O parte din echipa Programului 3, 1988

TVR a prezentat, în seara zilei de 2 decembrie 2020, o emisiune despre postul de radio cunoscut sub numele de PROGRAMUL TREI al Radiodifuziunii Române, înființat în martie 1973.

Emisiunea a fost un dezastru: dacă nu știai mai dinainte ce a fost PROGRAMUL TREI, nu înțelegeai mai nimic. Interviurile realizate cu personalități care au avut un rol esențial în existența și activitatea redacției Programului Trei au fost ciuntite și risipite, juxtapuse „pe fâșii” tematice, neanunțate de moderator. Nu s-a auzit nicio întrebare din partea celui care a asamblat neglijent și neinspirat  aceste materiale – în sine foarte valoroase. Întrebările ar fi constituit, cât de cât, niște puncte de reper, ar fi creat o oarecare ordine în expunerea informațiilor și ar fi oferit telespectatorului o perspectivă, pentru ca acesta să înțeleagă încotro urma să se desfășoare „narațiunea”.

Căci, un principiu fundamental în activitatea de informare este să-ți însoțești permanent (cititorul, ascultătorul) telespectatorul: spune-i ce-i vei spune, spune-i că îi spui, spune-i că i-ai spus! Direct sau discret. Altfel, îl lași să bâjbâie, îl lași de izbeliște. Or, emisiunea TVR despre PROGRAMUL TREI – Radio București, asta a făcut: și-a abandonat încă de la început telespectatorii! Iar, la sfârșit, după ce s-a anunțat echipa de realizatori, echipa tehnică etc., CULMEA!, a apărut din senin, fără niciun anunț, o frântură de material, cu un bărbat care spunea lucruri fără nicio legătură cu PROGRAMUL TREI, dar care avea rolul de „umplutură” la emisiunea de dinainte! Era o dovadă crasă că se dorea aruncarea în derizoriu a întregii emisiuni despre PROGRAMUL TREI. Mârlănie sau gravă incompetență? Poate, amândouă! Căci, cumplit de urât ar fi, dacă nici măcar nu și-au dat seama ce au făcut!

Un subiect atât de nobil, bogat și valoros ca PROGRAMUL TREI a fost făcut țăndări de TVR: am putut vedea cum, domnilor de la această instituție le-a scăpat din mâini un superb vas de Murano!

Începuturile PROGRAMULUI TREI se leagă de numele lui Cornel Chiriac și de METRONOM, emisiunea muzicală pe care o ținea el la Radio Europa Liberă. Muzica aleasă de Cornel Chiriac atrăgea în asemenea măsură tineretul din România, încât autoritățile comuniste din vremea aceea s-au speriat foarte rău. Au înțeles că trebuia întreprins ceva pentru ca tinerii să-și păstreze visarea „acasă”. Poșta Română era invadată de scrisori – semnate cu tot felul de pseudonime, care mai de care mai pitorești: Motanul Încălțat, Haiducul Fără-Codru, Beizadeaua Cerșetorului… etc.- care erau trimise pe adresa lui Cornel Chiriac și a emisiunii sale de la Radio Europa Liberă, dovadă a unei audiențe enorme, fără termen de comparație.

Cornel Chiriac

Și iată că apare alt nume: SOFIA ȘINCAN! Este persoana care a primit sarcina de a-l învinge pe Cornel Chiriac. Trebuia să readucă visarea tinerilor români înapoi în țară! Așa ceva nu poți realiza decât în luptă dreaptă, prin mijloace cinstite! Căci, altfel, tinerii te simt și te abandonează într-o clipită! Definitiv și iremediabil! O persoană cultă, deosebit de inteligentă și abilă luptătoare pentru libertatea…de a visa! Încleștarea Sofiei Șincan era…cu Cenzura și cu Partidul, adică tocmai cu cei care îi cereau să rezolve situația! Paradox teribil, căci e cumplit să te saboteze tocmai șefii tăi!

Construcția și activitatea redacției PROGRAMULUI TREI au mers în paralel cu această tenace și permanentă luptă dusă în surdină cu decidenții-sabotori. Victoriile trebuiau celebrate discret, fără vreo ostentație. Trebuiau să fie mascate în așa fel încât nimeni să nu bănuiască altceva decât că sunt mici câștiguri, mici concesii obținute în urma unor înfrângeri. Victoria era numai pentru Partid! Căci, privind în jos în mod ierarhic, nu se admitea decât obediență. Și totuși, entuziasmul a învins!

Sofia Șincan, așa cum s-a văzut, a găsit cui să repartizeze sarcina de a-i face pe tinerii români să viseze acasă. Tot unor tineri! Cum altfel!? Și mai ales, s-a străduit să nu le strice nimeni entuziasmul și pasiunea. Cine a avut șansa să cunoască tineri din redacția PROGRAMULUI TREI, vedea că aceștia aveau ceva special: o bucurie, o lumină, un fior, – nu în ultimul rând – o mândrie și o satisfacție că lucrau într-un loc unde „se putea face meserie”. Ei se puteau împlini și realiza în profesiunea și în cariera lor! Părea un tărâm ireal, un fel de EL DORADO al profesiunii de jurnalism! Munca lor entuziastă a declanșat un șuvoi de visare. Visarea este speranța îmbrăcată în haină de sărbătoare! Izvorul visării duce în lume apa cristalină a speranței fără nciun efort, totul e voluptate, totul este posibil și realizabil!

Sofia Şincan – redactor şef al Programului 3 – 1985

Iată câteva nume foarte cunoscute, de vedete am putea spune, dintre cei care au lucrat la PROGRAMUL TREI:

Camelia Stănescu, Dan Ursuleanu, Sebastian Sârcă, Lucian Sîrbescu, Constantin Teodori, Marius Grozea, George Enache, Aurel Dinu, Doina Papp-Grădinaru, Liviu Tudor Samuilă, Petru Idriceanu, Florian Pittiș, Anda Călugăreanu… lista este desigur mult mai lungă.

Succesul PROGRAMULUI TREI a fost foarte mare. Muzica, dar mai ales ideile care stârneau curiozitatea și dorința de a cunoaște deschideau, de fapt, perspective, năzuințe… sugerau nuanța de viitor frumos, la îndemână, realizabil. Un viitor la care merita să visezi și pentru care trebuia să te lupți.

PROGRAMUL TREI este un caz unic în istoria Războiului Rece.

Într-o țară comunistă, un colectiv de oameni entuziaști a reușit să recâștige de la un post de radio rival un segment important de audiență, cel al tinerilor. Fenomenul este foarte puțin studiat.

Ar merita să fie stimulate și promovate studii, documentare, lucrări de licență, masterat și doctorat în diverse domenii: jurnalism, sociologie, politică, istorie…

Și aceasta cât mai există avantajul că unii dintre protagoniștii acestei performanțe unice încă se află în viață.

Cu atât mai mult cu cât atragerea tinerilor spre visare se află în impas, atât la noi, cât și în Occident. Insule ale speranței au mai rămas doar prin Universități și prin unele întreprinderi IT.

Camelia Stănescu și Dan Ursuleanu la microfonul emisiunii Exploratorii lumii de mâine, 1992

Florian Pittiș,  una din vocile Clubului Curioșilor și ale Exploratorilor

AUTOR   EUGEN HAC

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării suresei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: EUGEN HAC … precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

Citește și:

https://ghemulariadnei.wordpress.com/editoriales-iii/programul-3-o-legenda-a-radioului-romanesc/