Turcia va fi întotdeauna Stăpâna jocului – este concluzia nerostită a vizitei președintelui Erdogan în Grecia.

Vizita oficială pe care a făcut-o pe 7 și 8 decembrie președintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, în Grecia  a fost considerată istorică.

Și nu doar pentru că au trecut 65 de ani de când un președinte turc, Celal Bayar, a vizitat ultima oară Atena, în anul 1952.

A fost, într-adevăr, istorică pentru că Atena și Ankara au arătat că-și doresc, sincer, să-și relanseze relațiile amenințate mai tot timpul de provocările „nevinovate” ale Ankarei.

Dar, mai ales, istorică pentru că a fost o vizită cu dueluri: președintele turc și-a încrucișat spada, pe rând, cu omologul său Procopis Pavlopulos și cu premierul Alexis Tsipras.

Comentatorii politici au spus că așa ceva nu s-a mai văzut: cei trei bărbați politici s-au înfruntat cu eleganță, dar fără menajmente. Au abandonat frazele politicoase, diplomatice și protocolare și și-au împărtășit pe față… nemulțumirile !

Prima monomahie a avut-o președintele turc cu omologul său elen, care a decis să poarte discuțiile fără menajamente. A doua monomahie a avut-o cu premierul Tsipras care, vrând-nevrând, a trebuit să urmeze exemplul președintelui său.

De ce o vizită cu dueluri ?

Pentru că așa și-a dorit-o Recep Tayyip Erdogan: el „și-a început vizita” chiar în ajunul ei, cu un interview incendiar, acordat la Ankara, canalului grec de televiziune SKAI. Incendiar pentru că declara că, odată ajuns la Atena, va cere „actualizarea” … de la A la Z (!) a tratatului de pace de la Lausanne din 1923, un tratat semnat de 11 țări, printre care Japonia și România…

… cel mai important tratat pentru Grecia și Turcia, ca unul care le-a stabilit granițele, după destrămarea Imperiului Otoman, și care a permis un schimb important de populații ( foarte multe familii de turci au plecat în  Turcia, și, în schimb, numeroși greci au venit din Turcia în Grecia).

Președintele grec Procopis Pavlopulos, care l-a primit pe omologul său turc la Palatul Prezidențial, cel mai probabil revoltat de interview, a început convorbirile intrând direct în subiect spunând că „Tratatul de la Lausanne nu are nevoie nici de revizuire, nici de actualizare” ! Și astfel, aproape toate discuțiile vizitei s-au purtat, până la urmă, în jurul acestui Tratat, care a fost o surpriză mai mult decât neplăcută pentru partea greacă.

Presa din Grecia a numit întâlnirea celor doi președinți un skandenberg sau bras de fer  diplomatic.

Totuși, deși Tratatul de la Lausanne a aprins spiritele pe tot parcursul vizitei,  tot el a făcut ca cele două părți să-și exprime, pentru prima dată public, în fața camerelor, cu sinceritate, neprotocolar, nemulțumirile pe care le au una față de cealaltă.

Din păcate, această vizită a fost un răsunător eșec, întrucât pozițiile președintelui Turciei s-au dovedit inflexibile și atitudinea sa a fost provocatoare, cu un președinte Erdogan practicând cu voluptate ironia tragică. Și, probabil, ea a tensionat în loc să detensioneze relațiile turco-elene.

În ce privește discuțiile, urmate de o conferință comună de presă, pe care domnul Erdogan le-a avut cu premierul Tsipras, ele au fost tot un bras de fer . Iată care au fost temele lor principale și pozițiile celor doi:

1. Tratatul de la Lausanne.

Toate convorbirile de la Atena n-au fost, de fapt, altceva decât răspunsuri la declarațiile domnului Erdogan cu privire la necesitatea actualizării, aducerii la zi, a Tratatului de la Lausanne,

Astfel, premierul Tsipras i-a răspuns președintelui turc că „numai după ce Turcia va deveni membru al UE ar putea fi posibilă o „actualizare”, și nu a întregului Tratat, ci numai a câtorva teme și numai pe baza dreptului european. El a numit Tratatul „piatra de temelie a relațiilor celor două țări” și a afirmat că este nenegociabil ! La rândul său, președintele turc a declarat că dorește actualizarea lui nu pentru că „a pus ochii pe integritatea teritorială a vreunei țări sau unei țări vecine”, ci „pentru că există câteva probleme nerezolvate, rămase în suspensie”.

Şi totuşi preşedintele Erdogan a spus despre Lausanne, în interview-ul pe care l-a dat ziariştilor turci în avionul cu care se întorcea la Ankara, că a abordat această temă în interview-ul pentru SKAI din ajunul vizitei numai pentru că canalul grec de televiziune i-a adresat o întrebare despre Tratat.

