripile speranței și voluptatea zborului liber, năzuința și puterea de a visa și de…a se împlini. Pentru tineret, a fost o revenire la normalitate, la visarea la care tinerii din toate timpurile au un drept inalienabil: vârsta tinereții este vârsta visării.

FLORIAN PITTIS 2

Sofia Șincan – creatoarea Programului 3 – Tineret

Sofia Şincan a fost, într-adevăr, persoana cea mai potrivită. Arta ei de şef a fost aceea de a-şi lăsa oamenii, tineri şi foarte tineri, în marea lor majoritate, să viseze. I-a lăsat liberi să creeze, să fie inventivi şi să-și dea măsura talentului.

Ei au fost aceia care, poate, i-au întors pe mulţi orbiţi de mirajul Occidentului şi i-au învăţat să evadeze în viitor, nu în Occident ! Ei au fost cei care le-au deschis orizontul spre o lume viitoare, posibilă. Ei au fost cei care i-au învăţat să spere că vor ajunge să trăiască în acea lume, dar, aici, acasă.

Cu ei ascultai muzică ca la Europa Liberă. Și primeau tot atâtea scrisori ca și Cornel Chiriac și, mai târziu, Andrei Voiculescu, de la Europa Liberă ! (Din păcate, Cornel Chiriac avea să fie ucis la München în 1975. Serviciile secrete au încercat doar să îl discrediteze: au lansat zvonul că ar fi fost un agent de-al lor. Noël Bernard, directorul departamentului românesc al Europei Libere, avea să afirme: oricând voi fi bucuros să mai primesc și alți oameni atât de valoroși cum este Cornel Chiriac, chiar dacă sunt agenți ai Securității ! Asasinul lui Cornel Chiriac, Mario Gropp, nu a acționat la ordinele Securității. Scopul lui a fost jaful: ucigașul văzuse că Cornel Chiriac, care tocmai îi dăduse să mănânce într-un restaurant, avea la el 2000 de dolari).

SOFIA SINCANSofia Şincan – redactor şef al Programului 3 – 1985

Câtă nevoie am avea şi astăzi de acest Program 3 – Tineret ! Din păcate, el nu mai există !

După Revoluția din Decembrie 1989, Programul 3 a emis, din nou, pe 12 februarie 1990 și s-a numit Radio România Tineret.

Până în 2004, 1 octombrie, când, Radioul național a pierdut una dintre cele trei frecvenţe de emisie cu acoperire națională și când Radio România Tineret a trebuit să plece din FM și să se mute pe Internet. A continuat să emită, e un fel de a spune, online, ca Radio3net „Florian Pittiș”, numit așa ca un omagiu adus lui Florian Pittiș, marele său animator. A devenit, ce-i drept, „primul post public de radio din lume care emitea exclusiv pe Internet”, dar totuşi, n-a mai fost niciodată acelaşi.

SOFIA SINCAN 2Sofia Șincan

Sofia Şincan este absolventă a IATC – I. L. Caragiale, a Facultăţii de Teatrologie şi Film.  A fost repartizată la Radio, în 1958, la Direcţia Culturală. Ea a fost zâna cea bună pentru oamenii ei de la Programul 3. Spunea: „Credința noastră a fost că avem datoria să-l purtăm pe adolescent, pe tânăr, cât mai departe pe drumul cunoașterii lumii, într-o manieră care să-i creeze convingerea, dorința de a merge singur mai departe în descoperirea universului, cu toate frumusețile și umbrele lui. (…) Noi am crezut, fără rezerve,  că lucrul cel mai important în viața omului este permanenta lui îmbogățire spirituală, fără a neglija, însă, nevoia de destindere, de petrecere. ”

A condus acest post, alături de Eduard Jurist (secretar general de redacție), timp de aproape 20 de ani, până în 1990, când s-a pensionat anticipat, la 52 de ani.  Succesorii ei au fost: Eugen Preda, Jeana Gheorgiu (din 1995) şi, începând cu anul 1998, după o perioadă de interimat, la 1 decembrie, Florian Pittiș.

