PĂGUBOSUL RĂZBOI ÎMPOTRIVA TERORISMULUI

De la atentatele împotriva turnurilor gemene din New York (11 septembrie 2001), SUA au montat un aparat antiterorist gigant. Este un dispozitiv cumplit de mare; în costuri, în oamenii angajați și în rentabilitatea pe care o are.

Nu că ar fi ineficient, din contră. Însă resursele alocate prevenirii atentatelor și conspirațiilor teroriste sunt mai scumpe decât pagubele materiale pe care le evită. Că este așa o dovedește faptul că cei care răspund de strategia securității pe termen lung – așa numita temă „4 + 1” – au mutat lupta împotriva terorismului. de pe locul întâi. pe locul al cincilea. Acum grijile Washingtonului sunt, mai ales, China, Rusia, Coreea de Nord și Iranul, în această ordine.

Pe de altă parte, dacă succesele tactice ale dispozitivului antiterorist american au fost spectaculoase, din punct de vedere strategic panorama este foarte diferită: numărul organizațiilor și al grupurilor radicale anti-americane din lume este acum mai mare ca oricând. În asemenea condiții, nu se poate vorbi de victorie.

De victorii și nu de victorie, s-ar putea vorbi. Însă, prețul este exorbitant: din 2002 până în 2017 SUA au cheltuit 2,8 bilioane de $ în lupta împotriva terorismului din interior și din toată lumea, direct sau indirect, subvenționând și formând forțe locale în lupta lor împotriva radicalilor din țările respective. Și atâtea succese sfârșesc prin a deveni o armă care se întoarce împotriva organizației americane. De pildă, inventarierea teroriștilor, a orgaizațiilor lor, a persoanelor și entităților suspecte a crescut de 20 de ori din 2001 încoace. Este vorba de un asemenea volum, încât însăși eficiența riscă să piară înecată în marea de date.

Toate acestea sunt lucruri cunoscute și necesită un răspuns urgent. Administrația Biden mai are de luat încă o decizie. Totul arată – exceptând marile atentate-surpriză – spre o reîntoarecere la o formulă mai veche: să se investească mai degrabă în pregătirea diferitelor forțe naționale în lupta lor împotriva respectivilor lor teroriști. Se va subvenționa din nou – dar nu prea generos – aceată luptă și se va oferi asistență tehnică. În felul acesta, se vor economisi bani publici și se vor evita riscuri pentru soldații americani.

Dar așa s-a procedat înainte de 11 IX 2001 și, totuși, nu s-a putut opri nici crearea organizației Alqaeda și nici atentatul asupra turnurilor gemene din New York. Mai eficient și mult mai convenabil ar fi să se conceapă o politică externă care să nu incite jumătate din lume la ură împortiva SUA. Însă Biden și echipa sa nu par să meargă pe acest drum. Și este clar că, până acum, nu a făcut-o niciun președinte al Statelor Unite ale Americii.

Autorul articolului: Valentin Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

LA RUINOSA GUERRA CONTRA EL TERRORISMO
Desde los atentados contra las torres gemelas de Nueva York (11 de septiembre del 2001), los EE.UU. han montado un gigantesco aparato antiterrorista. Es un dispositivo desmedido; en costes, gente enrolada, y en su rentabilidad.
Y no es que sea ineficaz, todo lo contrario. Lo que pasa es que los recursos destinados a prevenir atentados y conjuras terroristas son más caros que los daños materiales que evita. Tanto es así que los máximos responsables de la estrategia de seguridad a largo plazo – el temario llamado “4 + 1” – han relegado la lucha contra el terrorismo del primer puesto al quinto. Ahora las cuitas de Washington son en primer lugar China, Rusia, Corea del Norte e Irán, por este orden.

Por otro lado, si los éxitos tácticos del dispositivo antiterrorista estadounidense han sido espectaculares, estratégicamente el panorama es bien diferente: el número de organizaciones y grupos radicales anti estadounidense en el mundo es hoy mayor que nunca. En estas condiciones cuesta mucho hablar de victoria.

De victorias y no de victoria, sí que se puede hablar. Pero a un precio exorbitante : de 2002 a 2017 los EE.UU desembolsaron 2,8 billones de $ en luchar contra el terrorismo en casa y en el mundo, sea directa o indirectamente, financiando y asesorando las fuerzas locales en su lucha contra los radicales del país. Y tantos éxitos acaban por ser un arma que se vuelve contra la organización estadounidense. Por ejemplo, el registro de terroristas, sus organizaciones y gente y entidades sospechosas se ha multiplicado por 20 desde el 2001.El volumen es tal que la misma eficiencia corre peligro de morir ahogada en el alud de datos.

Todo esto es sabido y exige una respuesta urgente. La Administración Biden tiene que tomar aún una decisión. Y todo apunta – salvo grandes atentados sorpresa – a que volverán a una vieja fórmula : invertir mayormente en la ayuda a las diversas fuerzas nacionales en sus luchas contra sus respectivos terroristas. Se volverá a financiar – sin grandes generosidades – esta lucha y se prestará asistencia técnica. Así se ahorra dinero al erario y riesgos a los soldados norteamericanos.

Es lo mismo que se venía haciendo antes del 11 IX 2001 y no pudo impedir ni la creación de Alqaeda ni el atentado contra las torre gemelas de Nueva York. Más eficaz y mucho más económico sería concebir una política exterior que no incite a medio mundo al odio anti estadounidense. Pero Biden y su equipo no parecen ir por ese camino. Claro que hasta ahora no lo ha hecho tampoco ningún presidente de los Estados Unidos de América.

Valentin Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentín Popescu.