TABARNIA – IMAGINEA DIN OGLINDĂ

06 martes Feb 2018

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

Etiquetas

Catalonia, independentiști, secesiune, Spania, Tabarnia

Mișcarea secesionistă din Catalonia „și-a găsit nașul”.

O parte a Cataloniei se proclamă a fi TABARNIA, nume format prin unirea primelor silabe ale orașelor Tarragona și Barcelona. Ta+bar+nia!

Năzuința Tabarniei este să se desprindă de secesionista Catalonie.

„CUI PE CUI SCOATE!”

Motivele pentru care Tabarnia vrea să divorțeze de Catalonia sunt exact aceleași pe care le invocă republicana Catalonie în divorțul său față de restul Spaniei, față de Regatul Spaniei.

Tabarnia este zona cea mai dezvoltată a Cataloniei și s-a săturat să tot ducă în spate zonele rurale catalane.

„Vom merge tot atât de departe pe cât vor merge independentiștii, iar dacă va exista încă o Declarație Unilaterală de Independență, vom acționa astfel încât Tabarnia să devină într-adevăr o realitate” – asigură purtătorii de cuvânt ai mișcării tabarneze Joan López, Jaume Vives și Miguel Martínez. „Vrem să creăm o oglindă în care mișcarea independentistă să vadă cât de absurde sunt argumentele ei, spre deosebire de cele ale noastre. Vom acționa cu umor și respect față de orice idee”.

TABARNIA 3

EXILUL

Dacă fostul președinte al guvernului catalan, Carles Puigdemont, s-a refugiat la Bruxelles, viitorul președinte al Tabarniei, dramaturgul Albert Boadella s-a exilat… la Madrid, tocmai pentru a „internaționaliza conflictul”.

TABARNIA GUVERN Viitorul președinte al Tabarniei, Albert Boadella. În stânga, aproape de inimă, steagul Tabarniei.

ZIAR PROPRIU

Mișcarea mediatică tabarneză are propriul ei organ de presă… un ziar digital în catalană, spaniolă și engleză. Cu ironie, umor și ingeniozitate ziarul se străduiește să ridiculizeze pretențiile și argumentele naționalismului secesionist catalan.

TABARNIA ZIAR 1

REACȚIA INDEPENDENTIȘTILOR

Naționaliștii secesioniști catalani au rămas blocați, nu au reacționat deloc în fața mișcării tabarneze. Ar fi și foarte greu, deoarece orice gest sau idee independentistă s-ar reflecta automat ca o caricatură în această oglindă virtuală care este Tabarnia.

VIRUSUL SECESIONIST

La marea problemă pe care a declanșat-o Brexit-ul s-a adăugat mișcarea suveranistă catalană, un virus care se poate propaga relativ ușor prin multe țări ale Europei.

Guvernul de la Madrid, condus de Mariano Rajoy, s-a străduit să izoleze și să „carantinizeze” secesionismul catalan.

Iată că acestui virus dezintegrator i se opune, acum, un antivirus ingenios și regenerator bazat pe ironie, caricatură și satiră.

Este un soft latin care ar putea fi achiziționat și de britanici. Umorul latin și cel englezesc seamănă uneori !

TABARNIA 4

TABARNIA 5

TABARNIA 6 Hărți ale viitoarei provincii Tabarnia

AUTOR: ARIADNA

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

DECLINUL ALBINELOR

02 viernes Feb 2018

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ 2 comentarios

Etiquetas

agricultură bio, albină, Apis mellifera carpatica, Vespa velutina nigrithorax, viespe

ALBINĂ 1

De ce, an de an, albinele sunt tot mai puține ?

Declinul sever al albinelor în Europa și America de Nord a început să fie vizibil spre sfârșitul anilor 90.

Stupii mor mai ales iarna.

ALBINE 2

CAUZE

Chimicalele folosite în agricultura industrializată, adică îngrășămintele chimice, pesticidele și ierbicidele otrăvesc nectarul și polenul pe care îl culeg albinele. În mod deosebit, substanțele care aparțin grupului chimic al „neonicotinoidelor” afectează sistemul nervos central al albinelor, ucigând, anual, aproximativ un sfert din coloniile de „apis mellifera” europene și americane.

Schimbările climatice: creșterea temperaturilor, modificările în regimul precipitațiilor, fenomenele meteorologice extreme stresează considerabil viața albinelor și a altor polenizatori, atât individual, cât și la nivelul coloniilor.

Bolile și paraziții se înmulțesc foarte ușor în condițiile în care starea de sănătate a albinelor este slăbită de factorii nutriționali și de mediu menționați mai sus.

La toate acestea se adaugă, deocamdată doar în vestul Europei, o serioasă amenințare care vine din partea unei specii invadatoare: viespea asiatică (Vespa velutina nigrithorax). Și-a făcut spariția în Franța, în anul 2004, iar, în Spania, în 2010.

Face ravagii, deoarece o astfel de viespe ucide – fiecare – între 25 și 50 de albine zilnic, pentru a-și alimenta larvele cu corpul albinelor ucise.

Se înmulțește rapid: un singur cuib de Vespa velutina nigrithorax produce, anual, 500 de regine fondatoare de noi colonii.

ALBINE Apis mellifera carpatica. În centru, Regina stupului depune ouă în alveole

CONSECINȚE

Luând în considerare doar rolul polenizator al albinelor, consecințele sunt devastatoare atât pentru ecosisteme, cât și pentru agricultura și economia mondială.

Se pune în seama lui Einstein afirmația că „dacă ar dispărea albinele, omul ar mai supraviețui doar patru ani”.

Cert este că 75% din culturile agricole dau rod grație polenizării pe care o efectuază albinele.

crizantema cu albina

CE AR TREBUI SĂ FACEM

Mai întâi, să interzicem toate produsele toxice folosite în agricultură. Sunt toxice pentru pământ, pentru plante, pentru insecte și, desigur, pentru om.

De asemenea, să elaborăm planuri complete de acțiune pentru a salva albinele.

Soluția cea mai sănătoasă și definitiv învingătoare este agricultura ecologică, fără chimicale, care respectă pământul, apa, clima și toată viața de pe planeta noastră.

Aceste schimbări se află la îndemâna oamenilor politici: promovarea agriculturii ecologice este singura cale pentru a salva viața, clima și sănătatea planetei noastre. Nu este nevoie decât de o legislație potrivită acestui scop, pe cât de nobil, pe atât de firesc.

