Scape cine poate      Washington, Diana Negre

La fel ca în anii anteriori, și anul acesta, statul California este devastat de flăcări, care, până acum, au distrus suprafete de mii de kilometri pătrați, case de bogați și săraci și au făcut mari pagube industriei vinului din nordul statului.

Focul este ceva obișnuit în California, un stat cu puțină apă și umiditate, și, în plus, bântuit de „vânturile Sfintei Ana” care, conform experților, afectează această regiune, de cel puțin cinci mii de ani.

Însă, neobișnuite sunt enormele pagube care se înregistrază în ultima vreme și care contrastează cu consecințele acelorași incendii din partea de sud a Californiei,  numită California de Jos, care face parte din Mexic: de ambele părți ale frontierei, „vânturile Sfintei Ana” stimulează focul, însă, pagubele se concentrează mai mult în partea de nord, atât ca victime, cât și ca distrugeri.

Nu este o întâmplare, ci, probabil, o consecință a diferitelor dezvoltări: densitatea populației, în partea mexicană, este de zece ori mai mică, iar, pădurea nu este atât de întinsă ca în partea din nord, unde ravagiile, din această cauză, sunt enorme, în ultima vreme.

Anul trecut, au murit în incendiile californiene, 90 de persoane, iar, dacă anul acesta se pare că vor fi mai puține victime mortale, evacuările au fost enorme, de zeci de mii de persoane.

Spre deosebire de inundațiile sau tornadele din central țării, care lovesc zonele sărace, unde construcțiile sunt de slabă calitate, aceste incendii au distrus casele unor milionari. Flăcările amenințau, miercurea trecută, chiar și biblioteca fostului președinte Ronald Reagan, în marginea orașului Los Angeles.

Orașul Los Angeles, cea mai mare metropolă a statului California, s-a văzuit nevoit să evacueze peste o sută de mii de persoane, și este foarte greu de prezis când va putea fi controlat incendiul, deoarece, anul acesta, vânturile Sfintei Ana au viteza uraganelor, adică peste o sută de kilometri pe oră, iar, în pădurile californiene, sunt milioane de arbori cu rășini, care ard ca iasca.

Dacă ecologia focului este milenară, dezbaterea politică în jurul acestei situații, care îi opune pe ecologiști altor sectoare ale populației, nu este atât de veche. Mai ales că ecologiștii luptă împreună cu grupurile progresiste într-un stat controlat, de mult timp, de Partidul Democrat.

Cu 35 de milioane de locuitori, California are cea mai mare populație din SUA, și ocupă primul loc și în privința măsurilor ecologice pe care le aplică cu strictețe.

Ori, tocmai aceste măsuri au ajuns să devină mărul discordiei și un argument pentru politicienii conservatori, din interiorul si din afara statului: este vorba, afirmă ei, de un radicalism ecologic care, nu numai că are consecințe economice cumplite, dar efectul său în apărarea naturii este exact contrar, deoarece, după unele teorii, este tocmai una din cauzele acestor incendii care nu se pot controla.

Criticile vizează două dintre aceste măsuri: una este politica  forestieră, iar, cealaltă se referă la eforturile pe care trebuie să le facă statul pentru a elimina toți combustibilii fosili, în următorii 30 de ani.

Și, desigur, decizia ecologiștilor de a permite o „dezvoltare naturală” a pădurilor a dus la acumularea de mari cantități de ramuri și trunchiuri de conifere: cei din Partidul Conservator ar dori ca lemnul să fie tăiat și folosit în construcții, ceea ce ar aduce și beneficii economice, pe lăngă faptul că ar înlătura materialul combustibil care alimentează, an de an, incendiile.

Referitor la trecerea la alte forme de energie, conservatorii semnalează atât costurile mari pe care aceasta le-ar presupune  – dar, pe care un stat atât de bogat cum este California probabil că și le-ar putea permite- cât și măsurile pe care trebuie să le ia companiile electrice: îndeplinind normele ecologiste s-ar cheltui o mare parte din bugetele lor, în loc să se îngroape cablurile rețelei de alimentare, care, pe lângă faptul că urâțesc străzile californiene, contribuie la propagarea incendiilor.

Deocamdată, principala companie electrică din California a recurs la măsuri draconice: pentru a reduce riscul de incendii, a oprit curentul zile întregi pe mari întinderi ale statului, astfel încât, locurile acestea, care sunt avangarda dezvoltării și cercetării, au ajuns să folosească lumânări, ca în epoca colonială.

Este puțin probabil ca cele două tabere opuse să ajungă la vreun acord  și, dat fiind faptul că, în guvernul local al statului California, domină progresiștii, mai mult ca sigur că actuala politică va continua, indiferent dacă California arde sau nu.

