Cu fața la perete/De cara a la pared

Etiquetas

, , ,

senatori republicaniSenatori republicani

Cu fața la perete                                     Washington, Diana Negre

Pentru a înfrânge rezistența multor senatori republicani, care se opun reformării asigurărilor medicale – așa cum au promis  în campania electorală -, conducătorii acestui partid amenință că-i vor obliga pe aceștia să rămână la Washington, pe timpul caniculei din luna august, în speranța că, pierzându-și astfel vacanța, se vor strădui, totuși, să ajungă la un compromis.

Însă, această modalitate de a-i pune cu fața la perete nu pare să dea roade, deoarece puțini sunt cei convinși că amenințarea se va pune, într-adevăr, în practică. Majoritatea dintre ei se tem mai mult de mânia alegătorilor, decât de cea a șefilor din partid, astfel încât, marea promisiune, repetată la nesfârșit timp de șapte ani, de a desființa Obamacare, nu pare să mai figureze prea aproape, în viitorul imediat.

Anunțurile repetate ce apar în puținele mijloace de informare care mai simpatizează cu republicanii, care le atrag atenția asupra consecințelor electorale pe care le va avea un posibil eșec,  nu au niciun efect.

Într-adevăr, consecințele ar ajunge foarte departe: nu numai că ar alunga alegătorii, dar îl pot  determina chiar pe președinte să se depărteze de partid. Lui Trump, un om care nu a activat niciodată în rândurile partidului republican înainte de a candida pentru Casa Albă, nu-i trebuie prea multe ca să se răzgândească și să-i întoarcă spatele unui partid, care nu e în stare să-și depășească disensiunile dintre diferitele sale facțiuni.

Asta nu înseamnă că va trece automat în tabăra democraților, dar, ar putea foarte bine să se alieze cu senatorii și congresmenii democrați, devenind, practic, un președinte fără partid. Cu toate că nu au existat precedente de acest fel la Casa Albă, au existat, totuși, la New York : fostul primar,  Bloomberg, alt miliardar, a mers ca democrat o vreme, până când, i-a convenit, mai mult din rațiuni electorale, să schimbe partidul. Și, de îndată ce a câștigat din nou alegerile municipale, a devenit independent.

Pentru Partidul Republican, aceasta ar reprezenta o serioasă înfrângere : situația pe care o are acum, când controlează și Casa Albă și cele două Camere, aproape că nu are precedente istorice. Când au cucerit această poziție, în noiembrie, anul trecut, își frecau mâinile de bucurie în fața perspectivelor enorme care li se deschideau, dar, iată că acum, după șase luni de guvernare monocoloră, dau dovadă că nu știu să profite de această extraordinară ocazie.

Chiar am putea spune că aripile ideologice republicane, la cele două extreme ale lor, senatorii și congresmenii, nu se conduc după principiul conform căruia politica este arta posibilului, ci urmăresc imposibilul purității principiilor lor. Mica majoritate pe care o au acum în Senat ar putea fi pierdută foarte ușor. În Camera Reprezentanților, oscilațiile pot deveni foarte puternice și avantajul de care dispun în prezent ca număr de fotolii se poate pierde în noiembrie, anul viitor, dacă alegătorii democrați, care și-au pus mari speranțe în ei, vor fi decepționați și se vor întoarce spre tabăra democraților.

Sunt semne că Trump, un om care se mândrește că știe să negocieze – cartea cu care se fălește cel mai mult este „Arta de a ajunge a o înțelegere” (The Art of the Deal), în care explică cum trebuie să cedăm sau să facem presiuni pentru a ne atinge obiectivele – nu se va sfii să le întindă o mână democraților și să obțină rezultate pe baza unei colaborări bipartidiste, în cazul în care guvernarea monocoloră nu obține rezultate.

TRUMP

Și aceasta, deoarece există serioase îndoieli că le va obține: nici în privința bugetului și nici în reformele fiscală și sanitară – problemele cele mai arzătoare -, nu vor ajunge, după câte se pare, la un acord, în scurtul răstimp care a mai rămas. Bugetul ar trebui să fie aprobat în septembrie, dar, la fel ca în atâția ani, și de data aceasta, este foarte probabil ca SUA să se vadă nevoite să trăiască, luni de zile, cu măsuri provizorii, iar reforma fiscală este posibil să fie și mai dificilă decât bugetul.

În legătură cu legea asigurărilor medicale, este suficient să ne amintim de declarațiile făcute de Trump înainte și după alegeri: a promis că toți americanii se vor bucura de asistență medicală, a criticat proiectul de lege aprobat de Camera Reprezentanților, deoarece ar fi fost prea „dur”, iar sugestiile referitoare la măsurile sociale făcute de fiica sa, Ivanka – care ocupă o funcție la Casa Albă – par a fi scoase din agenda progresistă.

Pentru republicani, ar fi un adevărat coșmar să vadă un președinte, care, teoretic, provine din partidul lor, că strânge rândurile cu opoziția democrată. Ar fi și mai rău dacă acești democrați ar înceta să se mai afle în opoziție, în urma alegerilor de anul viitor. În plus, ar fi teribil de grav dacă, cu această alianță, s-ar obține niște rezultate, pe care guvernul monocolor a fost incapabil să le obțină. Și încă un aspect care nu poate fi trecut cu vederea: tot ce a realizat Trump până acum, a fost prin ordine executive, dar, ar putea avansa mult mai mult cu sprijinul Congresului.

Această colaborare între partide nu ar fi o noutate: președintele Clinton a oferit ultimul mare exemplu, când a părăsit pozițiile extreme ale democraților în favoarea centrului și a colaborat tot timpul cu congresmenii republicani, cu toate că a făcut-o în afara anunțurilor și declarațiilor oficiale.

În  legătură cu reforma sanitară,  să spunem că este posibil ca democrații să reușească să extindă sistemul cunoscut sub numele de „Medicaid” – asigurare medicală gratuită pentru săraci – la un sistem de asigurare medicală recomandat de senatorul Sanders, unul dintre candidații democrați la președinție, de anul trecut. Sanders vorbea de „Medicare pentru toți”, ceva foarte asemănător cu sistemele europene, unde guvernele asigură asistența medicală pentru toți cetățenii țăriilor lor.

medicaid-logo.jpg.scale.LARGE

Medicare îndeplinește această sarcină de decenii, dar numai pentru pensionari, și se finanțează de la primele pe care le oferă Securitatea Socială. Sanders a propus ca, în acest sistem, să fie cuprinsă întreaga populație, iar propunerea sa se bucură de tot sprijinul democrat.

O alianță a democraților cu Trump poate face ca acest obiectiv să devină realitate, care, ar fi bine primită de americani…cel puțin, la început.

Pe termen lung, ar fi mai îndoielnic: Medicaid are trista faimă de a oferi cea mai proastă calitate posibilă de asistență medicală  – probabil se datorează faptului că medicii sunt plătiți, în acest sistem, cu doar 66% din tarifele oficiale ale sistemului Medicare.

medicare

Dar, chiar și Medicare riscă același lucru: tarifele sale sunt mult inferioare celor din cabinetele particulare, și sunt tot mai mulți medicii care refuză să mai participe la acest sistem, deoarece sunt plătiți prea puțin.  Dacă Medicare devine un sistem generalizat, oamenii politici se pot mândri că asigură asistența medicală pentru toată lumea, dar cu ce preț ? Serviciile medicale se vor împărți în două: o proastă asistență pentru toți, și o asistență medicală de lux pentru privilegiați. E greu să ne imaginăm că acesta ar fi scopul progresiștilor.

Autor: Diana Negre.

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

***

Paul Ryan, Kevin McCarthy, Steve Scalise, Tom Price, Fred Upton, Kevin Brady, Virginia FoxxLíderes republicanos en el Senado Norteamericano

De cara a la pared                                     Washington, Diana Negre

Ante la resistencia de muchos senadores republicanos a convertir en realidad sus promesas electorales de reformar el seguro médico, los líderes del partido amenazan con obligar a los senadores a pasar en Washington los calores del mes de agosto, con la esperanza de que la pérdida de sus vacaciones les impulse a llegar a un compromiso.

Esta fórmula legislativa de ponerlos de cara a la pared no lleva trazas de dar grandes resultados, en parte porque pocos creen que vayan de verdad a poner en práctica la amenaza. También porque muchos de ellos temen más la ira de sus votantes, que la de sus jefes, de manera que, la gran promesa repetida durante siete años, de anular la llamada Obamacare, no parece estar a la vuelta de la esquina.

De poco sirven los avisos repetidos en los escasos medios de prensa  simpatizantes con los republicanos, que les advierten de las consecuencias electorales de semejante fiasco.

Las consecuencias, en realidad, podrían ir más allá: no solo que pueden ahuyentar a los votantes, sino incluso al propio presidente. Porque en el caso de Trump, un hombre que nunca había militado en las filas republicanas hasta que no ambicionó la Casa Blanca, podría volver a su redil y dar la espalda al partido que no parece capaz de poner de lado sus desavenencias entre las distintas facciones.

Esto no significa que se alistará en el bando demócrata, pero sí, que podría formar alianzas con sus senadores y congresistas y convertirse en la práctica en un presidente sin partido. Si bien no hay precedentes en la Casa Blanca, los hay en Nueva York: su ex alcalde, el también multimillonario Bloomberg, fue demócrata hasta que le convino por razones electorales cambiarse de partido. Una vez ganadas las elecciones municipales, se convirtió en independiente.

Para el Partido Republicano representaría una derrota, pues la situación en que se halla ahora, cuando controla la Casa Blanca y las dos cámaras del Congreso, apenas tiene precedentes históricos. Cuando lo consiguieron el pasado noviembre, se frotaban las manos ante las enormes perspectivas que se abrían, pero ahora, tras seis meses de gobierno monocolor, parecen demostrar que no saben aprovechar la ocasión.

Al contrario, en los dos extremos ideológicos republicanos, senadores y congresistas no se rigen por el principio de que la política es el arte de lo posible, sino que persiguen los imposibles de la pureza de sus principios. Con una mayoría tan pequeña como gozan en el Senado, es facilísimo perderla. En  cuanto a la Cámara, las oscilaciones pueden ser muy fuertes y la ventaja que hoy tienen en escaños puede desvanecerse totalmente en noviembre del año próximo, si los votantes demócratas, que pusieron en ellos sus esperanzas, se sienten decepcionados y vuelven al redil demócrata.

Ya hay indicios de que Trump, un hombre que se precia ante todo de saber negociar – el libro del que más presume es “El arte de llegar a un acuerdo” (The Art of the Deal) en el que explica como ceder o presionar para conseguir sus objetivos – tendrá pocos reparos en extender la mano a los demócratas y conseguir resultados a base de una colaboración bipartidista, si el gobierno monocolor republicano no ha dado resultados.

TRUMP 2

Porque hay serias dudas de que los vaya a dar: ni en el presupuesto, ni en las reformas fiscal y sanitaria, las dos cuestiones más apremiantes, van camino de llegar a un acuerdo en el breve tiempo de que disponen. El presupuesto debería estar aprobado en septiembre pero, como tantos años, también esta vez es probable que el país habrá de vivir durante meses con medidas provisionales y la reforma fiscal es posiblemente aún más difícil.

En cuanto a la ley del seguro médico, basta con pensar en las declaraciones de Trump antes y después de las elecciones: prometió que todos tendrían cobertura, criticó la propuesta de ley aprobada en la Cámara de Representantes por ser demasiado “dura” y las sugerencias en medidas sociales hechas por su hija, Ivanka – que tiene un cargo en la Casa Blanca – parecen sacadas de la agenda progresista.

Para los republicanos, sería una pesadilla ver a un presidente que teóricamente es de su partido, cerrar filas con la oposición demócrata. Peor aún, estos demócratas podrían dejar de ser oposición en las elecciones del año próximo. Más grave sería aún ver cómo de esta alianza salen unos resultados que el gobierno monocolor no pudo obtener. Algo que no se puede descartar: todo lo que Trump ha logrado hasta ahora ha sido por orden ejecutiva, pero podría avanzar mucho más con apoyo en el Congreso.

Esta colaboración inter-partidista no sería nueva: el presidente Clinton fue el último gran ejemplo, cuando abandonó las posiciones demócratas más extremas a favor del centro y colaboró constantemente con los congresistas republicanos, aunque fuera al margen de los titulares y declaraciones oficiales.

En cuanto a la reforma sanitaria, es probable que los demócratas consiguieran ampliar el sistema conocido como “Medicaid” – seguro médico totalmente gratuíto para los pobres – a un sistema de seguro médico recomendado por el senador Sanders, uno de los candidatos presidenciales demócratas del año pasado. Sanders hablaba de “Medicare para todos”, algo muy parecido a los sistemas europeos, en que, el gobierno garantiza la cobertura médica de todos.

Bay Area Activists Protest Cuts To Medicaid

El Medicare hace ya esto desde hace décadas, pero solamente cubre a los jubilados y se financia con las primas de la Seguridad Social. Sanders propuso que esto se extienda a toda la población y su propuesta cuenta con amplio apoyo demócrata.

Senator-Sanders Bernie  Sanders

Una alianza demócrata con Trump puede convertir este objetivo en una realidad que probablemente sería bien acogida por la mayoría de la población…al menos al principio.

A largo plazo ya es más cuestionable: el Medicaid tiene la triste fama de ofrecer la peor calidad posible en asistencia médica –lo que, probablemente, se debe a que los médicos en ese sistema tan solo cobran el 66% de las tarifas oficiales del Medicare.

MECAIREPacientes del sistema Medicare

Pero, también el Medicare corre riesgos semejantes: sus tarifas son notablemente inferiores a las particulares y hay cada vez más médicos que no quieren participar, porque les pagan demasiado poco. De convertirse el Medicare en un sistema universal, los políticos habrán ganado la etiqueta de cobertura para todos, pero habrán dividido los servicios médicos  en atención mala para todos y medicina de lujo para los privilegiados. Es difícil imaginar que éste sea el objetivo de los progresistas.

Autor: Diana Negre.

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

diana-molineaux

 

QATAR : EXACT PE DOS !/QATAR : EL TIRO POR LA CULATA

Etiquetas

, , , ,

QATAR

QATAR : EXACT PE DOS !

Tensiunile dintre qatarezi și saudiți fac parte din acel gen de crize în care este mai greu să discerni cauzele, decât să prevezi posibilele consecințe pe care le vor avea. Și anume, aceste tensiuni conduc–în cazul în care criza nu se rezolvă curând – spre o alianță a emiratului cu republica teocratică a Iranului; adică, exact ceea ce nu intenționau conducătorii saudiți.