Se află și la îndemâna fiecăruia dintre noi: să cumpărăm și să consumăm numai produse organice, obținute de agricultura ecologică locală, de agricultura noastră.

Dacă sunt aduse de la distanțe mari, oricât de organice ar fi, produsele acelea au poluat prea mult Planeta prin combustibilul care s-a ars pentru transportul lor. Ignorând produsele aduse de la distanțe mai mari decât 800 de kilometri, vom descuraja importul lor pe viitor.

VIESPE 1

VIESPE 2 Vespa velutina nigrithorax

AUTOR: ARIADNA

ROMÂNIA: CANIBALISM POLITIC/RUMANIA: CANIBALISMO POLÍTICO

01 jueves Feb 2018

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

canibalism, comunism, Liviu Dragnea, post-comunism, PSD, România, Rovana Plumb, Sevil Shhaideh

DRAGNEA 2 Liviu Dragnea, președintele PSD

ROMÂNIA: CANIBALISM POLITIC

Se pare că România a atins nivelul „mai mult nu se mai poate” al canibalismului politic, atunci când partidul majoritar – PSD – și-a doborât, în decursul a numai unui an, doi prim-ministri din propriile sale rânduri.

De fapt, este mai mult decât canibalism, este corupție politică. Sau și mai exact, este vorba despre un „conducător” postcomunist. Din orice punct s-ar privi, istoria acestei ciudățenii parlamentare românești are mereu unul și același protagonist: Liviu Dragnea, președintele PSD, și deputat împiedicat temporar să ocupe vreo funcție publică, deoarece a falsificat alegeri.

Partidul Social Democrat (PSD) este patria politică a vechii „nomenclaturi” a ierarhiei comuniste românești și e condus cu mână de fier de Dragnea, cândva baron într-o provincie din sudul țării. Acolo, Dragnea a montat – după cum denunță autoritățile anti-corupție – o rețea condusă de oameni de paie pentru îmbogățirea sa personală, pe baza unor contracte statale subvenționate cu bani comunitari, acordate pe sprânceană, și chiar cu vânzări de bunuri ale statului (o insulă pe Dunăre !), mult sub prețul real, uneia dintre amintitele întreprinderi.

DRAGNEA 3

Liviu Dragnea

Când PSD a câștigat cu o confortabilă majoritate alegerile legislative din 2016, Dragnea nu a putut să fie prim ministru, deoarece tribunalele tocmai îi interziseseră să mai ocupe o funcție publică, din cauza participării sale la o fraudă electorală. Așa că, în cel mai pur stil satrapic, Dragnea a preluat frâiele politice ale țării prin intermediul unor oameni de paie: primul ministru și ceilalți miniștri. Dar, presiunile dinspre Bruxelles pentru a cerceta felul în care au fost folosite subvențiile comunitare în România i-au determinat pe șefii guvernelor să lase cale liberă investigațiilor care puneau în pericol averea și, eventual, chiar libertatea lui Dragnea.

Reacția acestuia a fost contondentă în ambele cazuri: PSD și-a dat jos proprii săi prim miniștri. Iar, săptămâna trecută s-a format cel de al treilea cabinet PSD, în alianță cu ALDE.

Rovana Plumb, vicepreședintă a PSD … a fost titulară a portofoliului Fondurilor Comunitare, în cabinetul anterior condus de Mihai Tudose.

Rovana Plumb împreună cu Sevil Shhaide, care a ocupat funcția de vice prim ministru, au fost destituite de Mihai Tudose, deoarece autoritatea anti-corupție le investiga pentru abuz de putere. Această decizie a șefului guvernului era mult mai mult decât un simplu „mea culpa” de onestitate a echipei sale: însemna cale liberă pentru cercetarea care-l punea în pericol pe însuși Liviu Dragnea, principalul beneficiar al presupuselor abuzuri administrative ale lui Plumb și Shhaideh.

PLUMB SHHAIDEH Rovana Plumb și Sevil Shhaideh

Autorul articolului: Valentin Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

Liviu Dragnea

RUMANIA: CANIBALISMO POLÍTICO

Rumania parece haber alcanzado el “no va más” del canibalismo político al haber derrocado el partido mayoritario – PSD – en un año a dos jefes de Gobierno de ese mismo partido.

En realidad, más que de canibalismo se trata de corrupción política. O, para ser más exacto, de caudillismo postcomunista. Porque, se enfoque como se enfoque, la historia de esa singularidad parlamentaria rumana tiene siempre un mismo protagonista: Liviu Dragnea, presidente del PSD, y diputado inhabilitado temporalmente para ejercer cualquier cargo público por falsificación electoral.

El PSD (Partido Socialdemócrata) es la patria política de la antigua “nomenclatura” de la jerarquía comunista rumana y está dirigido con mano de hierro por Dragnea, otrora cacique de una provincia meridional del país. Allá, Dragnea montó – según denuncian las autoridades anticorrupción – una red de empresas dirigidas por testaferros para su enriquecimiento personal a base de contratas estatales subvencionadas con dinero comunitario y otorgadas a dedo por la Administración rumana, e incluso con ventas de bienes estatales (¡ una isla en el Danubio !) muy por debajo del precio real a una de las mentadas empresas.

Cuándo el PSD ganó con holgada mayoría las legislativas del 2016, Dragnea no pudo asumir la jefatura del Gabinete porque acababa de ser inhabilitado por los tribunales a causa de su participación en un fraude electoral. Así que en el más puro estilo satrapico, Dragnea asumió las riendas políticas del país por medio de hombres de paja : el jefe del Gobierno y los demás ministros. Pero las presiones de Bruselas para investigar acerca del uso de sus subvenciones a Rumania determinó que los jefes de Gobierno dejaran abiertas a la investigación operaciones que ponían en peligro la riqueza y, eventualmente, hasta la libertad de Dragnea.

La reacción de este fue contundente en ambos casos : el PSD derrocó a sus propios primeros ministros. Y la pasada semana se formó el tercer Gabinete del PSD, aliado a dos partidos menores, bajo la presidencia de Rovana Plumb … que justamente había sido titular de la cartera de Subvenciones Comunitarias en el Gabinete anterior, presidido por Mihai Tudose.