SOFIA SINCAN SI FLORIAN PITTISSofia Șincan și Florian Pittiș

SOFIA SINCAN 1Sofia Șincan

Emisiunile Programului 3

Emisiunile lor, astăzi legendare: Clubul curioșilor și Declarații de iubire (Camelia Stănescu); Clubul invitaților (Marius Grozea și Constantin Săbărceanu); Aventura cunoașterii, Clubul adolescenților (Aurel Dinu/George Enache; George Enache, Florin Helmis, Sorin Caracseghi); Student club (Lena Boiangiu, Virginia Pană, Șerban Iancu, Petre Idriceanu); Divertis club (Sergiu Deleanu și Liviu Tudor Samuilă); Femina club (Elisabeta Iosif, Virginia Velcescu-Pană; Doina Berchină); Un univers într-un ghiozdan (Georgeta Adam); 7 zile, 7 arte /Clubul artelor/Universul artelor (Titus Vîjeu, Doina Papp, Magdalena Boiangiu, Mihaela Ioan, Georgeta Adam); Telefonul de noapte (Sebastian Sârcă și Florin Silviu Ursulescu), Codul manierelor elegante, La școala elitelor, Caruselul iubirii (Sebastian Sârcă); Trecem pe recepţie (Doru Dumitrescu, Doina Berchină, Marina Romano-Fara), Viața în doi (Doina Berchină și Costin Diaconescu); Vorbește-mi despre tine (Doina Berchină și Sebastian Sârcă); Tinerețe, sănătate, armonie (doctorul Mihai Neagu Basarab); Meridian Club, devenit Turist club „ca să nu îndemnăm lumea să plece din țară” – E. Iosif (Elisabeta Iosif și Noe Smirnov;Costin Năstac), Clubul călătorilor și Momente din istoria marilor descoperiri geografice (Noe Smirnov); Tehnic-club/Univers XX (Mircea Munteanu și Nicolae Rădulescu); Un punct pe harta străvechilor meșteșuguri și Istoria științei și tehnicii între adevăr și legendă  (Gheorghe Palel);  Istoria unei capodopere (scenarii radiofonice de Magda Duțu);  Junior magazin (Daniel Horhocea); Dosare ale istoriei contemporane (Emilian Blânda); (Marius Grozea, coord.); Călătorie în imposibil (Radu Comănescu); Discoteca Blue Jeans; Pittiș Show (evident, Florian Pittiș);

TITUS VIJEU 1Profesorul Titus Vîjeu

Emisiuni la care colaborau cu Mihai Roman, Dan Antonescu, Dan Andrei Aldea, Mircea Florian sau Sorin Chifiriuc ca regizori/ilustratorii muzicali.

Sau cu cei mai mari și populari actori români din toate timpurile (mai multe generații !).

Cu excepționalul regizor de teatru radiofonic, Cristian Munteanu…

Și, desigur cu academicieni: Dan Grigorescu, Răzvan Theodorescu, Marcian Bleahu.

FLORIAN 1 1970Florian Pittiș, 1970

CAMELIA STANESCU 1Camelia Stănescu-Ursuleanu

Privighetoarea Radioului – Camelia Stănescu

Un cuplu special de realizatori de emisiuni: Camelia Stănescu-Ursuleanu și Dan Ursuleanu, soțul ei. Camelia Stănescu, la microfon era, întotdeauna, Camelia Stănescu ! Aș îndrăzi să spun : cuplul divin al Programului 3 Tineret.

Camelia are și acum, la cei 70 de ani ai săi, o voce prea-plăcută de zeiță tânără și atot-înțeleaptă  ! O asemăn cu Atena, născută din capul tatălui ei olimpian, Zeus, părintele noii generații de zei olimpieni. Așadar, moștenitoarea celei mai divine înțelepciuni și voci !

Este creatoarea emisiunii Clubul curioșilor, pe care i l-a încredințat Eduard Jurist și pe care Providența a făcut să-l prezinte împreună cu celebrul Moțu Pittiș, care avea să devină prietenul ei de-o viață și fratele ei de aventuri în lumea cunoașterii și a misterelor. Numele rubricilor Clubul curioșilor spune totul: Ipoteze… aproape fantastice; Explorări în enigmatic; Antologia întâmplărilor ciudate; Cucerirea imposibilului; Duelul ipotezelor, polemici celebre; Adevăruri la izvoarele legendelor; Enigme ale vieții și civilizației.

Florian Pittiș, partenerul ei magic de microfon (legendara lor prietenie a durat 33 de ani, până la sfârșitul lui Moțu, în 2007) îi spunea : „Emisiunile noastre sunt evadări spre înălțimi… ”

CAMELIA SI FLORIAN 1Camelia Stănescu și Florian Pittiș

Erau cuceritori. Ea cea mai cuceritoare realizatoare și voce, el cel mai cuceritor prezentator.

Nu puteai să nu te îndrăgostești de vocile și de mințile lor divine. Iată ce scrie Camelia despre parteneriatul ei radiofonic cu Florian :