Și în acest caz – la fel ca în aproape toată istoria lumii arabe – problemele sunt foarte încâlcite și confuze, deoarece conflictele politice se datorează, atunci când nu se subordonează, unor factori personali, cum ar fi: amorul propriu, orgoliul sau o concepție tribală de preeminență. Istoria frecușurilor saudito-qatareze este lungă și plină de personalisme, pe marginea unui context istoric complicat :  dinastia care domnește în Qatar este de origine arabă și de credință sunită, iar populația țării este de credință șiită cu o mentalitate persană. Primul aspect generează la Riad niște pretenții pe care emirii qatarezi nu pot să le accepte, în timp ce al doilea aspect îi obilgă pe emiri la o complicată acrobație politică, pe care Riadul o refuză categoric.

Istoria recentă arată cât de amare au fost relațiile dintre Riad și emiratul Qatar: în 1935, Arabia a pretins o fâșie din coasta de sudest qatareză, pe care Doha sfârșit prin a i-o ceda în 1965; în 1992 și 1993, beduini saudiți au atacat garnizoane de frontieră qatareze, întrucât emiratul a boicotat „întâlnirea la vârf” a Consiliului de Cooperare din Golful Persic, o structură supranațională, prin  intermediul căreia, Riadul vrea să-și promoveze interesele politice și economice  în Golf și să influențeze piața mondială a petrolului. Chiar și în prezent, Qatarul respinge planurile saudiților și ale Emiratelor Arabe Unite de a crea o comunitate economică și militară a țărilor orientale din Golful Persic.

Actuala instabilitate a lumii islamice și slaba cerere de petrol de pe piața mondială au adâncit disensiunile dintre Doha și Riad. Emiratul a optat pentru o lipsă de claritate politică față de toate conflictele, ceea ce poate duce la a confunda politica sa de a da „bani pentru a avea liniște”, cu o finanțare sistematică a terorismului fundamentalist, dar, mai ales, la a nu lua în seamă, în ultimă instanță, inițiativele saudite de a de impune o hegemonie sunită în toată lumea musulmană.

Colac peste pupăză, opțiunea qatareză–proporțional, este cea mai bogată țară producătoare de hidrocarburi–este aproape antagonică cu programul arab de modernizare și industrializare a regatului saudit. Această discrepanță generează conflicte pe piețele petrolului și de capital, dar, mai ales, va sfârși prin a discredita acest plan. Dacă planul va eșua, se vor discredita și guvernanții care l-au adoptat.

În acest context, duritatea cu care Riad și Abu Dhabi au dat un ultimatum  Dohei, va afecta întrucâtva Qatarul, dar nu-l va face să cedeze, deoarece dispune de rezerve financiare enorme și de o pondere deosebită pe piața hidrocarburilor. Răspunsul cel mai rapid și firesc pe care Qatarul îl va da acestei hărțuiri va fi o reorientare și reorganizare a economiei și a politicii sale externe spre noi parteneri: Iranul și Turcia, doi rivali istorici ai Arabiei. Adică  exact contrariul a ceea ce urmărea să obțină Riadul.

Autorul articolului: Valentí Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

 ***

qatarmap

QATAR : EL TIRO POR LA CULATA

La tensión qatarí-saudita es una de esas crisis en las que es mucho más difícil descubrir las auténticas causas que sus probables consecuencias. Y es que éstas serán – si la crisis no se resuelve pronto – una alianza del emirato con la república teocrática del Irán; es decir, todo lo contrario de lo que pretenden los dirigentes sauditas.

En este caso – como en casi toda la historia del mundo árabe – los problemas resultan intrincados y confusos porque los conflictos políticos están íntimamente ligados, cuando no subordinados, a factores personales como el amor propio, el orgullo o un concepto tribal de preeminencia. Y la historia de las fricciones saudita-qataríes es larga y está plagada de personalismos al margen de un contexto histórico complicado : la dinastía reinante en Qatar es de origen árabe y fe sunní, pero la población es de creencia chiita y mentalidad persa. Lo primero genera en Riad unas pretensiones que los emires qataríes no aceptan y lo segundo obliga a los emires a un complicado malabarismo político que Riad rechaza de plano.

La historia reciente revela cuán ya amargas han sido las relaciones entre Riad y el emirato : en 1935 Arabia reclamó una franja de la costa sudeste qatarí que Doha acabó concediendo en 1965; en 1992 y 1993 beduinos sauditas atacaron guarniciones fronterizas qataríes en tanto que el emirato boicoteó la “cumbre” del Consejo de Cooperación del Golfo Pérsico, un ente supranacional a través del que Riad quiere promover sus intereses políticos y económicos en el Golfo Pérsico e influir en el mercado mundial del petróleo. Incluso hoy Qatar rechaza los planes saudí y de los Emiratos Árabes Unidos de crear una comunidad económica y militar de los países orientales del Golfo Pérsico.

La actual inestabilidad del mundo islámico y la endeblez de la demanda mundial de crudo han incrementado las diferencias entre Doha y Riad. El emirato ha optado por una indefinición política en todos los conflictos, lo que no sólo se presta a confundir su política de “dinero por paz” con una financiación sistemática del terrorismo fundamentalista, sino que le lleva, en última instancia, a ningunear las iniciativas saudíes de imponer una hegemonía sunnita en todo el mundo musulmán.

Para colmo, la opción qatarí – proporcionalmente, el más rico país productor de hidrocarburos – es casi antagónica al programa árabe de modernización e industrialización del reino de los Saud. Esa discrepancia genera conflictos en los mercados petrolero y de capitales, pero sobre todo terminará por desacreditar, en última instancia, la fórmula que vaya a fracasar. Y con la fórmula, a los gobernantes que la adoptaron.

En este marco, la dureza con que Riad y Abu Dhabi han planteado su  ultimato a Doha, perjudicará ligeramente a Qatar, pero no le obligará a claudicar, dadas sus enormes reservas financieras y su importancia en el mercado de hidrocarburos. La respuesta más rápida y lógica de Doha a un acoso de sus vecinos será reorientar y reorganizar su política exterior y su economía con nuevos socios : Irán y Turquía, dos rivales históricos de Arabia. Y esto es exactamente todo lo contrario de lo que pretende Riad.

Turkish President Recep Tayyip Erdogan (3rd L) and Qatari Emir Sheikh Tamim bin Hamad al-Thani (L) inspect a guard of honor during an official welcoming ceremony in Doha, Qatar on FebruaEl presidente de Turquía, Recep Tayyip Erdogan, y el Emir de Qatar, Sheikh Tamim bin Hamad al-Thani, Doha, Qatar  15.02. 2017

Valentí Popescu 

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentí Popescu.

VALENTIN POPESCU

PARABOLELE LUI IISUS (XXV) – DEMONII ȘI PORCII DEMETREI

Etiquetas

, ,

DEMONIZATI 3

O lecție de umanitate: un om este mai valoros decât o turmă de porci.

În această duminică la liturghie se citește un fragment din Evanghelia după Matei (8, 28-34 și 9, 1): exorcizarea unui gadarez. Iată textul:

Matei 8, 28-34; 9, 1: Când Iisus a ajuns pe malul celălalt, în ținutul Gherghesenilor, I-au ieșit înainte doi oameni stăpâniți de demon, veniți dintre morminte, de care nu te puteai apropia căci erau tare sălbatici și din pricina cărora nimeni nu se mai încumeta să treacă pe drumul acela. Și iată că au strigat spunându-I: Ce avem noi cu Tine și Tu cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu ? Ai venit aici înainte de vreme ca să ne chinuiești ? Și era undeva (mai) departe de ei o turmă de porci, mulți, ieșiți la păscut. Demonii Îl rugau pe Iisus zicând: dacă tot ne izgonești, lasă-ne să ne ducem în turma de porci. Iisus le-a răspuns: duceți-vă ! Și atunci ei, ieșind, s-au dus în turma de porci și iată că toată turma s-a năpustit pe țărmul înalt și s-a aruncat în mare și a pierit în ape. Iar paznicii au fugit și s-au dus în cetate și au (po)vestit toate (câte se întâmplaseră) cu oamenii aceia stăpâniți de demon. Și toată cetatea a ieșit să-L întâlnească pe Iisus și văzându-L L-au rugat să plece din hotarele lor. Și urcându-Se în barcă, a trecut marea pe malul celălalt și a venit în cetatea Lui (Capernaum).

Matei 8, 28-34; 9, 1:Καὶ ἐλθόντι αὐτῷ εἰς τὸ πέραν εἰς τὴν χώραν τῶν Γεργεσηνῶν ὑπήντησαν αὐτῷ δύο δαιμονιζόμενοι ἐκ τῶν μνημείων ἐξερχόμενοι, χαλεποὶ λίαν, ὥστε μὴ ἰσχύειν τινὰ παρελθεῖν διὰ τῆς ὁδοῦ ἐκείνης. καὶ ἰδοὺ ἔκραξαν λέγοντες· τί ἡμῖν καὶ σοί, ᾿Ιησοῦ υἱὲ τοῦ Θεοῦ; ἦλθες ὧδε πρὸ καιροῦ βασανίσαι ἡμᾶς; ἦν δὲ μακρὰν ἀπ᾿ αὐτῶν ἀγέλη χοίρων πολλῶν βοσκομένη. οἱ δὲ δαίμονες παρεκάλουν αὐτὸν λέγοντες· εἰ ἐκβάλλεις ἡμᾶς, ἐπίτρεψον ἡμῖν ἀπελθεῖν εἰς τὴν ἀγέλην τῶν χοίρων. καὶ εἶπεν αὐτοῖς· ὑπάγετε. οἱ δὲ ἐξελθόντες ἀπῆλθον εἰς τὴν ἀγέλην τῶν χοίρων· καὶ ἰδοὺ ὥρμησε πᾶσα ἡ ἀγέλη τῶν χοίρων κατὰ τοῦ κρημνοῦ εἰς τὴν θάλασσαν καὶ ἀπέθανον ἐν τοῖς ὕδασιν. οἱ δὲ βόσκοντες ἔφυγον, καὶ ἀπελθόντες εἰς τὴν πόλιν ἀπήγγειλαν πάντα καὶ τὰ τῶν δαιμονιζομένων. καὶ ἰδοὺ πᾶσα ἡ πόλις ἐξῆλθεν εἰς συνάντησιν τῷ ᾿Ιησοῦ, καὶ ἰδόντες αὐτὸν παρεκάλεσαν ὅπως μεταβῇ ἀπὸ τῶν ὁρίων αὐτῶν. ΚΑΙ ἐμβὰς εἰς πλοῖον διεπέρασε καὶ ἦλθεν εἰς τὴν ἰδίαν πόλιν.

 

 

Suntem în Decapolis, o confederație de orașe pe care o crease Pompei când Israelul a intrat sub stăpânire romană, orașe în care evreii erau doar o mică comunitate ce trăia în mijlocul unei majorități de greci sau elenizate. Suntem în Gherghesa/ Gherasa sau, după alții, în Gadara, orașe elenizate, unde se trăia ca în Grecia.

Gherasa se afla la o distanță de 60 km de Marea Galileii, iar Gadara la doar 9 km de ea. Deci, mai degrabă textul ne arată că Iisus se pregătea să intre în Gadara, nu în Gherasa.

Cei doi posedați, simple vase locuite de demoni, trebuie că trăiau în peșterile de lângă țărm, folosite de localnici drept morminte. Pe ei îi alege Iisus pentru două lecții pe care le dă ucenicilor: le arată cum se face o exorcizare – și ucenicii vor face nenumărate, apoi, în numele Lui – și îi învață că Dumnezeu și Fiul Lui îi scapă, îi mântuiesc pe toți fiii lui Dumnezeu, de orice neam ar fi, cu toate că Iisus obișnuia să spună că „a venit doar pentru oile rătăcile ale casei lui Israel”.

Întâlnirea cu gadarezii în Gadara din Decapolis ca și cea cu femeia canaaneană în Tir, în Fenicia, sunt provocări pentru ucenici: Iisus îi obișnuiește cu ideea că va exista un singur popor: cel creștin !

Pe de altă parte, Iisus lasă în urma acestui episod un mesaj cât se poate de clar: vechii zei aveau să dispară, precum demonii, pentru că El urma să fie noul Zeu al unei noi umanități: creștinii.

Porcul era animalul sacru al Demetrei, zeița cerealelor și a fertilității în Grecia, iar Gadara era un oraș locuit de greci și de alte neamuri elenizate. Porcul se aducea jertfă la misteriile Demetrei (după modelul Misteriilor de la Eleusis, din Grecia) și jertfirea lui avea menirea de a aduce belșug, prosperitate, bună-stare unei cetăți grecești.

Sigur,  la prima întâlnire, gadarezii trebuie că s-au mâniat, odată fiindcă Iisus i-a făcut să-și piardă turma de porci (erau acolo porcii tuturor ne-evreilor dați la … porcarul cetății) și, mai ales, pentru că, pentru ei, intrarea demonilor în porci era un sacrilegiu adus Demetrei. Și, poate cel mai rău lucru era faptul că un om valora mai puțin decât un porc ! Și putem vorbi și de o a treia lecție a lui Iisus: un om este mult mai prețios decât orice avere !

Zeci de ani mai târziu, probabil și Decapolis s-a umplut de creștini ! Și atunci porcul a rămas doar animalul sacru domestic al Anului Nou.

 

Demeter  cu porc, figurină de teracotă, Atena, Grecia, aprox. 400 î. Hr., Cleveland Museum of Art

 

Iată cum descriu întâmplarea Marcu și Luca care vorbesc de un singur posedat, care, mai târziu, trebuie că a devenit, ca și samariteana, un apostol al lui Iisus:

Marcu 5, 1-20: Și a venit Iisus pe malul celălalt al mării, în ținutul Gherghesenilor. Coborând El din barcă, I-a ieșit înainte, dintre morminte, un om cu duh necurat care-și avea sălaș în mormintele acelea și pe care nimeni nu-l putea lega cu lanțuri pentru că, de câte ori era legat cu lanțuri la mâini și obezi la picioare, le spărgea și le zdrobea și nimeni nu-l putea îmblânzi. Noapte și zi era fie în morminte fie în munți, strigând și tăindu-se în pietre. Văzându-L pe Iisus de departe a alergat la El și I s-a închinat, aruncându-I-se la picioare și, strigând cu voce mare, I-a zis: ce ai Tu cu mine și ce am eu cu Tine, Iisuse, Fiul Dumnezeului celui Prea-Înalt ? Te rog, jură pe Dumnezeu că nu mă chinuiești ! Dar Iisus i-a răspuns: ieși duh necurat din omul (acesta) ! Și l-a întrebat: care-i numele tău și acela i-a răspuns: legiune este numele meu, pentru că suntem mulți. Și l-a rugat mult să nu-i trimită din țară. Și era acolo o turmă de porci, mare, ce păștea lângă munte. L-au rugat toți demonii, zicându-I: trimite-ne în porci, ca să intrăm în ei. Și Iisus le-a dat voie. Ieșind toate duhurile cele necurate, au intrat în porci. Și s-au năpustit porcii, cu toată turma, de-a lungul țărmului înalt și prăpăstios și s-au aruncat în mare. Erau cam vreo două mii și s-au înnecat în mare. Cei ce păzeau porcii au fugit atunci și au vestit în cetate și pe ogoare și oamenii au ieșit să vadă ce se întâmpla. Vin ei la Iisus și se uită la omul care fusese posedat de demoni: îl văd șezând, îmbrăcat cu cămașă, cumințit și întreg la minte, el care avusese înainte o legiune întreagă, și s-au înfricoșat.  Și le-au povestit cei care văzuseră cum și ce se petrecuse cu posedatul și ce pățiseră porcii și ei au început să-L roage să plece din hotarele lor. Și suindu-Se Iisus în barcă, cel ce fusese în stăpânirea demonilor L-a rugat să-l lase să vină cu El, dar Iisus nu l-a lăsat, ci i-a spus: du-te acasă la tine și la ai tăi și povestește-le toate câte a făcut Domnul pentru tine și cum S-a îndurat de tine și acela a plecat și a vestit în Decapolis toate câte a făcut pentru el Iisus și toți se minunau.