R PLUMB 1 Rovana Plumb

Plumb y la, a la sazón, vicepresidente del Gobierno, Sevil Shhaideh, fueron destituidas de sus cargos por Tudose porque la máxima autoridad anticorrupción las estaba investigando por abuso de poder. La decisión de ese jefe de Gobierno implicaba mucho más que un “mea culpa” de honradez de su equipo : la vía libre dada así a la investigación ponía en peligro al propio Liviu Dragnea, principal beneficiario de las presuntas tropelías administrativas de Plumb y Shhaideh.

S SHHAIDEH Sevil Shhaideh

Valentí Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com y Valentí Popescu.

VALENTIN POPESCU

RADONUL – AMENINȚAREA TĂCUTĂ

31 miércoles Ene 2018

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

directivă europeană, gaz, radioactiv, radiu, radon, uraniu

Radonul – un gaz care se strecoară în locuințe

GAZ RADIOACTIV

Radonul este un gaz radioactiv: uraniul se dezintegrează devenind radiu, care, la rândul lui, se dezintegrază devenind radon. Emană radon mai ales solurile granitice și calcaroase.

După tutun, radonul este a doua cauză care provoacă cancerul pulmonar. In special, la ne-fumători.

DIRECTIVA EUROPEANĂ

În Spania, de pildă, de la 1 februarie, întră în vigoare directiva europeană prin care controlul locuințelor din zonele cu emanații de radon devine obligatoriu.

Populația trebuie să fie informată astfel încât să conștientizeze riscul zilnic pe care îl prezintă acest gaz cancerigen care se acumulează în locuințe, mai ales în pivnițe și subsoluri.

Directiva urmează să fie inclusă în Codul Tehnic al Construcțiilor: edificiile trebuie să fie izolate și etanșeizate pentru a preveni în viitor expunerea la radon.

PÂNĂ ATUNCI

Directiva europeană a fost adoptată în anul 2013 și prevede „eliminarea radonului din locuințe”. Dacă concentrația de radon pe metru cub e mai mare de trei sute de becquereli, anual, se consideră că este o amenințare pentru sănătate.

Prima măsură o reprezintă aerisirea zilnică a încăperilor, cel puțin zece minute: a caselor „pe pământ”, a apartamentelor de la parter, a pivnițelor și subsolurilor din zonele de risc. Ventilația încăperilor înlătură acumularea de radon.

O măsură mai amplă, mai sigură și mai costisitoare este izolarea și etanșeizarea solului locuințelor, astfel încât să nu se mai producă acumulări de radon cu concentrații periculoase pentru sănătatea umană.

ÎN ROMÂNIA

În țara noastră, specialiștii de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca au realizat harta primelor 18 județe din România, care însumează aproximativ 5000 de măsurători efectuate în interiorul caselor.

Această hartă va fi încărcată pe Atlasul European al emanațiilor de radon.

FEREASTRA

AUTOR: ARIADNA

PEȘTERILE DIN YUCATAN – UN TUNEL AL TIMPULUI

29 lunes Ene 2018

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

Bil Phillips, Guillermo de Anda, Marele Acuifer Maya, Mexic, peșteră, Quintana Roo, Robert Schmittner, Yucatan

O lume mirifică: peșterile inundate din Quintana Roo

Este cel mai mare sit arheologic inundat din lume, însumează 347 de kilometri şi păstrează dovezi despre primii locuitori ai Americii și despre cultura Maya… – anunța, la începutul acestui an (miercuri, 10 ianuarie), Guillermo de Anda, cercetător la Institutul Național de Antropologie și Istorie și director al proiectului Marele Acuifer Maya (Gran Acuífero Maya), descoperirea făcută de un grup de explorare a peșterilor inundate din Quintana Roo, Yucatan, Mexic.

YUKATAN 6

YUKATAN 4

YUKATAN CENOT 2

Ce au descoperit exploratorii ?

Exploratorii cercetau de ani buni, cu mijloace moderne, peșterile inundate din Quintana Roo, dar, evenimentul pe care îl anunță, acum, este descoperirea unei legături directe între două sisteme mari de peșteri care păreau a fi separate. Prin unificarea lor, devin cel mai mare sistem din lume cu cei 347 de kilometri de peșteri și galerii inundate cu apă dulce. Și cum este obiceiul, numele sistemului mai mare se va extinde și asupra sistemului mai mic, astfel încât, acum, Sac Actun cuprinde și peșterile din Dos Ojos din Tulum, din provincia Quintana Roo.

YUKATAN 12

CENOT 4

YUKATAN 11

YUKATAN 10

Aceste sute de kilometri de peșteri și galerii – adevărate tuneluri ale timpului – sunt o poartă de intrare în istoria străveche și recentă a provinciei Quintana Roo din peninsula Yucatan.

Peşterile Sac Actun reprezintă cel mai important sit arheologic inundat din lume care are peste o sută de contexte arheologice şi oferă informaţii despre primii locuitori ai Americii, despre fauna dispărută și, desigur, despre cultura Maya – spune Guillermo de Anda.

În etapa următoare, proiectul va cuprinde un studiu amplu al biodiversității care depinde de acest imens acuifer de apă cristalină. Exploratorii vor continua să facă hărți și să inventarieze contextele arheologice inundate. Și desigur, se vor lua măsurile necesare pentru protejarea și conservarea lor.

CENOT 7

YUKATAN CENOT

Bil Phillips, pionierul studierii acuiferului Maya

Robert Schmittner este șeful echipei de scafandri angajaţi în proiectul Gran Acuífero Maya (GAM). Proiectul a demarat în martie 2017, dar Schmittner scotocește de 14 ani prin galeriile pline cu apă ale labirintului din Quintana Roo, pentru a găsi legături între sistemele de peșteri.

Este un entuziast convins că va descoperi conexiunile care leagă toate sistemele de peșteri existente în peninsula mexicană Yucatan, deoarece fenomenul carstic nu poate fi decât unitar – consideră el – și va însuma peste o mie de kilometri de peșteri și galerii. Concret, în partea de nord a provinciei Quintana Roo sunt 358 de sisteme de peșteri inundate care au o lungime totală de aproximativ 1400 de kilometri.