„Se cuvine să consemnăm rolul consistent pe care Florian Pittiş l-a avut în istoria emisiunilor pentru tineret ale Radioului. A început ca prezentator la emisiunea  mea, la Clubul curioşilor. Treptat, personalitatea sa puternică a devenit tot mai influentă. Nu e de mirare. Punea atâta  pasiune în tot ce făcea.  Era încredinţat că Viitorul  le aparţine celor care cred în frumuseţea viselor. Şi el credea. Din tot sufletul. Semăna mult cu Ariel, personajul lui Shakespeare căruia i-a dat viaţă pe scena teatrului Bulandra.  Rebelul sublim care se încăpăţâna să-şi păstreze sufletul for ever young avea o vitalitate de invidiat, o capacitate de dăruire nepereche. Ori de câte ori ne regăseam în faţa microfonului mă impresionau rostirile lui inspirate, inteligente, spontane, generoase, vocea lui de violoncel, memoria lui fabuloasă. Nici urmă de didacticism în replicile lui. Îmi amintesc că în 1998, în calitate de director al canalului România Tineret, Florian îmi spunea  E marea mea şansă  care mi se dă de a-mi retrăi tinereţea. Iubea tineretul. Rolul la care visa era cel de „om al cetăţii“, aliat de nădejde al tinerei generaţii. În spectacolele lui de MUZICĂ TÂNĂRĂ şi POEZIE privilegia, cu elegant rafinament, sentimentele durabile. Pleda entuziast pentru prietenie, armonie, înţelegere clădită pe respect, iubire sfântă pentru România, pentru românii de pretutindeni şi de oricând, pentru limba şi literatura română. Nu e de mirare că fanii lui îl considerau, pe drept cuvânt, CEL MAI FRUMOS DIN ORAŞUL ACESTA. Dorinţele împlinite sunt „darul lui Dumnezeu“, obişnuia să spună Florian Pittiş. Fără îndoială „un dar al lui Dumnezeu“ a considerat el naşterea în 1 octombrie 2004 a  primului radio public din lume, difuzat în exclusivitate pe Internet. Îl dorea  un radio viu, ca peştera lui Ali Baba. Doar în peştera lui Ali Baba, spunea el, oriunde ţi-ai arunca click-ul, ţi se dezvăluie o comoară de sunete, zâmbet şi culoare. De aici şi sloganul postului „un radio în culori“. Fiecare site are culoare specifică, Radio 3 net este ca spectrul luminii, fiecare utilizator îşi poate găsi lungimea de undă care să i se potrivească. Oricine păşeşte pe poarta virtuală a Radio 3 net, găseşte aici ceva care  să-i bucure inima şi sufletul. Vrei teatru ? Ai teatru şi e pe alese. Vrei link-uri utile ? Ai aşa ceva. Vrei muzică ? Florian Pittiş a venit cu arhiva muzicală de acasă şi a dăruit-o tuturor. La capitolul muzică trebuie să îţi rezervi cel puţin câteva zile să descoperi comorile care te aşteaptă.. E locul perfect în care îţi poţi îmbogăţi cultura muzicală. N-ai timp de pierdut ? Atunci ascultă emisia în direct, voci prietenoase îţi vor ţine companie şi chiar te vor pofti să păşeşti şi pe poarta chat-ului. Pentru cei care au făcut acest pas, pe lângă un termen inventat în cinstea lor „ceteraş“ s-a imaginat şi un titlu onorific „ceteraş de 5 stele“. Şi, ca un bonus din partea casei, ai parte de un dar special: vocea lui Mircea Eliade povestindu-ţi „Istoria religiilor“.  Florian Pittiş a pus bazele acestui uimitor radio on line cu doar 10 angajaţi, 10 colaboratori şi câţiva voluntari, echipă cu care a reuşit performanţe excepţionale : crearea unei biblioteci, a unei arhive muzicale şi a unei galerii foto de excepţie. Radio 3 net se numeşte din 2007, Florian Pittiş…

FLORIAN PITTIS 1Florian Pittiș

L-am întâlnit ultima dată în luna iulie 2007, la cabinetul medical. Era cu câteva zile înainte de neaşteptata sa plecare din viaţă. Mi-a vorbit cu profundă iubire de echipa lui de la Radio 3 net.  O considera familia lui spirituală. A elogiat apoi radioul On LINE. Îl poţi asculta oriunde, m-a încredinţat entuziast. „Îţi dai seama ? Poate fi accesat de românii de pretutundeni. Ce-i trece prin gând unui singur om, o dată în viaţă, ar trebui să existe pe acest site. Pentru români s-ar putea să însemne doar o curiozitate, pentru diaspora însă el poate deveni necesitate”. L-am lăudat atunci pentru Radio 3 net, experiment îndrăzneţ care, după părerea mea, i-am spus atunci, este la nivelul de performanţă la care se situa, în 1973, la lansarea în eter, Programul 3. Nu puteam să-i spun ceva care să-i facă mai multă plăcere. Şi-a amintit de ucenicia lui la Programul 3. Mi-a spus că-l consideră  un punct de referinţă în istoria radiofoniei în România şi unul foarte, foarte solid, cu oameni  pasionaţi de Radio pe care-i respecta pentru că s-au zbătut, au obţinut şi au dat viaţă unei frecvenţe destinate tineretului. Considera PROGRAMUL III un adevărat miracol. Cu câtă tandreţe a evocat-o atunci pe şefa Programului 3  Sofia Şincan. Dacă pe vremea lui Ceauşescu când nu aveai ce vedea la Televizor ne consolam cu programele bulgăreşti, la Radio, din fericire, am avut şi noi SOFIA noastră, a adăugat cu umorul lui savuros.