Marcu 5, 1-20: ΚΑΙ ἦλθον εἰς τὸ πέραν τῆς θαλάσσης εἰς τὴν χώραν τῶν Γεργεσηνῶν. καὶ ἐξελθόντος αὐτοῦ ἐκ τοῦ πλοίου εὐθέως ἀπήντησεν αὐτῷ ἐκ τῶν μνημείων ἄνθρωπος ἐν πνεύματι ἀκαθάρτῳ, ὃς τὴν κατοίκησιν εἶχεν ἐν τοῖς μνήμασι, καὶ οὔτε ἁλύσεσιν οὐδεὶς ἠδύνατο αὐτὸν δῆσαι, διὰ τὸ αὐτὸν πολλάκις πέδαις καὶ ἁλύσεσι δεδέσθαι, καὶ διεσπάσθαι ὑπ᾿ αὐτοῦ τὰς ἁλύσεις καὶ τὰς πέδας συντετρῖφθαι, καὶ οὐδεὶς ἴσχυεν αὐτὸν δαμάσαι· καὶ διὰ παντὸς νυκτὸς καὶ ἡμέρας ἐν τοῖς μνήμασι καὶ ἐν τοῖς ὄρεσιν ἦν κράζων καὶ κατακόπτων ἑαυτὸν λίθοις. ἰδὼν δὲ τὸν ᾿Ιησοῦν ἀπὸ μακρόθεν ἔδραμε καὶ προσεκύνησεν αὐτόν, καὶ κράξας φωνῇ μεγάλῃ λέγει· τί ἐμοὶ καὶ σοί, ᾿Ιησοῦ, υἱὲ τοῦ Θεοῦ τοῦ ὑψίστου; ὁρκίζω σε τὸν Θεόν, μή με βασανίσῃς. ἔλεγε γὰρ αὐτῷ· ἔξελθε τὸ πνεῦμα τὸ ἀκάθαρτον ἐκ τοῦ ἀνθρώπου. καὶ ἐπηρώτα αὐτόν· τί ὄνομά σοι; καὶ ἀπεκρίθη λέγων· λεγεὼν ὄνομά μοι, ὅτι πολλοί ἐσμεν. καὶ παρεκάλει αὐτὸν πολλὰ ἵνα μὴ ἀποστείλῃ αὐτοὺς ἔξω τῆς χώρας. ἦν δὲ ἐκεῖ ἀγέλη χοίρων μεγάλη βοσκομένη πρὸς τῷ ὄρει·  καὶ παρεκάλεσαν αὐτὸν πάντες οἱ δαίμονες λέγοντες· πέμψον ἡμᾶς εἰς τοὺς χοίρους, ἵνα εἰς αὐτοὺς εἰσέλθωμεν. καὶ ἐπέτρεψεν αὐτοῖς εὐθέως ὁ ᾿Ιησοῦς. καὶ ἐξελθόντα τὰ πνεύματα τὰ ἀκάθαρτα εἰσῆλθον εἰς τοὺς χοίρους· καὶ ὥρμησεν ἡ ἀγέλη κατὰ τοῦ κρημνοῦ εἰς τὴν θάλασσαν· ἦσαν δὲ ὡς δισχίλιοι· καὶ ἐπνίγοντο ἐν τῇ θαλάσσῃ. καὶ οἱ βόσκοντες τοὺς χοίρους ἔφυγον καὶ ἀπήγγειλαν εἰς τὴν πόλιν καὶ εἰς τοὺς ἀγρούς· καὶ ἐξῆλθον ἰδεῖν τί ἐστι τὸ γεγονός. καὶ ἔρχονται πρὸς τὸν ᾿Ιησοῦν, καὶ θεωροῦσι τὸν δαιμονιζόμενον καθήμενον καὶ ἱματισμένον καὶ σωφρονοῦντα, τὸν ἐσχηκότα τὸν λεγεῶνα, καὶ ἐφοβήθησαν. καὶ διηγήσαντο αὐτοῖς οἱ ἰδόντες πῶς ἐγένετο τῷ δαιμονιζομένῳ καὶ περὶ τῶν χοίρων. καὶ ἤρξαντο παρακαλεῖν αὐτὸν ἀπελθεῖν ἀπὸ τῶν ὁρίων αὐτῶν. καὶ ἐμβαίνοντος αὐτοῦ εἰς τὸ πλοῖον παρεκάλει αὐτὸν ὁ δαιμονισθεὶς ἵνα μετ᾿ αὐτοῦ ᾖ. καὶ οὐκ ἀφῆκεν αὐτόν, ἀλλὰ λέγει αὐτῷ· ὕπαγε εἰς τὸν οἶκόν σου πρὸς τοὺς σοὺς καὶ ἀνάγγειλον αὐτοῖς ὅσα σοι ὁ Κύριος πεποίηκε καὶ ἠλέησέ σε. καὶ ἀπῆλθε καὶ ἤρξατο κηρύσσειν ἐν τῇ Δεκαπόλει ὅσα ἐποίησεν αὐτῷ ὁ ᾿Ιησοῦς, καὶ πάντες ἐθαύμαζον.

Luca 8, 26-39: Și Iisus a tras la țărm în ținutul gadarenilor, care este pe malul celălalt, în fața Galileii. După ce a coborât pe uscat, I-a ieșit înainte un bărbat care era din cetate și care avea demon de ani buni, care umbla fără cămașă și care nu trăia în casă, ci în morminte. Văzându-L pe Iisus a strigat și s-a prosternat dinaintea Lui și cu voce mare I-a zis: ce ai Tu cu mine și ce am eu cu Tine, Iisuse, Fiul Dumnezeului celui Prea-Înalt ? Mă rog Ție, nu mă chinui ! Iar Iisus i-a poruncit duhului necurat să iasă din om. Căci de mulți ani duhul necurat pusese stăpânire pe el și, deși legat cu lanțuri și cu obezi la picioare, sfărâma legăturile și se lăsa purtat de demon pe pustii. Și l-a întrebat Iisus : care ți-e numele și acela i-a răspuns: legiune, pentru că demoni mulți intraseră în el. Și L-a rugat să nu le poruncească să se ducă în prăpastie. Era acolo o turmă de porci, destul de mulți, ce păștea pe munte. L-au rugat demonii pe Iisus să le îngăduie să intre în porci și Iisus le-a îngăduit. Ieșind, așadar, demonii din om, au intrat în porci și toată turma s-a năpustit în prăpastie, în lac, și s-a înnecat. Văzând paznicii ce se întâmplase au fugit și au vestit în cetate și pe ogoare și oamenii au ieșit să vadă.Au venit la Iisus și aflându-l pe omul din care ieșiseră demonii, îmbrăcat cu cămașă, cumințit și întreg la minte, șezând la picioarele lui Iisus, s-au înfricoșat. Și cei care văzuseră le-au povestit cum scăpase posedatul de demoni. Și L-a rugat toată mulțimea din ținutul acela al gadarenilor să plece de la ei, pentru că spaimă mare îi cuprinsese. Și El, suindu-Se în barcă, S-a întors. Și bărbatul din care ieșiseră demonii se ruga de El să-l ia cu El, dar Iisus l-a zis să plece, spunându-i: întoarce-te la casa ta și povestește câte a făcut Dumnezeu pentru tine. Și acela a umblat prin toată cetatea vestind toate câte a  făcut Iisus pentru el.

Luca 8, 26-39: Καὶ κατέπλευσεν εἰς τὴν χώραν τῶν Γαδαρηνῶν, ἥτις ἐστὶν ἀντίπερα τῆς Γαλιλαίας. ἐξελθόντι δὲ αὐτῷ ἐπὶ τὴν γῆν ὑπήντησεν αὐτῷ ἀνήρ τις ἐκ τῆς πόλεως, ὃς εἶχε δαιμόνια ἐκ χρόνων ἱκανῶν, καὶ ἱμάτιον οὐκ ἐνεδιδύσκετο καὶ ἐν οἰκίᾳ οὐκ ἔμενεν, ἀλλ᾿ ἐν τοῖς μνήμασιν. ἰδὼν δὲ τὸν ᾿Ιησοῦν καὶ ἀνακράξας προσέπεσεν αὐτῷ καὶ φωνῇ μεγάλῃ εἶπε· τί ἐμοὶ καὶ σοί, ᾿Ιησοῦ, υἱὲ τοῦ Θεοῦ τοῦ ὑψίστου; δέομαί σου, μή με βασανίσῃς. παρήγγειλε γὰρ τῷ πνεύματι τῷ ἀκαθάρτῳ ἐξελθεῖν ἀπὸ τοῦ ἀνθρώπου. πολλοῖς γὰρ χρόνοις συνηρπάκει αὐτόν, καὶ ἐδεσμεῖτο ἁλύσεσι καὶ πέδαις φυλασσόμενος, καὶ διαρρήσσων τὰ δεσμὰ ἠλαύνετο ὑπὸ τοῦ δαίμονος εἰς τὰς ἐρήμους. ἐπηρώτησε δὲ αὐτὸν ὁ ᾿Ιησοῦς λέγων· τί σοί ἐστιν ὄνομα; ὁ δὲ εἶπε· λεγεών· ὅτι δαιμόνια πολλὰ εἰσῆλθεν εἰς αὐτόν· καὶ παρεκάλει αὐτὸν ἵνα μὴ ἐπιτάξῃ αὐτοῖς εἰς τὴν ἄβυσσον ἀπελθεῖν. ἦν δὲ ἐκεῖ ἀγέλη χοίρων ἱκανῶν βοσκομένων ἐν τῷ ὄρει· καὶ παρεκάλουν αὐτὸν ἵνα ἐπιτρέψῃ αὐτοῖς εἰς ἐκείνους εἰσελθεῖν· καὶ ἐπέτρεψεν αὐτοῖς. ἐξελθόντα δὲ τὰ δαιμόνια ἀπὸ τοῦ ἀνθρώπου εἰσῆλθον εἰς τοὺς χοίρους, καὶ ὥρμησεν ἡ ἀγέλη κατὰ τοῦ κρημνοῦ εἰς τὴν λίμνην καὶ ἀπεπνίγη. ἰδόντες δὲ οἱ βόσκοντες τὸ γεγενημένον ἔφυγον, καὶ ἀπήγγειλαν εἰς τὴν πόλιν καὶ εἰς τοὺς ἀγρούς. ἐξῆλθον δὲ ἰδεῖν τὸ γεγονός, καὶ ἦλθον πρὸς τὸν ᾿Ιησοῦν καὶ εὗρον καθήμενον τὸν ἄνθρωπον, ἀφ᾿ οὗ τὰ δαιμόνια ἐξεληλύθει, ἱματισμένον καὶ σωφρονοῦντα παρὰ τοὺς πόδας τοῦ ᾿Ιησοῦ, καὶ ἐφοβήθησαν. ἀπήγγειλαν δὲ αὐτοῖς οἱ ἰδόντες πῶς ἐσώθη ὁ δαιμονισθείς. καὶ ἠρώτησαν αὐτὸν ἅπαν τὸ πλῆθος τῆς περιχώρου τῶν Γαδαρηνῶν ἀπελθεῖν ἀπ᾿ αὐτῶν, ὅτι φόβῳ μεγάλῳ συνείχοντο· αὐτὸς δὲ ἐμβὰς εἰς τὸ πλοῖον ὑπέστρεψεν. ἐδέετο δὲ αὐτοῦ ὁ ἀνήρ, ἀφ᾿ οὗ ἐξεληλύθει τὰ δαιμόνια, εἶναι σὺν αὐτῷ· ἀπέλυσε δὲ αὐτὸν ὁ ᾿Ιησοῦς λέγων·  ὑπόστρεφε εἰς τὸν οἶκόν σου καὶ διηγοῦ ὅσα ἐποίησέ σοι ὁ Θεός. καὶ ἀπῆλθε καθ᾿ ὅλην τὴν πόλιν κηρύσσων ὅσα ἐποίησεν αὐτῷ ὁ ᾿Ιησοῦς.

 

Gadara (azi Umm Qais)


Demeter și Persefona, basorelief de marmură, 340-320 î. Hr., Atena, Grecia aprox., Luvru

 


Statuie  votivă  de marmură pentelică: porc; sanctuarul din Eleusis, perioada romană. Muzeul Arheologic din Eleusis, Grecia

 

DEMETER LESSINGDemeter, acompaniată de un porc, statuie de teracotă, aprox. 330 î. Hr., Luvru (foto Erich Lessing)

 

AUTOR ȘI TRADUCĂTOR   ZENAIDA ANAMARIA  LUCA

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării suresei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: ZENAIDA  ANAMARIA  LUCA… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

 

PARABOLLE LUI IISUS (XXIV) – CREDINȚA, CHEIA INTRĂRII ÎN LUMEA LUI DUMNEZEU

Etiquetas

, , ,

IISUS

 

Fiii Împărăției:  poporul creștin, un popor spiritual !