„Cred că răspunsul pe care l-am dat în interview-ul meu pentru televiziunea grecească (SKAI-n.n.) înaintea vizitei, la întrebarea lor despre Lausanne, a provocat nelinişte. S-a creat împresia că Turcia râvnește la teritoriile Greciei. Dar eu nu am spus niciodată aşa ceva. Noi nu râvnim teritoriile nimănui. Eu doar am răspuns la întrebarea care mi s-a pus în legătură cu Lausanne și am spus că „dacă trebuie, se poate face şi o actualizare”. De altfel, Tratatul de la Lausanne nu este un Tratat între Turcia şi Grecia. Şi am şi explicat asta acolo (la Atena-n.n.). Lausanne este un Tratat detaliat care implică şi alte ţări… Eu cred că, dacă trebuie, poate foarte bine să fie schimbat. Asta cred eu. Dumneavoastră puteţi să nu fiţi de acord. Preşedintele grec este de părere că astfel de acorduri nu pot fi amendate. (…) Dar mi se pare că subiectul a devenit un fel de obsesie”.

2. Desele violări ale spațiului aerian și maritim grecesc.

Președintele Erdogan i-a răspuns premierului grec care s-a plâns de desele încălcări ale spațiilor aerian și maritim ale Greciei: „piloții noștri sunt tineri și entuziaști. Ofițerii îi tot avertizează și le tot spun să fie atenți… ” și și-a exprimat speranța că „de acum înainte nu vom mai asista la asemenea încălcări ale spațiului aerian”.

3. Chestiunea cipriotă.

Președintele Erdogan crede că problema cipriotă a rămas nesoluționată timp de 43 de ani (!) doar pentru că comunitatea greco-cipriotă a refuzat să aplice „planul Annan” ! Plan care a fost supus unui referendum în cele două comunități abia în 2004 !

Ciudat este că el a declarat că Turcia este dispusă să lucreze alături de Grecia pentru găsirea unei soluții și, doar la o zi după această declarație, le spunea ziariștilor turci, în avionul care-l ducea acasă, că „eleno-ciprioţii nu încetează să vadă Ciprul ca pe o insulă grecească” şi că acesta este „un vis care nu se va realiza niciodată”.

În schimb, Alexis Tsipras arăta că Grecia vede o rezolvare a problemei prin reunificarea insulei și formarea unei Republici Federale a Ciprului, fără garanți și fără armate străine. O republică în care eleno-ciprioții și turco-ciprioții să trăiască în siguranță. El a adăugat că această soluție trebuie să se bazeze pe cadrul creat de secretarul general al ONU (Kofi Annan).  și că speră că și Turcia va fi de acord, ca să poată începe convorbirile cât mai curând posibil.

4. Minoritatea musulmană din Grecia, dar minoritatea greacă din Turcia.

Acesta a fost adevăratul scop, nerostit însă, al deplasării domnului Erdogan în țara vecină ! El s-a aflat în cea de-a doua zi vizitei sale, la Komotini, în Tracia de Vest, unde există o numeroasă comunitate de turci și un consulat al Turciei…

… o comunitate pe care statul grec refuză s-o recunoască ca turcească, numind-o musulmană, pe considerentele că, în Grecia, nu există minorități naționale (cea aromână, în treacăt fie spus, este chiar foarte numeroasă) ci doar minorități religioase și că „în minoritatea musulmană din Tracia de Vest se regăsesc turci, pomaci (slavi islamizați-n.n.) și rromi”.

Domnul Erdogan a profitat de faptul că partenerii săi greci de discuții, simțindu-se provocați, au dat cărțile pe față și le-a dat și el. Concret, în convorbirea sa cu premierul Tsipras și la conferința de presă comună și-a enumerat toate reproșurile la adresa Greciei în legătură cu starea turcilor din Tracia. Și a spus că, în timp ce Turcia are grijă de cei 10.000 de greci de pe teritoriul ei, Grecia îi neglijează și îi discriminează pe cei 100.000 de turci din Tracia. Iată principalele sale plângeri:

a.Statul grec nu permite minorității musulmane să-și aleagă marele muftiu, ci desemnează el unul.

„Vedem că (în Grecia-n.n.) marele muftiu este un funcționar public numit, iar Tratatul de la Lausanne prevede că muftiul trebuie să fie ales. În Turcia, Patriarhul Ecumenic este ales de Sfântul Sinod și Sfântul Sinod trebuie să aibă un anumit număr de membri ca să poată alege Patriarhul Ecumenic. Când membrii Sfântului Sinod s-au împuținat i-am trimis un mesaj Patriarhului (Ecumenic-n.n.) și i-am spus Dați-mi numele unor mitropoliţi cărora să le dăm cetățenia turcă ca să poată deveni membri ai Sinodului. De la 7 câți mai erau, după propunerile făcute de Patriarhul Ecumenic Sfântul Sinod are acum 17 membri, încât va putea alege noul Patriarh. În Tratatul de la Lausanne exista prevederea ca atunci când se deplasează în străinătate Patriarhul Ecumenic trebuie să aibă aprobarea și învoirea eparhului Fanarului. Noi am desființat-o” !