Dar, înainte de Robert Schmittner, un alt pasionat și-a dedicat ani buni din viață pentru a explora aceste minunății din măruntaiele peninsulei Yucatan: Bil Phillips, pionierul studierii acuiferului Maya. Împreună cu James Coke, el a fondat QUINTANA ROO SPELEOLOGICAL SURVEY, o bază de date cu hărți detaliate, care acum sunt un instrument prețios pentru înțelegerea și protejarea acuiferului. A muncit peste 40 de ani cartografiind peșterile și galeriile din Yucatan.A muncit la acest proiect până în ultimele zile ale vieții lui. S-a stins în noiembrie anul trecut, iar echipa GAM îi dedică, acum, această descoperire deosebită lui Bil Phillips.

CENOT 2

YUKATAN 9

CENOT 9 Cenot

Echipa

Acuiferul din Quitana Roo va fi studiat de o echipă multidisciplinară. Iată câțiva dintre actualii și viitorii membri mexicani și străini ai ei: biologul Arturo Bayona Miramontes, inginerul și inventatorul Corey Jaskolski, profesorul James Brady de la Universitatea din California, fondator al disciplinei de arheologie a peșterilor Maya; Dante Garcia, specialist în arheologia cenotă, precum și studenți și absolvenți universitari din SUA și Mexic.

YUKATAN 15 Galerie cu apă

CENOT 6

YUKATAN 7 Explorarea adâncurilor unui cenot

CENOT 8 Cenot

Cenoţii

Cenotul – din cuvântul mayaș zonot (cenote – în spaniolă) – este o deschidere verticală a galeriei inundate, „o fereastră spre cer” formată în urma surpării boltei galeriei, astfel încât, de sus, de la suprafață, apa cristalină se vede ca un lac pe fundul unui crater. Mexicul are cei mai mulți cenoți din lume, în special în Peninsula Yucatan.

Mayașii considerau că cenoții sunt porți spre o altă lume. Erau locuri unde se aduceau sacrificii. Zona cu cenoți era o zonă sacră.

Cenoții sunt o moștenire culturală și istorică protejată prin Convenția Moștenirii Culturale Subacvatice.

YUKATAN 13 Hartă cu câțiva cenoți

Cenot

CENOT 3 Explorarea unui cenot

CENOT VESTIGII Vestigii ale unei prezențe umane străvechi

VAS MAYA Vas din cultura Maya

Un sit fabulos

Peșterile din Yucatan oferă un material extraordinar de bogat de studiu. Sunt o comoară pentru cercetători și oameni de știință din domenii multiple, din epoci multiple ale trecutului, prezentului și, desigur, ale viitorului.

Sunt o sursă pentru a înțelege mai bine trecutul, dar și o bogăție – în special acuiferul de apă dulce-pentru a defini dezvoltarea în viitor a regiunii.

YUKATAN 16

CENOT CU NUFERI

YUKATAN 5

YUKATAN 8

YUKATAN 17

AUTOR: ARIADNA

KURDOFOBIA LUI ERDOGAN/LA KURDOFOBIA DE ERDOGAN

24 miércoles Ene 2018

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

Afrin, Kurdistan, kurzi, Orientul Mijlociu, PKK, Rusia, Siria, Turcia

KURDOFOBIA LUI ERDOGAN

Atacurile armatelor turcești împotriva teritoriului kurd din Nordul Siriei prezintă două aspecte foarte neliniștitoare. Pe de o parte, refuzul total al guvernului de la Ankara de a recunoaște particularitățile etnice din teritoriul său. Pe de altă parte, devine din ce în ce mai clar că adevăratul învingător al acestui război civil din Siria este Rusia cea ambițioasă a lui Putin.

Primul aspect este o veche tară a politicii Turciei. De la crearea republicii, după Primul Război Mondial, intoleranța etnică a tot crescut până ce a ajuns să semene cu apartheid-ul, odată cu ascensiunea islamismului lui Erdogan la putere. Ofensiva actuală în nordul Siriei (în Afrin) nu este decât încă un episod al violenței instituționale turcești contra unei etnii care reprezintă aproximativ 10% din populația totală a țării.

Această acțiune a lui Erdogan se datorează faptului că războiul civil din Siria a făcut ca milițiile kurde din întreg Orientul Mijlociu – kurzii trăiesc în patru țări: Turcia, Irak, Siria și Iran – să devină un important protagonist, deoarece au îndeplinit rolul de infanterie a Statelor Unite ale Americii, această supraputere ne mai fiind nevoită să-și angajeze trupe terestre proprii în conflict. Cu ajutorul material și tehnic american, gherilele kurde (cele considerate teroriste ale PKK și altele) au devenit un factor important în Orientul Mijlociu, cu vechile lor năzuințe de a crea un Kurdistan independent, în detrimentul celor patru țări în care trăiesc în prezent.

AFRIN 4

Pe fundalul unui evident dezinteres american de a-și asuma angajamente militare și diplomatice mai importante în zonă, Erdogan a decis să șubrezească cât poate și cât mai repede embrionul militar kurd de la granița Turciei, reproșându-i legături strânse cu PKK.

Până aici, nimic nou. Noutatea este că, pentru a desfășura o operație de o asemenea anvergură într-un teritoriu unde Rusia este o importantă prezență militară, Ankara nu a căutat să obțină aprobarea marelui său aliat dintotdeauna – SUA -, ci permisiunea Kremlinului. Înalte autorități militare și políitice turce au fost la Moscova, cu o săptămână mai înainte, pentru a stabili, împreună cu colegii lor ruși, locurile, anvergura și întreaga desfășurare în timp a operației.

Această creștere a rolului Rusiei în Orientul Mijlociu începe să devină noua problemă a politicii externe a Americii, deoarece până acum, dezinteresul față de evenimentele din zonă era relativ lipsit de importanță, dat fiind faptul că vidul de putere care se crea era ocupat de forțe nesemnificative. Dar, odată cu apariția politico-militară a Rusiei în regiune, datele problemei se schimbă radical pentru Washington… care, până acum nu pare să fi găsit – nici să fi căutat măcar – un răspuns la această nouă situație.

Autorul articolului: Valentin Popescu

***

AFRIN 2

LA KURDOFOBIA DE ERDOGAN

Los ataques del Ejército turco contra el territorio kurdo del norte de Siria tienen dos aspectos, a cual más inquietante. Por un lado, la absoluta intolerancia del Gobierno de Ankara a reconocer singularidades étnicas en su territorio. Y por el otro, que cada vez parece más claro que el auténtico ganador de esta guerra civil siria ha sido la Rusia ambiciosa de Putin.