În această duminică, 2 iulie 2017,  la liturghie se citesc două pericope: una din Evanghelia după Matei: 8, 5-13 și cealaltă din Evanghelia după Ioan: 17, 1-13.  Mesajul lor: în împărăție va exista un singur popor: creștinii, un popor spiritual !:

Matei 8, 5-13: Și intrând Iisus în Capernaum s-a apropiat de El un centurion care L-a rugat zicând: Doamne, slujitorul meu zace în casă, paralizat și rău se chinuiește. Atunci Iisus i-a spus: vin Eu și-l voi tămădui. Centurionul însă I-a răspuns și I-a zis: Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu, spune doar cu cuvântul și servitorul meu se va vindeca. Și eu sunt un om care se supune altora și am soldați sub comanda mea și dacă spun unuia: Du-te, el se duce și dacă spun altuia: Vino, el vine și dacă spun sclavului meu: Fă asta, el face. Auzind atunci Iisus S-a mirat și le-a zis celor care erau cu El și-L urmau: Amin vă spun vouă, nici în Israel n-am aflat asemenea credință. Vă zic vouă că mulți de la Răsărit și de la Apus vor sosi și vor sta la masă împreună cu Avraam, cu Isaac și cu Iacob în Împărăția cerurilor, iar fiii Împărăției vor fi izgoniți în adâncul cel mai din afară, acolo unde este plângerea și scrâșnirea dinților. Și a mai spus Iisus centurionului: Du-te și fie ție după cum ai crezut. Și s-a însănătoșit slujitorul lui în ceasul acela.

Matei 8, 5-13: Εἰσελθόντι δὲ αὐτῷ εἰς Καπερναοὺμ προσῆλθεν αὐτῷ ἑκατόνταρχος παρακαλῶν αὐτὸν καὶ λέγων· Κύριε, ὁ παῖς μου βέβληται ἐν τῇ οἰκίᾳ παραλυτικός, δεινῶς βασανιζόμενος. καὶ λέγει αὐτῷ ὁ ᾿Ιησοῦς· ἐγὼ ἐλθὼν θεραπεύσω αὐτόν. καὶ ἀποκριθεὶς ὁ ἑκατόνταρχος ἔφη· Κύριε, οὐκ εἰμὶ ἱκανὸς ἵνα μου ὑπὸ τὴν στέγην εἰσέλθῃς· ἀλλὰ μόνον εἰπὲ λόγῳ, καὶ ἰαθήσεται ὁ παῖς μου. καὶ γὰρ ἐγὼ ἄνθρωπός εἰμι ὑπὸ ἐξουσίαν, ἔχων ὑπ᾿ ἐμαυτὸν στρατιώτας, καὶ λέγω τούτῳ, πορεύθητι, καὶ πορεύεται, καὶ ἄλλῳ, ἔρχου, καὶ ἔρχεται, καὶ τῷ δούλῳ μου, ποίησον τοῦτο, καὶ ποιεῖ. ἀκούσας δὲ ὁ ᾿Ιησοῦς ἐθαύμασε καὶ εἶπε τοῖς ἀκολουθοῦσιν· ἀμὴν λέγω ὑμῖν, οὐδὲ ἐν τῷ ᾿Ισραὴλ τοσαύτην πίστιν εὗρον. λέγω δὲ ὑμῖν ὅτι πολλοὶ ἀπὸ ἀνατολῶν καὶ δυσμῶν ἥξουσι καὶ ἀνακλιθήσονται μετὰ ᾿Αβραὰμ καὶ ᾿Ισαὰκ καὶ ᾿Ιακὼβ ἐν τῇ βασιλείᾳ τῶν οὐρανῶν, οἱ δὲ υἱοὶ τῆς βασιλείας ἐκβληθήσονται εἰς τὸ σκότος τὸ ἐξώτερον· ἐκεῖ ἔσται ὁ κλαυθμὸς καὶ ὁ βρυγμὸς τῶν ὀδόντων. καὶ εἶπεν ὁ ᾿Ιησοῦς τῷ ἑκατοντάρχῳ· ὕπαγε, καὶ ὡς ἐπίστευσας γενηθήτω σοι. καὶ ἰάθη ὁ παῖς αὐτοῦ ἐν τῇ ὥρᾳ ἐκείνῃ.

Nu știm pe cine a venit Iisus să mântuiască: Israelul sau lumea ? Desigur, și Israelul și lumea, deși, când o va întâlni, mai târziu, pe femeia canaaneancă, în Fenicia, îi va spune „n-am fost trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel”.

Și totuși, misiunea lui Iisus este să-i aducă în Împărăția lui Dumnezeu deopotrivă pe evreil și pe ne-evrei.

Se pare, însă, că mai repede romanii, grecii, samaritenii sau sirienii și nu evreii credeau în puterea și în împuternicirea Lui dumnezeiască. Și pentru evrei nu era ușor să accepte că nu sunt singurii fii ai lui Dumnezeu.

Iisus le arată, însă, că un centurion roman, un păgân, cu care nici n-ar fi trebuit să stea de vorbă și în casa căruia nici n-ar fi trebuit să se gândească să calce, ca unul ce era … impur, crede în dumnezeirea Lui, deși panteonul roman e plin de zei și de zeițe. Crede pentru că … vede ! Trebuie că-L văzuse pe Iisus sau auzise despre vindecările Lui minunate.

Și, pe de altă parte, dorește să-i învețe pe ucenici, să-i obișnuiască să lucreze cu neamurile… cu păgânii… străinii, pentru că ei vor fi aceia care-I vor răspândi învățăturile.

Și nu este deloc întâmplătoare întâlnirea cu centurionul sau sutașul (în armata romană un centurion comanda 100 de soldați) pentru că ea prilejuiește o profeție: martiriul poporului evreu și martiriul Israelului după cucerirea Ierusalimului, în anul 70 d. Hr., de către soldații împăratului roman Titus.

Martiriu care n-a fost o pedeapsă, ci consecința faptului că evreii – fiii Împărăției – pur și simplu n-au putut crede că Împărăția se deschisese și n-au primit ajutorul Mântuitorului- Mesia pentru că nu L-au crezut.

Și credința era, de fapt, poarta de intrare în Împărăția lui Dumnezeu !

Iisus Se folosește de această întâlnire și de vindecarea tânărului sclav al sutașului ca să arate cât de importantă este credința atunci când (te) rogi și, totodată, cât de importantă este solidaritatea, iubirea de oameni. Sutașul își iubea scavul și dorea să-l facă sănătos nu pentru că ar fi pierdut pe cineva care muncea pentru el, ci pentru era ca și cum ar fi pierdut un fiu. Romanii, de altfel, considerau că scalavii fac parte din familie.

Iată cum povestește întâmplarea și Luca:

Luca 7, 1-10: Şi după ce a sfârşit toate aceste cuvinte ale Sale în auzul poporului, a intrat în Capernaum. Iar sluga unui sutaş, care era la el în cinste, fiind bolnavă era să moară. Şi auzind despre Iisus, a trimis la El bătrâni ai iudeilor, rugându-L să vină şi să vindece pe sluga lui. Iar ei, venind la Iisus, L-au rugat stăruitor, zicând: Vrednic este să-i faci lui aceasta, Căci iubeşte neamul nostru şi el ne-a zidit sinagoga. Iar Iisus mergea cu ei. Şi nefiind El acum departe de casă, a trimis la El prieteni, zicându-I: Doamne, nu Te osteni, că nu sunt vrednic ca să intri sub acoperământul meu. De aceea nici pe mine nu m-am socotit vrednic să vin la Tine. Ci spune cu cuvântul şi se va vindeca sluga mea. Căci şi eu sunt om pus sub stăpânire, având sub mine ostaşi, şi zic acestuia: Du-te, şi se duce, şi altuia: Vino, şi vine, şi slugii mele: Fă aceasta, şi face. Iar Iisus, auzind acestea, S-a minunat de el şi, întorcându-Se, a zis mulţimii care venea după El: Zic vouă că nici în Israel n-am aflat atâta credinţă; Şi întorcându-se cei trimişi acasă, au găsit sluga sănătoasă. (Trad. Biblia Sinodală).

 

SUTAS 4

 

Ioan 17, 1-13: Acestea le-a grăit Iisus apoi Și-a ridicat ochii spre cer și a spus: Părinte, a sosit ceasul, preamărește-Ți Fiul ca și Fiul Tău să Te preamărească. De vreme ce Tu I-ai dat Lui putere asupra a tot trupul (putere deplină să-l refacă), lasă-L să-i dea viață veșnică fiecăruia din cei pe care I l-ai dat Lui. Aceasta este viața veșnică: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și să-L cunoască pe Cel pe care L-ai trimis, Iisus Hristos. Eu Te-am preamărit pe pământ, am sfârșit lucrarea pe care mi-ai dat-o Mie s-o fac. Și acum preamărește-Mă Tu, Părinte, la Tine, cu mărirea pe care am avut-o la Tine, mai înainte de a fi fost lumea. Am arătat (și am făcut cunoscut) numele Tău oamenilor, celor pe care Mi–ai dat din lume. Ai tăi au fost și Mi i-ai dat Mie și au păzit cuvântul Tău. Acum ei au cunoscut că toate câte Mi le-ai dat Mie, de la Tine sunt, pentru că cuvintele pe care Mi le-ai dat Mie Eu le-am dat lor și ei le-au primit și au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieșit și au crezut că Tu M-ai trimis. Eu pentru ei Mă rog, nu pentru lume Mă rog: Mă rog  pentru cei pe care Mi i-ai dat Mie, pentru că ai Tăi sunt. Toate ale Mele ale Tale sunt și ale Tale sunt ale Mele și M-am preamărit în ei. Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume și Eu la Tine vin. Părinte sfânt, păzește-i pe ei, în numele Tău, nume în care Mi i-ai dat Mie, ca și ei să fie una așa cum suntem noi. Cât timp am fost cu ei în lume Eu i-am păzit în numele Tău. Pe cei pe care mi i-ai dat, i-am păzit și niciunul din ei n-a pierit, în afară de fiul pierzaniei, ca să se împlinească Scriptura. Acum la Tine vin și grăiesc aceste lucruri cât mai sunt în lume, ca să aibă în ei bucuria Mea deplină.

Ioan 17, 1-13: ΤΑΥΤΑ ἐλάλησεν ὁ ᾿Ιησοῦς, καὶ ἐπῆρε τοὺς ὀφθαλμοὺς αὐτοῦ εἰς τὸν οὐρανὸν καὶ εἶπε· πάτερ, ἐλήλυθεν ἡ ὥρα· δόξασόν σου τὸν υἱόν, ἵνα καὶ ὁ υἱός σου δοξάσῃ σε, καθὼς ἔδωκας αὐτῷ ἐξουσίαν πάσης σαρκός, ἵνα πᾶν ὃ δέδωκας αὐτῷ δώσῃ αὐτοῖς ζωὴν αἰώνιον. αὕτη δέ ἐστιν ἡ αἰώνιος ζωή, ἵνα γινώσκωσί σε τὸν μόνον ἀληθινὸν Θεὸν καὶ ὃν ἀπέστειλας ᾿Ιησοῦν Χριστόν.ἐγώ σε ἐδόξασα ἐπὶ τῆς γῆς,τὸ ἔργον ἐτελείωσα ὃ δέδωκάς μοι ἵνα ποιήσω· καὶ νῦν δόξασόν με σύ, πάτερ, παρὰ σεαυτῷ τῇ δόξῃ ᾗ εἶχον πρὸ τοῦ τὸν κόσμον εἶναι παρὰ σοί. ᾿Εφανέρωσά σου τὸ ὄνομα τοῖς ἀνθρώποις οὓς δέδωκάς μοι ἐκ τοῦ κόσμου. σοὶ ἦσαν καὶ ἐμοὶ αὐτοὺς δέδωκας, καὶ τὸν λόγον σου τετηρήκασι. νῦν ἔγνωκαν ὅτι πάντα ὅσα δέδωκάς μοι παρὰ σοῦ ἐστιν·  ὅτι τὰ ρήματα ἃ δέδωκάς μοι δέδωκα αὐτοῖς, καὶ αὐτοὶ ἔλαβον, καὶ ἔγνωσαν ἀληθῶς ὅτι παρὰ σοῦ ἐξῆλθον, καὶ ἐπίστευσαν ὅτι σύ με ἀπέστειλας. ᾿Εγὼ περὶ αὐτῶν ἐρωτῶ· οὐ περὶ τοῦ κόσμου ἐρωτῶ, ἀλλὰ περὶ ὧν δέδωκάς μοι, ὅτι σοί εἰσι, καὶ τὰ ἐμὰ πάντα σά ἐστι καὶ τὰ σὰ ἐμά, καὶ δεδόξασμαι ἐν αὐτοῖς. καὶ οὐκέτι εἰμὶ ἐν τῷ κόσμῳ, καὶ οὗτοι ἐν τῷ κόσμῳ εἰσί, καὶ ἐγὼ πρὸς σὲ ἔρχομαι. πάτερ ἅγιε, τήρησον αὐτοὺς ἐν τῷ ὀνόματί σου ᾧ δέδωκάς μοι, ἵνα ὦσιν ἓν καθὼς ἡμεῖς. ὅτε ἤμην μετ’ αὐτῶν ἐν τῷ κόσμῳ, ἐγὼ ἐτήρουν αὐτοὺς ἐν τῷ ὀνόματί σου· οὓς δέδωκάς μοι ἐφύλαξα, καὶ οὐδεὶς ἐξ αὐτῶν ἀπώλετο εἰ μὴ ὁ υἱὸς τῆς ἀπωλείας, ἵνα ἡ γραφὴ πληρωθῇ.

 

SUTAS 3

 

Este un text care poate fi pe deplin înțeles dacă înțelegem bine anumite cuvinte, mai ales verbul a preamări. Pentru că el este cheia înțelegerii lui Iisus ca… coregent al lui Dumnezeu.

Iisus luase ultima cină pascală, la ultimul Paște pe care-l făcuse cu ucenicii la Ierusalim. Ultima Cină, pe care tradiția a numit-o Cina cea de taină. Poate nu atât pentru că erau feriți de ochii lumii, cât mai ales pentru Testamentul… secret al lui Iisus, lăsat numai celor doisprezece, deveniți unsprezece.

Le lăsase ucenicilor două porunci noi, care nu existau în Legea lui Moise, porunca  iubirii și porunca solidarității: să se iubească unul pe altul și să fie solidari unul cu celălalt (porunci reînnoite de fiecare dată când aveau să frângă pâinea și să bea vinul împreună, toți, din aceeași cupă, în amintirea Lui; a mânca pâine și a bea vin cu cineva este cel mai intim act cu putință)…
… le lăsase promisiunea venirii Mângâietorului/Paracletului…
… și… un nou Dumnezeu, Dumnezeul Iubirii. Iată ce le spune: … dacă cineva Mă iubește, va păzi cuvântul Meu și Tatăl Meu îl va iubi și vom veni la el și ne vom face casă în el/ἐάν τις ἀγαπᾷ με, τὸν λόγον μου τηρήσει, καὶ ὁ πατήρ μου ἀγαπήσει αὐτόν, καὶ πρὸς αὐτὸν ἐλευσόμεθα καὶ μονὴν παρ’ αὐτῷ ποιήσομεν.