FLORIAN PITTIS 2Florian Pittiș

Dacă ar fi să defineşti programul 3 în câteva cuvinte, ce-ai spune Florian, l-am provocat eu atunci. „A fost o dată ca niciodată, un grup de tineri veseli şi şmecheri, talentaţi, harnici, nebuni care, animaţi cu înţelepciune de Sofia Şincan, au dat naştere unei trăsnăi cum nu mai fusese până atunci. Curând au ajuns vestiţi prin veşti departe duse. Visul lor încă mai există şi dacă cineva întreabă Unde ne sunt visătorii puteţi să răspundeţi împăcat. La Radio 3 net unde, vorba formaţiei THE WHO, sperăm să murim înainte de a îmbătrâni.” Sunt cuvintele lui Florian Pittiş pe care, cu intensă nostalgie mi le reamintesc, ori de câte ori mă gândesc la anii tinereţii noastre, când alcătuiam un cuplu de realizatori de radio care se bucura de respectul magic al tinerilor ascultători ai noştri de atunci, cum atât de frumos mi-a mărturisit nu demult unul dintre ei. : RESPECT MAGIC. Cât de mult ar fi apreciat Florian această ingenioasă alăturare de cuvinte ale lui Gabriel Rechiteanu, care,  ne-a rămas fidel în idealitate.

Și, iată ce spune Camelia despre Dan, minunatul ei soț:

„Cu Dan Ursuleanu am alcătuit,  în viaţa de zi cu zi, un cuplu admirabil. Am avut privilegiul să-i fiu vreme de 37 de ani soţie. Când l-am cunoscut era un strălucit absovent al Facultăţii de Filologie din Bucureşti. Pe atunci părea destinat unei frumoase cariere universitare. N-a fost să fie. Pasiunea lui pentru jurnalismul radio a învins atracţiile unei cariere de critic ori istoric literar. Poate prea gravă pentru firea lui jucăuşă. Mă fascina pasiunea lui pentru cuvinte. Cuvinte scrise. Cuvinte rostite. Şi-a făcut o profesiune de credinţă din a le rândui cu migală în pagini de proză şi versuri, în comentarii şi eseuri radiofonice, în scenarii de teatru şi filme de animaţie. Le-a descoperit cu mereu reînnoită încântare sensurile, în  peste 200 de careuri rebusistice şi în dicţionare care, toate au văzut lumina tiparului,  le-a inventat  amuzat semnificaţii noi, într-o năzdrăvănie intitulată DEXCENTRICITĂŢI. De la microfonul radioului naţional şi-a încântat ascultătorii cu farmecul inteligenţei, cu spiritul enciclopedic şi cultura lui impresionantă. Trecea cu incredibilă uşurinţă de la emisiuni de ştiinţă, la cele culturale, de la teatrul de divertisment, la valoroase dramatizări realizate după celebri autori de science fiction. Programul III a fost spaţiul privilegiat în care vocile noastre s-au contopit nu o dată. Îmi plăcea să-l consider pe Dan Ursuleanu un deşteptător de suflete. Îl admiram pentru uriaşa disponibilitate  cu care se dedica dialogului cu ascultătorii. Prin emisiunea LOGICON i-a învăţat pe tineri să gândească logic. Prin EXERCIŢII PENTRU ACASĂ le-a transmis  marea lui iubire pentru limba română şi  i-a deprins să-şi facă un obicei din a răsfoi,  cu interes, dicţionarele. Le-a rafinat gustul  pentru umorul fin, prin TEATRUL RADIOFONIC DE DIVERTISMENT i-a îndemnat să iubească, mai presus de orice, libertatea şi să ştie să şi-o clădească, prin TRECEM PE RECEPŢIE. De la microfonul emisiunii CĂUTĂTORII DE ENERGIE, le-a trezit  inventivitatea. Prin CUCERIREA IMPOSIBILULUI, le-a stimulat curiozitatea de a interoga misterele lumii noastre. Emisiunea în care s-a întrecut pe sine a fost însă EXPLORATORII LUMII DE MÂINE, adevărat laborator de creaţie pentru autorii şi fanii literaturii science fiction. Director al Relaţii Publice, purtător de cuvânt al Radioului, şi mai apoi redactor şef, este creatorul postului RADIO BUCUREŞTI, unde fiul său Răzvan Ursuleanu se numără astăzi  printre cei mai apreciaţi realizatori. Dan Ursuleanu a fost, fără îndoială, unul din virtuozii microfonului, un maestru incontestabil al  radioului românesc, căruia i-a dedicat una din ultimele lui poezii, datată ianuarie 2013:

Îmi trece lumea fluviu prin ureche,
Şi-n faţa voastră, sincer, mă încumet
Să spun că-i o iubire foarte veche
Dragostea mea de armonii şi sunet.
Din glasuri şi din muzici mi-am făcut
O îndestulătoare profesiune
Şi zău c-aş lua-o de la început
Pe calea Radioului-minune.
Înregistrări se adună şi montaje
Discuţii în studio, rotunde mese,
Realităţi traduse-n reportaje
Se-mbină în întreg, ca nişte piese.