El primer aspecto es una vieja lacra de la política turca. Desde la creación de la República, tras la I Guerra Mundial, la intolerancia étnica fue aumentando constantemente hasta llegar a rondar el apartheid con el ascenso del islamismo de Erdogan al poder. La ofensiva actual del norte de Siria (Afrín) no es más que otro episodio de la violencia institucional turca contra una etnia que representa aproximadamente el 10% de la población total.

La medida de Erdogan se debe a que la guerra civil siria erigió a las milicias kurdas de todo el Oriente Medio – los kurdos están presentes en 4 naciones : Turquía, Irak, Siria e Irán – a un importante protagonista, por cuanto asumieron las funciones de una Infantería que los EE.UU. no desplegaron nunca en ese conflicto. Con la ayuda material y técnica estadounidense, las guerrillas kurdas (las de los terroristas del PKK y las otras) se volvieron un factor importante en el Oriente Medio, al igual que las viejas aspiraciones a crear un Kurdistán independiente, a costa de las cuatro naciones en que viven actualmente.

Esto, unido al evidente desinterés norteamericano por asumir mayores compromisos militares y diplomáticos en la zona, ha decidido a Erdogan a debilitar cuanto puede y cuanto antes el embrión militar kurdo en la frontera de Turquía, imputándole estrechos vínculos con el PKK.

Hasta aquí, todo es más de lo mismo. Lo nuevo es que para una operación de esta envergadura y en un territorio donde Rusia tiene una importante presencia militar, Ankara no haya buscado ante todo el visto bueno de su gran aliado de siempre – los EE.UU. -, sino el permiso del Kremlin. Altos mandos militares y políticos turcos fueron a Moscú, la semana anterior al ataque, para coordinar con sus colegas rusos lugares, envergadura y cronología de la operación.

Este creciente protagonismo ruso en el Oriente Próximo va a ser el nuevo problema de la política exterior estadounidense en la zona, ya que, hasta ahora, su progresiva inhibición de los acontecimientos del Levante era relativamente intrascendente, por cuanto el vacío de poder creado lo ocupaban fuerzas de menor cuantía. Pero, con la irrupción político-militar rusa, las coordenadas del problema cambian radicalmente para Washington… que hasta la fecha no parece encontrar – ni buscar – una respuesta a la nueva situación.

AFRIN 3

Valentí Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com y Valentí Popescu.

VALENTIN POPESCU

R.F.G.: MOTIVE PENTRU ȘI ÎMPOTRIVA UNEI ALIANȚE/RFA: RAZONES Y SINRAZONES DE UNA ALIANZA

22 lunes Ene 2018

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

Ángela Merkel, Germania, Martin Schulz

MERKEL

R.F.G.: MOTIVE PENTRU ȘI ÎMPOTRIVA UNEI ALIANȚE

Formarea unui guvern german pare a fi, în prezent, ca și cum ar naște niște munți isterici… Nu s-a putut forma o alianță tricoloră (verzi, liberali și conservatori) din cauza unor suspiciuni ale liberalilor, iar o înțelegere bicoloră (între social-democrați și conservatori) se împotmolește în himerele puriste ale aripii tinere a SPD (Partidului Social Democrat).

În ciuda aparențelor, această criză se datorează mai multor cauze și unei incredibile lipse de rațiune. Aceasta din urmă este evidentă: în momentul în care s-a pus problema stabilirii liniilor politice ale noii legislaturi, partidele au situat pe primul loc interesele lor electorale imediate și nu interesul național de a avea stabilitate politică și de a dispune de o previziune a viitorului imediat.

Astfel, liberalii (FDP) au făcut să eșueze prima încercare, deoarece au considerat că urmau să intre într-un guvern care nu adopta niciuna dintre valorile liberale pe care le apără acest partid. Acest lucru este adevărat până la un punct: întrebarea care se pune este de ce politicienii din FDP nu și-au apărat ideologia când au negociat; adică, nu au știut să negocieze un acord pentru a guverna. Cu un asemenea eșec se punea în pericol stabilitatea țării și acest lucru nu prea i-a interesat pe cei care aspirau să conducă Republica.

Alternativa la alianța tripartită ar fi o reeditare a cabinetului de până acum, adică a marii coaliții. Cele două partide majoritare – cel social-democrat și cel creștin-democrat în alianță cu creștin-socialii bavarezi – ar guverna din nou împreună. Această posilibitate ar fi greu de acceptat pentru SPD, care, la ultimele alegeri, a obținut cele mai rele rezultate din toată istoria sa de după război (aproximtiv 20%) și le-a atribuit faptului că politica guvernului actual a avut mai mult un caracter conservator.

Și într-adevăr, programul a fost dominat de creștin-democrați (CDU) și de creștin-sociali (CSU), însă, declinul s-a datorat, în primul rând, unor cauze sociale. Societatea germană s-a schimbat considerabil în ultima vreme, în timp ce programele și structurile partidului au rămas tot mai străine de realitate… Întrucât a deveni din nou un partener de rangul doi într-un guvern conservator ar agrava criza socialiștilor, conducătorii partidului au fost de acord să se unească pactului doar pentru a garanta stabilitatea țării…pe lângă faptul că a avea puterea nu deranjează pe nimeni…

Desigur, pe nimeni, doar pe JUSOS – gruparea social-democraților tineri sub 30 de ani -, care, în congresul pe care l-a ținut SPD săptămâna trecută, au atacat dur pactul pentru guvernare, care ar constitui „un gest îmburghezit”. Pentru a păstra o puritate ideologică, JUSOS pretinde o parapetare în opoziție pentru a obține, în felul acesta, o regenerare ideologică a partidului, și totodată, o recucerire a încrderii electoratului de stânga. Ce a fost rău în postura tinerilor a fost că au vorbit mult – chiar foarte mult – de idealuri și de noi obiective, dar au menționat concret foarte puține și au formulat și mai puține programe alternative, într-adevăr viabile.

Autorul articolului: Valentin Popescu

***

SPD

RFA: RAZONES Y SINRAZONES DE UNA ALIANZA

La formación del actual Gobierno alemán parece un parto de los montes… histéricos. No pudo ser un maridaje tricolor (verdes, liberales y conservadores) por suspicacias liberales y ahora el compromiso bicolor (socialdemócratas y conservadores) se encalla en quimeras puristas del ala joven del SPD (Partido Socialdemócrata).