Iisus și ucenicii ieșiseră din odaia unde cinaseră (nu știm unde stau) și Iisus se roagă de față cu ei Tatălui, așa cum se roagă un Mare preot pentru poporul lui: ucenicii aveau să dea naștere unui popor, un popor spiritual: creștinii. Un popor al unui nou Dumnezeu, Dumnezeul Iubirii. Un Dumnezeu fără alt nume decât… Părinte/Tată.

Un popor ce, respectând porunca iubirii și a solidarității, va trăi altfel decât trăise lumea până atunci. Nu știm ce înseamnă viață veșnică, dar putem presupune că este o viață… dumnezeiască !

Un popor ce-și va cunoaște Tatăl ceresc… față către față ! Pentru că „a cunoaște Numele” este o expresie specifică limbii ebraice care înseamnă a-L cunoaște pe Dumnezeu. Evreii credeau că adevăratul nume al lui Dumnezeu este tabu, inefabil și de aceea în loc să spună Dumnezeu spuneau Numele !

Este un moment solemn, sacru și irepetabil. Un moment în care Iisus îi cere Tatălui să-L onoreze pentru încheierea cu succes a misiunii Sale pe pământ: formarea noului popor spiritual, a unei noi umanități.

Verbul doxazo/δοξάζω, care înseamnă aici: a onora, a stima, a cinsti, traduce, de fapt, verbul ebraic kaved (כָּבֵד), a fi puternic, important, o persoană cu greutate, demnă de toată stima, onoarea. Și, dacă ne gândim că substantivul kavod (כָּבוֹד) înseamnă: splendoare, strălucire, lumină a soarelui, a lunii, a stelelor, a cerului, preeminență, majestate, glorie, onoare, cinste, bună reputație, respect abundență, bogății…
… ne dăm seama că, în limbajul dublu pe care-L folosește Iisus absolut întotdeauna, verbul a preamări/a slăvi sugerează, de fapt, divinitarea Lui/regalitatea Lui celestă la care participă alături de Dumnezeu, Regele Lumii.

Iată un loc din Psalmi în care Dumnezeu apare ca regele maiestuos, înconjurat de strălucire, splendoare, podoabe, glorie, al lumii, cum o arată cuvintele hod/ הוֹד și hadar/ הָדָר, sinonimele lui kavod/(כָּבוֹד):

 

Ps. 103, 1-2:

Binecuvintează suflete al meu pe Domnul ! Doamne Dumnezeul meu măritu-Te-ai foarte ! În măreție și slavă Te-ai îmbrăcat,
Tu care Te îmbraci în lumină ca și cu o haină, Tu care întinzi cerurile ca un cort.
בָּרֲכִי נַפְשִׁי אֶת־יְהוָה יְהוָה אֱלֹהַי גָּדַלְתָּ מְּאֹד הֹוד וְהָדָר לָבָֽשְׁתָּ
עֹֽטֶה־אֹור כַּשַּׂלְמָה נֹוטֶה שָׁמַיִם כַּיְרִיעָֽה

εὐλόγει ἡ ψυχή μου τὸν κύριον κύριε ὁ θεός μου ἐμεγαλύνθης σφόδρα ἐξομολόγησιν (închinarea noastră) καὶ εὐπρέπειαν (frumusețe) ἐνεδύσω/ ἀναβαλλόμενος φῶς ὡς ἱμάτιον ἐκτείνων τὸν οὐρανὸν ὡσεὶ δέρριν

 

Și o ultimă lămurire: … ca să aibă în ei bucuria Mea deplină. Este încă un dar pe care Iisus îl lasă ucenicilor: bucuria Lui că misiunea Sa pe pământ a reușit, o bucurie… magică care avea să-i însuflețească și să-i transfigureze, încât marea operă de creștinare să le pară cât mai ușoară.

AUTOR ȘI TRADUCĂTOR   ZENAIDA ANAMARIA  LUCA

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării suresei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: ZENAIDA  ANAMARIA  LUCA… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

TURCOFOBIA DIN RĂZBOIUL CONTRA STATULUI ISLAMIC/LA TURCOFOBIA EN LA GUERRA CONTRA EL E.I.

Etiquetas

, , , ,

IS

Visul de cucerire al Statului Islamic

TURCOFOBIA DIN RĂZBOIUL CONTRA STATULUI ISLAMIC

Marea alianță internațională contra Statului Islamic (S.I.) s-a născut bolnavă de moarte și s-a menținut așa, atât cât a existat teama că fundamentaliștii islamici se vor statornici pe pământ sirian și irakian. Acum, când S.I. se află într-un constant regres militar – în Siria și Irak – și politic – în Libia -, marea alianță se destramă în ritm accelerat.

Și ca de obicei, adevărurile geo-istorice ies din nou la ivelă, pentru a-și relua protagonismul politic. Iar în Orientul Mijlociu, unul dintre aceste adevăruri este turcofobia. Antagonismul ruso-turc datează de la invaziile stepare ale Rusiei și a tot crescut în lupta țarilor și sultanilor pentru hegemonia în Orientul Mijlociu și Europa Orientală.

Pe de altă parte, ura reciprocă a arabilor și turcilor a rămas prezentă, practic, de-a lungul istoriei, în toată perioada de hegemonie islamică în Orientul Mijlociu și în Europa de Răsărit, pentru a sfârși, în timpurile moderne, cu problema nerezolvată a marii minorități kurde (10% din totalul populației) din Republica Turcă.

Acest fundal istoric, precum și jocul intereselor politice actuale explică marele eșec – politic și militar – al lui Erdogan în războiul impotriva S.I.

În luna august a anului trecut, președintele turc a anunțat, cu surle și trâmbițe, începutul operațiunii „Scutul Eufratului”, ale cărei obiective erau controlul asupra teritoriului sirian de la granița cu Turcia și oprirea unificării „Royava”, cuvânt kurd care înseamnă „occident”, adică provinciile cu majoritate kurdă din nordul Siriei: Kamishli, Kobane și Afrin.

Kurdish-inhabited_area_Teritorii locuite în majoritate de kurzi

Până în prezent, acest ultim obiectiv nu l-au atins trupele lui Erdogan și, colac peste pupăză, nici diplomații săi nu au putut să impiedice Rusia să-și instaleze în Afrin – partea cea mai occidentală din Royava – o bază militară de observație, care oprește orice manevră militară a Turciei în zonă. Ankara n-a reușit să oprească, în timpul războului contra S.I., nici sprijinul american cu arme, bani și pregătire militară pentru luptătorii PKK (Partidul Comunist Kurd din Turcia) care acționează în Siria, cu toate că Departamentul de Stat american consideră, în mod oficial, că PKK este o organizație teroristă. Și aceasta, deoarece eficiența militară a PKK, pe frontul sirian, îi permite SUA să continue războiul fără trupe terrestre proprii.

Autorul articolului: Valentí Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

 ***

El Estado Islámico, por la gracia de Alá, se expande día a díaEl proyecto del califato del Estado Islámico- Lo que anhelaba ser el Estado Islámico

LA TURCOFOBIA EN LA GUERRA CONTRA EL E.I.

La gran alianza internacional contra el Estado Islámico (E.I.) nació enferma de muerte desde el primer momento y se mantuvo en pie el tiempo justo que duró el miedo a que los fundamentalistas islámicos se arraigaran en tierras sirias e iraquíes. Ahora, con E.I en constante retroceso militar  – en Siria e Irak – y político – en Libia -, la gran alianza se está deshaciendo a ritmo acelerado.

Y como casi siempre, las verdades geo-históricas vuelven a emerger aquí también para recabar su protagonismo político. Y en el Oriente Medio una de esas verdades geo-históricas es la turcofobia. El antagonismo ruso-turco se remonta desde las invasiones esteparias de Rusia, hasta la pugna de zares y sultanes por la hegemonía en el Oriente Medio y Europa Oriental.

Por otro lado, el odio que se profesan árabes y turcos ha hecho acto de presencia prácticamente a lo largo de toda la hegemonía islámica en el Oriente Medio y Europa del Este a lo largo de la Historia, para acabar en los tiempos modernos con el problema sin resolver de la convivencia de la gran minoría kurda (el 10% del total del censo turco) en la República Turca.

ErdoganEl presidente turco, Recep Tayyip Erdogan, en una reunión con el alto mando militar

Todo este trasfondo histórico y juego de intereses políticos actuales explica el gran fracaso – político y militar – de Erdogan en la guerra contra E.I.

En agosto del año pasado, el presidente turco anunció a bombo y platillo el inicio de la operación “Escudo Éufrates” cuyos objetivos eran controlar todo el territorio sirio fronterizo con Turquía e impedir la unificación del “Royava”, palabra kurda que significa “occidente” y abarca las provincias de mayoría kurda del norte de Siria Kamishli, Kobane y Afrín.

Kurdish-inhabited_area_by_CIA_(1992)Territorios de mayoría kurda

Al día de hoy, este último propósito no lo lograron las tropas de Erdogan y para más inri, sus diplomáticos tampoco pudieron impedir que Rusia instalara en Afrín – parte más occidental del Royava – una base militar de observación que coarta cualquier maniobra militar turca en la zona.  Como tampoco logró Ankara en ningún momento de la guerra contra el E.I. que los Estados Unidos dejasen de apoyar con armas, dinero y asesoramiento militar a los combatientes del PKK (Partido Comunista Kurdo de Turquía) en Siria, pese a que el Departamento de Estado norteamericano tiene calificado oficialmente al PKK como organización terrorista. Ello, claro, porque la eficiencia militar del PKK en el frente sirio le permite a los EEUU seguir en la guerra sin tropas de Tierra.

Guerrilla kurda del PKKGuerrilla kurda del PKK

Valentí Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentí Popescu.

VALENTIN POPESCU

 

Confuzie generală/Confusión general

Etiquetas

, , , ,

Obamacare-and-Medicare

Confuzie generală                   Washington, Diana Negre

Ultima rundă a negocierilor republicane pentru a înlocui reforma sanitară, aprobată acum șapte ani, nu s-a soldat cu rezultate, la prima încercare, în schimb, a semănat confuzie printre milioane de persoane, iar pentru senatorii și congresmenii republicani, a creat o problemă de care depinde chiar supraviețuirea lor politică.

După ce au promis, ani de-a rândul, că vor desființa o lege pe care o consideră funestă și după ce și-au bazat o parte din campania electorală pe posibilitățile unei majorități pe care acum o au în Congres, la care se adaugă și sprijinul unui președinte din același partid, la momentul adevărului, republicanii rămân paralizați și divizați, din cauza unor dispute interne, spre bucuria firească a democraților, care întrevăd o rază de speranță pentru a ieși din marasmul politic, în care care se află din luna noiembrie a anului trecut.

La prima vedere, e greu de înțeles de ce există asemenea diviziuni și de ce, pe zi ce trece, opinia publică se îndepărtează, puțin câte puțin, de pozițiile republicane: reforma conoscută sub denumirea de „Obamacare”,  cu toate că numele ei oficial este ACA, (Legea pentru o Sănătate Accesibilă) continuă să lase de izbeliște milioane de persoane, și este cumplit de costisitoare pentru cei care se văd nevoiți să semneze polițe, nu pentru că ar vrea, ci pentru că îi obligă legea.

Ce este și mai rău, este că tot mai puține firme de asigurări sunt dispuse să ofere polițe, iar cele care încă se mențin pe piață urcă astronomic prețurile, cerând niște deductibile atât de mari, încât clienții nu primesc compensații, până nu se cheltuiesc 10.000 de euro. Cu toate acestea, există, desigur, și beneficiari care, datorită dimensiunilor pe care le au SUA, se ridică la milioane de persoane.

Surprinde, în mod deosebit, necunoașterea generală și diferența de interpretare a realității, care, fără îndoială, nu se datorează artimeticii de calcul, ci unor chestiuni politice.

Atât cetățeanul de rând, cât și oamenii politici și chiar furnizorii medicali par a fi, uneori, desprinși de realitate și cuprinși de o ignoranță, pe cât de întinsă, pe atât de surprinzătoare, dată fiind importanța enormă a ceea ce se află în joc: sănătatea cetățenilor, a economiei și chiar perspectivele politice a ambelor partide din SUA.

Poate merită să amintim că ACA,  aprobată acum 7 ani, a fost atât de complexă încât, președinta din acea vreme a Camerei Reprezentanților și conducătoarea Partidului Democrat, Nancy Pelosi, și-a implorat colegii de partid să o voteze orbește : „trebuie să aprobăm această lege ca să începem să o studiem și să vedem ce spune ”.

 

Nancy Pelosi Holds Weekly News Conference At The CapitolNancy Pelosi

Ceva asemănător se întâmplă cu reformele care sunt propuse acum: în timp ce marele public nu dispune de alte informații decât comentariile din mijloacele de informare, potrivnice, în general, oricărei inițiative conservatoare, senatorii conservatori înșiși se lasă ghidați de raportul prezentat de Oficiul Bugetelor din Congresul american, în loc să studieze textul legii, la care se opuneau, miercurea trecută, cel puțin 7 dintre ei.

Reacțiile din afara sferei politice sunt extreme: marțea trecută, când s-a aflat că liderii din Senat retrăgeau propunerea, deoarece nu aveau suficiente voturi, bursele s-au prăbușit. Dar, și-au revenit miercuri, când aceeași lideri s-au arătat dispuși să facă o nouă încercare. O reacție care se datorează doar parțialmente efectului legii asupra laboratoarelor, spitalelor sau asupra medicilor: mulți văd în această dezbatere un indiciu al capacității pe care președintele Trump și majoritatea republicană din Congres o vor avea pentru a pune în practică reformele fiscale cu care vor să relanseze economia.

Lucrurile sunt complicate deoarece nu este vorba numai de conținutul acestei legi, pe care îl cunosc doar puțini inițiați, ci de multele și marile interese care sunt în joc. Aceste interese sunt de mare anvergură, deoarece serviciile medicale absorb a șasea parte din economia SUA, iar cei interesați: laboratoarele, consorțiile spitalicești și companiile de asigurări îi influențează pe leguitori prin donații electorale.

Dar iată că democrații cer, acum, un loc la masa de negocieri, de care, înainte, nici nu vroiau să se apropie. Însă, propunerea lor nu încearcă să îmbunătățească legea, ci doar să instaureze un sistem medical socializat, controlat de guvern. Modelul acesta ar avea o oarecare asemănare cu cel existent în unele țări europene, dar, întrebarea care se pune este dacă va putea funcționa într-o țară atât de diferită și de mare cum sunt SUA, unde singurul sistem controlat de guvern este rețeaua de spitale pentru veterani : listele de așteptare sunt atât de lungi, încât soluția care se propune este să le permită să se adreseze centrelor private.

Autor: Diana Negre.