Aş ţine pentru mine, ca victorii
Pamfletele cu-nţepături subţiri,
Şi consistente, sobre comentarii
De-a căror agerime, să te miri.
Aş închega în sfintele redacţii,
Subiecte variate cu parfum
Care-ar stârni perplexele reacţii
La cei de mai demult şi de acum.
Aş difuza programe muzicale,
Ameţitoare ca un carusel,
Ţi-aş oferi din suflet dumitale,
Sonore satisfacţii, fel de fel.
Şi după ziua de înverşunare
Ce-am petrecut-o lângă microfon,
Un glas necunoscut din depărtare,
Mi-ar mulţumi cu drag, la telefon.
Dar drumul înapoi nu mai revine,
Trecut-au anii mei de radio-n zbor,
Iar tot ce mai rămâne pentru mine,
E calitatea de ascultător.

Într-adevăr, Camelia Stănescu și Dan Ursuleanu au dăruit Programului 3 – Tineret două emisiuni inspirate, cred, dintr-un alt univers, dintr-o altă dimensiune: Clubul Curioșilor, Camelia, și Exploratorii lumii de mâine, Dan și Camelia (care dramatiza romane și povestiri SF – cele mai bune, îmi amintesc acum ciclul Fundația a lui Asimov – , juca rolurile feminine, cu cea mai subtilă artă, în scenariile ei și alegea cei mai buni actori pentru ele).

CAMELIA STANESCU SI DAN URSULEANU 1Camelia Stănescu și Dan Ursuleanu la microfonul emisiunii Exploratorii lumii de mâine, 1992

Iată ce scrie Camelia despre nașterea Exploratorilor…:

„Ideea emisiunii s-a născut într-un sfârşit de an, în locuinţa noastră din Drumul Taberei. Cum aş putea uita acele ore febrile? Alexandru Mironov a venit la noi şi cu extraordinara lui putere de convingere, l-a încredinţat  pe Dan că, după succesul de public al RUBRICII  RADIOBIBLIOTECA SF, difuzată vreme de doi ani, în perioada 1981-1983, care de la 10 , ajunsese la 40 de minute, trebuia să îndrăznească să urce încă o treaptă. SUPERIOARĂ: O EMISIUNE S.F. de 60 de minute. Dan a îmbrăţişat instantaneu visul lui Mironov. Mare specialist în inventarea de titluri ingenioase a decis. SE VA NUMI EXPLORATORII LUMII DE MÂINE.Titlul i s-a părut lui Mironov inspirat. Parcă-l văd. S-a ridicat de pe fotoliu şi a început să  traveseze camera în lung şi-n lat. Ca şi cum doar în mişcare putea atinge dimensiunea fabuloasă a VISULUI.

A început atunci un spectacol de zile mari. Îl urmăream în tăcere. Cu respiraţia tăiată. Dan s-a aşezat în faţa maşinii de scris. Cu putere de MAGICIAN AL CUVÂNTULUI transcria fluxul năvalnic al Ideilor care creşteau nestăvilit, se completau, se rostogoleau în ritm ameţitor.  O pasiune comună: LITERATURA SCIENCE FICTION se contura atotputernică, în pagini dactilografiate. Nume necunoscute mie pe atunci, Isaak Asimov, Ray Bradbury, Karel Capek, Van Vogt, Vladimir Colin, Strugaţki, Klein, deveneau stâlpi de susţinere ai unei spectaculoase arhitecturi de gând. Dan Ursuleanu şi Alexandru Mironov  au construit-o cu temeritatea tinereţii lor entuziaste, într-o epocă a INTERDICŢIILOR.  Acest PROIECT  RADIOFONIC EXCEPŢIONAL, avea să devină O OAZĂ DE PROFESIONALISM, UN MODEL DE REZISTENŢĂ CULTURALĂ, de EXPRIMARE LIBERĂ, PRIN  INTERMEDIUL CREAŢIEI LITERARE. I-a dat VIAŢĂ pe undele RADIOULUI ROMÂNESC DAN URSULEANU. SOFIA ŞINCAN, minunata şefă a programului III, a protejat cu inteligenţa şi nemăsurat curaj, acest excepţional program radiofonic care sfida inteligent CENZURA COMUNISTĂ, pe atunci ATOTPUTERNICĂ. În 19 decembrie 1985, IOANA MĂLIN scria în ROMÂNIA LITERARĂ: Publicul tânăr urmăreşte cu mare fidelitate o transmisie a PROGRAMULUI III, EXPLORATORII LUMII DE MÂINE, redactor DAN URSULEANU. Întocmită cu seriozitate şi eleganţă critică, emisiunea ia în consideraţie un gen de literatură, literatura SF, mult gustată astăzi de lectorii şi creatorii de toate vârstele. Demonstraţia acestui ciclu radiofonic se întemeiază pe relaţiile structurale dintre prezent şi viitor.Distribuţia teatrului serial cuprinde nume dintre cele mai cunoscute şi apreciate ale scenei actuale, actori care dau culoare şi prestanţă textelor, explorând şi ele, asemenea întregii emisiuni, orizontul lumii de mâine.

