Diana Negre  s-a născut la București.

Vorbește multe limbi, ca și cum ar fi limbile ei materne: catalană, spaniolă, franceză…română…(printre altele)…și, desigur, engleza, deoarece, ca jurnalistă, s-a consacrat în  Statele Unite ale Americii, unde locuiește de mulți ani.

Este foarte bine cunoscută și în Cuba : vocea ei foarte familiară în insulă  grație emisiunilor pe care le transmite postul de radio JOSE MARTI. (Echivalentul a ceea ce a fost Radio Europa Liberă).

Obișnuiește să vină în România pentru a ține conferințe pe teme de politică americană  și pentru a preda lecții de jurnalism.

Este un mare privilegiu să beneficiem de colaborarea Dianei Negre!

Prima contribuție pe care  ne-a trimis-o din Washington pentru acest site se referă la dreptatea  care i se face, în sfârșit, Bizonului, adică ZIMBRULUI. În America este mai cunoscut cu denumirea improprie de Buffalo.

Noi românii suntem sensibili la acest subiect deoarece ZIMBRUL figurează, dintotdeauna, pe stema provinciei românești a Moldovei.

ZIMBRUL  este pentru noi un simbol al Patriei.

Mea culpa a lui Buffalo Bill

A trecut mai mult de un secol de când vânătorii și cowboy-i obișnuiau să extermine bizonul american, masivul și rezistentul animal care domina întinsele preerii americane și era sursa de proteine de peste an pentru populațiile indigene.

După o adevărată campanie de exterminare, iată că guvernul american a hotărât să se întoarcă la obârșiile lui și să-i ofere un loc de cinste : președintele Obama a semnat, la începutul lunii mai a acestui an, o declarație prin care „bufalul» a dobândit statutul de „mamifer național.»

Este ca o recunoaștere a culpei în fața populațiilor native și a ecologiștilor americani, care contrastează considerabil cu atitudinile de acum mai bine de o sută de ani… În ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, mare faimă a dobândit „Buffalo Bill», un om despre care se spunea că, printre alte isprăvi, ar fi omorât vreo 4.000 din aceste animale masive, în decurs de numai doi ani.

William Frederick Cody sau Buffalo Bill

În vremurile acelea, nimeni nu avea preocupări ecologiste. În plus, existau destui comandanți americani care ordonau trupelor lor să omoare cât mai mulți bivoli, nu pentru hrana lor proprie, ci pentru a distruge o importantă sursă de hrană a triburilor indigene.

De fapt, ceea ce primii coloni americani numeau bivol, „buffalo», denumire improprie care există și astăzi în America, este, în realitate, un bizon, UN ZIMBRU; supraviețuiesc trei specii : una, în Europa, și două, în America. Buffalo (bivolul sălbatic) este o denumire care se potrivește mai degrabă altui animal din aceeași familie de bovine. „Bivolii de apă» asiatici sau africani, de pildă, au mari coarne curbate, și nu au putut fi domesticiți niciodată.

Când a început cucerirea europeană a continentului, milioane de bizoni își aveau habitat-ul în ceea ce astăzi sunt SUA și Canada. Turmele se auzeau din depărtare, înainte de a fi văzute : numărul lor era imens, se deplasau cu o viteză de aproape 50 de km pe oră, cu greutatea lor enormă tropăiau de făceau să se cutremure pământul, înainte de a putea fi zărite.

Buffalo sau bizonul american

Exterminarea sistematică a redus numărul lor, care ar fi fost în jur de 30 de milioane – unii vorbesc de 200 de milioane-, astfel încât, la începutul secolului trecut, ar fi rămas doar câteva sute. Dar, eforturile unor organizații ecologiste și ale președintelui Theodor Roosevelt, un mare iubitor al naturii, printr-un proces de recuperare, au reușit să obțină rezultate evidente : numai în rezervația naturală de la Yellowstone, există, astăzi, aproximativ 30.000 de bizoni americani, iar, în întreaga țară, ar fi mai mult de o jumătate de milion.

Dar, noua generație de bizoni diferă mult de temuții ei strămoși : majoritatea trăiesc în turme, carnea, ca aliment, și pielea lor foarte rezistentă– se fac articole din piele de bizon – sunt apreciate, și sunt bănuieli că, în urma încercărilor repetate de a-i încrucișa cu exemplare vacune europene, s-ar fi produs unele schimbări genetice și, astfel, ar fi devenit mai blânzi. Dar, chiar și așa, la Yellowstone, paznicii îi avertizează pe vizitatori să păstreze o distanță de cel puțin 25 de metri, deoarece au fost foarte multe cazuri în care, acești bizoni i-au atacat și rănit pe vizitatori.

Custer State Park, Black Hills, South Dakota

Yellowstone National Park

Bizonul american a suferit și și-a îmbunătățit condiția, și el, prin impactul economic pe care îl presupunea : primii coloni, văzând imensitatea posibilelor turme, au încercat să-i domesticească datorită cărnii lor, dar, după multe încercări au văzut că nu-i pot stăpâni și nici mânca, deoarece carnea lor era tare și ațoasă, cu excepția limbii, care putea fi mâncată. Din pielea lor făceau articole din piele, astfel încât vânătoarea de bizoni era, totuși, interesantă.

S-au făcut numeroase încercări de a-i încrucișa cu bovine europene, deoarece a aduce bovine tot timpul din Europa era dificil. În plus, le mureau turmele pe capete din cauza marilor diferențe de climă, în Europa clima fiind ceva mai blândă.

Nu se născuseră, încă, nici omul de știință Einstein, nici frumoasa și faimoasa balerină Isadora Duncan. Se spune că frumoasa Duncan i-a scris lui Einstein pentru a-i sugera să facă un copil cu ea, care, astfel, ar fi avut inteligența tatălui și frumusețea mamei. Iar, Einstein s i-a răspuns că exista riscul să fie invers: copilul să aibă frumusețea tatălui și inteligența mamei.

Ceva asemănător li s-a întâmplat crescătorilor de vite, care au obținut ceea ce s-a numit „cattlelo» (cattle și buffalo), un animal care, în loc de carne fragedă ca de vacă și rezistentă la condițiile de climă ca cea a bizonului, avea carnea bizonului și rezistența vacii.

Între timp, bizonii americani au devenit atracție turistică, nu numai în rezervații, dar și în ferme private. Proprietarii lor îi scot la vedere pentru a atrage cumpărători de legume și fructe proaspete. De asemenea, se bucură de mare atenție deoarece carnea lor curată este foarte sănătoasă…cu condiția să fie tocată, căci altfel, – exceptând hamburgher-ii de buffalo sau macaroanele a la bolognese – nu poate fi mâncată, nu se poate mesteca, iar, varianta crudă este atât de îmbibată de sânge încât puțină lume s-ar încumeta să încerce un biftec tartar de bizon sau un biftec în sânge.

Centrele dietetice dau asigurări că bizonii digeră mult mai bine iarba, decât bovinele europene, dând, astfel, o carne cu mai puțin colesterol, fără grăsime, adică numai proteine. Acest nou curent dietetic nu pare a fi o amenințare pentru existența noilor generații de bizoni : în fiecare an, sunt sacrificați aproximativ 100.000 buffalos pentru a sfârși în farfuriile gurmanzilor, adică cât numărul vacilor care se sacrifică în abatoarele americane numai într-o singură zi.

***

Zimbrul carpatin, România

Zimbri în Rezervația Hațeg, România

Zimbri în rezervația Vânători, Neamț

Sigiliul domnesc al lui Alexandru cel Bun, domnul Moldovei între anii 1400 – 1432

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.