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

***

Más de mil jóvenes estadonidenses quedaron amputados en iraq

Confusión general    Washington, Diana Negre

La última ronda de negociaciones republicanas para substituir la reforma sanitaria aprobada hace siete años no dio resultados en el primer intento, pero en cambio sirvió para sembrar confusión entre millones de personas y para plantear a los senadores y congresistas republicanos un problema de supervivencia política.

Después de prometer durante años que eliminarán una ley que consideran funesta y de basar parte de su campaña electoral en las posibilidades que una mayoría como la que ahora tienen en el Congreso junto con el apoyo de un presidente de su mismo partido, a la hora de la verdad los republicanos quedan paralizados y divididos por disputas internas, con el natural regocijo de los demócratas que ven un rayo de esperanza para salir del marasmo político en que están sumidos desde el pasado mes de noviembre.

A primera vista, resulta difícil de entender que existan tales divisiones y también que la opinión pública vaya alejándose cada día un poco más de las posiciones republicanas: la reforma conocida como “Obamacare”,  aunque su nombre oficial sea ACA, (Ley para una Sanidad Asequible) sigue dejando sin cobertura a millones de personas y es prohibitivamente cara para los que no tienen más remedio que suscribir pólizas que no desean porque les obliga la ley.

Peor aún, cada vez hay menos aseguradoras dispuestas a ofrecer pólizas y las que aún se mantienen en el mercado van subiendo los precios de forma astronómica, pues exigen unos deducibles tan altos que los clientes no empiezan a recibir compensaciones hasta que no se han gastado casi 10.000 euros. Aunque, naturalmente, hay algunos beneficiados que, debido a las dimensiones norteamericanas, son siempre muchos millones.

Lo más sorprendente es el desconocimiento general y la disparidad en la forma de interpretar la realidad, algo que sin duda no se debe a cuestiones aritméticas, sino políticas.

Tanto el ciudadano de a pie, como los políticos e incluso los proveedores médicos, parecen a veces desligados de la realidad y de una ignorancia tan extensa como sorprendente, a la vista de lo mucho que está en juego: la salud de los ciudadanos, de su economía e incluso las perspectivas políticas de ambos partidos.

Pero quizá sirva recordar que la ACA,  aprobada hace 7 años, era tan compleja que la entonces presidenta de la Cámara de Representantes y líder del partido demócrata, Nancy Pelosi, imploró a sus correligionarios que votasen a ciegas: “hemos de aprobar esta ley para ponernos a estudiarla y enterarnos de lo que dice”.

Algo semejante ocurre con las reformas propuestas ahora: mientras el público no tiene más información que los comentarios de los medios informativos, en general opuestos a cualquier iniciativa conservadora, los propios senadores republicanos se dejan guiar por el informe presentado por la Oficina de Presupuestos del Congreso en vez de centrarse en el texto de la ley a la que se oponían este miércoles por lo menos 7 de entre ellos.

Las reacciones fuera del ámbito político son extremas: cuando el martes se supo que los líderes del Senado retiraban la propuesta porque no tenían suficientes votos, las bolsas se desplomaron. Pero se recuperaron el miércoles, cuando esos mismos líderes se mostraron dispuestos a intentarlo de nuevo. Una reacción debida tan solo en parte al efecto de la ley sobre los laboratorios, hospitales o médicos: muchos ven este debate como una indicación de la capacidad que el presidente Trump y la mayoría republicana en el Congreso tendrán para llevar a la práctica las reformas fiscales con que quieren reactivar la economía.

Para complicar más las cosas, no se trata solamente del contenido de la ley que tan solo parecen conocer unos pocos iniciados, sino de los muchos intereses en juego. Estos son de gran envergadura, pues los servicios médicos absorben la sexta parte de la economía norteamericana y los interesados, como laboratorios, consorcios hospitalarios y compañías de seguros, influyen en los legisladores con donaciones electorales.

Entre tanto, los demócratas piden un sitio en la mesa de negociaciones a la que antes no querían ni acercarse. Pero su propuesta no trata de mejorar la ley, sino de instaurar una medicina socializada controlada por el gobierno. El modelo tendría cierta semejanza con el de algunos países europeos, pero hay que preguntarse si puede funcionar en un país tan diverso y grande como Estados Unidos, donde el único sistema controlado por el gobierno es la red de hospitales para veteranos: las listas de espera son tan largas que la solución propuesta es permitirles acudir a centros privados.

spital veterani 2Más de mil jóvenes estadonidenses quedaron amputados en Iraq y Afganistán

 

Autor: Diana Negre.

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

diana-molineaux

ARABESCURI DINASTICE/ARABESCOS DINÁSTICOS

Etiquetas

, , ,

Prince-Salman-bin-Abdulaz-012

                                                     Salman bin Abdelaziz

ARABESCURI DINASTICE

Schimbarea moștenitorului tronului saudit are multe interpretări, dar, în mod deosebit se evidențiază cea a dragostei paterne : bătrânul rege Salman bin Abdelaziz a hotărât, pe data de 21 a lunii în curs, să-l numească pe fiul său iubit – Mohamed bin Salman, în vârstă de 31 de ani, – prim principe moștenitor al tronului, în detrimentul vărului acestuia, prințul Mohamed bin Nayef.

saudi-defence-minister-prince-mohammad-bin-salman

Mohamed bin Salman

Această măsură se datorează, mai întâi de toate, faptului că noul prinț moștenitor a fost pus în discuție, din ce în ce mai des, de mai marii familiei Saud, din cauza eșecurilor războiului din Yemen – noul prinț moștenitor este și ministru de război –, dar, și faptului că ambițioasele sale planuri de restructurare a economiei strălucesc, până acum, mai mult pe hârtie, decât în realitate. Fronda care se cocea în numeroasa familie regală (numără vreo 1.500 de membri), conjugată cu un solid prestigiu de care se bucură activitatea guvernamentală  a lui bin Nayef ar fi putut duce la o îndepărtare a lui bin Salman spre o condiție de neînsemnătate aurită. Iar regele, îndemnat de dragostea sa de părinte și de teama să nu izbucnească o frondă de dragul succesiunii, a luat-o pe scurtătura dragostei paterne și a întărit poziția fiului său iubit.

Eminențe cenușii ale acestui tip de lovitură regală de stat au fost însusi  principele Mohamed bin Nayef, precum și moștenitorul tronului Emiratelor Arabe Unite (EAU), Mohamed bin Zayed al Nahyan. Bin Nayef, care pe lângă faptul că era prim principe moștenitor, era și ministru de interne, a jucat rolul pasiv, dar decisiv al manevrei. Cu o demnitate și o loialitate ca în poveștile din 1001 de Nopți, a arătat, cu foarte mult respect, în repetate rânduri, că nu era de acord cu politica promovată de tânărul său verișor, dar că  ar fi îndeplinit, fără să cârtească, orice hotărâre ar fi luat regele. Așa a și făcut când s-a anunțat schimbarea succesiunii dinastice.

În ceea ce-l privește pe bin Zayed, acesta a stabilit o strânsă legătură cu bin Salman: amândoi sunt conducători tineri, doritori să înfăptuiască reforme și – un lucru esențial – Emiratele Arabe Unite se bucură de mare prestigiu în toată lumea arabă datorită eficienței de care dă dovadă Administrația lor Publică precum și rezultatelor obținute în domeniul economic. În plus, bin Zayed este foarte priceput în hățișurile politicii SUA : acum câțiva ani, a servit ca ghid al noului prinț moștenitor prin viesparul din Washington.

În capitala americană se semnalează că ruptura saudită cu Qatarul a fost precedată, acum vreo doi ani, de o intensă campanie de lobby a Emiratelor în Congres, prin care se punea la îndoială atât politica, cât și încrederea  care se putea avea în conducătorii qatarezi.

Autorul articolului: Valentí Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

 ***

           Prince_Mohammed_bin_Naif_bin_Abdulaziz_2013-01-16

Mohamed bin Nayef

ARABESCOS DINÁSTICOS

El cambio de heredero del trono saudí tiene muchas lecturas entre las que sobresale la del amor paterno : El anciano rey Salman bin Abdelaziz decidió, el pasado día 21, nombrar a su hijo predilecto – Mohamed bin Salman, de 31 años – primer príncipe heredero del trono, en detrimento del primo de éste, el príncipe Mohamed bin Nayef.

La medida se debe, ante todo, a que el nuevo príncipe heredero era cada vez más cuestionado por los grandes de la familia Saud, debido a los fracasos en la guerra del Yemen – el nuevo príncipe heredero es también ministro de la Guerra – y a que sus ambiciosos planes de reestructuración de la economía del país brillan, hasta ahora, más sobre el papel que sobre el terreno. La fronda que se estaba gestando en la numerosa familia real (cerca de los 1.500 miembros), conjugada con el sólido prestigio de la labor gubernamental de bin Nayef podía desembocar en un relegamiento de bin Salman a la insignificancia dorada. Y el rey, impulsado por el amor de padre y el miedo a que surgiera una fronda por mor de la sucesión, cortó por lo amoroso y reforzó la posición de su hijo más querido.

Eminencias grises de esta especie de golpe de Estado real han sido el propio príncipe Mohamed bin Nayef y el heredero de los Emiratos Árabes Unidos (EAU), Mohamed bin Zayed al Nahyan. Bin Nayef, que además de primer príncipe heredero era ministro de Interior, jugó el papel más pasivo y decisivo en la maniobra. Con una dignidad y lealtad digna de los relatos de las 1001 Noches, mostró, repetidas veces de forma respetuosa, que discrepaba profundamente de la política seguida por su joven primo, pero que acataría sin rechistar cualquier decisión que tomase el rey. Y así lo hizo al anunciarse el cambio de prelación dinástica.

En cuanto a bin Zayed, estableció una estrecha relación con bin Salman, basándose en que ambos son dos dirigentes jóvenes con ansias de reformas y – elemento esencial – en el prestigio de que gozan los EUA en todo el mundo árabe por la eficiencia de su Administración Pública y los aciertos de su Economía. Por añadidura, bin Zayed es muy ducho en las interioridades de la política estadounidense e hizo años atrás de cicerone del nuevo príncipe heredero en el avispero de Washington.

En la capital estadounidense se señala que la ruptura saudí con Qatar fue precedida hace un par de años largos por una intensa campaña de los lobistas de los Emiratos en el Congreso, poniendo en entredicho tanto la política, como la fiabilidad de los dirigentes qataríes.

         Mohammed-bin-Zayed-Al-Nahyan

Mohamed bin Zayed al Nahyan

Valentí Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentí Popescu.

VALENTIN POPESCU

PARABOLLE LUI IISUS (XXIII) – ISPITIREA VĂZULUI

Etiquetas

, , , , , , ,

LAMPĂ 1 Lampă cu ulei, din bronz, cu monograma lui Hristos, copie

Omul despătimit, lampă a luminii dumnezeiești

Pericopa evanghelică din această duminică este foarte scurtă, dar foarte cuprinzătoare. Este vorba despre una dintre cele mai subtile învățături pe care Iisus ni le-a lăsat despre ispitirea vzuluiși pervertirea minții și a sufletului:

Iată textul:

Matei 6, 22-23: Lampa trupului este ochiul; dacă ochiul tău este curat, tot trupul tău va fi luminat, dar dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi întunecat. Dacă lumina din tine e întuneric, atunci cum fi-va întunericul tău ?

Matei 6, 22-23:῾Ο λύχνος τοῦ σώματός ἐστιν ὁ ὀφθαλμός· ἐὰν οὖν ὁ ὀφθαλμός σου ἁπλοῦς ᾖ, ὅλον τὸ σῶμά σου φωτεινόν ἔσται·  ἐὰν δὲ ὁ ὀφθαλμός σου πονηρὸς ᾖ, ὅλον τὸ σῶμά σου σκοτεινὸν ἔσται. εἰ οὖν τὸ φῶς τὸ ἐν σοὶ σκότος ἐστί, τὸ σκότος πόσον;

Și iată și varianta din Evanghelia după Luca:

Luca, 11, 34-36: Lampa trupului este ochiul; când ochiul tău este curat atunci și tot trupul tău este luminat, dar când ochiul tău este rău atunci și trupul ți-e întunecat. Ai grijă, dar, ca nu cumva lumina din tine să fie întuneric. Dacă tot trupul ți-e luminat și nu are nicio parte întunecată, atunci va fi luminat tot, ca și când o lampă te-ar lumina cu lumina ei strălucitoare.

Luca, 11, 34-36: ὁ λύχνος τοῦ σώματός ἐστιν ὁ ὀφθαλμός· ὅταν οὖν ὁ ὀφθαλμός σου ἁπλοῦς ᾖ, καὶ ὅλον τὸ σῶμά σου φωτεινόν ἐστιν· ἐπὰν δὲ πονηρὸς ᾖ, καὶ τὸ σῶμά σου σκοτεινόν. σκόπει οὖν μὴ τὸ φῶς τὸ ἐν σοὶ σκότος ἐστίν. εἰ οὖν τὸ σῶμά σου ὅλον φωτεινόν, μὴ ἔχον τι μέρος σκοτεινόν, ἔσται φωτεινὸν ὅλον ὡς ὅταν ὁ λύχνος τῇ ἀστραπῇ φωτίζῃ σε.

Suntem în Galileea, undeva lângă Capernaum, pe o înălțime ce domină malul vestic al Lacului Galileii/Tiberiadei.

Iisus le ține mulțimilor o predică deosebită, cea mai lungă, pe care bibliștii o numesc Predica de pe munte.

O predică care dezvăluie cum trebuie să fie cineva, cum să gândească, cum să simtă și cum să se poarte, ca să poată intra în Împărăția lui Dumnezeu, sau, mai bine spus, un mic Manual de îndumnezeire a omului. Cel mai bun care s-a scris vreodată pentru lumea noastră !

 Iisus spune în câteva cuvinte că nu poți intra în lumea perfectă a lui Dumnezeu dacă nu știi sau nu vrei să fii pur, curat, la minte și la trup. De fapt, dacă te lași ademenit de ispite. Mai înainte spusese:

Dacă ochiul tău drept te smintește, scoate-l și aruncă-l de la tine, căci îți este (mai) de folos să piară unul din mădularele tale decât să-ți fie aruncat tot trupul în gheenă. Și dacă mâna ta dreaptă te smintește, tai-o și arunc-o de la tine, căci e mai de folos să piară unul din mădularele tale decât să-ți fie aruncat tot trupul în gheenă./ Matei 5, 29-30/ εἰ δὲ ὁ ὀφθαλμός σου ὁ δεξιὸς σκανδαλίζει σε, ἔξελε αὐτὸν καὶ βάλε ἀπὸ σοῦ· συμφέρει γάρ σοι ἵνα ἀπόληται ἓν τῶν μελῶν σου καὶ μὴ ὅλον τὸ σῶμά σου βληθῇ εἰς γέενναν. καὶ εἰ ἡ δεξιά σου χεὶρ σκανδαλίζει σε, ἔκκοψον αὐτὴν καὶ βάλε ἀπὸ σοῦ· συμφέρει γάρ σοι ἵνα ἀπόληται ἓν τῶν μελῶν σου καὶ μὴ ὅλον τὸ σῶμά σου βληθῇ εἰς γέενναν.