Într-o cronică culturală intitulată, sugestiv ELM, prescurtarea de la EXPLORATORII LUMII DE MÂINE, publicată în revista SĂPTĂMÂNA, în 1988, ziarista Raluca Bungărzan, definea emisiunea drept PRIMUL HEBDOMADAR SF VORBIT DIN ROMÂNIA, apreciindu-i complexitatea şi varietatea tematică, asigurată prin colaborarea unor distinşi savanţi şi specialişti din diferite domenii ale ştiinţei şi culturii româneşti, a celor mai preţuiţi scriitori şi animatori ai genului, precum şi a unor reprezentanţi al noului val, ajunşi nume cunoscute iubitorilor acestei literaturi. O emisiune cu ascultători tot mai numeroşi şi mai exigenţi.

Şi Raluca Bungărzan adăuga în cronica ei dedicată EXPLORATORIILOR LUMII DE MÂINE: Emisiunea a contribuit la popularizarea unor publicaţii şi cărţi valoroase, a purtat un dialog cu iubitorii anticipaţiei, şi-a asigurat colaborarea unui grup de cunoscuţi actori. Sunt demne de interes rubrici  precum MAEŞTRI AI PROZEI SCURTE SF şi mai ales TEATRUL SERIAL S.F. care a avut şi are o importantă contribuţie în cunoaşterea celor mai valoroase creaţii literare ale genului, în formarea gustului tinerilor ascultători pentru acele opera ce aparţin cu adevărat patrimoniului cultural al omenirii.

CAMELIA STANESCU SI DAN URSULEANU 2Camelia Stănescu și Dan Ursuleanu

Regia artistică a scenariilor difuzate în serial la EXPLORATORII LUMII DE MÂINE era a cunoscutului regizor CRISTIAN MUNTEANU.

BUCURIA UNEI COLABORĂRI – aşa se intitulează mărturia lui Cristian Munteanu concepută special pentru volumul dedicat de Dan Ursuleanu  PROGRAMULUI III: Păstrez vie în amintire bucuria acelor colaborări, atmosfera emulativă datorată unor talentaţi  actori. Studioul T2 al Radiodifuziunii Române devenea atunci, prea mic, neîncăpător, pentru atâta revărsare de suflet. Astfel s-a filigranat acea monumentală odisee spaţială FUNDAŢIA, serial în nesfârşite episoade după cărţile lui ISAAC ASIMOV. Nu am fost, mărturisea regizorul Cristian Munteanu, un împătimit al literaturii SF, dar după această experienţă am început să îndrăgesc genul şi să mi-l apropii. După mai multă vreme, am ascultat, în reluare, un episod din acest serial tulburător şi i-am descoperit valenţe nebănuite. Desigur în prim-plan se situau  vocile actorilor, interpreţi de marcă, dintre cei mai importanţi maeştri ai scenei bucureştene: George Constantin, Mircea Albulescu, Victor Rebengiuc, Ion Marinescu, Ştefan  Iordache şi mulţi alţii, o distribuţie onorantă pentru orice teatru. A fost un travaliu intens, însumând ore de înregistrări, apoi fonotecări, realizarea coloanei sonore-deloc neglijabilă în asemenea producţii- suprapuneri, finisări,  ilustaţie muzicală, pentru a ajunge la acel rezultat artistic care să ne satisfacă. Dar, cred că a meritat.

Şi permanent am fost ajutaţi de realizatorul DAN URSULEANU, un profesionist de excepţie, care ştia ca nimeni altul să întreţină o atmosferă relaxantă, de bună dispoziţie, de emoţie artistică. De obicei, lucrul începea  la 8 dimineaţa. Atunci demara periplul nostru printre  galaxii.

Una dintre cele mai importante rubrici ale emisiuni, care a înregistrat un mare succes de public a fost STEAUA POLARĂ, realizată de ŞTEFAN GHIDOVEANU, dedicată creaţiei tinerilor, care se visau autori de literatură de anticipaţie: Profesionalismul, seriozitatea şi exigenţa cu care sunt judecate încercările lor trimise EXPLORATORILOR LUMII DE MÂINE ar face să roşească pe mulţi îndrumători ai unor cenacluri literare, dacă şi-ar da osteneala de a asculta emisiunea, consemna în presa vremii, despre STEAUA POLARĂ, aceeaşi Raluca Bungărzan.

Dan Ursuleanu a plecat… să colinde galaxiile pe 2 martie 2013.