Pese a todas las apariencias, esta crisis tiene no pocas razones y una increíble sinrazón. Esta última es evidente : a la hora de pactar las directrices políticas de la nueva legislatura, los partidos han antepuestos sus intereses electorales inmediatos al interés nacional de estabilidad política y previsión del futuro inmediato.

Así, los liberales (FDP) rompieron el primer intento porque consideraron que tenían que entrar en un Gobierno que no adoptaba ninguno de los valores liberales que defiende el partido. Y si esto es verdad hasta cierto punto, cabe preguntarse si los políticos del FDP defendieron su ideario mucho peor en las negociaciones que en las urnas; vamos, que no supieron negociar un pacto de gobierno. Que con el fracaso se ponía en peligro la estabilidad de la nación no importó mucho a ninguno de los aspirantes a dirigir la República.

La alternativa al tripartito era una reedición del Gabinete saliente, la gran coalición. Los dos partidos mayoritarios – socialdemócratas y cristianodemócratas aliados con los socialcristianos bávaros – volvían a gobernar al alimón. Esa posibilidad se les atragantaba al SPD, que en los últimos comicios sacó el peor resultado de toda su historia de postguerra (cerca del 20%) y lo atribuyó a que la política del Gobierno saliente tuvo mayormente rasgos conservadores.

Realmente dominó el programa cristianodemócrata (CDU) y socialcristiano (CSU), pero las causas del declive socialista son ante todo sociales. La sociedad alemana ha cambiado en los últimos lustros fuertemente, en tanto que la programática y estructuras del partido han quedado cada vez más alejadas de la realidad. Así que en vistas de que volver de socio segundón en un Gobierno conservador agravaría la crisis socialista, los dirigentes del partido se avinieron al pacto con tal de garantizar la estabilidad del país… aparte de que tener poder no molesta a nadie.

Martin Schulz y Angela Merkel Martin Schulz (SPD) y Angela Merkel (CDU)

Bueno, a nadie excepto a los JUSOS – agrupación de los socialdemócratas menores de 30 años -, que en el congreso que celebró el SPD la semana pasada atacaron crudamente el pacto de gobierno por “gesto aburguesado”. En aras de la pureza ideológica, los JUSOS reclaman el encastillamiento en la oposición para lograr así una regeneración ideológica del partido y, de paso, recuperar la confianza del electorado de izquierdas. Lo peor de la postura joven ha sido que han hablado mucho – muchísimo – de ideales y nuevas metas, pero han citado muy pocas y formulado menos programas alternativos realmente viables.

Valentí Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com y Valentí Popescu.

VALENTIN POPESCU

8 MARTIE – ZIUA ÎMPOTRIVA FEMINICIDULUI ?

21 domingo Ene 2018

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

avort, Diana Russell, discriminare, femeie, feminicid, feminism

FEMICID 1

Feminicidul este crima comisă împotriva femeii pentru faptul că e femeie.

SĂRBĂTOAREA

8 Martie este Ziua Femeii. În România este o zi în care se repetă, într-o oarecare măsură, atmosfera din 1 Martie, când avem privilegiul Mărțișorului: flori, complimente, felicitări, amabilități… O zi de sărbătoare.

Magia Mărțișorului este cea care înfrumusețează, pe meleagurile noastre, prima săptămână a celei de a treia luni a anului, luna primăverii.

MILITANTISMUL

În alte țări, însă, este mai mult o zi festivă care comemorează drepturile obținute, până acum, de femei în societatea modernă.

O sărbătoare în care se păstrează acea nuanță a militantismului care caracterizează afirmarea femeii în toate domeniile de activitate, inclusiv în cele considerate, în mod tradițional, rezervate numai bărbaților.

Întrucât mai rămân multe de făcut în această direcție, mișcarea feministă își intensifică activitatea, concentrându-se pe obiective punctuale concrete.

FEMICID 3

FEMINICIDUL

Numărul femeilor ucise în lume este în continuă creștere.

În America Latină sunt omorâte zilnic 16 femei. Mexicul, Brazilia, Ecuadorul, Argentina se află în fruntea acestei sinistre liste.

Dintre țările europene – majoritatea nu oferă statistici – Spania recunoaște deschis situația exasperantă a acestei forme extreme de violență împotriva femeii. Anul trecut, 2017, au fost omorâte (în spaniolă: asesinadas !) 48 de femei. Autorii acestor crime au fost, în marea lor majoritate, soții, foștii soți sau foștii prieteni sau parteneri ai respectivelor femei.

Feminicidul sau femicidul este crima comisă împotriva femeii pentru faptul că este femeie.

Este o boală socială cauzată de mentalitatea macistă – machista – în spaniolă (superioritatea absolută a bărbatului care consideră că viața, situația socială și corpul femeii i-ar aparține lui !).

Feminicidul nu este un fapt care se întâmplă într-un moment de furie, ci este precedat de o atmosferă de violență în relația bărbat-femeie. Violența se poate manifesta într-o formă fizică, emoțională sau prin impunerea de relații sexuale.

Nu este un fenomen izolat, ci global, se manifestă peste tot în lume.

Legile care ocrotesc femeia, atunci când acestea există, nu sunt suficiente. Au, desigur, o mare importanță, dar este posibil ca ele să nu se aplice.

Pentru a combate eficient feminicidul este nevoie să se schimbe mentalitatea macistă. Schimbarea aceasta trebuie să înceapă în școală, în familie și în mijloacele de informare în masă.

Termenul de feminicid a început să fie folosit prin anii 1960.

Prima mențiune a acestui cuvânt este mult anterioară: apare în scrierea lui J. Cory „A Satirical View of London”, în 1801.

Cea care l-a folosit pentru prima dată în fața organizației feministe denumite Tribunalul Crimelor comise împotriva Femeii, în 1976, în Bruxelles, a fost Diana Russell.

La întrunirea de la Bruxelles au participat două mii de femei din 40 de țări. Diana Russell împreună cu Jane Caputi defineau feminicidul ca fiind: „uciderea femeilor de către bărbați din motive de ură, dispreț, plăcere sau proprietate asupra lor”.