Avem aici un portret esențial al unui locuitor al Împărăției:  un om sincer, simplu, care vorbește fără ocolișuri, direct, care gândește și vorbește limpede, nesofisticat, necomplicat, ne-insidios, integru, dintr-o bucată, neconfuz, profund, neduplicitar, ușor de citit, transparent… pentru că acestea sunt sensurile lui aplus/πλος, adjectiv care, desigur traducea un sinonim din aramaică…

… un om în care lumina divină poate străluci pentru că în mintea lui nu-s înghesuite lucrurile murdare și întunecate care pervertesc, înjosesc și care pot face ca o minte bună să devină rea și vicleană: în greacă adjectivul poniros/πονηρός înseamnă: rău, pervers, josnic, viclean.

Desigur, Iisus Se slujește de metaforele pe care le foloseau de secole, în cercurile și comunitățile lor,  asceții greci, egipteni și esenieni a căror regulă de bază era … paza simțurilor !

De fapt, Iisus ne lasă un portret al omului hristic: curat cu inima și mintea, despătimit/nepătimitor,  deosebitor între bine și rău, și lipsit de păcat ! Un om în care luminează, ca într-o lampă, lumina divină.

 Iată cum arătau lămpile cu ulei în vremea lui IIsus:

 

LAMPĂ 4

Lampă cu ulei din lut ars, perioada romană, sec. I, Israel

lampa 5Lampă cu ulei, perioada romană, sec. I, Israel

LAMPĂ 6Lampă cu ulei din lut ars, perioada romană, sec. I, Nazareth, Israel

LAMPĂ 7

Lampă cu ulei din lut ars, perioada romană, sec. I, Ierusalim

LAMPĂ 8

Lampă cu ulei din lut ars, perioada romană, sec. I, Israel

LAMPĂ 9

Lampă cu ulei din lut ars, perioada romană, sec. I, Israel

LAMPĂ 10

Lampă cu ulei din lut ars, perioada romană, sec. I, Ierusalim

LAMPĂ 11

Lampă cu ulei din lut ars, Ierusalim

LAMPĂ 12

Lampă cu ulei din lut ars, perioada romană, sec. I, Ierusalim

LAMPĂ 13

Lampă cu ulei din lut ars, perioada romană, sec. I, Ierusalim

LAMPĂ 14

Lampă cu ulei din lut ars, Israel

 

AUTOR ȘI TRADUCĂTOR   ZENAIDA ANAMARIA  LUCA

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării suresei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: ZENAIDA  ANAMARIA  LUCA… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

ÎN CECENIA, HOMOSEXUALITATEA E LETALĂ/HOMOSEXUALIDAD LETAL EN CHECHENIA

Etiquetas

, , ,

DEPARDIEU 1Ramzan Kadîrov și  Gérard Depardieu, la petrecerea dată în cinstea actorului în clădirea Guvernului din Groznîi, 24 februarie 2013

ÎN CECENIA, HOMOSEXUALITATEA E LETALĂ

Cecenii sunt cunoscuți și temuți, în Rusia, din cauza violenței lor feroce; recurg ușor la ea în dispute teologice, rasiale, politice și – exact ce mai lipsea !– chiar și împotriva homosexualilor. De la începutul primăverii, ceea ce place cel mai mult pe acele meleaguri caucaziene este tocmai această recentă formă de violență : vânătoarea de homosexuali.

Desigur, nu există statistici oficiale în domeniu (din cauza presiunii internaționale), iar datele care circulă prin mijloacele de informare și  blogurile  homosexualilor nu sunt de încredere, dar, cu toate acestea, se știe că au fost trei morți și numeroși ciomăgiți, precum și vreo două sute de arestați de forțele de ordine cecene, fără alt motiv decât orientarea lor sexuală.

Se știe și mai sigur de autopăcăleala „homo-propagandistică” pe care și-a tras-o șeful guvernului cecen – Kadîrov – care l-a ridicat în slăvi pe actorul francez, Gérard Depardieu, până când a apărut, în 2014, autobiografia acestuia, în care recunoaște că, în tinerețile sale, a practicat  prostituția homosexuală și că se vindea destul de ieftin.

DEPARDIEU 7Vladimir Putin îl întâmpină pe Gérard Depardieu la rezidența prezidențială din Soci, 5 ianuarie 2013

DEPARDIEU 6

Dedesubtul întregii acestei povești este unul politic : principiul fundamental al politicii și al puterii – desigur, al lui Kadîrov – este servilismul față de președintele rus, Vladimir Putin. Când acesta i-a dat lui Depardieu cetățenia rusă (în 2013) ca să-l scape de pretențiile Fiscului francez, Kadîrov a văzut marea ocazie de a se pune bine cu Putin, și nu numai că l-a primit pe Depardieu, în Cecenia, cu brațele deschise, dar l-a făcut chiar cetățean de onoare și i-a subvenționat turnarea unui film – Victor –, a cărui acțiune se petrece în Cecenia, și în care este vorba și despre familia lui Kadîrov, film ce provoacă mai degrabă râsul în hohote, decât emoția, după cum afirmă occidentalii care au avut ocazia de a-l vedea.

DEPARDIEU 3Președintele cecen Ramzan Kadîrov, întâmpinându-l pe  Gérard Depardieu, aeroportul din Groznîi, 24 februarie 2013

Spre necazul lui Kadîrov, la puțin timp după premiera filmului Victor, a apărut în librării autobiografía lui Depardieu în care își recunoaște „homosexualitea plătită” din anii tinereții, și cu toate că în Cecenia nu s-a mai auzit nimic, de atunci încoace, de Depardieu sau de Victor, hapul pe care l-a înghițit Kadîrov a fost comentat prin toți munții din Caucaz.

Desigur, n-a existat nicio consecință politică sau jurnalistică pentru Kadîrov… căci, iată că tot e bine să ai puterea în Caucaz…

Autorul articolului: Valentí Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

 ***

DEPARDIEU 2El presidente de Chechenia, Ramzan Kadirov y  el actor  francés Gérard Depardieu, en la sede  del gobierno,  Grozni, 24 de febrero  2013

 

HOMOSEXUALIDAD LETAL EN CHECHENIA

Los chechenos son renombrados y temidos en Rusia por su ferocidad y su predilección por la violencia; recurren a ella en disputas teológicas, raciales, políticas y – ¡ faltaría menos ! – hasta en las sexuales. Y desde esta primavera, lo que priva en esas tierras caucásicas es esta última modalidad de violencia, la caza del homosexual.

Evidentemente, no hay estadísticas oficiales sobre el tema (a causa de la presión internacional) y los datos que circulan por los medios de comunicación y los blogs homosexuales son de muy escasa fiabilidad, pero así y todo se puede contar con tres muertos, numerosos apaleados y dos centenas de detenidos por las fuerzas del orden chechenas sin más razón que sus presuntas querencias sexuales.

Lo que en cambio está más que documentado es el patinazo “homo-propagandístico” del jefe del Gobierno checheno – Kadirov – quien casi ensalzaba a los altares al actor francés Gerard Depardieu hasta que apareció en el 2014 la autobiografía de este último, confesando que en sus años mozos había sido un “chapero” más y  no de los más caros.

DEPARDIEU 8Vladimir Putin y Gérard Depardieu,  Soci, 5. 01. 2013

El trasfondo de la historia es político : el principio fundamental de la política – y del poder, también – de Kadirov es su servilismo ante el presidente ruso, Vladímir Putin. Así que cuándo éste concedió a Depardieu la ciudadanía rusa (2013) para librarle de las muy capitalistas pretensiones recaudatorias del Fisco francés, Kadirov vio la oportunidad de hacer méritos ante Putin y no sólo le acogió a Depardieu en su país con los brazos abiertos, sino que le proclamó ciudadano de honor de Chechenia y le financió el rodaje de una película – “Victor” – cuya trama se situaba en Chechenia, aludía a la propia familia de Kadirov y que según los occidentales que la han visto, incita más a las carcajada desbocada que a la emoción.

DEPARDIEU 4Ramzan Kadirov y  Gérard Depardieu

Para desgracia de Kadirov, poco después del estreno de “Víctor” apareció en las librerías la autobiografía de Depardieu confesando su “homosexualidad de pago” de sus años mozos y si bien en Chechenia no se ha vuelto a ver ni oír nada más acerca de Depardieu o de “Victor”, el patinazo fue comentado en todos los rincones del Cáucaso.

Claro que, eso sí, sin ninguna consecuencia política o periodística para Kadirov… que para algo ha de servir el poder en el Cáucaso…

DEPARDIEU 5

Valentí Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentí Popescu.

 

VALENTIN POPESCU

 

PARABOLELE LUI IISUS (XXII) – CEI TREI UCENICI SPECIALI

Etiquetas

, , , , , , , , ,

SF IOAN 1

Petru, Iacob și Ioan, trei ipostaze omenești ale lui Iisus

În această duminică pericopa evanghelică care se citește la liturghie este un fragment din Evanghelia după Matei 4, 18-23: chemarea primilor apostoli: Petru și Andrei, Iacob și Ioan. Trei dintre ei sunt speciali: Petru, Iacob și Ioan. Ei sunt cei mai apropiați de  Maestrul lor (poate îi sunt și cei mai dragi) și ei se află alături de El în cele mai importante momente.

Pe ei îi cheamă Iisus să fie martorii schimbării Sale la față, martorii metamorfozei Lui, pe ei îi cheamă să-L vegheze în grădina Ghețimani, înainte de arestare, simțindu-Se mângâiat de prezența lor ocrotitoare și ei sunt martorii învierii fiicei lui Iair.

Iată textul:

Matei 4, 18-23: Plimbându-Se așadar Iisus pe malul Mării Galileei a văzut doi frați: pe Simon, cel numit Petru, și pe Andrei, fratele lui (mai mic), aruncând năvodul în mare, căci erau pescari. Și le spune: veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni. Și ei pe dată, lăsând plasele, L-au urmat. Și, ducându-Se de acolo mai departe, Iisus a văzut alți doi frați: pe Iacob, fiul lui Zebedeu, și pe Ioan, fratele lui (mai mic), într-o barcă împreună cu Zebedeu, tatăl lor, pregătindu-și năvoadele, și i-a chemat. Ei, lăsând pe dată barca și pe tatăl lor, L-au urmat. Și a colindat Iisus toată Galileea învățând în sinagogile lor și vestind Evanghelia Împărăției și vindecând orice boală și orice neputință în popor.

Matei 4, 18-23: Περιπατῶν δὲ παρὰ τὴν θάλασσαν τῆς Γαλιλαίας εἶδε δύο ἀδελφούς, Σίμωνα τὸν λεγόμενον Πέτρον καὶ ᾿Ανδρέαν τὸν ἀδελφὸν αὐτοῦ, βάλλοντας ἀμφίβληστρον εἰς τὴν θάλασσαν· ἦσαν γὰρ ἁλιεῖς·  καὶ λέγει αὐτοῖς· δεῦτε ὀπίσω μου καὶ ποιήσω ὑμᾶς ἁλιεῖς ἀνθρώπων. οἱ δὲ εὐθέως ἀφέντες τὰ δίκτυα ἠκολούθησαν αὐτῷ. Καὶ προβὰς ἐκεῖθεν εἶδεν ἄλλους δύο ἀδελφούς, ᾿Ιάκωβον τὸν τοῦ Ζεβεδαίου καὶ ᾿Ιωάννην τὸν ἀδελφὸν αὐτοῦ, ἐν τῷ πλοίῳ μετὰ Ζεβεδαίου τοῦ πατρὸς αὐτῶν καταρτίζοντας τὰ δίκτυα αὐτῶν, καὶ ἐκάλεσεν αὐτούς. οἱ δὲ εὐθέως ἀφέντες τὸ πλοῖον καὶ τὸν πατέρα αὐτῶν ἠκολούθησαν αὐτῷ. Καὶ περιῆγεν ὅλην τὴν Γαλιλαίαν ὁ ᾿Ιησοῦς διδάσκων ἐν ταῖς συναγωγαῖς αὐτῶν καὶ κηρύσσων τὸ εὐαγγέλιον τῆς βασιλείας καὶ θεραπεύων πᾶσαν νόσον καὶ πᾶσαν μαλακίαν ἐν τῷ λαῷ.

Sf. Ioan Evanghelistul

Suntem în Galileea. Anul 28 d. Hr. Iisus își alege primii ucenici: pe Petru și pe Andrei, din Betsaida, fiii lui Iona, și pe Iacob și pe Ioan dintr-un sat, rămas necunoscut, de lângă Capernaum, fiii lui Zebedeu.

Sunt primii cu care avea să-și împartă viața și primii care aveau să-L însoțească prin tot ereț Israel, adică în tot pământul Israelului, timp de aproape trei ani. Cu ei își va începe misiunea, aceea de a le vorbi oamenilor despre Împărăția lui Dumnezeu, care venise, și despre ce ar trebui să facă cineva ca să se poată muta în ea.

Când Simon și Andrei, Iacob și Ioan s-au sculat din barcă și au venit după El, simțind pur și simplu că acela era destinul lor, nu știau nici cine este cel care-i cheamă, nici ce trebuiau să facă și nici cât timp aveau să-L urmeze. Nu știau că aveau să devină „agenții” unei lumi noi, unde legea cea mai mare era iubirea totală și nu știau că aveau să-L facă cunoscut în toată lumea de atunci pe Mântuitorul omenirii.

Nu știau nici ce-i așteaptă: Petru, mâna dreaptă a Învățătorului, că va muri răstignit la Roma în timpul lui Nero (cândva între anii 64-68), sau Iacob, că va sfârși decapitat din ordinul lui Irod Agrippa, în anul 43 sau 44 (Fapte 12,2) și că va fi primul martir al lui Iisus Hristos.

Trei dintre ei sunt speciali: Petru, Iacob și Ioan. Sunt ucenicii cei mai devotați și cei cărora Iisus le arată o afecțiune aparte.

Pe Simon, Iisus l-a numit Kifas/ Κηφᾶς. Kifas înseamnă piatră, stâncă și este transcrierea în greacă a cuvântului aramaic kef (כֵּף), stâncă. Pentru că Petru (petra/πέτρα este traducerea în greacă a lui kef)  avea să fie omul Său de bază dar și … temelia Bisericii Sale. El a fost primul care L-a recunoscut pe Iisus ca Fiu al lui Dumnezeu și, la Cinzecime, predica lui înflăcărată a făcut trei mii de suflete să creadă în Iisus Hristos. Tot el a devenit capul Bisericii lui Iisus și întemeietorul primei comunități creștine, al primei Biserici: cea din Antiohia.