CAMELIA STANESCU SI CHRISTIAN GOLFETTO.jpgCamelia Stănescu împreună cu CHRISTIAN GOLFETTO, preşedintele Asociaţiei Franceze PRIETENII LUI PANAIT ISTRATI

Camelia Stănescucu CHRISTIAN GOLFETTOCamelia Stănescu împreună cu CHRISTIAN GOLFETTO, preşedintele Asociaţiei Franceze PRIETENII LUI PANAIT ISTRATI, 1986

În loc de încheiere, am ales…

… câteva cuvinte ale lui Emilian Blânda, realizatorul emisiunii Dosare ale istoriei contemporane, colaborator la Student club și la Radio în blue-jeans, cuvinte care exprimă ce simțeau, cred, toți ascultătorii Programului 3- Tineret. Iată-le:

„Vă amintiți iubirea de la 20 de ani ? Fluturii ei din stomac ? Visele ei în culori ? Flacăra ei care v-a scânteiat privirea ? Senzația ei de infinită putere, de zbor având lumea la picioarele tale ? Ei, bine, aveam 20 de ani și m-am îndrăgostit. Fără să știu că va fi o iubire mare. (…) Mi-am dat repede seama că mă îndrăgostisem și că și că această dragoste avea și un nume: Radio România Tineret.

… și IMNUL PROGRAMULUI 3, imaginat  de DAN URSULEANU:

PROGRAMUL 3
O ECHIPĂ DE ŞOC,
OBOSITĂ DELOC,
CARE ŞTIE SĂ TRAGĂ,
UN PROGRAM RESPECTAT,
COTIDIAN ASCULTAT,
DE O ŢARĂ ÎNTREAGĂ.
PROGRAMUL 3,
O LUME NEBUNĂ
DECISĂ SĂ SPUNĂ
CE VREI,
CE NU VREI
O OAZĂ DE VIAŢĂ
CU MUZICA-N FAŢĂ,
DAR ŞI CU IDEI
PROGRAMUL 3
CU CAI DE POVARĂ
CE-ALEARGĂ ŞI CARĂ
DAR ŞI CU PONEI.
CE VIAŢĂ, EHEI!!!

… Și, din nou, câteva cuvinte ale Cameliei Stănescu, cuvinte care ni se potriveau și nouă, ascultătorilor, atunci când ascultam Programul 3 – Tineret, dar și lor, tuturor realizatorilor:

„Părăsim prezentul gri şi ne tranferăm undeva în peisajul ideal al unei tinereţi arzătoare, acolo unde am trăit noi intens  INCOMPARABILA BUCURIE DE A FACE RADIO.

AUTOR   ZENAIDA ANAMARIA  LUCA

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării suresei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: ZENAIDA  ANAMARIA  LUCA… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

MIZERABILUL JOC AL MIZERIEI/ EL MISERABLE JUEGO CON LA MISERIA

Etiquetas

, , ,

TRUMP - Kim Jong-un 1

MIZERABILUL JOC AL MIZERIEI

Spectacolul absurd al întâlnirii de la Hanoi dintre Trump și Kim Jong-un poate nu a fost chiar atât de absurd, în schimb, a fost cumplit de crud: o dublă cacealma pe seama foametei de care suferă poporul nord-corean.

Când s-a suspendat abrupt dialogul de la Hanoi, părea să fie încă o „trumpadă”. Părea să fie, deoarece nici SUA nu făcuseră cunoscute încă fotografiile luate din satelit și care arată o reluare a lucrărilor în centrul Sohae, unde Coreea de Nord experimentează rachete cu rază lungă de acțiune și lansează sateliți spațiali, și nici ONU nu făcuse, încă, apel la comunitatea internațională pentru a obține 120 de milioane de $, cu care să rezolve, pentru moment, actuala foamete nord-coreană.

Căci, situația este, într-adevăr, gravă: conform datelor furnizate de Națiunile Unite, 43% din populația Coreei de Nord suferă de subnutriție, în timp ce 20 % din copiii mici pot rămâne cu tare incurabile, dacă nu sunt hrăniți, imediat, cu hrană suficientă.

În Coreea, această situație este neliniștitoare, atât din punct de vedere uman, cât și politic. După ce a suferit mult timp de foame, se părea că țara a ridicat puțin nivelul de trai. În parte, cu ajutorul Chinei și grație încercărilor americane de a realiza o apropiere de Coreea de Nord, dar, mai ales deoarece Kim Jong-un a promis, când a preluat puterea că „…niciodată coreenii de nord nu vor mai trebui să strângă cureaua…”. Însă, o vară catastrofală, cu canicule și mari inundații, a redus drastic producția națională de alimente.

Această reducere este gravă din două motive. Pe de o parte, deoarece, practic, puținele resurse financiare ale regimului se investesc, în totalitatea lor, în arme sofisticate – arme nucleare și rachete cu rază lungă de acțiune – deoarece dinastia Kim a pariat, întotdeauna, pe arme ca fiind cel mai bun articol pentru export. După prăbușirea stalinismului, opțiunea  pentru prestația militară directă s-a risipit și a fost înlocuită cu șantajul militar. Tot efortul financiar și tehnologic s-a investit în arsenalul super-modern, cu speranța că Occidentul va plăti pentru  demantelarea lui, sau, un lucru mai fezabil: va trece sub un control internațional.