DIANA RUSELL Diana Russell, la un marș de protest împotriva femicidului, orașul Juarez,
Mexic

OBIECTIVE

Obiectivele imediate ale mișcării femniste sunt: încetarea violenței maciste în toate domeniile vieții și activității societății umane mondiale, repartizarea justă și echitabilă a locurilor de muncă și a bogățiilor, precum și recunoașterea dreptului femeii de a dispune în mod liber de corpul său.

Cu alte cuvinte, mișcarea feministă urmărește să obțină garantarea unei vieți sigure, juste, liniștite și fericite pentru femei.

Egalitate deplină cu bărbații: de la salarii egale, până la promovări egale în toate sferele de activitate.

Dreptul de a hotărî liber în privința avortului.

MARS POLONEZE 1

INIȚIATIVA

În țările Uniunii Europene, anul acesta, Spania încearcă o mobilizare feministă pentru atingerea acestor scopuri.

Ziua de 8 Martie urmează să devină o zi de grevă a femeilor. Ar fi o grevă a tuturor femeilor, indiferent dacă sunt salariate, casnice, studente, eleve… adică, se va extinde dincolo de limitele grevei tradiționale care se desfășura doar în sfera muncii.

Vor fi cuprinse și consumul și serviciile de îngrijire (el consumo y el trabajo de cuidados).

Lozinca ar fi: Oprim Totul ! (A pararlo todo !)

A fost lansată pe data de 14 ianuarie, în Zaragoza, la o conferință de presă, de activistele feministe Elisabeth Cordero, Julia Camara și Justa Moreno.

În prealabil, ele au cerut sprijinul sindicatelor la nivel statal, național și regional pentru a re-aduce în centrul atenției rolul femeilor, foarte frecvent ascuns în locuri precare și invizibile.

PANTOFI 3

AUTOR: ARIADNA

PUSTA – CUVÂNT ROMÂNO-SLAV

15 lunes Ene 2018

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

Crăciun, LATINĂ, Pannonia, pascua, pustă, pășune, păstură, tămâie

Pusta – pășunea romanilor.

Cronicarul anonim (în sensul că nu i se cunoaște numele și de aceea i se spune Anonimus) al regelui maghiar Béla al III-lea (1173-1196), atunci când vorbește despre locuitorii Pannoniei la venirea ungurilor pe acele meleaguri, semnalează că aceștia erau „Slavi, Bulgari et Blachii ac pastores Romanorum”.

În traducerea acestei sintagme a lui Anonimus, problema controversată este conjuncția „ac”: ce înseamnă ea? „Și” sau „adică”? Este o controversă inutilă în care nu este nevoie să intrăm.

De ce?

Simplu ! Pannonia însăși este numită, în scrierile medievale, „pascua Romanorum”, adică pășunea Romanilor. Deci, toată acea întindere teritorială din depresiunea pannonică era percepută ca pășune a romanilor și a urmașilor lor.

Pascua – era un cuvânt din latina cultă, latina de cancelarie.

În latina populară, lui „pascua” îi corespundeau „pastu” sau „pastione(m)”- acesta din urmă va evolua devenind pășune – în vremea când procesul de formare a limbii române era încă în desfășurare, până în secolul al VIII-lea. (Înrudite cu pastu sunt cuvintele: a paște, păstor, păstorit… păstură, precum și numele propriu Pascu, păstrate până în zilele noastre).

La venirea slavilor, în secolul al VI-lea, în contact cu populația romanizată, pastu a devenit pustu sau pusta (forme care încă se păstrează în aromână). Adică, vorbitorii de limbă slavă l-au asimilat pe pastu cu un cuvânt existent în limba lor: pusta, care, astfel, a dobândit sensul latin de pășune.

DOAR ÎN CONTACT CU POPULAȚIILE ROMANIZATE, CUVÂNTUL SLAV PUSTA, A DOBÂNDIT SENSUL DE PĂȘUNE FOARTE ÎNTINSĂ. În niciun alt contact cu vreun alt popor nu se semnalează acest fenomen.

PANNONIA SEC. II

DEPRESIUNEA PANONICA Depresiunea pannonică

În Moldova, în documente medievale, pluralul puste însemna pășuni din luncile râurilor.

În Banat și în jumătatea de sud a Crișanei, persoanele mai în vârstă, la sfârșitul secolului trecut, încă mai făceau distincția între codru (cuartum din latină) munte, munte împădurit, și pustă, adică câmpie, pășune.

O fișă tehnică a cuvântului pustă ar cuprinde următoarele sensuri, printre românii ardeleni din Câmpia Tisei și din Banat (inclusiv Banatul sârbesc, fostul Timiș-Torontal):

-o câmpie foarte mare, care se întinde dincolo de orizont;

-o moșie mare, situată în câmpie; (Pusta lui cutare…)

-un loc bun de pășunat situat în lunca unui râu.

Când au venit maghiarii, spre sfârșitul secolului al IX-lea – istoricii semnalează că au coborât din nord, din Carpatalia de azi (Ucraina), unde „au făcut o haltă” și s-au slavizat într-o măsură considerabilă – au intrat în contact cu populația româno-slavă din Pannonia, fără probleme.

Relațiile au fost, la început, foarte bune: primele biserici pe care le-au construit au fost de tip ortodox (de la români au împrumutat, atunci, cuvinte cum sunt: Crăciun, tămâie…), au adoptat imediat cuvinte ca pustă, boltă (volta, în italiană, bóveda, în spaniolă și portugueză etc.), adică acele cuvinte care sugerau dimensiunile lumii, ale universului : pusta ca întindere a Pământului și bolta cerească deasupra.

Plante din pustă, cu denumiri luate din română, ar fi varietatea de stejar numită cer (czer, cu pronunția din nordul Dunării, popoarele din sud pronunță țer, inclusiv aromânii); taninii din frunzele și scoarța de cer se foloseau la argăsitul pieilor (cizme, șei, curele); afină (afonya), plantă prezentă mai mult în zonele deluroase ale Pannoniei. Sunt câteva exemple.

CER COPAC Cer

AFIN Afin

Odată cu trecerea lor la catolicism au început să se extindă și să-i supună (și) pe voevozii din Transilvania. Atunci au pătruns în limba română cuvinte maghiare legate de stăpânire: hotar, a hotărî, vamă…

În decursul istoriei, relațiile dintre români și unguri au fost întodeauna foarte bune „atunci când n-a intervenit politica”.