Lui Iacob și lui Ioan, Iisus le spunea Voanerghes/Βοανεργές, adică fiii tunetului: pentru că erau furtunoși, impetuoși, plini de zel și iuți la mânie.  Voanerghes/Βοανεργές este transcrierea în greacă a unui cuvânt compus din ben בֵּן, fiu, și aramaicul regaz רְגַז, mânie, furie.

 

El Greco, Sf. Iacob, Muzeul Santa Cruz, Toledo, Spania

 

Apostolul Iacob

AP. IACOB 2

   Martiriul Sf. Iacob

Iar Ioan este ucenicul… cel mai iubit, cel care stă la pieptul lui Rabbi, adică la pieptul Învățătorului, la Cina cea de Taină pe care a pregătit-o împreună cu Petru și, înainte de toate, este ucenicul „pe care l-a iubit Iisus” (Ioan 13,23) și cel căruia Iisus i-a încredințat-o pe Maica Sa de care a avut grijă în Efes, unde a și murit la adânci bătrânețe. Și, mai ales, este apostolul iubirii !

Pe de altă parte, numele lui Simon Petru pare predestinat: Simon/Σίμων sau Șimeon/ שִׁמְעוֹן vine din verbul șama/ שָׁמַע: a asculta, a se supune, a înțelege, a consimți, a aproba, de vreme ce Petru a fost cel mai devotat și cel mai supus ucenic.

Toți patru sunt pescari galileeni, iar galileean însemna… pe jumătate evreu.

În Galileea sau Provincia (galil/גָּלִיל înseamnă district în ebraică) traiau mai mult evrei… elenizați.  Andrei, de pildă, este un nume grecesc. Andrei înseamnă… „un bărbat adevărat, plin de curaj, de… bărbăție”.

Iisus avea nevoie de ucenici care să-i poată răspândi mesajul, învățătura și în afara Israelului, mai precis în toată lumea mediteraneană, unde limba cea mai vorbită și cea mai cunoscută era greaca.

De altfel, arheologii care au săpat în Betsaida – un sat de pescari la nord de Marea Galileei (numele ei înseamnă în aramaică Casa pescarilor) – au scos la lumină multe vase grecești și au descoperit o populație foarte influențată de cultura greacă/ elenistică. Și, din Betsaida erau Andrei și Petru, Iacob și Ioan.

Nu întâmplător, de asemenea, Andrei fusese discipolul lui Ioan Botezătorul. Ucenicii lui erau deja inițiați în noua doctrină a căinței și a iertării păcatelor, una din condițiile schimbării sufletului și a minții și, prin asta, a intrării în Împărăție.

Cu ei, așadar, Iisus a început să predice în sinagogi și să tămăduiască bolnavii. Ei au fost primii elevi ai școlii lui Iisus.

Probabil mergeau rar la sinagogă, fiind pescari, sau, mai degrabă căpitani (pentru că aveau angajații lor), și ocupați cu mica lor afacere. Din Lege trebuie că știau doar poruncile și istoria Patriarhilor, și, desigur, cunoșteau numele Profeților și câțiva Psalmi, cel puțin Psalmii pelerinilor și cei de laudă.

Iisus i-a introdus în sinagogă și în studiul Scripturii, luându-i cu El la predicile pe care le ținea de șabat în sinagogile din Galileea. Sinagoga și predicile lui Iisus au fost Școala lor de Teologie.

Ce era sinagoga ? Sinagogă/ Συναγωγή este traducerea în greacă a lui Beit ha-kneset (בֵית הַכְּנֶסֶת), Casa Adunării, pentru că sinagoga a apărut în vechiul Israel ca o casă de studiu al Scripturii și de rugăciune, după cucerirea Ierusalimului de către babilonieni care au distrusTemplul lui Solomon în anul 586 î. Hr.

După ce s-au întors din exilul din Babilon și după ce și-au reconstruit Templul în Orașul Sfânt, evreii au costruit și sinagogi, peste tot în Israel și în Diaspora, unde chiar înlocuiau Templul. Sinagogi erau în Egipt, în Asia Mică, în Cipru și la Roma și numai în Ierusalim existau, în secolul I  d. Hr., 480 de sinagogi, una chiar lângă Templu.

În sinagogi nu slujeau preoți, ci evreii se adunau de șabat să se roage împreună și să asculte pasaje din Scriptură pe care le comenta un rabin, adică un învățat, un cunoscător al Legii și al Cărții sfinte.

Poate într-o sinagogă auziseră cum profetul Ilie l-a găsit pe Elisei arând și l-a chemat să-i fie ucenic și s-au gândit că Iisus era un alt Ilie care-i chema pe ei în numele Domnului, ca în pasajul acesta:

Atunci a plecat Ilie de acolo şi a găsit pe Elisei, fiul lui Şafat, arând; acesta avea douăsprezece perechi de boi la pluguri şi la perechea a douăsprezecea era el însuşi. Şi Ilie a trecut pe lângă el aruncându-i mantia. Atunci a lăsat Elisei boii şi a alergat după Ilie, zicând: „Lasă-mă să merg să sărut pe tatăl şi pe mama mea şi voi veni după tine!» Iar el i-a zis: „Du-te şi vino înapoi, că ce-am făcut e făcut!»/ III Regi 19, 1920/ Trad. Biblia Sinodală.

 

EL GRECO SF. PETRU
San Pedro en lágrimas, 1587-1596, Museo Soumaya, Ciudad de México

 

Iată cum descriu și ceilalți trei evangheliști chemarea primilor ucenici:

Luca 5, 1-11: Pe când mulțimea-L împresura (din toate părțile) ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu și El stătea pe țărmul lacului Genizaret s-a întâmplat ca Iisus să vadă două bărci trase la mal. Pescarii care coborâseră din ele își spălau plasele. Urcându-Se într-una din bărci, care era a lui Simon, Iisus l-a rugat s-o întoarcă din nou, puțin, de la mal în mare și, așezându-Se, a început să învețe mulțimile din barcă. După ce a terminat de vorbit i-a zis lui Simon: du barca la adânc și aruncați năvoadele ca să pescuiți. Și Simon I-a răspuns: Stăpâne, toată noaptea ne-am trudit și nimic n-am prins, dar fie după cuvântul Tău, o să arunc năvodul. Și făcând ei așa, au prins mulțime mare de pești, de li se rupea năvodul. Și au făcut semn tovarășilor lor din barca cealaltă să vină și să-i ajute. Și au venit și au umplut amândouă bărcile că erau gata să se scufunde. Văzând aceasta, Simon Petru a căzut la genunchii lui Iisus, spunând: ieși de la mine, Doamne, că sunt un bărbat păcătos. Căci spaimă mare îl cuprinsese și îi cuprinsese pe toți cei care erau cu el, văzând cum pescuiseră atâția pești, căci  prinseseră mulți. La fel și pe Iacob și pe Ioan, fiii lui Zebedeu, care erau tovarăși cu Simon. Atunci Iisus i-a zis lui Simon: nu te teme ! De acum vei fi unul care va pescui oameni. Și, trăgând bărcile pe uscat și lăsând toate, L-au urmat.

Luca 5, 1-11: ΕΓΕΝΕΤΟ δὲ ἐν τῷ τὸν ὄχλον ἐπικεῖσθαι αὐτῷ τοῦ ἀκούειν τὸν λόγον τοῦ Θεοῦ καὶ αὐτὸς ἦν ἑστὼς παρὰ τὴν λίμνην Γεννησαρέτ, καὶ εἶδε δύο πλοῖα ἑστῶτα παρὰ τὴν λίμνην· οἱ δὲ ἁλιεῖς ἀποβάντες ἀπ᾿ αὐτῶν ἀπέπλυναν τὰ δίκτυα. ἐμβὰς δὲ εἰς ἓν τῶν πλοίων, ὃ ἦν τοῦ Σίμωνος, ἠρώτησεν αὐτὸν ἀπὸ τῆς γῆς ἐπαναγαγεῖν ὀλίγον· καὶ καθίσας ἐδίδασκεν ἐκ τοῦ πλοίου τοὺς ὄχλους. ὡς δὲ ἐπαύσατο λαλῶν, εἶπε πρὸς τὸν Σίμωνα· ἐπανάγαγε εἰς τὸ βάθος καὶ χαλάσατε τὰ δίκτυα ὑμῶν εἰς ἄγραν. καὶ ἀποκριθεὶς ὁ Σίμων εἶπεν αὐτῷ· ἐπιστάτα, δι᾿ ὅλης τῆς νυκτὸς κοπιάσαντες οὐδὲν ἐλάβομεν· ἐπὶ δὲ τῷ ρήματί σου χαλάσω τὸ δίκτυον. καὶ τοῦτο ποιήσαντες συνέκλεισαν πλῆθος ἰχθύων πολύ· διερρήγνυτο δὲ τὸ δίκτυον αὐτῶν. καὶ κατένευσαν τοῖς μετόχοις τοῖς ἐν τῷ ἑτέρῳ πλοίῳ τοῦ ἐλθόντας συλλαβέσθαι αὐτοῖς· καὶ ἦλθον καὶ ἔπλησαν ἀμφότερα τὰ πλοῖα, ὥστε βυθίζεσθαι αὐτά. ἰδὼν δὲ Σίμων Πέτρος προσέπεσε τοῖς γόνασιν ᾿Ιησοῦ λέγων· ἔξελθε ἀπ᾿ ἐμοῦ, ὅτι ἀνὴρ ἁμαρτωλός εἰμι, Κύριε·  θάμβος γὰρ περιέσχεν αὐτὸν καὶ πάντας τοὺς σὺν αὐτῷ ἐπὶ τῇ ἄγρᾳ τῶν ἰχθύων ᾗ συνέλαβον,  ὁμοίως δὲ καὶ ᾿Ιάκωβον καὶ ᾿Ιωάννην, υἱοὺς Ζεβεδαίου, οἳ ἦσαν κοινωνοὶ τῷ Σίμωνι. καὶ εἶπε πρὸς τὸν Σίμωνα ὁ ᾿Ιησοῦς· μὴ φοβοῦ· ἀπὸ τοῦ νῦν ἀνθρώπους ἔσῃ ζωγρῶν. καὶ καταγαγόντες τὰ πλοῖα ἐπὶ τὴν γῆν, ἀφέντες ἅπαντα ἠκολούθησαν αὐτῷ.

Marcu 1, 16-20: Plimbându-Se pe malul Mării Galileei i-a văzut pe Simon și pe Andrei, fratele său, aruncând năvodul în mare, căci erau pescari. Și le-a spus Iisus: veniți după Mine și vă voi face să fiți pescari de oameni. Și pe dată lăsându-și plasele, L-au urmat. Mergând El puțin mai departe i-a văzut pe Iacob, fiul lui Zebedeu și pe Ioan, fratele său, care erau în barcă, pregătindu-și plasele și i-a chemat de îndată, iar ei, lăsându-l pe tatăl lor, Zebedeu, în barcă, cu lucrătorii lui, s-au dus după El.

Marcu 1, 16-20: Περιπατῶν δὲ παρὰ τὴν θάλασσαν τῆς Γαλιλαίας εἶδε Σίμωνα καὶ ᾿Ανδρέαν τὸν ἀδελφὸν αὐτοῦ τοῦ Σίμωνος, βάλλοντας ἀμφίβληστρον ἐν τῇ θαλάσσῃ· ἦσαν γὰρ ἁλιεῖς·  καὶ εἶπεν αὐτοῖς ὁ ᾿Ιησοῦς· δεῦτε ὀπίσω μου, καὶ ποιήσω ὑμᾶς γενέσθαι ἁλιεῖς ἀνθρώπων. καὶ εὐθέως ἀφέντες τὰ δίκτυα αὐτῶν ἠκολούθησαν αὐτῷ. Καὶ προβὰς ἐκεῖθεν ὀλίγον εἶδεν ᾿Ιάκωβον τὸν τοῦ Ζεβεδαίου καὶ ᾿Ιωάννην τὸν ἀδελφὸν αὐτοῦ, καὶ αὐτοὺς ἐν τῷ πλοίῳ καταρτίζοντας τὰ δίκτυα, καὶ εὐθέως ἐκάλεσεν αὐτούς. καὶ ἀφέντες τὸν πατέρα αὐτῶν Ζεβεδαῖον ἐν τῷ πλοίῳ μετὰ τῶν μισθωτῶν ἀπῆλθον ὀπίσω αὐτοῦ.

Ioan 1, 35-39: A doua zi, iarăși, stătea Ioan (Botezătorul) cu doi dintre ucenicii lui (Ioan și Andrei) și văzându-L pe Iisus plimbându-Se, zice: iată mielul lui Dumnezeu. Și cei doi ucenici L-au auzit pe Iisus vorbind și L-au urmat. Iisus, întorcându-Se și văzându-i că vin după El, le spune: ce căutați ? Iar ei I-au răspuns: Rabbi, cuvânt care se traduce Învățătorule, unde stai ? Și Iisus le răspunde: veniți și vedeți. Și au venit și au văzut unde locuiește și au rămas la El în ziua aceea, căci era ceasul al zecelea (patru după-amiază).

Ioan 1, 35-39: Τῇ ἐπαύριον πάλιν εἱστήκει ὁ ᾿Ιωάννης καὶ ἐκ τῶν μαθητῶν αὐτοῦ δύο, καὶ ἐμβλέψας τῷ ᾿Ιησοῦ περιπατοῦντι λέγει· ἴδε ὁ ἀμνὸς τοῦ Θεοῦ. καὶ ἤκουσαν αὐτοῦ οἱ δύο μαθηταὶ λαλοῦντος, καὶ ἠκολούθησαν τῷ ᾿Ιησοῦ. στραφεὶς δὲ ὁ ᾿Ιησοῦς καὶ θεασάμενος αὐτοὺς ἀκολουθοῦντας λέγει αὐτοῖς·  τί ζητεῖτε; οἱ δὲ εἶπον αὐτῷ· ραββί· ὃ λέγεται ἑρμηνευόμενον διδάσκαλε· ποῦ μένεις; λέγει αὐτοῖς· ἔρχεσθε καὶ ἴδετε. ἦλθον οὖν καὶ εἶδον ποῦ μένει, καὶ παρ’ αὐτῷ ἔμειναν τὴν ἡμέραν ἐκείνην· ὥρα ἦν ὡς δεκάτη.

 

El Greco, San Juan Evangelista  1600,  Museo Nacional del Prado Madrid, Spania

 

GALILEEA

 

AUTOR ȘI TRADUCĂTOR   ZENAIDA ANAMARIA  LUCA

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării suresei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: ZENAIDA  ANAMARIA  LUCA… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.