Singurii care iau măsuri sunt locitorii statului, care emigrează spre alte zone din țară. Însă, acest exod nu va avea consecințe: cei care pleacă sunt persoane cu venituri medii și mici, alungați de costul prea mare al vieții, care nu le permite să închirieze, și cu atât mai puțin să cumpere, o locuință demnă, și care îi obligă să plătească aproape dublul prețului benzinei din restul SUA. Însă, în locul lor, sosesc tineri din universități de elită și alte persoane cu bani, care sunt de acord cu actualele politici, iar, cu veniturile mari pe care le au, contribuie la umplerea caselor de bani ale statului.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

Sálvese quien pueda    Washington, Diana Negre

Como casi cada año, también ahora, el estado de California se ve consumido por las llamas que, hasta estos momentos, han destruido miles de kms2, destruido casas de ricos y pobres y causado graves daños a la industria vinatera del norte del estado.

El fuego es habitual en California, un estado con poca agua y humedad, afligido además por los poderosos “vientos de Santa Ana” que, según los expertos, azotan esta región, desde hace, por lo menos, cinco mil años.

Lo que ya no es tan habitual son los enormes daños causados en los últimos tiempos, que, además, contrastan con las consecuencias de los mismos incendios en la parte sur de California, la llamada Baja California que forma parte de México: a ambos lados de la frontera, los vientos de Santa Ana estimulan el fuego, pero, los daños se concentran en la parte norte, tanto en víctimas, como en destrozos.

No es casualidad, sino probablemente consecuencia de los diferentes desarrollos: la densidad demográfica en la parte mexicana es diez veces menor y, sobre todo, tiene mucho menos bosque, probablemente una de las causas importantes de los estragos que la California de Estados Unidos vive desde hace tiempo.

El año pasado, murieron en los incendios californianos casi 90 personas y, si bien este año parece que sólo habrá muchas menos víctimas mortales, las evacuaciones han afectado a decenas de miles.

A diferencia de lo que ocurre con las inundaciones, o los tornados en el centro del país, que afectan casi exclusivamente las zonas pobres, donde la construcción es de baja calidad, estos incendios han destruido casas de millonarios. Incluso la biblioteca del presidente Reagan, junto a Los Ángeles, estuvo amenazada este miércoles.

La ciudad de Los Ángeles, la mayor metrópolis del estado, ha tenido que evacuar a más de cien mil personas y es difícil saber cuándo se podrá controlar el fuego, porque, este año, los vientos Santa Ana tienen velocidades huracanadas, superiores a los 100 Kms/hora y los bosques de California tienen millones de árboles con alto contenido en resinas, que los convierten en un auténtico polvorín.

Si la ecología del fuego es milenaria, lo que ya no es tan antiguo es el debate político en torno a esta situación, que enfrenta a ecologistas con otros sectores de la población. Especialmente porque los ecologistas están alineados con los grupos progresistas en la política de un estado controlado, desde hace tiempo, por el Partido Demócrata.

Con sus 35 millones de habitantes, California no es sólo el estado más poblado del país, sino también el primero en medidas ecológicas, aplicadas fervorosamente por sus políticos de izquierdas.

Y estas medidas se han convertido en una manzana de la discordia y en argumento para los políticos conservadores dentro y fuera del estado: se trata, dicen, de un radicalismo ecológico que, no sólo tiene pésimas consecuencias económicas, sino que resulta contraproducente en la defensa de la naturaleza pues, según algunas teorías, son una de las principales causas de estos incendios incontrolables.

Las críticas se dirigen contra dos medidas: una es la política forestal y la otra los esfuerzos para que el estado elimine todos los combustibles fósiles en un plazo de 30 años.

Y ciertamente, la decisión de los ecologistas de permitir un “desarrollo natural” de los bosques ha permitido la acumulación de ingentes cantidades de ramas y troncos de coníferas: Los conservadores quisieran que la madera se talara y fuera a la construcción, lo cual, además de aportar beneficios económicos, eliminaría el combustible que alimenta los fuegos todos los años.

En cuanto a la transición a otras formas de energía, los conservadores no señalan sólo el elevado costo que representa – pero que un estado tan rico como California probablemente se lo puede sufragar- sino las medidas que han de tomar las compañías eléctricas: cumplir con las normas ecologistas desvía una gran parte de sus presupuestos, que podrían emplearse en enterrar los cables que, además de afear las calles californianas, tanto como las del resto del país, contribuyen a propagar el fuego.

De momento, la principal compañía eléctrica californiana ha recurrido a medidas draconianas: para reducir el riesgo de incendios, cortó la luz durante días a grandes extensiones del estado, de forma que, el lugar que va a la vanguardia en desarrollo e investigación, tenía que alumbrarse como en la época colonial.

Es improbable que las dos partes enfrentadas lleguen a ningún acuerdo y, ante el dominio progresista en el gobierno del Estado, parece seguro que la política actual seguirá, tanto si California arde, como si no.

Los únicos que toman medidas son los residentes del estado que emigran a otras zonas del país. Pero, seguramente que este éxodo tendrá pocas consecuencias: los que se marchan son personas de ingresos medios y bajos, ahuyentados por el elevado coste de la vida, que no les permite alquilar, ni mucho menos comprar, una vivienda digna y les obliga a pagar casi el doble del precio promedio de la gasolina en EEUU. Pero, en su lugar, llegan jóvenes de universidades de élite y otras personas adineradas que favorecen las políticas actuales y, con su alto nivel de ingresos, contribuyen fiscalmente a las arcas del estado.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.