„Este important să se aplice drepturile pe care le prevede Tratatul de la Lausanne pentru minorităţi. Dar, vedem că alegerea muftiului, deşi se discută de ani buni, rămâne încă o problemă nerezolvată. (…) Ce să mai spun despre moscheea din Atena ? (…) Nici nu seamănă a moschee ! Nici minarete nu are. În cultura noastră, moschee fără minarete e ceva de neconceput … aşa cum de neconceput ar fi o biserică fără clopote”.

b.Tracia Occidentală este mult mai săracă decât restul Greciei.

Președintele turc a  afirmat că există o prăpastie între veniturile Traciei Occidentale, de 2.500 de euro pe cap de locuitor, și veniturile înregistrate în restul Greciei, de 15.000 de euro pe cap de locuitor.

Iar premierul elen a răspuns că Sfânta Sofia – simbolul Ortodoxiei – este pe cale să devină din nou moschee, de vreme ce acolo se ține rugăciunea de vineri a musulmanilor, asta în timp ce geamiile din toată Grecia sunt restaurate.

Cât despre vizita sa în Komotini, Tracia, președintele Erdogan s-a aflat la moscheea Kirmahalle pentru rugăciunea de vineri, și la liceul cu gimnaziu Celal Bayar unde a avut loc chiar un mic incident diplomatic.

Domnul Erdogn s-a adresat, neoficial, mulțimii care l-a întâmpinat la Celal Bayar cu cuvintele: „Sunteți cetățeni ai Greciei și trebuie să lucrați pentru binele ei” și „Grecia datorează multe Turciei precum și Turcia datorează multe Greciei” și că Turcia este o țară democrată și laică…

        … aceasta după ce secretarul de stat în Ministerul elen de Externe Iannis Amanatidis a refuzat, la început, să-i dea președintelui turc microfonul pentru a vorbi mulțimii adunate în curtea școlii, spunându-i că în protocolul stabilit cu mult înainte nu era prevăzut niciun discurs la liceu.

Și pentru că tot a primit un microfon, domnul Erdogan a spus mulțimii de … minoritari musulmani (sintagmă care apare în toată presa greacă): „Grecia este vecinul nostru și Turcia este vecinul Greciei. Între Turcia și Grecia există 150 de probleme” (!) adăugând: „voi, concetățenii mei (!), sunteți o punte între Turcia și Grecia, așa vă vedem”.

Se pare că nu așa văd lucrurile grecii din cartierul turcesc din Komotini care au însemnat casele vecinilor lor musulmani cu cruci și care au răspândit în ajunul vizitei la Komotini fluturași pe care scria: Gândește-te bine. Erdogan pleacă, tu însă vei fi și mâine aici/Σκέψου ξανά. Ο Ερντογάν θα φύγει, εσύ όμως θα είσαι και αύριο εδώ.

În ciuda atmosferei tensionate în care au avut loc convorbirile, n-au lipsit declaraţiile de bune intenţii. De pildă, Grecia i-a propus Turciei să deschidă un nou capitol în relaţiile bilaterale, un capitol – a subliniat domnul Tsipras – „care nu trebuie să se întemeieze pe provocări… ci pe un efort constant de a construi punţi”…

… pentru că … „dacă nu veţi accepta, vor avea de suferit popoarele noastre, regiunea noastră şi desigur, relaţiile dintre Grecia şi Turcia, dar şi cele dintre UE şi Turcia”.

„Vă chem să deschidem un nou capitol în relaţiile noastre, un capitol care să se bazeze nu pe suspiciune reciprocă şi pe provocările care sunt atât de uşor de făcut, ci pe zidirea unor punţi așezate pe temelii solide, pe respectul reciproc şi pe solidaritate” – a spus Alexis Tsipras.

La rândul său preşedintele Procopis Pavlopulos l-a asigurat pe omologul său turc că „lucrurile care ne unesc sunt mai multe decât cele care ne despart”.

Iar răspunsul președintelui turc a fost: „scopul vizitei mele este o construire diferită a viitorului prin unitate, cooperare şi solidaritate”.

Ar fi bine să fie așa, spun analiștii, dar cam greu de crezut, având în vedere că, pe tot parcursul vizitei, el n-a făcut altceva decât să provoace la tot pasul, neferindu-se să arate că Turcia va fi întotdeauna stăpâna jocului.

AUTOR ȘI TRADUCĂTOR   ZENAIDA ANAMARIA  LUCA

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării suresei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: ZENAIDA  ANAMARIA  LUCA… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.