COPII COREEA DE NORD

Însă, socoteala aceasta de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg, cu toate că de mai multe ori părea să se potrivească, și astfel, a lipsit țara de resursele de bază, cum sunt îngrășămintele și pesticidele moderne, mașinile agricole și semințele cu mare putere germinativă.

Kim Jong-un a fost la Hanoi în disperare de cauză, știind totuși că SUA nu erau dispuse să plătească prețul pe care el îl cerea pentru a reduce arsenalul. Trump, la rândul lui, s-a dus la Hanoi ca să blufeze. Știa că Kim Jong-un venea ca să ceară marea și sarea (nu avea încotro, dată fiind situația din țara sa), însă, credea că tocmai această situație extremă a economiei nord-coreene i-ar mai fi îmblânzit puțin pe târguitorii nord-coreeni.

Dar, atât lui Trump, cât și lui Kim, cacealmaua le-a ieșit pe dos. Iar, poporul nord-corean – subiect pasiv al cezarismului dinastiei Kim și al anticomunismului de la Washington – este prada unei foamete cumplite. Este foarte grav, deoarece este încă una dintr-o serie nesfârșită, iar ONU are slabe speranțe să poată aduna, cât mai curând, 120 de milioane de dolari pentru a opri foametea, care amenință să cauzeze rele și mai mari.

COREEA DE NORD 2

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

 EL MISERABLE JUEGO CON LA MISERIA

TRUMP - Kim Jong-un 2

El absurdo espectáculo de la conferencia de Hanói entre Trump y Kim Jong-un quizá no haya sido tan absurdo y, en cambio, infinitamente cruel : un  doble farol basado en la inanición del pueblo norcoreano.

Cuando se suspendió abruptamente el diálogo de Hanói aquello pareció una “trumpada” más. Y lo pareció porque ni los EE.UU habían divulgado aún las fotos de sus satélites-espía revelando la reanudación de las obras en el centro Sohae, donde Corea del Norte ensaya misiles de largo alcance y lanza satélites espaciales, ni la ONU había hecho aún un llamamiento a la comunidad internacional para conseguir 120 millones de $ con que paliar la actual hambruna norcoreana.

Y la situación es realmente grave: Según las Naciones Unidas, el 43% de la población de Corea del Norte está subalimentada y el 20 % de los niños pequeños corren el riesgo de quedarse con taras incurables si no reciben inmediatamente una alimentación suficiente.

COREEA DE NORD SECETĂ

En Corea esta situación es angustiosa, tanto humana como políticamente. Después de pasar muchas hambrunas, el país parecía haber elevado una pizca el nivel de vida. En parte, por la ayuda china y los intentos estadounidenses de aproximación, pero sobre todo porque Kim Jong-ul había prometido al tomar el poder que “…nunca más tendrán que apretarse el cinturón los coreanos del norte…”. Pero un verano catastrófico, con calores desmesurados y grandes inundaciones ha reducido drásticamente la producción nacional de alimentos.

Esta reducción es doblemente grave. Por un lado, porque prácticamente los pocos recursos financieros del régimen se invierten íntegramente en armamento sofisticado – nuclear y misiles de largo alcance – ya que la dinastía de los Kim apostó siempre por las armas como mejor artículo de exportación del país. Tras el hundimiento del estalinismo la opción de la prestación militar directa se esfumó y fue sustituida por el chantaje militar. Todo el esfuerzo financiero y tecnológico se ha invertido en el arsenal híper moderno con la esperanza de que Occidente pagaría para que se desmantelase o, lo más factible, fuera sometido a un control internacional.

Pero, hasta ahora, esta cuenta de la lechera no ha dado resultado, aunque pareció en más de una ocasión de que iba a ser así y, en cambio, ha privado al país de recursos tan esenciales y básicos como abonos y pesticidas modernos, maquinaria agrícola y semillas de alto rendimiento.

Kim Jong-un fue a Hanói a la desesperada, sabiendo que los EE.UU no estaban dispuestos a pagar el precio que pedía por una reducción del arsenal. Y Trump, por su parte, también fue a Hanói de farol. Sabía que Kim Jong-un iba a pedir el oro y el moro (no tenía más remedio dada la situación del país), pero creyendo que justamente esta situación extrema de la economía norcoreana ablandaría a los regateadores norcoreanos.

A Trump y a Kim, el farol les ha salido rana. Y al pueblo norcoreano – sujeto pasivo del cesarismo de los Kim y del anticomunismo de Washington – se le viene encima una hambruna de aquí te espero. Sumamente grave, porque es la enésima y la ONU tiene poca esperanza de reunir en un breve plazo los 120 millones de dólares imprescindibles para impedir que la hambruna cause males peores.

TRUMP - Kim Jong-un 3

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

diana-molineaux