Cuvântul româno-slav PUSTA este un monument al continuității locuirii românilor la nord de Dunăre.

Slavii l-au îmbogățit cu sensul latin de pășune, iar maghiarii, când s-au stabilit în Pannonia, l-au preluat tocmai cu acest conținut al său plenar românesc, și îl păstrează până în ziua de azi în limba lor: PUSZTA.

În concluzie, PUSTA (Puszta) este evoluția cuvântului PASTU, din latina populară, în urma tratamentului fonetic la care l-au supus populațiile care, de-a lungul istoriei, au migrat spre această regiune.

PASCUA ROMANORUM, din latina documentelor medievale, și PUSTA (Puszta), din limba vorbită de neamurile care s-au stabilit în Pannonia, se referă la una și aceeași realitate geografică, și ambele înseamnă PĂȘUNE.

AUTOR: ARIADNA

IRANUL TROZNEȘTE/IRÁN CRUJE

15 lunes Ene 2018

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Ayatolahul Ruhollah Musavi Khomeini

IRANUL TROZNEȘTE

Tulburările și manifestațiile care zguduie Iranul de la începutul acestui an nu par să pună în pericol regimul ayatolahilor, cu toate că sunt simptomele unei boli politice grave: incapacitatea țării, în mai mult de un secol, de a avea un guvern stabil și eficient.

De la ceea ce s-a numit revoluție constituțională (1905 – 1911) și până azi, trecând prin criza naționalizării petrolului (1951 – 1953) și revoluția bazară, care a pus capăt monarhiei și a instaurat actuala republică teocratică (1978 – 1979), iranienii tot caută în van un sistem și o echipă guvernamentală care să le permită să prospere și să trăiască în pace.

Drama iraniană este cu atât mai gravă, cu cât nu este vorba de o națiune din lumea a treia sau în curs de dezvoltare, ci de o societate bine structurată, cu o clasă medie solidă și civic foarte activă într-o țară care dispune de enorme resurse naturale. Ocupă, actualmente, locul al cincilea în lume ca producător de țiței și locul al patrulea, în privința rezervelor de hidrocarburi.

Până acum, revoluțiile iraniene au fost făcute de clasa medie și de lumea afacerilor. Chiar și izbucnirea populistă a lui Mossadek care a recuperat pentru Iran exploatarea petrolului, aflată în mâinle britanicilor, a fost un succes deoarece clasele de jos ale societății l-au urmat ca un singur om.

Dar, acum, situația e diferită. Revoluția ranchiunoasă a lui Khomeini (1978) și războiul cu Irakul au făcut ca țara să ajungă din nou pe mâinile unei mafii paramilitare (gardienii revoluției) care stoarce tot ce este rentabil în Republică, în timp ce puterea politică este un monopol al ayatolahilor. Așa cum se întâmplă de obicei, puterea politică și cea polițienească-militară se îmbogățesc pe seama națiunii. Se îmbogățesc atât de mult, încât, cu toate că Occidentul și-a suspendat sancțiunile economice, nivelul de trai al populației scade continuu, iar PNB-ul se reduce constant din 2012 încoace.

Astfel încât acum, spre deosebire de caracteristicile principale ale celorlalte mari revoluții, protestele pornesc de la păturile cele mai umile, și nu de la burghezie. Altă mare diferență este că acum ceea ce scoate lumea în stradă nu este o indignare politică, ci o clară sărăcie a celor mai umili. Nou este și faptul că răzvrătirea nu vine acum din inima societății iraniene, ci din focarele cele mai fierbinți ale provinciilor mărginașe, etnic și cultural mai puțin iraniene decât clasa medie.

Autorul articolului: Valentin Popescu

***

IRÁN CRUJE

Los disturbios y manifestaciones que sacuden el Irán en el nuevo año no parecen poner en peligro el régimen de los ayatolás, sin que por ello dejen de ser síntomas de una enfermedad política grave: la incapacidad del país, en más de un siglo, de dotarse de un Gobierno estable y eficiente.

Desde la llamada revolución constitucional (1905 – 1911) y hasta hoy, pasando por la crisis de la nacionalización del petróleo (1951 – 1953) y la revolución bazarí, que acabó con la monarquía e instauró la actual república teocrática (1978 – 1979), los iraníes buscan en vano un sistema y un equipo de gobierno que les permita prosperar y vivir en paz.

A todo esto, el drama iraní es tanto más grave cuanto que no se trata de una nación tercermundista o en vías de desarrollo, sino de una sociedad bien estructurada, con una clase media sólida y cívicamente muy activa y arropada por unos ingentes recursos naturales. Es hoy en día el 5º mayor productor de crudo del mundo y el 4º en cuanto a reservas de hidrocarburos.

Hasta ahora, las revoluciones iraníes han sido obra de la clase media y el mundo de los negocios. Incluso el brote populista de Mossadek que recuperó para el Irán la explotación petrolera que estaba en manos británicas resultó un éxito porque las capas básicas de la sociedad le siguieron cómo un solo hombre.

Guardias Revolucionarias Iraníes

Pero ahora es diferente. La revolución rencorosa de Khomeini (1978) y la guerra con el Irak volvieron a poner el país en manos de una mafia paramilitar (los guardianes de la revolución) que esquilma todos los negocios rentables de la República en tanto que el poder político es un monopolio de los ayatolás. Todo esto se parece a la historia de siempre: el poder político y policial militar medran a costa del país. Medran hasta tal punto que pese a la suspensión de las sanciones económicas occidentales, el nivel de vida de la población desciende constantemente y el PNB viene menguando constantemente desde el 2012.

Disturbios en Irán

Así que ahora, a diferencia de los rasgos principales de las otras grandes revoluciones, las protestas arrancan de las clases más humildes y no de la burguesía. Otra gran diferencia es que ahora lo que echa a la gente a la calle no es una indignación política, sino un claro malestar económico de los más humildes. Y también novedoso es que los aires de fronda no surgen esta vez del corazón de la sociedad iraní, sino que tiene sus focos más calientes en las provincias marginales, étnica y culturalmente menos iraníes que la clase media.

Valentí Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com y Valentí Popescu.

VALENTIN POPESCU

Comparte esto:

Comparte esto:

Comparte esto:

Comparte esto:

Comparte esto:

Comparte esto:

Comparte esto:

Comparte esto:

Comparte esto:

Comparte esto: