• ACERCA DE NOSOTROS
  • ANUL NOU: DE PRIMĂVARĂ, DE TOAMNĂ ȘI DE IARNĂ
    • ANUL NOU (II) – ANUL NOU DE IARNĂ – ZEUL SOARE – MOȘ CRĂCIUN
  • ARTA ÎNALTEI BUCĂTĂRII
    • MÂNCARE DE VERDEȚURI LA CUCTĂ – NUNΤA SACRĂ A DEMETREI CU DIONISOS – RENAȘTEREA LUMII/ΧΟΡΤΟΣΟΥΠΑ ΠΗΧΤΗ ΜΕ ΧΟΡΤΑ ΣΤΗ ΧΥΤΡΑ ΤΑΧΥΤΗΤΑΣ – Ο ΙΕΡΟΣ ΓΑΜΟΣ ΤΗΣΔΗΜΗΤΡΑΣΜΕ ΤΟΝ ΔΙΟΝΥΣΟ – Η ΑΝΑΓΕΝΝΗΣΗ ΤΟΥ ΚΟΣΜΟΥ
    • MIC DEJUN CU RODIE, ZMEURĂ ȘI MENTĂ
    • OMLETĂ CU USTUROI TÂNĂR ȘI CORIANDRU – REAPRINDEREA FOCULUI LĂUNTRIC
    • OMLETE DE MARTIE I – OMLETĂ CU CEAPĂ VERDE ȘI CIMBRU/ΟΜΕΛΕΤΕΣ ΤΟΥ ΜΑΡΤΙΟΥ I – ΟΜΕΛΕΤΑ ΜΕ ΦΡΕΣΚΟ ΚΡΕΜΜΥΔΑΚΙ ΚΑΙ ΘΥΜΑΡΙ
    • OMLETE DE MARTIE II – OMLETĂ CU LĂPTUCĂ, MĂRAR, CEAPĂ ȘI USTUROI VERDE – ÎNFLORIRE/ΟΜΕΛΕΤΕΣ ΤΟΥ ΜΑΡΤΙΟΥ II – ΟΜΕΛΕΤΑ ΜΕ ΜΑΡΟΥΛΙ, ΑΝΗΘΟ, ΚΡΕΜΜΥΔΑΚΙ ΚΑΙ ΠΡΑΣΙΝΟ ΣΚΟΡΔΟ – ΑΝΘΗΦΟΡΙΑ
    • POȚIUNI DE DRAGOSTE (I) – SALVIA ȘI ROSMARINUL. POTIRUL IUBIRII TOTALE
    • SALATĂ DE MĂRAR, PĂTRUNJEL ȘI LEUȘTEAN CU OUĂ
    • SALATĂ DE SPANAC CRUD CU AVOCADO
    • SALATĂ DE SPANAC CRUD CU CREMĂ DE BRÂNZĂ DE CAPRĂ
    • SALATE DE PRIMĂVARĂ I – REDESCOPERIREA VIRILITĂȚII/FEMINITĂȚII PIERDUTE/ΑΝΟΙΞΙΑΤΙΚΕΣ ΣΑΛΑΤΕΣ Ι – Η (ΕΠΑΝ-)ΑΝΑΚΑΛΥΨΗ ΤΗΣ ΧΑΜΕΝΗΣ ΑΝΔΡΕΙΑΣ/ΘΗΛΥΚΟΤΗΤΑΣ
    • SALATE DE PRIMĂVARĂ II – REDESCOPERIREA LUMINII INTERIOARE/ΑΝΟΙΞΙΑΤΙΚΕΣ ΣΑΛΑΤΕΣ II – Η ΕΠΑΝΑΝΑΚΑΛΥΨΗ ΤΟΥ ΕΣΩΤΕΡΙΚΟΥ ΦΩΤΟΣ
    • SALATE DE PRIMĂVARĂ III – REDESCOPERIREA VISURILOR/ΑΝΟΙΞΙΑΤΙΚΗ ΣΑΛΑΤΑ III – Η ΕΠΑΝΑΝΑΚΑΛΥΨΗ ΤΩΝ ΟΝΕΙΡΩΝ
    • SPANACUL – SPIRITUL PERSAN AL VIEȚII
    • OMLETA – SPUMĂ DE OUĂ LA TIGAIE
    • CARTOFUL – TRUFA ANZILOR
    • BORCANUL FERMECAT CU CASTRAVEŢI MURAŢI
  • CĂLĂTORIILE ARIADNEI
    • BAPTISTERIUL DE LA MANGALIA
    • ÎNGHEȚATĂ CU DRAGOSTE… ÎN MANGALIA
  • CARMINA BURANA
    • CARMINA BURANA – Omnia sol temperat/Soarele pe toate le îmblânzeşte
  • CELE MAI FRUMOASE POEME
    • INFINITUL
    • Kemal – Manos Hatzidakis/Nikos Gațos
  • CELE MAI FRUMOASE POEME DE DRAGOSTE
    • APOSTOLUL PAVEL – IMNUL IUBIRII
    • Caballo Viejo – omagiu lui Simón Díaz
    • CÂNTAREA CÂNTĂRILOR
    • DANTE, Vita Nuova, IX
    • DE TE-AI PLICTISIT, O, DOAMNĂ…
    • JORGE LUIS BORGES – ÎNDRĂGOSTITUL
    • MICHELANGELO – RIME (9)
    • QUAND JE T΄AIME/CÂND TE IUBESC
    • RĂBDARE SĂ MAI AI, PUȚINĂ
    • SAN JUAN DE LA CRUZ – CÂNTĂRI ÎNTRE SUFLET ȘI MIRE
    • TU EȘTI OMUL MEU – PERISTERIS/MATSAS
    • UMBRA MEA ȘI CU MINE (POLIGONUL) – TSITSANIS/VIRVOS/GALANI
    • VERONICA FRANCO, TERZE RIME, III
    • MIKIS THEODORAKIS – 90 DE ANI
    • Imn, Baudelaire
    • SFÂNTUL IOAN AL CRUCII, LLAMA DE AMOR VIVA
    • ÎNDRĂGOSTITA, PAUL ELUARD
  • Chrétien de Troyes
    • Chrétien de Troyes – De Iubirea ce mă răpi pe mine, mie însumi, și mă prădui
  • DESCIFRÂNDU-L PE BRÂNCUȘI 2022
    • DESCIFRÂNDU-L PE BRÂNCUȘI I
  • EDITORIALES
    • NE CONDUC ELITE POLITICE ADMIRABILE !
    • SALVAȚI SOLDATUL DRAGNEA!!! – BRAND DE ȚARĂ
    • TABARNIA – IMAGINEA DIN OGLINDĂ
    • VALORILE DEMOCRAȚIEI OCCIDENTALE II : UE ȘI REGATUL MAROCULUI
    • 8 MARTIE – ZIUA ÎMPOTRIVA FEMINICIDULUI ?
    • ALARMĂ DIN SPAȚIUL VIRTUAL CÂT „UN ATAC PEARL HARBOUR”
    • AMERICA FIRST – AMERICA MAI ÎNTÂI DE TOATE !
    • APOROFOBIA – CUVÂNTUL ANULUI 2017
    • BREXIT-TIXERB
    • CATALUÑA SAU CATALUNYA ?
    • CULTUL IMPUNITĂȚII ȘI…PURGATORIUL
    • DE CE RAMBLA, BARCELONA ?
    • GARDUL ÎL FAC EU, DAR, ÎL PLĂTEȘTI TU !
    • IERUȘALÁIM HABIRÁ – IERUSALIM CAPITALA
    • LECTURINA… DE ZIUA CĂRȚII
    • RADONUL – AMENINȚAREA TĂCUTĂ
    • SPANIA – COABITARE SAU… URĂ DE CLASĂ?
    • SPANIA – ÎNTRE COABITARE ȘI ABȚINERE
    • UE – MAREA BRITANIE: A FI, DAR, MAI ALES, A NU FI !
    • UNIUNEA EUROPEANĂ ȘI CUBA
    • VA FI ROMÂNIA DIN NOU MONARHIE ?
    • VALORILE DEMOCRAȚIEI EUROPENE: UE ȘI SAHARA OCCIDENTALĂ
    • ACESTEA SUNT FRUNZELE MELE !
    • DONALD TRUMP… ȘI ZIUA HISPANITĂȚII/DONALD TRUMP Y… EL DÍA DE LA HISPANIDAD
    • SPAŢIUL EUROPEAN ŞI CEL… PARAEUROPEAN !
    • GORBACIOV ÎNSUȘI NE SPUNE CĂ NU ILESCU L-A UMILIT PE REGE ÎN 1990!
    • ISLAM ȘI ISLAMISM
    • REPUBLICA….. DIN REGAT !
    • DE 9 MAI…
    • El 9 de Mayo …
    • TENTAȚIA ABSOLUTISMULUI SAU SIMFONIA ÎNTREBĂRILOR
    • ALEP – GUERNICA SECOLULUI XXI
    • Opinia publică… ?! Oare ?
    • „Numai… lei, fără de ” !
    • BREXIT…ȘI NU PREA!
    • DÍA DEL LIBRO … SANCHO SIN RUCIO
    • ISLAM E ISLAMISMO
    • EL SINDROME TIMOSHENKO Y EL FINAL DE LA ERA PUTIN
    • SIDROMUL TIMOȘENKO ȘI SFÂRȘITUL EREI PUTIN
    • SINDROMUL IOHANNIS
    • „Fahrenheit 451” la Mosul
    • Noul președinte al Greciei, calul troian al lui Al. Tsipras
    • TURCIA A UMILIT RUSIA!
    • ¡TURQUÍA HUMILLÓ A RUSIA!
    • REGELE SPANIEI, JUAN CARLOS I, RENUNȚĂ LA TRON ÎN FAVOAREA FIULUI SĂU, FELIPE
    • ACULTURAȚIE…CULTURĂ ȘI CIVILIZAȚIE
    • ALEGERI ÎN GRECIA: MARELE PERDANT ESTE OMUL CARE A DESFIINȚAT RADIOTELEVIZIUNEA PUBLICĂ
    • HOLOCAUSTUL NUCLEAR … și elegantul domn Mihail Vanin!
    • LIVIU DRAGNEA … ȘI PRIMUL CERC
    • A gândi altfel ! sau инакомыслящий/inacomâsleașcii
    • GUCCI ȘI SCANDALUL MARMURELOR PARTENONULUI
  • EDITORIALES II
    • 10 AUGUST 2018 – GUVERNELE DRĂGNILĂ ȘI DĂNCILĂ
    • ALEGERILE DIN GRECIA – VOTUL MÂNIEI
    • ANGLICISME VECHI ȘI NOI
    • BALMIS – PRIMA EXPEDIȚIE INTERNAȚIONALĂ DE VACCINARE
    • GRECIA – PRIZONIERĂ A DATORIEI EXTERNE
    • GRIPA SPANIOLĂ NU A FOST CHIAR…SPANIOLĂ !
    • HĂITUIREA BOSCHETARĂ ȘI CEA MECANIZATĂ
    • ILUZIA AUTOEXILULUI de Camelia Stănescu Ursuleanu
    • JUNE ALMEIDA – FEMEIA CARE A DESCOPERIT CORONAVIRUSUL
    • PROGRAMUL 3 – O LEGENDĂ A RADIOULUI ROMÂNESC
    • SOLDATUL SOVIETIC ELIBERATOR – UNEORI, A CĂUTAT ICOANE !
    • SPAȚIILE NAȚIUNII
    • SUNTEM SAU NU SUNTEM… ISRAELIENI ?
    • TAXA PE LĂCOMIE SE DOVEDEȘTE A FI PREA…LACOMĂ!
    • TRUMP ARUNCĂ TURCIA ÎN BRAȚELE UNIUNII EUROPENE
    • UNDE NE SUNT MELEȘCANII?
    • VIZITA PAPEI FRANCISC ÎN ROMÂNIA (I)
    • VIZITA PAPEI FRANCISC ÎN ROMÂNIA II – „SĂ MERGEM ÎMPREUNĂ”
    • Ziua Internaţională a Limbii Greceşti
    • MATI – UN NOU POMPEII ?
    • ATENA ȘI ANKARA, MAI APROPIATE SAU MAI DEPĂRTATE CA NICIODATĂ ?
    • VIZITA PREȘEDINTELUI EDOGAN ÎN GRECIA: UN BRAS DE FER DIPLOMATIC
    • Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim și-a închis porțile
    • Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim s-a deschis
    • Mircea Cărtărescu a primit premiul Formentor pentru Literatură 2018
  • EDITORIALES III
    • VA ȘTI PUTIN SĂ IASĂ DIN FUNDĂTURĂ?
  • EFEMERIDES
    • DAN URSULEANU – COMEDIA SALVEAZĂ ROMÂNIA/MEMORII
    • KAFKA ŞI PĂPUŞA CĂLĂTOARE
    • PANAIT ISTATI – ENRACINEMENT
    • VIAȚA LUI JULIEN TEMPLIERUL
    • ZIUA CĂRȚII – Ida Vitale, Uruguay
  • ESPERPENTO – FIŞE DE ROMAN
  • ETIMOLOGIAS I
    • AURUL – MATERIA DIVINĂ
    • ETIMOLOGII XI: A ÎNVĂȚA, A CÂȘTIGA, A PEDEPSI
    • ETIMOLOGII XII – A VINDECA – ADICĂ A RĂSCUMPĂRA DIN SERVITUTEA BOLII
    • ETIMOLOGII XIII – LUMEA SAU LOCUL CEL LUMINAT
    • ETIMOLOGII XIV: MEDIC – DOCTOR – IATROMANT
    • ETIMOLOGII XV – ÎNVIEREA – ÎNTOARCEREA LA VIAŢĂ SAU RIDICAREA DIN MORMÂNT
    • ETIMOLOGII XVI – APORIA SAU PROVOCAREA MINȚII PERPLEXE
    • PĂMÂNT – ȚARĂ – GLIE
    • POST – AJUN – PRIVEGHERE
    • PUSTA – CUVÂNT ROMÂNO-SLAV
    • ROST – A ROSTI – A SE ROSTUI
    • VATRĂ – ȚEST – CUPTOR
    • A CERE – A CUCERI – CUCERNIC
    • A VĂTĂMA SAU A LOVI DIN VOIA LUI DUMNEZEU
    • A VOI – A DORI – A POFTI
      • La hora de la verdad
    • AUGUST – AUGUR – AUTOR
    • IERT – ELIBEREZ – SUNT LIBER
    • Parlament – Parlement – Parliament
    • AMOR – DRAGOSTE – IUBIRE
    • LOGODNA – CUVÂNTUL DAT ȘI VREMEA CEA BUNĂ
    • SUFLET – SPIRIT – DUH
    • VINDECAT – SALVAT – MÂNTUIT
    • HAR ȘI EUHARISTIE
    • MAG – MAGISTER – MĂIESTRU
  • ETIMOLOGIAS II
    • ETIMOLOGII I – Dragostea-puterea atotțiitoare și stihia atotstăpânitoare
    • ETIMOLOGII II – RELIGIA – UN PERPETUU EXERCIȚIU DE PIETATE
    • ETIMOLOGII III – MARTIE – LUNA LUI MARTE
    • ETIMOLOGII IV – DE LA CALENDELE FEMEILOR LA RĂZBOIUL FEMEILOR DE 8 MARTIE
    • ETIMOLOGII IX – IUNIE – LUNA LUI IUNO
    • ETIMOLOGII V – APRILIE – LUNA LUI VENUS (I)
    • ETIMOLOGII VI – APRILIE – LUNA FLOREI (II)
    • ETIMOLOGII VII – MAI– LUNA ZEIȚEI MAIA
    • ETIMOLOGII VIII – PELERINUL … UN CĂLĂTOR DE PESTE MĂRI ȘI ȚĂRI
    • ETIMOLOGII X – CINZECIMEA – POGORÂREA SFÂNTULUI DUH – RUSALIILE
    • ZIUA MONDIALĂ A POEZIEI
  • IORGOS SEFERIS – POEME
    • IORGOS SEFERIS – AGHIA NAPA I
  • Isaac Bashevis Singer
    • Yentl, băiatul de la ieșiva
  • LA PAGINA DE DIANA NEGRE
    • AMINTIRI URÂTE…/MALOS RECUERDOS…  
    • De la vorbe la fapte/Del dicho al hecho
    • Mea culpa a lui Buffalo Bill/El mea culpa de Buffalo Bill
    • Nici ciment și nici zidari/Ni cemento, ni brazos
    • ¿Quo Vadis America? Încotro te îndrepți, America ?
    • Acum e acum !/La hora de la verdad
    • Apele se întorc la matcă/Las aguas a su cauce
    • BÂJBÂIND/PALOS DE CIEGO
    • Colacul de salvare a lui Trump/El salvavidas de Trump
    • Comparațiile și paradoxurile lui Donald Trump/Las comparaciones y paradojas de Donald Trump
    • Contrareforma /La contrarreforma
    • Cum se mută președinții/Una mudanza especial
    • De la Reconquista, la imigrare/De la Reconquista a la inmigración
    • Exact pe dos! /El tiro por la culata
    • Istoria unei neînțelegeri/Historia de un desencuentro
    • LUÂNDU-L LA BANI MĂRUNȚI/DESHOJANDO LA MARGARITA
    • Nu există dușman mic/No hay enemigo pequeño
    • Președintele nu pleacă de tot/El presidente no se va
    • Statele–încă–Unite ale Americii/Estados–todavia-Unidos de America
    • ULTIMUL ZID/EL ÚLTIMO MURO
    • Vremea lui Trump/La hora de Trump
    • Apele nu se liniștesc/Las aguas no se calman
    • Cine, cui dă ordine ?/¿A las órdenes de quién?
    • Momentul adevărului
    • Confuzie generală/Confusión general
    • Israel, de la Carter până la Obama/Israel, de Carter a Obama
    • La hora de la verdad
    • ¿Parón o recuperación?
    • Banca câștigă întotdeauna/La banca siempre gana
    • Istoria nu are un punct final/La historia sin final
    • Putin râde în hohote /La carcajada de Putin
    • Totul îi merge foarte bine lui Trump /Viento de popa para Trump
    • Cu fața la perete /De cara a la pared
    • Milioane și grade militare /Millones y galones
    • Puterea sau aurul? / ¿El poder o el oro?
    • Stagnăm sau ne redresăm ?
    • Las guerras del retrete
    • Mai întâi de toate, buzunarul/El bolsillo, lo primero
    • Ucenicul, ucenicii și cei șapte magnifici/El aprendiz, los aprendices y los siete magníficos
    • Todo al revés
    • Un panorama de paradojas
    • Elecciones con okupas
    • Ganó la otra América
    • Las otras elecciones
    • Sin hora de la verdad
    • ÎNTORCÂND SPATELE ELITELOR /DE ESPALDA A LAS ELITES
    • La elección y sus murallas
    • Paradoxuri ale democrației/Paradojas de la democracia
    • Uluire și descumpănire electorală/Pasmo y desconcierto electoral
    • Dilema republicană/El dilema republicano
  • LA PAGINA DE DIANA NEGRE II
    • “TRIO INFERNAL” SAU CAZUL KASHOGGI/“TRIO INFERNAL” O CASO KASHOGGI
    • A LĂTRA ȘI A MUȘCA/LADRAR Y MORDER
    • AJUTORUL OBLIGATORIU AL RUSIEI PENTRU VENEZUELA /LA OBLIGADA AYUDA RUSA A VENEZUELA
    • AMERICANII CEI CAȘTI /LOS CASTOS AMERICANOS
    • APROPIERE ÎNTRE EVREI ȘI ARABI /APROXIMACIÓN JÚDEO-ÁRABE
    • AUTOCRATUL IGNORANT/EL AUTÓCRATA IGNORANTE
    • BICIUIND CU DOLARUL/FUSTIGANDO CON EL DÓLAR
    • Căsătorie de conveniență /Matrimonio de conveniencia
    • CEALALTĂ FAȚĂ A VENEZUELEI/LA OTRA CARA DE VENEZUELA
    • CEI DINTÂI, ÎN TOATE/EL PRIMERO EN TODO
    • COADA MOSCOVEI /LA COLETA DE MOSCU
    • COPIII SEPTUAGENARI /LOS NIÑOS SEPTUAGENARIOS
    • Din lac, în puț… /De Málaga en Malagón
    • DIN SUMMIT ÎN SUMMIT /DE CUMBRE EN CUMBRE 
    • Două Americi /Dos Américas
    • Este, oare, Trump un poet frustrat ?/¿Es Trump un poeta frustrado?
    • Jumătate de secol, multe bătălii, pace în zare/Medio siglo, muchas batallas, paz a la vista
    • KASHOGGI, EGOLATRUL/KASHOGGI, EL EGÓLATRA
    • Libertate între gratii/Libertad entre rejas
    • Mai roșie decăt o găină/Mas roja que una gallina 
    • PAIUL DIN OCHIUL VECINULUI/LA PAJA EN EL OJO AJENO
    • Bilanțul primului an/Balance del primer año
    • Cadou de Crăciun/Regalo de Navidad
    • Casa nemăturată/La casa sin barrer
    • COSTA RICA: SEX ȘI URNE/COSTA RICA: SEXO Y URNAS
    • Doi și cu doi/Dos y dos
    • În fața realităților, Trump se dă pe brazdă /Los menguantes desamores de Trump con la realidad Washington
    • Între două ziduri/Entre dos murallas
    • Măsurarea forțelor pentru hegemonie, pe cele două maluri ale Pacificului/Pulso hegemónico a los dos lados del Pacífico
    • Nici cu tine, nici fără tine/Ni contigo, ni sin ti
    • O țară în flăcări / Un país en llamas
    • PARADISURILE /LOS PARAÍSOS
    • Puerto Rico (portul bogat) cel sărac/ Puerto Pobre
    • Trump se etalează/Trump se pone de largo
    • Un inchizitor în căutare de culpe/ Un inquisidor en busca de un delito
    • Un secol de cruciade/Un siglo de cruzadas
    • Pericolul nord-corean:azi, nu,… mâine,cine știe ?/El peligro norcoreano: hoy no, mañana quizá
    • GENERAȚIA INTERNETULUI /LA GENERACION DEL INTERNET
    • A fost odată…/Érase una vez…
    • A pleca la timp/Marcharse a tiempo
  • LA PAGINA DE DIANA NEGRE IV
    • 0 CIUDATĂ TÂRGUIALĂ ÎNTRE KIM ȘI TRUMP/ EL EXTRAÑO REGATEO DE KIM Y TRUMP  
    • Banii nu aduc fericirea/El dinero no hace la felicidad 
    • Calea americană/The American Way 
    • CELE O MIE DE FEȚE ALE POPULISMULUI/LAS MIL CARAS DEL POPULISMO 
    • CRIZA IRANIANĂ FĂRĂ PASIUNE, NICI PROPAGANDĂ/LA CRISIS IRANÍ SIN PASIÓN NI PROPAGANDA
    • Exasperarea democraților/ Exasperación demócrata 
    • Fată în casă bună la toate/Chica para todo 
    • ÎNDRĂZNEALA PRUDENTĂ NORD-COREANĂ/LA PRUDENTE OSADÍA NORCOREANA
    • IRAN: LA CE AR SERVI UN NOU RĂZBOI ?/IRÁN: ¿Y PARA QUÉ UNA GUERRA? 
    • Legat de mâini, cu cenușă în cap… și Trump pentru multă vreme/Maniatado, con ceniza en la frente… y Trump para rato
    • MIZERABILUL JOC AL MIZERIEI/ EL MISERABLE JUEGO CON LA MISERIA
    • Mult procuror și puțină pricină/Mucho fiscal y poca causa
    • NOUA CRIZĂ IRANIANĂ/NUEVA CRISIS IRANÍ
    • O AMBASADOARE FEMINISTĂ FOARTE ACTIVĂ /UNA EMBAJADORA DE FALDAS TOMAR 
    • Politica vacilor slabe/Política de vacas flacas
    • Problema de nerezolvat a rasismului/El insoluble problema del racismo 
    • PRUDENȚĂ ȘI BRAVADE/PRUDENCIA Y BRAVATAS
    • RAȚIUNILE LUI TRUMP/LAS RAZONES DE TRUMP  
    • SI TRUMP FUERA DE GAULLE…/DACĂ TRUMP AR FI DE GAULLE…
    • Știe dar, nu răspunde/Si sabe, no contesta
    • UN TRUMP BÍBLICO/UN TRUMP BIBLIC
    • E frica sau graba?/¿Es la por o la pressa?
  • LA PAGINA DE DIANA NEGRE V
    • Acelerație virotică/ Aceleración vírica
    • Așa este, dacă așa vi se pare/Así es, si así os parece
    • BALTIMORE: NEGRU PRECUM CRIMA/BALTIMORE: NEGRO COMO EL CRIMEN
    • Candidata cui?/¿Candidata de quién?  
    • Candidatul improbabil/El candidato improbable
    • Caritatea începe cu noi înșine: afacerea politică/La caridad empieza por uno mismo: el negocio de la política  
    • Cele două Americi/Las dos Américas 
    • Celelalte ambarcațiuni improvizate /Las otras pateras 
    • Cenzura presei/Censura de prensa
    • Cronica din cealaltă Americă: procese care aduc milioane/Crónica desde la otra América: pleitos milenarios
    • Cronică din cealaltă Americă/Crónica desde la otra América
    • DE LA PING PONG, LA BIG BANG /DEL PING PONG AL BIG BANG
    • De la vacile sfinte, la vacile cu lapte/De vacas sagradas a vacas lecheras 
    • Democrați pentru Trump/Demócratas por Trump
    • Două convenții pentru două Americi/Dos convenciones para dos Américas 
    • DROGURI PENTRU TOȚI, BANI PENTRU PUȚINI/DROGAS PARA TODOS, DINERO PARA POCOS
    • ERDOGAN E MAI TARE DECÂT TRUMP /ERDOGAN LE PUEDE A TRUMP
    • FANTEZII ELECTORALE/FANTASIAS ELECTORALES
    • FRAGILA BOGĂȚIE A CHINEI/LA FRAGIL RIQUEZA DE CHINA
    • Frontierele COVID-ului/Les fronteres del covid
    • HONG KONG, PROBLEMĂ ÎMPĂRTĂȘITĂ/HONG KONG, PROBLEMA COMPARTIDO
    • Început agitat de campanie/Agitado inicio de campaña  
    • IRAN-SUA: DE CE 52/IRAN-EE.UU. : POR QUÉ 52  
    • IRAN, RĂUL INSTITUȚIONAL/IRÁN, EL MALVADO INSTITUCIONAL
    • IRAN: RĂDĂCINILE URII/IRÁN: LAS RAÍCES DEL ODIO
    • Isterii și putere/Histerias y poder  
    • MILIONARI ȘI SEPTUAGENARI/MILLONARIOS Y SEPTUAGENARIOS
    • Nu există inamic mic/No hay enemigo pequeño
    • O criză cu surprize financiare/Una crisi amb sorpreses financeres
    • O curte vraiște/Un patio revuelto 
    • Pe zi ce trece, știm tot mai puțin/Cada dia sabem menys
    • PLACIDO DOMINGO ÎN SUA ȘI ÎN EUROPA/DOS DOMINGOS Y DOS MUNDOS 
    • PRIETENI ÎN EMISFERĂ/AMIGOS EN EL HEMISFERIO 
    • PROST E CINE CREDE/TONTO, EL QUE SE LO CREA
    • RĂUL TUTUROR…/MAL DE MUCHOS…
    • SĂ FACEM LUNA MARE DIN NOU/VOLVER A HACER GRANDE LA LUNA
    • Scape cine poate/Sálvese quien pueda
    • SFÂNTUL BIDEN CONTRA FERICITULUI TRUMP/SAN BIDEN CONTRA BEATO TRUMP
    • SOCOTELILE PE DOS /LAS CUENTAS AL REVES 
    • SUA: O SOCIETATE FOARTE APRIGĂ/EE.UU: UNA SOCIEDAD DE ARMAS TOMAR 
    • Talibani americani/Talibanes americanos
    • Trump sărind într-un picior/Trump a la pata coja  
    • TRUMP, PREȘEDINTE DEMOCRAT/TRUMP, PRESIDENTE DEMÓCRATA 
    • UN POST ÎN CARE DAI FALIMENT ORICUM/CARGO DE FACASO OBLIGADO
  • LA PAGINA DE EUGEN HAC
    • SECȚIA AROMÂNĂ
    • ȘI TOT NOI LE SUNTEM DATORI !
    • STATUL SATANIC
    • 9 MAI – SINGURĂTATEA CRIMINALULUI
    • GÂNDIREA LUI PUTIN
    • ÎNCERCAREA DE DEPORTARE MASCATĂ A REFUGIAȚILOR UCRAINENI
    • PUTIN ȘI LAVROV AU AVUT DREPTATE!
    • ANSCHLUSS
    • DOMULE ZELENSKI, CEREȚI-I LUI PUTIN DESPĂGUBIRI DE RĂZBOI!
    • HOLOCAUSTUL CA „OPERAȚIUNE SPECIALĂ”
    • VLADIMIR: ORI EȘTI A MEA, ORI NU VEI FI A NIMĂNUI!
    • DOMNULE VOLODIMIR ZELENSKIY DĂ-L ÎN JUDECATĂ PE PUTIN!
    • PUTIN NEPUTINCIOSUL
    • LIMBAJUL INVERSAT: ISTERIE, E PREA CURÂND, NAZIȘTI, DROGAȚI, NEGOCIERI
    • MAESTRUL VALENTIN… NU MAI ESTE!
    • PUTINISMUL – NOUL NUME AL HITLERISMULUI
    • UNDELE SCURTE – O BREȘĂ PE CARE PUTIN NU O POATE CONTROLA
    • GALIONUL SAN JOSÉ – AUR, ARGINT ȘI PIETRE PREȚIOASE
    • OARE I-A PĂCĂLIT BIDEN ȘI PE ROMI ?
  • LA PAGINA DE GEORGES MOUSTAKI
    • GEORGES MOUSTAKI – METECUL
  • LA PAGINA DE MICHELANGELO BUONARROTI
    • MICHELANGELO – RIME – MANUSCRISUL DE LA ASHMOLEAN
    • MICHELANGELO – SILLOGE 6
  • LA PAGINA DE SAN FRANCESCO DI ASSISI
    • SFÂNTUL FRANCISC DE ASSISI – CÂNTECUL FRATELUI SOARE
  • LA PAGINA DE VALENTI POPESCU
    • LA OTRA CORRIENTE MIGRATORIA
    • VULNERABILITATEA FRONTIEREI TURCO-BULGARE
    • CEALALTĂ MIGRAȚIE
    • MISERIAS FRONTERIZAS BÚLGARAS
    • AYER CONTRA HOY
    • XENOFOBIA, SÍ PERO…
    • IERI ÎMPOTRIVA LUI AZI
    • XENOFOBIE, ÎNTR-ADEVĂR, ȘI TOTUȘI…
    • DRAMA MIGRATORIO A LA GRIEGA
    • SIRIA . LA PAZ CASI IMPOSIBLE
    • DRAMA REFUGIAȚILOR ÎN STIL GRECESC
    • ÎN SIRIA, PACEA ESTE APROAPE IMPOSIBILĂ
    • EL YEMEN SE LE INDIGESTA A ARABIA SAUDÍ
    • STRATEGIA STATULUI ISLAMIC ÎN LIBIA
    • ARABIEI SAUDITE… I S-A APLECAT DE ATÂTA YEMEN
    • LA ESTRATEGIA GUERRILLERA DE E.I. EN LIBIA
    • ARABIA, MÁS PASIÓN QUE LÓGICA
    • HEKMATYAR INTENTA VOLVER
    • ARABIA, MAI DEGRABĂ PASIUNE DECÂT LOGICĂ
    • HEKMATYAR VREA SĂ SE ÎNTOARCĂ
    • ¿ CRISIS SOCIALISTA O CRISIS POLÍTICA GENERAL ?
    • RĂZBOIUL PE CARE IRANUL ÎL DUCE ÎN SIRIA
    • CRIZĂ SOCIALISTĂ SAU CRIZĂ POLITICĂ GENERALĂ ?
    • LA GUERRA SIRIA DEL IRÁN
    • ISLAM : LA ÚLTIMA GUERRA FRATRICIDA
    • ISLAM : ULTIMUL RĂZBOI FRATRICID
    • QUIERO Y NO PUEDO EN LIBIA
    • VREAU DAR NU POT… ÎN LIBIA
    • GÜLLEN CONTRA ERDOGAN
    • GÜLLEN CONTRA ERDOGAN
    • LA MAFIA SE PASA A ERDOGAN
    • MAFIA TRECE DE PARTEA LUI ERDOGAN
    • CEA DE A DOUA REVOLUȚIE DIN TURCIA
    • LA SEGUNDA REVOLUCIÓN TURCA
    • NATALIA ERRE QUE ERRE
    • NATALIA CEA ÎNVERȘUNATĂ
    • SIRIA, PARADISUL BANDELOR
    • SIRIA, EL PARAÍSO DE LAS BANDERÍAS
    • INDEPENDENTISTA HASTA EN LA CAMA
    • INDEPENDENTISTĂ PÂNĂ ȘI ÎN PAT
    • DE LA HITLER LA TRUMP
    • DE HITLER A TRUMP
    • VALENTIN POPESCU – UN MARE JURNALIST SPANIOL
  • LA PAGINA DE VALENTI POPESCU II
    • CELELALTE ALEGERI IRANIENE/LAS OTRAS ELECCIONES IRANÍES
    • ADEVĂRATUL BREXIT/ EL AUTÉNTICO BREXIT
    • ALBANIA : A MAI RĂMAS VREUN NECORUPT ?/ALBANIA : ¿ QUEDA ALGUIEN POR CORROMPER ?
    • BELARUS ȘI-A PIERDUT RĂBDAREA/BIELORRUSIA HA PERDIDO LA PACIENCIA
    • ESCAPADA MILITARĂ A TURCIEI ÎN SIRIA/LA BREVE GUERRA TURCA DE SIRIA
    • MACEDONIA : ABSURDITATE MAJORĂ/MACEDONIA : ABSURDO MÁXIMO
    • RANCHIUNA FĂRĂ SFÂRȘIT /RENCORES INEXTINGUIBLES
    • ROMÂNIA… PITOREASCĂ/RUMANIA RIZA EL RIZO
    • TERORISM ÎN INDIA/TERRORISMO EN INDIA
    • U.E. CENTRIFUGĂ/LA U.E. CENTRÍFUGA
    • VIETNAM : CORUPȚIE ȘI IDEOLOGIE/VIETNAM : CORRUPCIÓN E IDEOLOGÍA
    • CARE BREXIT?/¿QUÉ BREXIT?
    • CU TOTUL ALTUL ESTE VALSUL PREȘEDINȚILOR…/EL VALS DE LOS PRESIDENTES ES OTRO…
    • EGO-UL ȘI RAȚIUNEA DE STAT /EL EGO Y LA RAZÓN DE ESTADO
    • ERDOGAN, COLECȚIONAR DE DUȘMANI/ERDOGAN, COLECCIONISTA DE ENEMIGOS
    • PICIOARELE DE LUT ALE LUI ERDOGAN/LOS PIES DE BARRO DE ERDOGAN
    • PSEUDO-VIRAJ SPRE STÂNGA ÎN RĂSĂRITUL EUROPEI /EL PSEUDO GIRO A LA IZQUIERDA DE EUROPA ORIENTAL
    • BREXIT-UL VĂZUT DINSPRE RĂSĂRITUL EUROPEI/EL BREXIT VISTO DESDE EL ESTE EUROPEO
    • ERDOGAN, PÂNĂ LA CAPĂT/ERDOGAN, A POR TODAS
    • MARXISM ÎN ELVEȚIA/MARXISMO EN SUIZA
    • AMARA REPATRIERE A AFGANILOR/AMARGA RETROMIGRACIÓN AFGANA
    • ARABESCURI PERSANE ÎN IRAK/ARABESCOS PERSAS EN IRAK
    • CIPRU, „RUTA CEA REA” A MIGRAȚIEI/CHIPRE, “RUTA MALA” DE LA MIGRACIÓN
    • DRAGOSTEA AMARĂ DINTRE RUSIA ȘI BELARUS/LOS DESAMORES DE RUSIA Y BIELORRUSIA
    • REFORMELE PE CARE LE ÎNTREPRINDE EGIPTUL/REFORMISMO EGIPCIO
    • ESTONIA : A ȘASEA OARĂ, DA!/ ESTONIA : A LA SEXTA VA LA VENCIDA
    • ESTONIA : AU VENIT RUȘII !/ESTONIA : HAN VUELTO LOS RUSOS
    • EMIGRAȚIE ȘI NEPĂSARE/ EMIGRACIÓN Y DESIDIA
    • BOSNIA ȘI TRECUTUL EI …ȚEAPĂN/BOSNIA Y EL PASADO TENAZ
      • GROZAVUL…S-A DAT PE BRAZDĂ!/DÓNDE DIJE DIGO, DIJE….
    • GROZAVUL…S-A DAT PE BRAZDĂ!/DÓNDE DIJE DIGO, DIJE….
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU III
    • CU BOGĂȚIE ÎȚI GĂSEȘTI ȘI PATRIE / UBI FORTUNA, IBI PATRIA
    • TOȚI ÎMPOTRIVA KURZILOR/TODOS CONTRA LOS KURDOS
    • ALEXANDRU CEL NESUFERIT/ALEJANDRO EL INCORDIANTE
    • AMINTIRI TRISTE/TRISTES RECUERDOS
    • ARMENIA, MAI DEGRABĂ INDIGNARE, DECÂT REVOLUȚIE /ARMENIA, MÁS INDIGNACIÓN QUE REVOLUCIÓN
    • AUSTRIA : ULCIORUL MERGE CE MERGE LA IZVOR, DAR …/AUSTRIA : TANTO VA EL CÁNTARO A LA FUENTE…
    • BREXIT CU FORCEPS/BREXIT CON FORCEPS
    • CAMERUN, ÎN PRAGUL RĂZBOIULUI CIVIL/CAMERÚN AL BORDE DE LA GUERRA CIVIL
    • CLEȘTE RUSO-TURC CONTRA UCRAINEI/PINZA RUSOTURCA CONTRA UCRANIA
    • CLOPOȚELUL PISICII IRLANDEZE/EL CASCABEL DEL GATO IRLANDÉS
    • DESIGUR, MAI MULTĂ COLABORARE MILITARĂ, ÎNSĂ…/MÁS COOPERACIÓN MILITAR, SÍ PERO…
    • ERDOGAN, ÎNCĂ ESTE FAVORIT/ERDOGAN, FAVORITO AÚN
    • EU, ULTIMUL SUMERIAN/YO, EL ÚLTIMO SUMERIO
    • GERMANIA : ATUNCI CÂND TREI SUNT, DE FAPT, PATRU /ALEMANIA: CUANDO UN TRIO SON CUATRO
    • ROHINGYA, ULTIMA MINORITATE/LOS ROHINGYA, LA ÚLTIMA MINORÍA
    • A FOST RĂU CU GADDAFI, DAR E MAI RĂU FĂRĂ EL/MAL CON GADDAFI, PEOR SIN ÉL
    • LA SÚPER VIKINGA/ LA SÚPER VIKINGA
    • QATAR : EXACT PE DOS !/QATAR : EL TIRO POR LA CULATA
    • A OMORÎ LA PREȚ DE SOLDURI/MATANZAS A PRECIO DE SALDO
    • ARABESCURI DINASTICE/ARABESCOS DINÁSTICOS
    • MICA MARE PROBLEMĂ COREANĂ/EL PEQUEÑO GRAN PROBLEMA COREANO
    • TURCOFOBIA DIN RĂZBOIUL CONTRA STATULUI ISLAMIC/LA TURCOFOBIA EN LA GUERRA CONTRA EL E.I.
    • ÎN CECENIA, HOMOSEXUALITATEA E LETALĂ/HOMOSEXUALIDAD LETAL EN CHECHENIA
    • BOSNIA : CELE DOUĂ FEȚE ALE ARABIZĂRII/BOSNIA : CARA Y CRUZ DE LA ARABIZACIÓN
    • REFORMA DIN SERBIA/SERBIA Y SU REFORMA
    • DISPAR COMUNITĂȚI DE CREȘTINI DIN TURCIA/PENURIAS CRISTIANAS EN TURQUÍA
    • QATAR: CAUZELE CRIZEI/LAS CAUSAS DE LA CRISIS QATARÍ
    • IRLANDA : STEAUA ORIENTULUI/IRLANDA : LA ESTRELLA DE ORIENTE
    • TERORISM ISLAMIC ÎN BALCANI/TERRORISMO ISLÁMICO EN LOS BALCANES
    • A PIERDUT TRENUL SOCIALISMUL ?/¿ HA PERDIDO EL TREN EL SOCIALISMO ?
    • UGANDA – FOARTE GENEROASĂ CU REFUGIAȚII/EL MAYOR CAMPAMENTO DE REFUGIADOS DEL MUNDO ESTÁ EN UGANDA
    • YEMENUL MOARE DE HOLERĂ /EL YEMEN SE MUERE DE CÓLERA
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU IX
    • A VOTA CU MAȚELE/VOTAR CON LAS TRIPAS
    • EVITÂNDU-I PE SOCIALIȘTI/EVITANDO A LOS SOCIALISTAS
    • GERMANO-ROMÂNUL IOHANNIS/EL GERMANO-RUMANO IOHANNIS
    • INDEPENDENȚA DE ARAMĂ/LA INDEPENDENCIA DE COBRE
    • IRAN: RĂU ENDEMIC/IRÁN : MAL ENDÉMICO
    • KOSOVO : GHERILA, AFARĂ !/KOSOVO : ¡ GUERRILLA, FUERA !
    • O FEMEIE LIBERALĂ ÎN ASCENSIUNE/LA LIBERAL EMERGENTE
    • POST BREXIT/POST BREXIT
    • PREȘEDINTĂ GRAȚIE… ULTRADREPTEI ?/¿ PRESIDENTA POR GRACIA DE… LA ULTRADERECHA ?
    • PROBLEMELE REFORMELOR SAUDITE/EL TRÁGALA DE LAS REFROMAS SAUDITAS
    • RADICALISM BRITANIC/RADICALISMO BRITÁNICO
    • SPD ÎN CĂUTAREA LUI ÎNSUȘI/EL SPD EN BUSCA DE SI MISMO
    • TURCIA: CORODAREA PUTERII/TURQUÍA: LA EROSIÓN DEL PODER
    • ZURICH: INDIGESTIE DE MAURI/ZURICH: INDIGESTIÓN DE MOROS
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU V
    • ABSURDITATEA CONFLICTULUI UCRAINEANO-MAGHIAR/ABSURDO CONFLICTO UCRANIANO-MAGYAR
    • ASTA DA ! …DREPTATE FĂCUTĂ DE POPOR !/ESO SÍ QUE ES JUSTICIA POPULAR
    • AURUL ANKAREI/EL ORO DE ANKARA
    • CĂMILE ȚI-AI LUAT, CĂMILE MĂNÂNCI/CAMELLOS TIENES, CAMELLOS COMES
    • CONGO, UMBRA PRELUNGITĂ A LUI MOBUTU/CONGO, LA LARGA SOMBRA DE MOBUTU
    • DEMOCRAȚIE ÎN STIL TURCESC/DEMOCRACIA A LA TURCA
    • FRĂȚIA POLONO-FILIPINEZĂ/LA HERMANDAD POLACO-FILIPINA
    • FUNDAMENTALISM SAU NEPUTINȚĂ/FUNDAMENTALISMO O IMPOTENCIA
    • GERMANIA: CEVA IDEOLOGIE… ȘI MULT EGO/RFA: ALGO DE IDEOLOGÍA Y MUCHO EGO
    • KOSOVO ȘI RAȚIUNEA/KOSOVO Y LA RAZÓN
    • LETONIA: LOVITURĂ… PENTRU A CONTINUA LA FEL/LETONIA: VARAPALO PARA SEGUIR IGUAL
    • LIBIA, HAOS TOTAL/LIBIA, EL CAOS MÁXIMO
    • NU STRĂINII SUNT CAUZA/LOS FORASTEROS NO SON LA CAUSA
    • ORAȘUL CĂRUIA ÎI ESTE RUȘINE DE MADONNA/DONDE SE AVERGÜENZAN DE MADONNA
    • SCHISMA DIN ORIENT/EL CISMA DE ORIENTE
    • TĂTARII DIN TATARSTAN/LOS TÁRTAROS DEL TARTARISTÁN
    • UN «POST NO MORTEM” PENTRU CSU DIN BAVARIA/UN “POST NO MORTEM” PARA LA CSU BÁVARA
    • VARĂ ARABĂ/EL ESTÍO ÁRABE
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU VI
    • 1918 – 2018, O SUTĂ DE ANI AMEȚITORI/1918 – 2018, CIEN AÑOS DE VÉRTIGO
    • ACOLO UNDE DRAGOSTEA SE MĂSOARĂ PRIN…COARNE/DÓNDE EL AMOR ES CUESTIÓN DE CUERNOS
    • ASTA DA DIVERSITATE !/¡ ESO SÍ QUE ES DIVERSIDAD !
    • AUTOCEFALIA BISERICII ORODOXE UCRAINIENE/EL PRIMER PATRIARCA DE LA IGLESIA UCRANIANA
    • CAPCANE JURIDICO-ELECTORALE CONGOLEZE/TRAMPAS JURÍDICO-ELECTORALES CONGOLEÑAS
    • COSTISITOAREA EXTINDERE SPRE RĂSĂRIT/LA COSTOSA AMPLIACIÓN AL ESTE
    • CURSURI UNIVERSITARE ȘI POLITICĂ/AULAS Y POLÍTICA
    • GRECIA: PIAȚA ELECTORALĂ/GRECIA: EL MERCADO ELECTORAL
    • IVIRI ALE UNEI OPOZIȚII EFICIENTE ÎN RUSIA/BROTES DE OPOSICIÓN EN RUSIA
    • KOSOVO: NU EXISTĂ, DAR ARE PROPRIA SA ARMATĂ /KOSOVO: EN EL LIMBO, PERO CON EJÉRCITO
    • MINSK: APĂSĂTOAREA PRIETENIE A RUSIEI/MINSK: LA OPRESORA AMISTAD RUSA
    • PACE ÎN AFGANISTAN, FĂRĂ AFGANISTAN/
    • RUSIA: POPORUL SUSȚINE CU BANI OPOZIȚIA/RUSIA: EL PUEBLO FINACIA LA OPOSICIÓN
    • VIESPAR ISRAELIAN/AVISPERO ISRAELÍ
    • ZIDURI ȘI IAR ZIDURI/MUROS Y MÁS MUROS
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU VII
    • ALGERIA ÎȘI SCHIMBĂ STĂPÂNUL/ARGELIA CAMBIA DE AMO
    • ALGERIA: MAFIA PUTERII/ARGELIA: LA MAFIA DEL PODER
    • AMARA DRAGOSTE TURCO-CHINEZĂ/LOS AMARGOS AMORES CHINO-TURCOS
    • COLONIZAREA CHINEZĂ ÎN BALCANI/COLONIZACIÓN CHINA DE LOS BALCANES
    • DECLINUL BANCAR DE DRAGUL POLITICII/DECLIVE BANCARIO POR MOR DE LA POLÍTICA
    • EMINENȚA GRI A LUMII ARABE/LA EMINENCIA GRIS DEL MUNDO ÁRABE
    • ERDOGAN LE VREA PE TOATE/ERDOGAN VA A POR TODAS
    • IN SPATELE PERDELELOR VENEZOLANE/TRAS LAS BAMBALINAS VENEZOLANAS
    • INDEPENDENTISMUL UITAT/EL INDEPENDENTISMO OLVIDADO
    • ISRAEL ȘI RĂZBOIUL DIN NAGORNO KARABAH/ISRAEL Y LA GUERRA DE NAGORNO KARABAJ
    • ISRAEL: SPRE DREAPTA !/ISRAEL: A LA DERECHA, ¡ ARRE !
    • KAZAHSTAN: EU SUNT TOTUL/KAZAJISTÁN: YO SOY TODO
    • KIEV: O PREȘEDINȚIE DE DOUĂ MILIARDE/KIEV: UNA PRESIDENCIA DE 2.000 MILLONES
    • LIBIA: CINE POATE, POATE/LIBIA: QUIEN PUEDE, PUEDE
    • LIBIA: RĂZBOIUL CIVIL AL TUTUROR/LIBIA: LA GUERRA CIVIL DE TODOS
    • Mongolia: multă putere, dar justiție, ioc!/Mongolia: Mucho poder y poca justicia
    • NEGRU, NICI MĂCAR ÎN ISRAEL/NEGRO, NI EN ISRAEL
    • O GAURĂ NEAGRĂ NUMITĂ AFGANISTAN/UN AGUJERO NEGRO LLAMADO AFGANISTÁN
    • RFG: DIN NOU SPRE RĂSĂRIT/RFA : OTRA VEZ LA QUERENCIA AL ESTE
    • TURCIA DANSEAZĂ CU TIGRI /TURQUÍA BAILA CON TIGRES
    • ZIDUL PE CARE L-A DĂRÂMAT MOSCOVA/EL MURO QUE DERRIBÓ MOSCÚ
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU VIII
    • 12 AUGUST 2019 – AMBARCAȚIUNE DE DE TIP KON-TIKI PENTRU MAREA EGEE/12 VIII 2019 – UNA KON-TIKI PARA EL EGEO
    • 149 la 0/149 a 0
    • AFRICA: ÎNCERCAREA MOARTE N-ARE/ÁFRICA: POR INTENTAR QUE NO QUEDE
    • ALA, BALA, PORTOCALA…/MATARILE, RILE, RO…
    • ARMENIA: INDIGESTIE DE PUTERE/ARMENIA : INDIGESTIÓN DE PODER
    • BALCANII NEDORIȚI/MALQUISTOS BALCANES
    • BIROCRAȚIA CONTRA REFUGIAȚILOR/BUROCRACIA CONTRA REFUGIADOS
    • CEVA E PUTRED ÎN REPUBLICA MOLDOVA/ALGO APESTA EN MOLDAVIA
    • CIPRU: AL CUI E GAZUL ?/CHIPRE: ¿DE QUIÉN ES EL GAS?
    • CONCURENȚĂ ÎN STIL BULGAR/COMPETENCIA “A LA BÚLGARA”
    • DANEMARCA: STÂNGA CU FUSTĂ/DINAMARCA: LA IZQUIERDA CON FALDAS
    • DOWNING STREET, 10: CASA …PUTERII/DOWNING STR., 10 : CASA DE… PODER
    • GRECIA CLANURILOR/LA GRECIA DE LOS CLANES
    • HONG KONG: CEALALTĂ FAȚĂ A REBELIUNII/HONG KONG: LA OTRA CARA DE LA REBELIÓN
    • JAVID, MAREA SPERANȚĂ A BREXIT-ULUI/JAVID, LA GRAN ESPERANZA DEL BREXIT
    • LECȚIA LUI SALVINI/LA LECCIÓN DE SALVINI
    • MAGNATUL NECUNOSCUT DIN RĂSĂRIT/EL DESCONOCIDO MAGNATE DEL ESTE
    • MOLDOVA: NICI CU TINE, DAR NICI FĂRĂ TINE …/MOLDAVIA: NI CONTIGO, NI SIN TI…
    • OMUL PĂCII DIN CORNUL AFRICII/EL HOMBRE DE LA PAZ EN EL CUERNO DE ÁFRICA
    • PATRIA MEA, ARMATA MEA/MI PATRIA, MI EJÉRCITO
    • RADICALISM ESTONIAN/ RADICALISMO ESTONIO
    • REGINA LESBIANĂ A FOTBALULUI/LA REINA LESBIANA DEL FÚTBOL
    • REVOLUȚIE SAU NEPUTINȚĂ ?/¿ REVOLUCIÓN O IMPOTENCIA ?
    • SIROFOBIA LUI ERDOGAN/LA SIRIOFOBIA DE ERDOGAN
    • SPD GERMAN LA FEL CA TOATE, DAR, CEVA MAI RĂU/EL SPD ALEMÁN COMO TODOS, PERO PEOR
    • SUDAN: UCENICUL VRĂJITOR/SUDÁN: EL APRENDIZ DE BRUJO
    • UNIUNEA EUROPEANĂ: SĂRACII AFARĂ !/UNIÓN EUROPEA : ¡ POBRES, FUERA !
    • YEMENUL INDIGEST/EL YEMEN INDIGESTO
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU X
    • AFRICA: CORUPE ȘI UCIDE/ÁFRICA: CORROMPER Y MATAR
    • CARANTINĂ ALBĂ, MOARTE NEAGRĂ/CUARENTENA BLANCA, MUERTE NEGRA
    • CELĂLALT CORONAVIRUS/EL OTRO CORONAVIRUS
    • CORONAVIRUS TOCMAI BUN PENTRU O ÎNCLEȘTARE/CORONAVIRUS DE ARMAS TOMAR
    • DECLINUL SOCIALISMULUI/EL DECLIVE SOCIALISTA
    • DEZASTRU SAUDIT ÎN YEMEN/  DEBACLE SAUDÍ EN YEMEN
    • DIN DEZERTOR NORD-COREAN, DEPUTAT SUD-COREAN/DE DESERTOR NORCOREANO A DIPUTADO SURCOREANO
    • DOMNIA URII/EL IMPERIO DEL ODIO
    • IRAN: CAPCANA PÂINII/IRÁN: LA TRAMPA DEL PAN
    • IRLANDA: NUMAI BANII NU SUNT DE AJUNS/IRLANDA: CON EL DINERO NO BASTA
    • KIEV: TRĂIASCĂ COVID-19!/KIEV: ¡VIVA EL COVID-19!
    • KOSVO: LUNGUL BRAȚ AMERICAN/KOSVO: EL LARGO BRAZO ESTADOUNIDENSE
    • NECAZURILE DREPTEI GERMANE/CUITAS DE LA DERECHA ALEMANA
    • PATRU CARICATURI POLITICE GROTEȘTI/CUATRO ESPERPENTOS POLÍTICOS
    • PIAȚA DE MIZERII/MERCADO DE MISERIAS
    • RAȚIUNILE NESĂBUINȚEI/LAS RAZONES DE LA SINRAZÓN
    • RFG: CINE POARTĂ VINA?/RFA: ¿DE QUIÉN ES LA CULPA?
    • RUTA APROAPE SOVIETICĂ A CHINEI/LA RUTA CASI SOVIÉTICA DE CHINA
    • SIRIA CARE NU SE MAI TERMINĂ/LA SIRIA DE NUNCA ACABAR
    • STARMER, LABURISTUL DE OȚEL/STARMER, EL LABORISTA DE ACERO
    • TALIBANI INDESTRUCTIBILI/TALIBANES INDESTRUCTIBLES
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU XI
    • „AXA” MUSULMANĂ/EL “EJE” MUSULMAN
    • AFGANISTAN: TRĂIASCĂ REVOLUȚIA/AFGANISTÁN: VIVA LA REVOLUCIÓN
    • AGUAS ETÍOPES/AGUAS ETÍOPES
    • BELARUS: O ȚARĂ CARE ÎȘI CAUTĂ TRECUTUL/BIELORRUSIA: UN PAÍS EN POS DE UN PASADO
    • CALEA CHINEZĂ SPRE HEGEMONIE/LA VÍA CHINA HACIA LA HEGEMONÍA
    • CELE TREI GRAȚII DIN MINSK/LAS TRES GRACIAS DE MINSK
    • COVID-19 ȘI SEZONIERII/COVID-19 Y LOS TEMPOREROS
    • CROAȚIA: CENTRISM AMAR/CROACIA: CENTRISMO AMARGO
    • ERDOGAN, LA FEL CA PUTIN/ERDOGAN, COMO PUTIN
    • GAZUL DISCORDIEI/EL GAS DE LA DISCORDIA
    • LIBAN, A FOST ODATĂ…/LÍBANO, ÉRASE UNA VEZ…
    • LIBIA: RĂZBOIUL TUTUROR/LIBIA: LA GUERRA DE TODOS
    • MINSK: PĂCATE ALE DICTATURII/MINSK: PECADOS DE DICTADURA/
    • NECAZURILE VIROTICE ALE SAUDIȚILOR/CUITAS VÍRICAS DE LOS SAUDÍES
    • POLITICI ȘI CALCULE POLITICE CU HAGIA SOPHIA/POLÍTICAS Y POLITIQUEOS CON HAGIA SOPHIA
    • QUANTUM DE BESTIALITATE/QUANTUM DE BESTIALIDAD
    • RIGODON-UL COREAN/EL RIGODÓN COREANO
    • SĂ-L ADORĂM PE BAAL/ADOREMOS A BAAL
    • SIRIA: COVID-19 ȘI ISRAEL, ÎMPOTRIVA IRANULUI/SIRIA: COVID-19 E ISRAEL, CONTRA IRÁN
    • SOLEIMANI, MITUL ÎMPĂRTĂȘIT/SOLEIMANI, EL MITO COMPARTIDO
    • UN PREȘEDINTE ETERN/PRESIDENTE ETERNO
    • Vaccinuri electorale/Vacunas electorales
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU XII
  • MISCELANEA
    • ARAD – PRIMA CAPITALĂ A MARII UNIRI
    • FÂNTÂNA DORINȚELOR ȘI CENTURA LUI KUIPER… SE LASĂ FOTOGRAFIATE DE NASA
    • FERMA ANIMALELOR – UN SPECTACOL EVENIMENT
    • PASCUA DE RESURRECCIÓN ORTODOXA
    • ¿Por qué SEMANA ILUMINADA?
    • DE EXEMPLU, DE PILDĂ şi… SPRE EXEMPLIFICARE
    • DECLINUL ALBINELOR
    • LIMBA ROMÂNĂ, LIMBĂ NEOLATINĂ !
    • NIVEL-NIVELURI ȘI NIVELĂ-NIVELE
    • ¡Este país de mierda… !
    • ¿Por qué es Rumanía una isla de latinidad?
    • CUVINTE DIN SPANIOLA MEDIEVALĂ PĂSTRATE… ÎN ROMÂNĂ !
    • Gramatica lui Nebrija – La Gramática de Nebrija
    • Zgomotina și efectele ei
    • PETALOS – UN SUPERB CUVÂNT NOU NĂSCUT
    • VOCATIVUL DESPECTIV:Doamna!… Domnu´!
  • NOSTRADAMUS – PROFEȚII
    • NOSTRADAMUS, II, 34 (INVADAREA UCRAINEI ?)
  • ODYSSEAS ELYTIS – POEME
    • Odysseas Elytis – O singură rândunică
    • Primăvara, dacă n-o găseşti, ţi-o faci
  • PARABOLELE LUI IISUS II
    • PARABOLELE LUI IISUS (L) – IISUS HRISTOS – DUMNEZEUL REFUGIAT
    • PARABOLELE LUI IISUS (XLIV) – DUMNEZEUL ASCET
    • PARABOLELE LUI IISUS (XL) – EXORCIZAREA DE LA GADARA
    • PARABOLELE LUI IISUS (XLII) – BOGATUL FĂRĂ NUME ȘI SĂRACUL LAZĂR
    • PARABOLELE LUI IISUS (XLIII) – RABINUL CEL DREPT ȘI BUNUL SAMARITEAN
    • PARABOLELE LUI IISUS (XLVI) – TALENTAȚII VOR MOȘTENI ÎMPĂRĂȚIA
    • PARABOLELE LUI IISUS (XLVII) – FEMEIA CARE NU PUTEA PRIVI CERUL
    • PARABOLELE LUI IISUS (XLVIII) – DEZMOȘTENIȚII, COMESENII LUI DUMNEZEU
    • PARABOLELE LUI IISUS (XLXI) – IISUS REGE AL ISRAELULUI ȘI MÂNTUITORUL LUMII
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXIX) – PARABOLA SEMĂNĂTORULUI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXVII) – OMUL HARIC
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXVIII) – EPIFANIA DE LA NAIN
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXVI) – RABINUL CARE PREDICĂ DIN BARCĂ
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXIV) – BOTEZUL ȘI NAȘTEREA DE SUS
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXV) – URMAREA LUI HRISTOS ȘI ACTIVAREA ÎMPĂRĂȚIEI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXIII) – IISUS ATOTȚIITORUL, TEMELIA ȘI COROANA CREAȚIEI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXII) – URMAREA LUI IISUS, CHEIA MÂNTUIRII
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXI) – IERTAREA DE ZECE MII DE TALANȚI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXX) – LECȚIA PE CARE N-AU ÎNVĂȚAT-O UCENICII
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXIX) – TEOFANIILE
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXVI) – CURAJ, FIULE, AI ÎNCREDERE, IERTATE-ȚI SUNT PĂCATELE !
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXVIII) – INIȚIEREA CELUI DE-AL DOILEA CERC
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXV) – DEMONII ȘI PORCII DEMETREI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXVII) – IISUS RESTAURATORUL
    • PARABOLLE LUI IISUS (XXIV) – CREDINȚA, CHEIA INTRĂRII ÎN LUMEA LUI DUMNEZEU
  • POEZIE ȘI BUCĂTĂRIE
    • POEZIE ȘI BUCĂTĂRIE DE SFÂNTUL VALENTIN
    • Poezie și bucătărie de… Dragobete
  • POVEȘTILE LUI HANS CHRISTIAN ANDERSEN
    • Băiatul cel poznaș/The Naughty Boy
    • OMUL DE ZĂPADĂ/THE SNOW MAN
    • TALISMANUL/THE TALISMAN
  • RUMI
    • RUMI, ODE MISTICE, 340
  • SONETELE LUI WILLIAM SHAKESPEARE
    • SHAKESPEARE – Sonetul 14
    • SHAKESPEARE – Sonetul 2
    • SHAKESPEARE – SONETUL 3
    • SHAKESPEARE – Sonetul 34
    • SHAKESPEARE – SONETUL 4
    • SHAKESPEARE – SONETUL V
    • SHAKESPEARE – SONETUL X
    • SHAKESPEARE – SONETUL XIII
    • SHAKESPEARE – SONETUL IX
    • SHAKESPEARE – SONETUL VI
    • SHAKESPEARE – SONETUL VII
    • SHAKESPEARE – SONETUL VIII
    • SHAKESPEARE – SONETUL XI
    • SHAKESPEARE – SONETUL XII
    • SHAKESPEARE – SONETUL XV
    • SHAKESPEARE, SONETUL 1
    • Sonetul 102 – Și eu, ca Philomela…
    • WILLIAM SHAKESPEARE ȘI ADEVĂRATA SA DRAGOSTE – SONETUL 107
  • TRISTAN ȘI ISOLDA – GOTTFRIED DE STRASBOURG
    • GOTTFRIED DE STRASBOURG – TRISTAN ET ISOLDE/TRISTAN ȘI ISOLDA (FRAGMENTE)
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU IV
    • EUROPA DE AZI, PE DINĂUNTRU ȘI PE DINAFARĂ/LA EUROPA DE HOY, POR DENTRO Y POR FUERA
    • GAZE NATURALE ISRAELIENE CARE NU PREA SE VÂND/GAS ISRAELÍ DE MAL VENDER
    • GREU MAI E SĂ FII FIUL LUI PAPÁ!/ES DIFÍCIL SER HIJO DE PAPÁ
    • IRANUL TROZNEȘTE/IRÁN CRUJE
    • ISRAEL: PORUMBELUL PĂCII ESTE O BUFNIȚĂ/ISRAEL: LA PALOMA DE LA PAZ ES UN MOCHUELO
    • KURDOFOBIA LUI ERDOGAN/LA KURDOFOBIA DE ERDOGAN
    • MAI BINE MORT DECÂT VIU/MEJOR MUERTO QUE VIVO
    • MARIHUANA ALBANEZĂ/MARIHUANA ALBANESA
    • MOȘTENIREA BLESTEMATĂ/LA HERENCIA MALDITA
    • PARADOXURI COMUNITARE/PARADOJAS COMUNITARIAS
    • PARADOXURI TURCEȘTI/PARADOJAS TURCAS
    • PEKIN: PRIETEN DE SUFLET/PEKÍN: EL AMIGO DEL ALMA
    • POLONIA, ÎNTRE JUSTIȚIE ȘI PUTERE/POLONIA, ENTRE LA JUSTICIA Y EL PODER
    • R.F.G.: MOTIVE PENTRU ȘI ÎMPOTRIVA UNEI ALIANȚE/RFA: RAZONES Y SINRAZONES DE UNA ALIANZA
    • ROMÂNIA: CANIBALISM POLITIC/RUMANIA: CANIBALISMO POLÍTICO
    • RUSIA – TROPĂITUL PE LOC/EL PIAFAR RUSO
    • SCHOLZ, EMINENȚA GRI/SCHOLZ, LA EMINENCIA GRIS
    • SINGURĂTATEA POLITICĂ A KURZILOR/LA SOLEDAD POLÍTICA DE LOS KURDOS
    • SIRIA : AȘA PRIETENI SĂ AI /SIRIA : AMIGOS ASÍ TENGAS  
    • SIRIA, RĂZBOAIELE CARE NU SE MAI TERMINĂ/SIRIA, LAS GUERRAS DE NUNCA ACABAR
    • SIRIA: PRIETENI, DAR, NU LA NEVOIE/SIRIA : AMIGOS DE QUITA Y PON
    • TURCIA ÎI ATACĂ ȘI PE KURZII DIN IRAK/TURQUÍA ATACA A LOS KURDOS DEL IRAK
    • VEȘNICUL YEMEN /YEMEN ETERNO
    • VIJELIA VIENEZĂ/EL VENDAVAL VIENÉS
    • ZIMBABWE, DEDESUBTURILE/ZIMBABUE, EL TRASFONDO
    • MONEDA EURO CA PANACEU UNIFICATOR/EL EURO COMO PANACEA UNITARIA
    • RECTIFICARE ÎN STIL POLONEZ/RECTIFICAR A LO POLACO
    • ANO DECLANȘEAZĂ ALARMELE/ANO DISPARA LAS ALARMAS/ANO DISPARA LAS ALARMAS
  • PARABOLELE LUI IISUS I
    • PARABOLLE LUI IISUS (XXIII) – ISPITIREA VĂZULUI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXI) – MISIUNEA APOSTOLILOR: SALVAREA LUMII
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXII) – CEI TREI UCENICI SPECIALI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XX) – IISUS – NEMURIREA ȘI CUNOAȘTEREA
    • PARABOLELE LUI IISUS (XIX) – IISUS, COREGENTUL LUI DUMNEZEU
    • PARABOLELE LUI IISUS (XVIII) – IISUS, TRIMISUL LUI DUMNEZEU
    • PARABOLELE LUI IISUS (XVII) – SEMINȚELE CUNOAȘTERII LUI DUMNEZEU
    • PARABOLELE LUI IISUS (XVI) – IISUS AJUTORUL PE CARE NU-L MAI AȘTEPȚI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XV) – TAINA MORMÂNTULUI GOL
    • PARABOLELE LUI IISUS (XIV) – PREGĂTIREA APOSTOLILOR ȘI DEZVĂLUIREA SFINTEI TREIMI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XIII) – IISUS – LOGOS-UL LUI DUMNEZEU
    • PARABOLELE LUI IISUS (XII) – UNGEREA DIN BETANIA
    • PARABOLELE LUI IISUS (XI) – Și i-a spus femeii: fie-ți ție iertate păcatele
    • PARABOLELE LUI IISUS (X) – CODUL ÎMPĂRȚIEI LUI DUMNEZEU
    • PARABOLELE LUI IISUS (IX) – URMAREA LUI HRISTOS – ACTIVAREA ÎMPĂRĂȚIEI LUI DUMNEZEU
    • PARABOLELE LUI IISUS (VIII) – BUNUL PĂSTOR
    • PARABOLELE LUI IISUS (VII) – FIUL LUI DUMNEZEU ȘI FIUL OMULUI
    • PARABOLELE LUI IISUS (VI) – POSTITORUL PREFĂCUT
    • PARABOLELE LUI IISUS (V) – PARABOLA ÎNFRICOȘATEI JUDECĂȚI
    • PARABOLELE LUI IISUS (IV) – IERTAREA FIULUI RISIPITOR
    • PARABOLELE LUI IISUS (III) – RUGĂCIUNEA VAMEȘULUI
    • PARABOLELE LUI IISUS (II) – CANANEANCA ȘI PUTEREA STĂRUINȚEI
    • PARABOLELE LUI IISUS (I) – MÂNTUIREA LUI ZAHEU
  • DOCUMENTALES I
    • BARBAR – AJAM – NEMETS
    • CÂND A FOST DESCOPERITĂ AMERICA?
    • CODUL LUI EL GRECO
    • MĂRȚIȘORUL SAU ÎMBUNAREA LUI MARTE
    • NUNTĂ – CUNUNIE – CĂSĂTORIE
    • SCRIEREA ȘAMANICĂ I – CRUCEA
    • CEL MAI VECHI VIN DIN LUME
    • DOCHIA – O AMINTIRE A MARII ZEIȚE
    • DUH – RUAH – PNEVMA
    • FEBRUARIE II – DE LA LUPERCALII LA VALENTINE’ S DAY
    • IANUARIE – LUNA LUI IANUS – ÎNCEPUTUL CEL BUN
    • PEȘTERILE DIN YUCATAN – UN TUNEL AL TIMPULUI
    • SCRIEREA ȘAMANICĂ II – SVASTICA
    • Secretul mormântului neolitic de la Dirós
    • TEMPLUL ZEULUI FĂRĂ CHIP DE LA AIN DARA
    • ANUL NOU I – ANUL NOU DE TOAMNĂ: SAMHAIN ȘI SÂMEDRU
    • FEBRUARIE I – LUNA PURIFICĂRILOR ȘI A ÎNTOCMIRII PERECHILOR – DRAGOBETE
    • SCRIEREA ȘAMANICĂ III – SPIRALA
    • MOAȘĂ – MOȘ- MOȘIE
    • CODUL LUI HOMER
    • El Código de Homero
    • SÂNZIENE – DRĂGAICE – RUSALII (Noaptea Sfântului Ioan și sabia de Toledo)
    • SEMNUL LABIRINTULUI (I)
    • TEZAURE: PIETROASA ȘI GUARRAZAR
    • Lumina de Paște de la Ierusalim
    • MOŞ CRĂCIUN… SANTA CLAUS („SFÂNTUȚ CULIȚĂ”)? NICIDECUM !
    • ANUL NOU (III) – ANUL NOU DE PRIMĂVARĂ
    • NAȘTEREA DOMNULUI
    • SEMNUL LABIRINTULUI (II) – LABIRINTUL CATEDRALELOR
    • SEMNUL LABIRINTULUI III – LABIRINTUL TEOLOGILOR
    • VINUL – PHARMAKON-UL MEDITERANEI
  • DOCUMENTALES II
    • Argentina, ţara care s-a redresat prin forţe proprii
    • CÂND A FOST DESCOPERITĂ AMERICA?
    • ERT DE DUPĂ ERT
    • Historia del Servicio Español de Radio Rumanía Internacional
    • Eduardo Galeano și poveștile Americii Latine
    • REGELE SPANIEI, JUAN CARLOS I, RENUNȚĂ LA TRON ÎN FAVOAREA FIULUI SĂU, FELIPE
    • BREVE HISTORIA DE LOS COMIENZOS DE LA RADIO EN RUMANIA
    • 95 de ani de la prima transmisiune radio destinată publicului – Enrique Telémaco Susini, părintele conceptului de radio
    • DESFIINȚAREA RADIOTELEVIZIUNII PUBLICE DIN GRECIA SAU ÎN SPATELE ECRANULUI NEGRU
    • PRINȚUL AURULUI ȘI MĂRTUISITORUL LUI HRISTOS
  • LA PAGINA DE DIANA NEGRE III
    • Acasă, pentru a se odihni/A casa de descansar
    • NAȘUL VENEZOLAN /EL PADRINO VENEZOLANO
    • NUNTĂ COREANĂ /BODAS COREANAS
    • PARADOXURI AMERICANE/PARADOJAS AMERICANAS
    • PENDULUL TURCO-AMERICAN/EL PÉNDULO TURCO-AMERICANO
    • PENTRU TOATE GUSTURILE/PARA TODOS LOS GUSTOS
    • PODGORIA RUSEASCĂ A WASHINGTONULUI/LA PARRALA RUSA DE WASHINGTON
    • SALVATORI AI PATRIEI?/¿SALVADORES DE LA PATRIA?
    • SINGURĂTATEA LUI TRUMP/LA SOLEDAD DE TRUMP
    • Zidul discordiei/La muralla de la discordia
    • Cei o sută de mii de fii ai Sfântului Jeff/Los cien mil hijos de San Jeff
    • FRĂȚIA CIUDATĂ /LA EXTRAÑA HERMANDAD
    • Hispanii se roagă la fel/Los hispanos rezan igual
    • REGATUL CELUI RĂU/EL REINO DEL MAL
    • Trump, între cer și infern/Trump, entre el cielo y el inferno
    • Cenușăreasa și tatăl vitreg/La cenicienta y el padrastro
    • PACIFISMUL PRAGMATIC AL LUI KIM/EL PRAGMATICO PACIFISMO DE KIM
  • MISCELANEA BIBLICA
    • DE LA OUL COSMIC LA OUL DE PAȘTE
    • DE LA PESAH LA PAŞTE (II) – PAŞTELE LUI IISUS
    • FLORIILE – SĂRBĂTOAREA INTRĂRII LUI IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM
    • SEFER MASA’OT – CARTEA CĂLĂTORIILOR – Binyamin de Tudela
    • DE LA PESAH LA PAŞTE (I) – PAŞTELE LUI MOISE
    • IUDAISMUL – O CULTURĂ A MIDRAŞ-ULUI, O CULTURĂ A PIETĂŢII
  • KAVAFIKA/ΚΑΒΑΦΙΚΑ
    • «Nous n’osons plus chanter les roses»
    • AȘTEPTÂNDU-I PE BARBARI/ΠΕΡΙΜΕΝΟΝΤΑΣ ΤΟΥΣ ΒΑΡΒΑΡΟΥΣ
    • CÂND SE TREZESC
    • KAVAFIS – AEDUL
    • KAVAFIS – LA JEUNESSE BLANCHE
    • KAVAFIS – PE STRADĂ
    • Kavafis – Zile din 1909, ’10, și ’11
    • KAVAFIS – 27 IUNIE 1906, ORA 2 P.M./27 ΙΟΥΝΙΟΥ 1906, 2 Μ.Μ.
    • KAVAFIS – CÂT POȚI
    • KAVAFIS – CUVÂNT ȘI TĂCERE (1892)
    • KAVAFIS – DECEMBRIE 1903
    • KAVAFIS – Emilian Monai, din Alexandria, 628-655 d. Hr./Αιμιλιανός Μονάη, Αλεξανδρεύς, 628–655 μ.X.
    • KAVAFIS – ÎN CASA SUFLETULUI
    • KAVAFIS – ITACA – UN POEM GNOSTIC
    • KAVAFIS – LUMEA DE DINCOLO ȘI „CE-A MAI RĂMAS DE SPUS, ÎN HADES, CELOR DE JOS, O SĂ LE SPUN.”
    • KAVAFIS – NĂSCUTE ATUNCI, ACOLO…/Η ΑΡΧΗ ΤΩΝ
    • KAVAFIS – NOTE DESPRE POEZIE ȘI MORALĂ, VIII
    • KAVAFIS – O JUMĂTATE DE ORĂ/ΜΙΣΗ ΩΡΑ
    • KAVAFIS – UNUL DIN ZEII LOR/ΕΝΑΣ ΘΕΟΣ ΤΩΝ
    • KAVAFIS – ZILE DIN 1903
    • KAVAFIS, CEI ȘAPTE SFINȚI TINERI DIN EFES ȘI MĂRTURISIREA ÎNVIERII
    • KAVAFIS, EPOSUL INIMII, DIN SERTAR, M-AM ASCUNS…
    • MORMÂNTUL GRAMATICULUI LYSIAS
    • PLĂCERE/ΗΔΟΝΗ ȘI DEPARTE/ΜΑΚΡΥΑ
    • ÎN LUNA ATHYR
    • Un tânăr, al Artei Cuvântului, în al 24-lea an al său
    • MAREA ÎN ZORI
    • ÎNȚELEPȚII… CELE CE SE APROPIE
    • Pe la nouă și Am înțeles
    • IDELE LUI MARTIE
    • PE UN ȚĂRM DIN ITALIA
    • TEODOT
  • HIEROGAMII… VEGETALE
    • LEURDA ȘI UNTIȘORUL. PRIMA HIEROGAMIE
    • ȘTEVIA ȘI SPANACUL – A DOUA HIEROGAMIE
    • LOBODA ȘI LEUŞTEANUL – A TREIA HIEROGAMIE
    • PĂPĂDIA ȘI SOVÂRVUL – A PATRA HIEROGAMIE
    • MENTA ȘI TARHONUL – A CINCEA HIEROGAMIE
  • IERBURI ȘI MIRODENII
    • GHIMBIRUL – RĂDĂCINA CARE NE STATORNICEȘTE
    • MUȘTARUL – SIMBOLUL PIETREI FILOSOFALE
    • SCORŢIŞOARA – MIRODENIA CRĂCIUNULUI
    • USTUROIUL DE IARNĂ – ZEUL FOCULUI INTERIOR
    • VANILIA – ESENȚA ÎMBRĂŢIŞĂRII FĂRĂ SFÂRŞIT
    • VANILIA – MIRODENIA ANULUI NOU
    • CUIȘOARELE – ESENȚA IUBIRII ABIA ÎNMUGURITE
    • CUIȘOARELE ȘI NUCȘOARA – HIEROGAMIE DE IARNĂ
    • HREANUL – CĂLĂUZA SPRE CUNOAȘTEREA DE SINE
    • SCORŢIŞOARA – ESENȚA PARADISULUI
    • CEAPA – PÂNTECUL ÎN CARE SE … COACE SPIRITUL NOSTRU ÎNALT
    • NUCȘOARA – ESENȚA CUNOAȘTERII DE SINE
    • ANASONUL STELAT – ESENȚA ADEVĂRATEI SEDUCȚII
    • ANASONUL MEDITERANEAN – ESENȚA MICILOR FERICIRI DE ACASĂ
    • TARHONUL – IARBA ȘAMANILOR
    • LEUȘTEANUL – ESENȚA VENUSITĂȚII
    • MĂRARUL – ESENȚA TINEREȚII ȘI A ÎNFLORIRII
    • PĂTRUNJELUL – ESENȚA PUTERII DE VIAȚĂ ȘI A BĂRBĂȚIEI
    • CORIANDRUL–GUSTUL SUBLIM AL MANEI
  • IERBURILE AFRODITEI
    • MAGHIRANUL – IARBA MIRILOR
    • SOVÂRVUL – IARBA CASTEI IUBIRI
    • ROSMARINUL – IARBA NUBILITĂȚII FERICITE
    • SALVIA – IARBA CARE DEȘTEAPTĂ SIMȚURILE ȘI MINTEA
    • MENTA – IARBA MINȚII
    • BUSUIOCUL – IARBA REGILOR
    • CIMBRIŞORUL – IARBA DUHULUI
    • CIMBRUL – IARBA CARE TE SATURĂ
    • LAVANDA – IARBA CĂMINULUI
    • ROINIȚA – IARBA INIMII
  • POVEȘTI GRECEȘTI
    • Cutea sau piatra răbdării/Η πέτρα της υπομονής
    • POVEȘTI CU ANIMALE
  • CAMINOS Y SENDEROS
    • Poeme de Donosti Bleddyn
    • O, DIVIN CREATOR !
    • No te enamores/Nu te îndrăgosti de o femeie care citește
  • ENTREVISTAS
    • EL FOLKLORE SEFARDÍ EN RUMANÍA/FOLCLORUL SEFARD ÎN ROMÂNIA
    • EL HEBREO ESTEREOTIPO-ESBOZO DE HISTORIA CULTURAL

ghemulariadnei

~ Site-ul care îți arată ieșirea din Labirint

ghemulariadnei

Archivos de autor: Zenaida Luca-Hac

ETIMOLOGII IV – DE LA CALENDELE FEMEILOR LA RĂZBOIUL FEMEILOR DE 8 MARTIE

08 viernes Mar 2019

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

Anna Perenna, Anul Nou, Calendele femeilor, Clara Zetkin, Iunona, matronalia, Vesta, Ziua Internaţională a Femeii

ZIUA FEMEII 3

Ziua Femeii, o zi a zeițelor și o zi a revoltei față de dominația bărbatului.

O zi a Femeii trebuie că a existat întotdeauna, oriunde în lume. Femeia a fost multă vreme, în toate societățile arhaice, chipul lui Dumnezeu pe pământ. Și, multă vreme, pentru strămoșii noștri îndepărtați Dumnezeu a fost Marea Zeiță sau Marea Mamă, Stăpâna nașterii și a renașterii/morții.

De regulă, această zi era prima zi a Anului Nou (de primăvară), atunci când Zeița, care murise în ajun, renăștea și, odată cu ea, întreaga natură. Mai târziu cel ce murea ca să renască a fost soțul/iubitul sau fiul ei, întotdeauna un zeu solar, o epifanie a Soarelui. Așa s-au născut cuplurile Inanna și Dumuzi în vechiul Sumer, Cybele și Attis în Frigia , Isis și Osiris în Egipt sau Iunona și Marte în vechea Romă.

Această zi ne-a fost lăsată moștenire, nouă, femeilor de azi, de strămoașele noastre. E drept, în Europa, amintirea ei a devenit din ce în ce mai slabă, prima dată după instalarea epocii patriarhale și apoi după creștinare. Dar o putem recunoaște, totuși, în calendarele noastre populare: Ziua Dochiei sau Ziua Moașei.

Și cum să nu fi existat o zi a Femeii când femeia este inima familiei. Nu întâmplător în românește femeie vine din latinescul familia, familia lărgită cu sclavi și servitori.

Această zi dedicată Femeii și Mamei (ele nu pot fi despărțite) a devenit și o sărbătoare din calendarul civil, în secolul XX. Ea este eminamente laică și nu mai are nicio legătură cu Marea Zeiță, Dimpotrivă, este o zi de luptă a femeilor împotriva dominației bărbaților.

Am ales să arătăm cum se celebra Ziua Femeii în Roma antică, Matronalia, și cum s-a construit Ziua Femeii în Europa secolului XX.

SOBORUL ZEITELOR

Soborul zeițelor de la Poduri, jud. Bacău, România, 4 900 î. Hr.

I. ZIUA FEMEII ÎN VECHEA ROMĂ

  1. IPOSTAZE ALE MARII ZEIȚE LA ROMA: IUNONA, VESTA ȘI ANNA PERENNA

a.  Iunona, Matronalia sau Calendele femeilor

Nu întâmplător, în vechiul calendar roman, pre-iulian, pe 1 martie cădeau Matronaliile (Matronalia). Era o sărbătoare a matroanelor romane, adică a soțiilor și a mamelor de familie (mater familias).

Ocrotitoarea, patroana lor (ce ironie a limbii, patronus vine de la pater, nu de la mater !) era Iunona, numită și Lucina sau Matrona. O Iunona (Iuno/Juno în latină) în ipostaza ei de zeiță a căsătoriei, a nașterii și a mamelor.

Lucina este „cea care aduce nou-născutul la lumină/pe lume” (în latină lucinus vine din lux, lumină; în românește lume vine din lumen, lumină), dar și zeița luminii noi, iar Matrona este ocrotitoarea mamelor (matrona vine din mater, mamă).

Spuneam nu întâmplător, pentru că Iunona era și ea, alături de Marte, fiul său, patroana Anului Nou și a primei zile a anului, 1 martie, ziua lui de naștere.

Dar cine este Iunona Licina și cine este Iunona Matrona ?

O amintire a Marii Zeițe/a Marii Mame-Glia, celebrată de mii de ani la începutul anului, alături de soțul ei, Cerul, cu care se unea într-o nuntă sacră, hierogamia. O zeiță a luminii noi, adică a Anului Nou (Lucina) și o apărătoare a femeilor/ mamelor (Matrona).

Era zeița luminii și mama „Soarelui tânăr de primăvară”, Marte. Un fiu care pare a fi o epifanie a Soarelui/Cerului.

Iunona era cea mai importantă divinitate feminină a romanilor. Cultul ei era străvechi în Italia centrală şi, oricum, pre-indoeuropean. Ea patrona calendele fiecărei luni, adică ei îi era dedicată prima zi a fiecărei luni și, desigur, prima zi a primei luni a anului, martie (Kalendae Martis/Calendele lui Martie). De aceea, o patronează, împreună cu Marte. Numele ei ar putea însemna „momentul cel mai înalt al forței vitale”, sau, altfel spus, vârsta de aur a tinereţii. Iuno/Juno face parte din familia de cuvinte a lui iuvenis, tânăr, și iuventus, tinerețe, căreia îi aparţine şi aevum: ev, timp, secol, eră (Georges Dumézil, La religion romaine archaïque).

Ca zeiţă a Anului Nou, ea era o personificare a reîntoarcerii vieţii în natură, în tot ce e viu, o personificare a creşterii puterii de viaţă şi de rodire… Ea era cea care dădea naştere fiecărei luni a anului, dar şi anului însuşi. Putem spune că era o reprezentare feminină a timpului însuşi. Ca şi Anna Perenna !

Ea mai era şi zeița femeilor, spiritul protector al oricărei femei romane, dublul său, esența sa, expresia naturii sale fecunde. Dar şi întruchiparea ideii de fecunditate şi de feminitate.

Acest ascendent asupra celui mai viril și plin de vitalitate zeu al romanilor, un zeu al agriculturii și războiului, ascunde, de fapt, trecerea puterii Marii Zeițe sau Marii Mame în mâinile… unui fiu care avea să se ocupe de treburile ei specifice: agricultura și războiul. Da, războiul pentru că Marea Zeiță era stăpâna nașterii și a morții, a fecundității și a distrugerii !

De altfel, cei din Lanuvium o reprezentau… îmbrăcată în piele de capră, cu lance şi scut (cum pelle caprina, cum hasta, cum scutulo), ne spune Cicero (Despre natura zeilor, I, XXIX, 82).

Ascunde, adică, trecerea de la lumea zeiței/mamei/femeii la cea a zeului/tatălui/bărbatului, de la epoca matriarhală la cea patriarhală.

Întorcându-ne la Matronalia, ea se mai numea și Kalendae foeminarum, calendele femeilor, ceea ce am numi azi Ziua Femeii. Era o sărbătoare a soților (a soției și a soțului) și a căsătoriei și atunci bărbații le făceau daruri nevestelor lor.

IUNO SOSPITA

Iuno Sospita (Salvatoarea ?), Sala Rotonda, Muzeul Pio-Clementino, Vatican

b. Vesta și Anna Perenna

Interesant este că în vechiul calendar roman, în luna martie, găsim și alte două chipuri/ipostaze ale Marii Zeițe: Vesta și Anna Perenna.

Vesta era zeița vetrei, a căminului, a familiei. Nu întâmplător era celebrată tot pe 1 martie, așadar tot în prima zi a Anului Nou. Atunci, pe altarul ei, din templul ei din Roma, se reînnoia focul care nu trebuia să se stingă niciodată. Templul ei era considerat vatra Romei, adică vatra întregii familii a tuturor romanilor !

Anna Perenna este, poate, cea mai veche amintire a Marii Mame. Era celebrată pe 15 martie împreună cu… Iuppiter, soțul Iunonei !

Anna Perenna înseamnă: timpul etern, veșnicia, anul peren, adică timpul veșnic reînnoit. Foarte interesant este faptul că anna este o formă de feminin, neuzitată, a lui annus, an, timp și, la început, cerc, ciclu.

Așadar, Mama Veșnicie !

Peren este un cuvânt format tot din annus: per-ennis (din per, de-a lungul, și annus).

Ea era personificarea feminină a Timpului care se reînnoiește veșnic.

Apare fie ca o bătrână pe moarte, fie ca o zeiță tânără și mândră: evident, anul care moare și anul care renaște.

ANNA PERENNAAnna Perenna

  1. O IPOSTAZĂ A MARII ZEIȚE ÎN DACIA. DOCHIA

Dochia noastră este o Anna Perenna, adică o amintire a Marii Zeițe.

Nu întâmplător Dochia moare înghețată la sfârșitul anului. Numai că, în varianta românească lipsește partea a doua a mitului, cea despre renașterea/învierea zeiței.

Cât despre legenda dezbrăcării cojoacelor (pe care o au și grecii), așa cum o cunoaștem azi, este, de fapt, reminiscența unui mit întâlnit și în Mari, Siria, acum 4500 de ani:  zeița Iștar și-a lepădat cele șapte veșminte în drum spre zeița Morții, în lumea subpământeană, dinaintea fiecăreia din cele șapte porți, și i s-a înfățișat Stăpânei lumii de Dincolo… goală: poate imaginea plantei care „se dezbracă” treptat de frunze și flori, moare și apoi renaște.

Idol feminin de la CirnaIdol feminin de la Cirna, Muzeul Național de Istorie, București

Poate nu întâmplător Baba Dochia s-a numit așa după Sfânta Evdochia (etimologie stabilită de Hașdeu), o martiră samarineancă de pe vremea împăratului Traian, pomenită de Biserică pe 1 martie.

Așadar Baba Dochia sau Baba Marta (de la numele lunii martie/sau Marte în ipostază feminină !, pe care au împrumutat-o și bulgarii: Баба Марта) era o amintire a Marii Zeițe în ipostaza ei de Glie care moare pentru a renaște… în răstimpul a 7, 9 sau 12 zile, cât durează, simbolic, trecerea de la anul/ciclul cel vechi la anul/ciclul cel nou.

De aici și… Babele cu sensul de Zilele Babelor (primele 7, 9 sau 12 zile ale lui martie, pe care le au și grecii.

Babe care o pot simboliza pe una și aceeași Babă Dochie (care se chema, probabil, Zeița bătrână), pe moarte, în cele din urmă zile ale ei…

… în fiecare zi, tot mai aproape de moarte…

…dar și de renaștere/înviere.

Povestea Babei Dochia, care tot leapădă câte un cojoc, încrezătoare în soarele de primăvară, și îngheață, ascunde, de fapt, credința foarte veche că Glia moare la sfârșitul anului vechi, ca o femeie bătrână…

… și renaște la începutul anului nou… ca o femeie tânără (nora sau fiica ei vitregă, de care pomenesc multele ei variante).

Iar Asocierea Gliei/Zeiței fertilității cu mucenița Evdochia nu-i deloc întâmplătoare. Evdochia a fost o altă Maria Magdalenă care s-a transformat dintr-o femeie pierdută și pierzătoare de bărbați într-o femeie cucernică și cucerită pentru Hristos.

Numele ei înseamnă „Bunăvoirea”.

Cum a ajuns Marea Zeiță să poarte numele unei mucenițe creștine ? Probabil că primii creștini au încercat s-o… creștineze sau s-o facă dispărută, acoperind-o cu figura unei sfinte a cărei zi era tot 1 martie. Iar Zeița, în mintea lor, era tot o… femeie pierdută și o mare ispititoare, cum fusese și Evdochia.

Se pare că n-au reușit, pentru că amintirea reală a Zeiței dăinuie și astăzi în legendele noastre.

IDOL, GARLA MAREIdol feminin, Gârla Mare, sec. XVI-XII ACN./î. Hr.

II. ZIUA FEMEII ÎN SECOLUL XX

  1. Unde au dispărut zeițele ?

Desigur că în ţările creştine Fecioara Maria a înlocuit-o pe Marea Zeiţă şi pe toate aceste zeiţe-ipostaze ale ei. Iar ziua Adormirii Maicii Domnului, fixată pe 15 august de împăratul bizantin Mauriciu (528 – 603), a devenit, putem spune, o zi a Femeii prin excelenţă. Născătoarea de Dumnezeu a devenit Apărătoarea Doamnă a întregii creştinătăţi şi, desigur, a tuturor femeilor creştine.

Totuşi, în epoca Iluminismului şi a Raţiunii tot mai multe femei savante, mai ales în Franţa, au început să se plângă de condiţia pe care bărbaţii o rezervau sexului lor. Condiţia care le-a mutilat tot Evul Mediu. Condiţia femeii care trebuie “să se teamă de bărbat”… şi se supună bărbatului ei “ca Domnului, pentru că bărbatul este cap femeii…” cum spune Pavel în Epistola către Efeseni (Efes. 5). Condiţia femeii supuse domnului şi străpânului ei şi, în general, bărbatului în toate privinţele.

În epoca Luminilor trebuie că femeile au început să pretindă să fie considerate egale cu bărbaţii, sau, cel puţin, să fie considerate fiinţe înzestrate cu spirit şi raţiune, inteligente şi având aceeaşi capacitate de înţelegere ca bărbaţii.

Nu atunci au început femeile să lupte ca o armată pentru dreptul de a fi considerate fiinţe raţionale şi capabile să ia decizii şi nu maşini de făcut şi crescut copii, fiinţe care nu au nevoie de o tutelă a bărbaţilor. Nu chiar atunci, ci la începutul secolului XX.

Paradoxal, nu femeile savante au început războiul de cucerire a drepturilor lor elementare, ci… muncitoarele ! Socialiste/ comuniste. Asta pentru că ele erau istovite de muncă, umilite și radicalizate.

  1. Cruciada Femeilor Socialiste și Revoluția bolșevică

Iată o scurtă istorie a acestui război dus de femeile socialiste (și mai puțin feministe) împotriva condiţiei de fiinţe aservite și dominate de sexul opus.

1909: în SUA, la sugestia activistei ruso-americanei Theresa Serber Malkiel,  Partidul Socialist American declară la New York ziua de 28 februarie drept Ziua Națională a Femeilor, pe întreg teritoriul Statelor Unite. Atunci, între 15 și 20 de mii de muncitoare și muncitori au ieșit în stradă ca să ceară ca salariile femeilor să fie  egale cu cele ale bărbaților, reducerea zilei de muncă și dreptul femeilor de a vota. Femeile americane au sărbătorit-o în ultima duminică a lui februarie până în 1913. Deviza lor era “Pâine şi trandafiri”: pâinea însemnând siguranţa economică şi trandafirii, o viaţă mai bună. Multe femei au fost atunci bătute de polițiști, târâte prin tribunale și închise. Prin această zi se aducea un omagiu marii greve a textilistelor din 1908.

1910: La Copenhaga, în Danemarca, Conferinţa femeilor, la care s-au întâlnit mai mult de 100 de femei din 17 țări – ţinută înaintea Congresului celei de-a II-a Internaționale Socialiste (23 august-3 septembrie) – a votat, în unanimitate, o Zi Internațională a Femeilor, o zi de luptă pentru drepturile femeilor, dar fără o dată anume. Această zi avea să fie dedicată luptei femeilor pentru dreptul de a vota, pentru dreptul la educaţie şi împotriva discriminării la locul de muncă. Totul a pornit de la Clara Zetkin, o învăţătoare, ziaristă şi militantă germană pentru drepturile femeilor. La sugestia ei Comisia a votat ca „În acord cu organizaţiile politice şi sindicale ale proletariatului, femeile socialiste din toate ţările să organizeze, în ţările lor, în fiecare an, o zi a femeilor care, înainte de toate, are rostul de a servi propagandei pentru obţinerea dreptului de vot. (…) Această zi a femeilor trebuie să aibe un caracter internaţional şi să fie pregătită cu cea mai mare grijă”. Din păcate, Clara Zetkin a respins orice alianţă cu “feministele burgheze”. Deşi Clara Zetkin a propus atunci ca Ziua Femeilor să se organizeze în luna mai, Comisia n-a fixat o dată anume. Clara Zetkin fusese aleasă la Comisia Femeilor de la Stuttgart, ţinută în  1907, înaintea celei de-a II-a Internaţionale, secretara Biroului Internaţional de Femei. Ziarul pe care l-a înfiinţat, Die Gleichheit (Egalitatea) – primul ziar al femeilor în Europa, cu 120 de mii de abonate în toată Germania, a fost organul internaţional al Femeilor Socialiste.

1911: În Germania, Partidul Social-Democrat German a fixat Ziua Drepturilor Femeilor pe 19 martie, la iniţiativa Clarei Zetkin, pentru a comemora Revoluţia din Berlin din 1848 şi Comuna din Paris din 1871. Pe 19 martie în Germania,  Austria, Danemarca și Elveția peste un milion de femei și bărbați au sărbătorit, prin mitinguri, această zi a drepturilor femeilor ca fiind Ziua Internațională a Femeilor votată la Copenhaga. Femeile au cerut atunci, pe lângă dreptul la vot și la ocuparea unei funcții publice, și dreptul de a munci, dreptul la educație și formare profesională precum și încetarea discriminării la locul de muncă.

1913: În Rusia, muncitoarele au sărbătorit Ziua Internațională a Femeilor în ultima duminică a lui februarie, în timp ce, în unele țări din Europa, pe 8, 9 sau 10 martie au avut loc mitinguri ale femeilor împotriva războiului.

1917: În Rusia, la Petrograd, tot în ultima duminică a lui februarie (23 februarie, după calendarul iulian, dar 8 martie în cel gregorian), muncitoarele textiliste, alături de muncitorii metalurgi au făcut grevă pentru „Pâine și Pace”. Două milioane de soldați ruși muriseră în timpul Marelui Război. Patru zile mai târziu țarul Nicolae al II-lea al Rusiei a fost obligat să abdice și guvernul provizoriu a acordat femeilor dreptul de a vota. Se consideră că pe 8 martie 1917 a izbucnit Revoluţia Rusă care a culminat în octombrie cu preluarea puterii de către bolşevici şi instaurarea regimului leninist/comunist.

1918: În Germania femeile dobândesc dreptul de a vota.

1921: Vladimir Ilici Lenin (1870-1924), preşedintele Consiliului Comisarilor Poporului din Rusia a decretat 8 Martie Ziua Internaţională a Femeilor. La cel de-al III-lea ei Congres, Internaţionala comunistă votează o rezoluţie care cuprinde metodele şi formele de organizare a muncii femeilor în cadrul sindicatelor, întreprinderilor şi cartierelor.

1922: Ziua Internaţională a Femeii începe să fie sărbătorită de comuniştii din China; Republica Populară Chineză, proclamată pe 1 octombrie 1949, declară, pe 23 decembrie, ziua de 8 Martie zi de sărbătoare în care femeile au dreptul la o jumătate de zi liberă.

1948: La Paris, 10 decembrie, cele 58 de state membre ale Adunării Generale a ONU adoptă Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Primul articol: „Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi drepturi. Ele sunt înzestrate cu raţiune şi conştiinţă şi sunt datoare să se comporte unele faţă de altele în spiritul fraternităţii”./„Tous les êtres humains naissent libres et égaux en dignité et en droits. Ils sont doués de raison et de conscience et doivent agir les uns envers les autres dans un esprit de fraternité”. Este primul instrument internațional în care se afirmă principiul egalității între bărbați și femei.

1975: ONU proclamă Anul Internațional al Femeii și, totodată, recunoaşte, oficial, Ziua Internațională a Femeii,  pe 8 martie. În plus declară perioada 1976-1985 drept «Deceniul ONU pentru condiţia femeii». În 1977, Adunarea Generală a ONU cheamă statele membre să proclame 8 Martie Ziua ONU pentru drepturile femeilor şi pentru pacea mondială.

1982: 8 Martie devine, oficial, Ziua Femeii în Franţa, graţie guvernului socialist al lui François Mitterrand.

1995: La Beijing, a Patra Conferință mondială a Femeilor adoptă o Declarație și un Program de Acțiune semnat de 189 de guverne. Programul prevede o lume în care fiecare femeie și fiecare fată să se poată bucura de libertăți și de propriile alegeri, își poate cunoaște și înțelege toate drepturile, mai ales dreptul de a trăi fără violență, dreptul la educație, dreptul de a participa la luarea deciziilor și dreptul de a primi un salariu egal cu cel al bărbaților pentru o muncă egală.

2014: A 58-a sesiune a Comisiei ONU pentru Condiția Juridică și Socială a Femeii (CSW58), principalul organism interguvernamental mondial dedicat exclusiv promovării egalității între sexe și emancipării femeilor a avut ca principală temă: „Provocările și rezultatele obținute în realizarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului pentru femei și fete”. De altfel, ONU și instituțiile specializate au creat și lansat, de-a lungul anilor, strategii, norme, programe și obiective pentru îmbunătățirea condiției femeilor din întreaga lume. Și au înlesnit participarea femeilor, ca partenere egale ale bărbaților, la proiectele de dezvoltare durabilă, la obținerea/menținerea păcii și a securității și la respectarea drepturilor omului. Au avut loc patru conferințe mondiale sub egida ONU.

Clara ZetkinClara Zetkin

Protestul femeilor muncii, Petrograd, 1917Protestul femeilor muncii, Petrograd, 1917

Revolutia din Octombrie afis 1920Afiș din 1920. Legendă: ce a dat Revoluția din Octombrie muncitoarelor și țărăncilor ruse: Casa Mamei și a Copilului, sovietele muncitorilor și ale țăranilor, școală pentru adulți, grădiniță, bibliotecă, cantină, Clubul Muncitoarelor.

Ravensbrück 8 Martie8 Martie 1945, sărbătorit de femeile deportate în lagărul de concentrare nazist de la Ravensbrück

  1. Cruciada Femeilor azi. În primele rânduri femeile spaniole

Din păcate, promisiunile Organizației Națiunilor Unite nu le salvează nici în ziua de azi pe femei de abuzurile bărbaților. Salariul lor este în continuare mai mic decât cel al colegilor lor bărbați, ele sunt, în continuare victimele feminicidului și ale violenței de gen/domestice sau maciste/violencia machista cum se spune în Spania. Ale hărțuirii și violenței sexuale și ale agresiunilor și abuzurilor de tot felul din partea bărbaților. Și, se pare că cel puțin o treime din femeile din întreaga lume trăisc experiența violenței masculine. Și se pare că legile sunt făcute să-i apere pe agresori și nu să le apere pe victime.

În 2011 Consiliul Europei spunea că formele grave de violență la care sunt expuse femeile și fetele și chiar fetițele constituie „un mare obstacol în carea egalității dintre bărbați și femei”.  Sună ciudat, nu-i așa ? E ca și cum ai spune că violența masculină este o stare de fapt pe care n-o va schimba nimeni niciodată pentru că ea există în genele bărbatului.

Astăzi, femeile din Spania sunt în linia întâi a frontului acestui război. Ele au organizat, anul trecut, 2018, pentru prima dată în istoria țării lor, o grevă legală generală de 24 de ore, cerând oportunități și drepturi egale pentru bărbați și femei. Greve similare au avut loc în Islanda și în Elveția. Au participat apoximativ 5, 3 milioane de trabajadoras, de muncitoare.  În Madrid și în toate capitalele de provincii ale Spaniei. Încurajate de succesul pe care l-a avut, în 170 de țări, în anul 2017, prima grevă internațională a femeilor convocată din Polonia și din Argentina. În Argentina mișcarea s-a numit Vivas nos queremos – Vrem să rămânem vii.

VIVAS NOS QUEREMOS

Anul trecut, greva femeilor din Spania a dorit să atragă atenția asupra feminicidului.

Anul acesta, 2019 – și de această dată ele sunt susținute de toate sindicatele – organizează pe 8 Martie o a doua grevă generală de 24 de ore sub deviza: există încă o mie de motive să protestăm, dat fiind că problemele femeilor sunt încă și mai vizibile, pentru că viața noastră n-a devenit mai bună, pentru că nimic nu s-a schimbat cu adevărat și pentru că mai e mult până să ajungem la egalitatea pe care o dorim. Două dintre motive sunt și acestea: justiția patriarhală, mai mult decât indulgentă cu autorii feminicidului și ai abuzurilor maciste și dezincriminarea avortului.

Și, am adăuga noi, pentru că numărul femeilor ucise în lume este în continuă creștere.

În America Latină sunt omorâte zilnic 16 femei. Mexicul, Brazilia, Ecuadorul, Argentina se află în fruntea acestei sinistre liste.

Dintre țările europene – majoritatea nu oferă statistici – doar Spania recunoaște deschis situația terifiantă a acestei forme extreme de violență împotriva femeii. În anul 2017, de pildă, au fost omorâte (în spaniolă: asesinadas !) 48 de femei. Autorii ? În marea lor majoritate, soții, foștii soți sau foștii prieteni sau parteneri.

Feminicidul sau femicidul este crima comisă împotriva femeii pentru faptul că este femeie.  Este o boală socială cauzată de mentalitatea macistă – machista – în spaniolă (superioritatea absolută a bărbatului care consideră că viața, situația socială și corpul femeii i-ar aparține lui !)

Feminicidul nu este un fapt care se întâmplă într-un moment de furie, ci este precedat de o atmosferă de violență în relația bărbat-femeie. Violența se poate manifesta într-o formă fizică, emoțională sau prin impunerea de relații sexuale. Nu este un fenomen izolat, ci global, se manifestă peste tot în lume.

Legile care ocrotesc femeia, atunci când acestea există, nu sunt suficiente. Au, desigur, o mare importanță, dar este posibil să nu se aplice.

HUELGA FEMINISTA 2018Gran Vía, Madrid, 8 Martie 2018. Marșul/Greva femeilor spaniole

FEMINICID 2018Pantofii femeilor dispărute… victime ale feminicidului

HUELGA 2018 PEDRO SANCHEZPedro Sánchez, prim-ministrul Spaniei, solidar cu grevistele din 8 Martie 2018, Madrid

Quien no se mueve„Quien no se mueve, no siente el ruido de sus cadenas»/ „Cine nu se mișcă nu-și aude zgomotul lanțurilor” – 2018, San Sebastián.

HUELGA FEMINISTA 2019

Greva de vineri, 8 martie  2019 lansează campania 1000 de Motive pentru Greva Femeilor/   «#1000Motivos para la #HuelgaFeminista»

Spuneam că deși, teoretic, femeile sunt protejate de multe organisme internaționale, totuși în fiecare an, în lume, există 12 milioane de „mici mirese”, adică 12 milioane de fetițe (unele chiar de 6 sau 7 ani) sunt obligate de părinți, de fapt de tați, să se căsătorească cu bărbați care le-ar putea fi tați sau bunici și, cel mai tragic, să suporte consumarea căsătoriei, cu consecințe grave: deteriorarea lor fizică sau, de multe ori chiar moartea. Ca să un mai vorbim de sarcini epuizante pe care multe nu reușesc să le ducă la capăt !

Și totuși, există țări în care incestul nu este pedepsit de lege sau este tolerat…: New Jersey și Rhode Island în SUA, Franța, Spania, China, Japonia sau Rusia…

Și totuși, există țări unde pedofilia este tolerată… ca să nu spunem că, realmente, nu este pedepsită.

Atunci, ni se pare cam ruptă de realitate deviza sub care ONU sărbătorește anul acesta, 2019, Ziua Internațională a Femeii: „Gândește echitabil, construiește inteligent, inovează pentru schimbare”.  Ce să mai spunem despre acest afiș… fără chipuri, fără suflet, fără emoții! Care nu spune nici o poveste și nu ne mișcă sufletul prin nimic !

PENSAR EQUITABLEMENT

În loc de încheiere:

De la ispitirea lui Adam și de la Sf. Pavel să fi pornit totul ? Iată ultima parte a capitolului 5 din Epistola către Efeseni a Sf.  Apostol Pavel:

Femeile să se supună bărbaţilor lor ca Domnului,
Pentru că bărbatul este cap femeii, precum şi Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui mântuitor şi este.
Ci precum Biserica se supune lui Hristos, aşa şi femeile bărbaţilor lor, întru totul.
Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre, după cum şi Hristos a iubit Biserica, şi S-a dat pe Sine pentru ea,
Ca s-o sfinţească, curăţind-o cu baia apei prin cuvânt,
Şi ca s-o înfăţişeze Sieşi, Biserică slăvită, neavând pată sau zbârcitură, ori altceva de acest fel, ci ca să fie sfântă şi fără de prihană.
Aşadar, bărbaţii sunt datori să-şi iubească femeile ca pe înseşi trupurile lor. Cel ce-şi iubeşte femeia pe sine se iubeşte.
Căci nimeni vreodată nu şi-a urât trupul său, ci fiecare îl hrăneşte şi îl încălzeşte, precum şi Hristos Biserica,
Pentru că suntem mădulare ale trupului Lui, din carnea Lui şi din oasele Lui.
De aceea, va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va alipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup.
Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos şi în Biserică.

Astfel şi voi, fiecare aşa să-şi iubească femeia ca pe sine însuşi; iar femeia să se teamă de bărbat. /Trad. Sinodală

 

Zeițele moderne ale Secolului XX:

SUFRAGETE PARISSufragete manifestând la Paris, 1934

SUFRAGETE PARIS 2

SUFRAGETE PARIS 3

SUFRAGETE PARIS 4

SUFRAGETE PARIS 5Paris, mai 1968

Simone de Beauvoir

SIMONNE DE BEAUVOIRSimone de Beauvoir, o emblemă a feminismului autoarea best-seller-ului Al Doilea Sex/ Le Deuxième Sexe (1949). A spus: femeie nu te naști, devii !

COCO CHANEL

… și gândirea lor:

HOMME, ES TU CAPABLE

 

MA REVENDICATION

JE SUIS LIBRE

JE SUIS

Update 12,30     9 martie 2019:

Greva femeilor din Spania de 8 Martie 2019 a fost un succes total – au spus organizatoarele. Ele și-au revendicat, și anul acesta, „locul în spațiul public și privat”. Una din devize a fost: „Feminismul este singurul care poate schimba lumea”.»El feminismo es lo único que puede cambiar el mundo». O altă deviză: „Europa va fi feministă sau nu va fi deloc”/Europa será feminista o no será”.

Peste șase milioane de femei, de toate vârstele, au participat la această grevă, unele în stradă, altele la locul de muncă, în întreaga Spanie. Multe au fost însoțite de soții sau de partenerii lor și de copiii lor, unii chiar în cărucioare. Iar prezența masculină a fost semnificativă, asta pentru că bărbații acestor doamne sunt solidari cu ele și, desigur, nu fac parte din categoria bărbaților maciști.

Deviza principală a fost: „Suntem de neoprit. Feministe întotdeauna”/”Somos imparables. Feministas siempre”.

Din păcate chiar ieri, 8 martie, în timp ce se desfășura greva împotriva violenței maciste, o femeie a fost ucisă, împușcată, cu o pușcă de vânătoare, de … soțul ei. Care apoi s-a sinucis. În Madrid. Amândoi erau de 80 de ani. Octogenari ! Polițiștii care investighează cazul spun că, cel mai probabil, este vorba despre o crimă macistă (crimen machista). Aceasta ridică la 10 numărul femeilor ucise de soții, partenerii sau foștii soți sau parteneri. Nouă asasinate avuseseră loc, anul acesta, conform ultimelor statistici, din 15 februarie, publicate de Guvernul spaniol. Opt copii au rămas orfani de mamă. Doar una din cele 9 femei își denunțase partenerul pentru agresiune. Șapte din cele 9 se aflau într-o relație sentimentală cu agresorii și doar două se despărțiseră de ei. Cinci din ele locuiau împreună cu asasinul lor, dar 4 nu.

Iată câteva imagini de la greva feministă de 8 Martie din Spania, pentru egalitate reală între bărbați și femei și pentru denunțarea violenței maciste:

GREVA 8M MADRID 2019 2Greva 8M 2019, Madrid, Plaza de Cibeles

GREVA 8M MADRID 2019 3Greva 8M 2019, Madrid

GREVA 8M MADRID 2019Greva 8M 2019, Madrid

GREVĂ MADRID 2019Greva 8M 2019, Madrid

GREVA FEMEILOR 8 M BILBAO 2019Greva 8M 2019, Bilbao

GREVA SPANIA VITORIA 8M 2019Greva 8M 2019, Vitoria

GREVA 8M PAMPLONA 2019Greva 8M 2019, Pamplona

GREVA 8M BARCELONAGreva 8M 2019, Barcelona

GREVA 8M EL PAISGreva 8M 2019, Madrid, în redacția El País

 

AUTOR  ȘI TRADUCĂTOR ZENAIDA ANAMARIA  LUCA

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: ZENAIDA  ANAMARIA  LUCA… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

Comparte esto:

  • Compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Comparte en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

EMINENȚA GRI A LUMII ARABE/LA EMINENCIA GRIS DEL MUNDO ÁRABE

05 martes Mar 2019

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

Arabia Saudită, Emiratele Arabe, Mohamed bin Salman, Mohamed Bin Zayed Al Nahayan, Teherán, Yemen

Crown-Prince-Sheikh-Mohammad-bin-Zayed

Mohammed Bin Zayed Al Nahyan

EMINENȚA GRI A LUMII ARABE

Toată lumea îl știe pe prințul moștenitor saudit – Mohamed Bin Salman -, însă, foarte puțini sunt cei care știu că adevărata eminență cenușie a lumii arabe este prințul moștenitor al Emiratelor Arabe, Mohamed Bin Zayed Al Nahayan.

Protagonismul moștenitorului saudit în fața opiniei publice mondiale este logic, dată fiind importanța țării sale în sectorul hidrocarburilor și rezervele financiare imense de care dispune. Însă, inspiratorul – ca să nu spunem mentorul – politicii saudite actuale, atât interne, cât și externe, este Bin Zayed, care s-a născut acum 57 de ani, în marea oază de la Al Ain, și tată a nouă copii.

Caracterul și politica prințului Bin Zayed s-ar putea defini ca fiind o extremă bipolaritate, s-ar putea chiar spune o conjuncție  de incompatibilități. Astfel, Bin Zayed, cel care, de fapt, conduce țara, promovează modernizarea  Emiratelor, și, în același timp, este un fanatic ecologist și un pasionat al vânătorii cu șoimi. Cheltuiește foarte mulți bani din averea sa personală pentru a susține o fundație – ”Muhammed bin Zayed Species Conservation Fund” – dar, alocă și imense sume din banul public pentru războiul din Yemen și pentru  a dota Emiratele cu o armată înzestrată cu cele mai moderne arme.

Mohammed Bin Salman Al Saud 1

Mohammed Bin Salman Al Saud

Mohammed Bin Zayed Al Nahyan 2

Mohammed Bin Zayed Al Nahyan

De fapt, conduita prințului moștenitor este condiționată de un lucru evident: viitorul țării sale se află în construcția, cu banii obținuți din petrol, a unei economii care să nu mai depindă de petrol – și de o convingere. Aceasta din urmă s-ar putea numi chiar o intransigență absolută: repudiază categoric orice erezie islamică – în frunte cu shiismul iranian – pe care le consideră ca fiind intolerabile. Și, dacă pentru el, Iranul ayatolahilor reprezintă inamicul numărul unu, “Frații Musulmani” se află pe locul al doilea. Nu o dată, s-a referit la ei cu termenul de “teroriști”.

Această convingere explică încăpățânarea cu care continuă războiul din  Yemen, care, pentru el și pentru omologul său saudit, nu este decât un scenariu, situat prea aproape, a expansionismului iranian. Răscoala huti împotriva guvernului yemenit este finanțată și dotată de Teheran.

SAUDI ARABIA 3.gif

Inflexibilitatea cu care încearcă să-și impună politica Bin Zayed se pare că se datorează faptului că a fost educat ca militar. A fost format în faimoasa Academie militară britanică de la Sandhurst, în care a intrat la 18 ani, obținând titlul de pilot de elicopter. Formația sa militară l-a determinat pe tatăl său, fondatorul Statului, să-l numească, în 1993, șef al Marelui Stat Major, și pe urmă, ministru al Apărării. Din cauza bolii tatălui său, Mohamed bin Zayed este cel care conduce emiratul, de câțiva ani buni.

Autorul articolului: Valentí Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

SAUDI ARABIA 2.gif

 LA EMINENCIA GRIS DEL MUNDO ÁRABE

Todo el mundo conoce al príncipe heredero saudí – Mohamed Bin Salman -, pero, son pocos los que saben que la auténtica eminencia gris del mundo árabe es el príncipe heredero de los Emiratos Árabes, Mohamed Bin Zayed Al Nahayan.

El protagonismo del heredero saudí ante la opinión pública mundial es lógico, dada la importancia de su país en el sector de los hidrocarburos y las enormes reservas financieras de que dispone. Pero, el inspirador – para no decir el mentor – de la actual política saudí, tanto en el interior, como en el exterior es Bin Zayed, nacido hace 57 años en el gran oasis de Al Ain, y padre de nueve hijos.

El carácter y la política del príncipe Bin Zayed se caracterizan por una extrema bipolaridad, una conjunción – se podría decir – de incompatibilidades. Así, en lo personal Bin Zayed, que es quien, de hecho, gobierna el país, es tanto el impulsor de la modernización de los Emiratos, como un fanático ecologista y un apasionado de la cetrería. Se gasta un dineral de su fortuna personal en el mantenimiento de una fundación – la ”Muhammed bin Zayed Species Conservation Fund” – y, al mismo tiempo, desembolsa enormes sumas del Erario público en la guerra del Yemen y en dotar a los Emiratos de un ejército pertrechado con los armamentos más modernos.

Mohammed Bin Salman Al Saud 2

Mohammed Bin Salman Al Saud

Mohammed Bin Zayed Al Nahyan 4

Mohammed Bin Zayed Al Nahyan

En realidad, la conducta del príncipe heredero está condicionada por una evidencia – la de que el futuro del país se halla en la construcción, con el dinero del petróleo, de una economía que no dependa del petróleo – y una convicción. Esta última se podría llamar incluso una intransigencia absoluta : repudia tajantemente todas las herejías islámicas – con el chiismo iraní a la cabeza – que considera que son intolerables. Y si para él el Irán de los ayatolás es el enemigo número 1, los “Hermanos Musulmanes” ocupan el nº 2. En más de una ocasión, se ha referido a ellos como “terroristas”.

SAUDI ARABIA 1

Esta convicción explica el empecinamiento con que prosigue la guerra del Yemen que para él y su colega saudí no es más que un escenario demasiado próximo del expansionismo iraní. La rebelión de los huti contra el Gobierno yemenita está financiada y equipada por Teherán.

La inflexibilidad con que trata de imponer su política Bin Zayed quizá se deba a su educación militar. Se formó en la afamada academia militar británica de Sandhurst, en la que ingresó al cumplir los 18 años y que le otorgó el título de piloto de helicóptero. Su formación militar determinó a su padre, fundador del Estado, nombrarle, en 1993, jefe del estado mayor y, luego, ministro de Defensa. Debido a la enfermedad del padre, Mohamed bin Zayed es quien lleva las riendas del emirato, desde hace años.

Valentí Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentí Popescu.

VALENTIN POPESCU

Comparte esto:

  • Compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Comparte en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

ETIMOLOGII III – MARTIE – LUNA LUI MARTE

28 jueves Feb 2019

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

marț, martaki/ μαρτάκι, Marte, martenița/ Мартеница, martie, mărțișor, zeul Soare

MARTISOR 3

 Mărțișorul – talismanul menit să-l îmbuneze pe Marte

Martie – luna lui Marte

În calendarul roman câteva luni sunt închinate câte unui zeu care le-a dat și numele. Astfel ianuarie este luna lui Ianus, februarie este a lui Februus, martie este a lui Marte și iunie este a zeiței Iuno. Iulie și August s-au numit după Iulius Caesar și după Augustus, fiul său adoptiv și succesorul său la conducerea Romei.

Ianuarie și martie au fost, fiecare, în epoci diferite, prima lună a anului: martie în vechiul calendar (probabil împrumutat de romani de la etrusci) și ianuarie în calendarul reformat de Iulius Caesar în anul 44 ACN (ante Christum natum), cunoscut drept calendarul iulian.

Și nu întâmplător aceste luni au câte un patron: Ianus, Februus, Marte și Iuno. Fiecare dădea lunii sale o semnificație. Luna lui Ianus era luna începutului celui bun, cea a lui Februus era luna purificărilor și a cinstirii morților, luna lui Marte era luna războiului cu stihiile naturii și luna lui Iuno era luna divinităţilor feminine, ocrotitoare ale femeilor, maternităţii şi căminului.

MARTE LYON

Marte, figurină romană de bronz, sec. II-III d. Hr.; Musée des Beaux-Arts, Lyon

Marte – apărătorul de rele

În calendarul folosit de romani de la fondarea Romei (753 ACN) până la Iulius Caesar, Anul Nou cădea pe 1 martie.

De ce pe 1 martie ? Pentru că era ziua de naștere a lui Marte, Dies Martis (care, în românește l-a dat pe marți). Marte… Soarele tânăr de primăvară !

Marte… patronul lui martie: martius mensis/luna lui Marte (care a dat martie în română).

Era un An Nou de primăvară.

Anul nou de primăvară a fost legat de figura lui Marte, așa cum Anul Nou de iarnă a fost legat de Ianus, zeul cu două chipuri, unul îndreptat spre trecut și celălalt spre viitor.

Nu întâmplător !

Vechii locuitori ai Italiei centrale și meridionale credeau că Marte era întruchiparea Soarelui la echinocțiul de primăvară, „Soarele tânăr”, în plină putere fecundatoare, „un zeu al naturii, al primăverii, al câmpurilor și al pășunilor” (At. Marienescu).  O întruchipare a virilității, a potenței, a puterii masculine fecundatoare și generatoare.

Asta le-ar da dreptate lingviștilor care spun că Mars e posibil să vină din adjectivul latinesc mas (maris la genitiv): bărbătesc, de parte bărbătească, mascul, viril, curajos. De unde masculus: bărbătesc, dar și bărbat, mascul.

În inscripțiile cele mai vechi zeul este invocat ca Mavors sau ca Marmar, dar și ca Maspiter sau Marspiter (Părinte Marte!).

Etruscii îi spuneau Maris, oscii Mamers.

În vremurile de demult, când în Roma nu pătrunseseră miturile și zeii grecilor, romanii credeau că soața lui Marte este Nerio/Neriene (un nume împrumutat de la sabini): curajul, puterea, forța vitală, eroismul, vârtutea/virtus, maiestatea. Mitologii spun că romanii l-au însurat pe zeu cu propria-i virtute şi maiestate !

Marte era zeul țăranilor italici și, în special, romani. Misiunea lui era să le apere câmpurile, pomii/livezile, recoltele, cirezile de… oștirea tuturor puterilor şi energiilor distrugătoare, văzute și nevăzute: vânturi dezlănțuite/sălbatice, furtuni, boli ale cerealelor, ale  pomilor și animalelor. Dar și de incursiunile de pradă ale vecinilor !

Așa a și ajuns să fie pentru țăranii romani şi un zeu al războiului. Al războiului cu oştirile de dușmani văzuţi şi nevăzuţi ai poporului său. Pentru că Marte, ca tată divin al gemenilor Remus şi Romulus, este părintele poporului roman. Prin Romulus, întemeietorul şi primul rege al Romei.

Dar un zeu mai degrabă apărător decât agresor. Nu întâmplător preoții săi, numiți salii/săltătorii – un colegiu de preoți militari – străbăteau Roma, chiar pe 1 martie, în procesiune pe la temple și altare, cântând și dansând/jucând și sărind, ținând în mâna stângă scutul sacru, legat de gât cu curele de piele, și în cea dreaptă o suliță mică de aramă sau un toiag  cu care băteau în scut… speriind și alungând, simbolic, duhurile rele. Gestul lor îl evoca pe patronul lor, Marte apărătorul de rele. Și salii lui Marte se regăsesc în călușarii noștri.

MARTE York

Marte cu scut, statuie romană; Yorkshire Museum, York

Mărțișorul – îmbunarea lui Marte

Agricultorii și fermierii îl rugau pe bunul lor Marte să abată, să țină departe de câmpurile, de pășunile, de grădinile, de livezile, de animalele și de gospădăriile lor, dar și de ei înșiși și de familiile lor: bolile, molimele, vânturile dezlănțuite, prăpădul sau înghețul, ca unul ce le era apărător… nebiruit.

Iată, de pildă, cum îl rugau Frații Arvali, preoții zeului, prin secolul al VI-lea î. Hr., să apere recoltele romanilor:

O Lari, spre noi cătați și ne-ajutați !
Nu lăsa, Marte, molimile și prăpădul să cadă peste (noi) cei mulți !
Fii bogat, Marte, cum ești tu ! Peste prag, hai, saltă ! Hai, dincolo te-oprește !
Pe toți Semonii, rând pe rând, chema-va ! (sau chemați-i !)
O, spre noi cată, Marte, și ne ajută !
Biruitorule ! Biruitorule !

Semonii, adică spiritele semințelor !

Ca pe un ocrotitor îl chemau și strămoșii noștri, dacii romanizați, și-l rugau să le apere roadele câmpului, pomii, animalele și familiile. Şi… îl îmbunau ! Adică îl rugau să fie bun.

Cum ? Agățau în pomi şi oriunde lucrau pământul, dar şi în staul, în curte și în casă, o amuletă, mărțișorul, adică „Bunul Marte”, menită să țină departe înghețul, bolile…

În românește, martius a devenit marț, adică martie, și strămoșii noștri, ca să-l îmbuneze pe Marte, îl chemau Mărțișor, adică „bunule Marte” !

Pentru ei, zeul era un stăpân deplin al stihiilor naturii. Îi putea ocroti de ele, dar îi și putea pedepsi folosindu-se de ele !

Un Marte care se războiește… bărbătește cu oştirile de puteri vătămătoare şi demonice ale văzduhului, dar și un Marte care putea fi dezlănțuit, năvalnic și nestăpânit, aprig, furios și impetuos, pierzător, în stare să nimicească şi să prăpădească totul în cale.

Un Soare tânăr de primăvară, nestatornic, când blând, binevoitor şi protector, când ascuns, lăsându-i pe muritori fără apărare.

Și nu numai ei. O făceau toate neamurile de traci… romanizați. Pentru că obiceiul „îmbunatului lui Marte” a supraviețuit la noi, la aromâni și la ceilalți români sud-dunăreni, precum și la albanezi.

Interesant este că marea majoritate a popoarelor care au  intrat în contact cu neamurile traco-geto-ilire romanizate au luat de la ele și obiceiul și numele mărțișorului…

… de la românii de la nord de Dunăre mărțișorul a ajuns și la ucraineeni…

… iar de la românii de la sud de Dunăre, în principal de la aromâni (vlahi cum le spun grecii), mărțișorul a ajuns în calendarele populare ale grecilor, bulgarilor, sârbilor sau macedo-slavilor.

De altfel, numele mărțișorului în greacă: martaki/μαρτάκι sau martis/μάρτης (un latinism apărut în greaca medievală ca nume al lunii martie) sau martia/μαρτιά (un feminin popular)…

… sau numele lui în bulgară: martenița/ Мартеница, un diminutiv feminin…

… ne arată că, mai degrabă, sunt împrumutate din română…

… cu atât mai mult cu cât, în vechea Grecie, nu exista zeul Marte, ci zeul Ares.

Aromânii îi spun mărțișorului marțu, adică … martie, iar albanezii, verore, adică … vară!

Și mai e ceva, grecii aveau pe 1 Martie sărbătoarea rândunicii sau colindul rândunicii,helidonismata/χελιδονίσματα, nu a mărțișorului, iar bulgarii, prin faptul că au încercat să istoricizeze mărțișorul prin descălecatul hanului Аспарух-Asparuh, în secolul al VII-lea,în actuala Bulgarie,dovedesc clar că-l simțeau ca pe un obicei străin pe care trebuia să-l… bulgarizeze!

Amuleta de care vorbeam trebuie că era un disc de lemn cu chipul stilizat al Soarelui, pe care oamenii și-l legau la mână sau la gât sau îl agățau în pomi. Un disc legat de un șnur făcut din două fire de lână împletite, unul roșu și unul alb (sau negru, culoarea pământului bun de arat).

Această amuletă era, de fapt, o … rugăciune.

Era semnul prin care Ocrotitorul Marte era rugat să recunoască oamenii, animalele sau pomii pe care trebuia să-i apere, să-i ferească de boli și de gerul care putea ucide poamele încă nenăscute.

Un semn care putea arăta astfel:

MARTISOR SOARE

… legat de un șnur care arăta astfel:

SNUR DE MARTISOR 1

… cu deosebirea că firul alb nu era chiar alb, ci avea culoarea naturală a lânii.

Interesantă este magia celor două fire de care era legat talismanul-rugăciune. Ele erau, putem spune, o vrajă a trezirii la viață a pomilor roditori, o vrajă care ruga … zeul Soare la Anul Nou de primăvară să dăruiască pământului și viețuitoarelor lui … viață: alb-gălbuiul firului de lână, adică lumina soarelui, împletit cu roșul, adică sângele, simbolul vieții prin excelență.

Romulus Vulcănescu, de altfel, numește mărțișorul un „talisman solar”. În Mitologie română el a transcris un descântec cules din jud. Gorj în 1937 care sună așa:

Sfinte Soare, Sfinte Soare
dăruiescu-ți mărțișoare,
‘n locu lor tu mă ferește,
de pistrui ce mă-nnegrește.
Ia-mi, te rog, negrețele
și dă-mi albețele,
fă-mi fața ca o floare,
Sfinte Soare, Sfinte Soare.

Și iată nota scurtă care însoțește descântecul: „La sfârșitul lunii martie, fetele care aveau pistrui pe față îndeplineau un rit arhaic: ieșeau în grădini sau pe ogor și aruncau mărțișoarele în sus, spre soare, spunând (acest descântec) în șoaptă”.

Sigur, e un descântec târziu, dar el ni-l arată pe Soarele de primăvară/Marte ca pe o putere care regenerează oameni, animale, vegetaţie. Care dăruieşte vitalitate și virilitate: negrețele de pe piele nu sunt altceva decât semnele unui trup ieşit din iarnă sleit de vlagă.

Credința pe care o avem și noi și grecii și bulgarii că fetele sau copiii, mai ales, purtau mărțișor ca să nu-i ardă soarele de … martie este, de fapt, o interpretare târzie și greșită a mărțișorului care, cum am spus, nu era altceva decât o rugăciune care trebuia să-i ferească pe purtătorii lui de … boli și să le dăruiască, după o iarnă lungă, vitalitate

Grecii de pildă spun că o fată poartă mărțișor „ca să n-o ardă soarele” sau „să n-o înnegrească soarele” și au și un proverb care sună cam așa: „cine are fată aleasă-n casă, să fie văzută de soarele lui martie n-o lasă”/Απού ‘χει κόρη ακριβή,του Μάρτη ήλιος μην τη δει…

… iar bulgarii spun că poartă mărțișor ca să nu-i ia…  Baba Marta (transformarea lui Marte în… Marta !).

Presupunem că, la început, toată lumea purta mărțișorul legat la gât sau la mână, ca pe un talisman și că mărțișoarele se dăruiau, ca și azi, cu bucuria venirii primăverii și cu urări ca acestea: să fii sănătos, puternic, plin de viață, îmbelșugat, ca un pom roditor…

Cu timpul, însă, au început să-l poarte doar fetele și copiii, cărora mamele le puneau la gât sau la mână, înainte de răsăritul soarelui, chiar pe 1 martie,  mica amuletă care trebuia să-i păzească.

Fetele și femeile tinere, ca unele care sunt… purtătoare de rod.

Cât timp se purta mărțișorul nu știm precis, știm doar că și la noi și la vecinii noștri se poartă în general până la sfârșitul lunii, după care purtătorii lui îl atârnă în copacii înfloriți sau înmuguriți ca să … înflorească și să rodească ca ei. Este o  magie asemănătoare cu cea a sorcovei !

Grecii, de pildă își lăsau mărțișorul (pe care îl purtau și-l mai poartă și azi ca pe o brățară, la mână)  într-o tufă de trandafiri, când vedeau prima rândunică, ca vreo rândunică să-l ia și să-și facă cuib cu el.

La noi, mărțișorul se lasă, în lumea satului, în pomii înfloriți sau în tufele de trandafiri, la sfârșitul lui martie sau până la venirea… berzelor !

Cu timpul mica amuletă de îmbunare a zeului Soare-Marte, patronul Anului Nou de primăvară în această parte a Europei, o amuletă ce avea puterea de a îndepărta bolile și frigul, a devenit un porte-bonheur.

Discul de lemn pe care era cioplit chipul soarelui a fost înlocuit de un bănuț de argint sau de aur și, mai târziu, cu mici figurine aducătoare de noroc: un trifoi cu patru foi, o potcoavă sau un coșar sau figurine-simboluri ale primăverii: rândunică, barză, flori, ghiocel.

Mărțișorul preferat al grecilor este un ochi care apără de… deochi (în greaca modernă mati înseamnă, depopotrivă, ochi și deochi !). La origine, ochiul a fost tot un simbol al soarelui atotvăzător, care vede totul în drumul său pe cer și care, tocmai pentru că vede și știe tot, are puterea de apăra… de toate!

Iată trei mărțișoare tipic grecești:

MARTISOR GRECESC 1

MARTISOR GRECESC 2

MARTISOR GRECESC 3

Iată și două martenițe tradiționale bulgărești pe care le poartă legate la mână, prinse de rever sau ținute în buzunar copii, fete și băieți, bărbați și femei, și care se dăruiesc cu urarea Cestita Baba Marta/Честита Баба Марта (Baba Marta sau Martie cu bucurie, cu fericire, sau Baba Marta să-ți aducă noroc și fericire, un fel de La mulți ani în martie!).

Sunt Pizho (cel alb) și Penda (cea roșie) … perechea de însurăței, cu siguranță o reminiscență a hierogamiei, a nunții sacre a zeului Cer/Soare cu zeița Glie, celebrată esențialmente la Anul Nou de primăvară:

MARTISOR BULGARESC 1

MARTISOR BULGARESC 2

MĂRTISOR BULGĂRESC

Ce mai e de adăugat ?

Că mărțișorul este daco-traco-românesc, oriunde s-ar afla, în Grecia, în Bulgaria, în Serbia, în Republica Macedonia de Nord și chiar în Albania.

O dovedește numele-i, singurul care are legătură cu originile sale: ritul îmbunării zeului Marte-Soare, patronul agriculturii, un rit necunoscut în vechea Italie, născut în ținuturile locuite de traco-dacii romanizați !

Să mai spunem că, în româneşte, marț este cel mai vechi nume al lui martie, de vreme ce este moștenit din latină (îl au și aromânii: marțu), pentru că martie este un slavism intrat în română probabil când slava veche era limba bisericii: slavii îi spuneau lunii martie martii/мартий sau martu/мартъ (probabil din greacă martios/μάρτιος, un împrumut din latina târzie).

Marte, al doilea mare zeu din panteonul roman, a fost foarte popular în toate provinciile imperiului, unde -au adus legiunile romane. O dovedesc inscripţiile numeroase descoperite în Britania romană unde era invocat, de pildă, cu numele de vindecător.

Sau cele din Dacia unde apare ca: Mars amicus şi Consentiens/Prietenul şi Consimţătorul, cel care consimte să vină în ajutor…; Mars Auxiliator/Ajutătorul, Mars Conservator/ Salvatorul şi (Atot)ţiitorul, Mars Deus/Marte Zeul, Mars Pater/ Părintele Marte, sau Mars Silvanus/Marte Silvan, adică zeul pădurilor, Silvanus sanctus/Sfântul Pădurilor, Deus Silvanus/Zeul Pădurilor, Silvanus Domesticus/zeul Silvan al Casei, sau Silvanus Augustus. Iar Mars Augustus şi Silvanus Augustus sunt epitetele pe care i le-a inventat Octavian August ca să şi-l asocieze… propriul cult personal !

Să mai spunem că Marte avea sărbători în martie şi în octombrie, sărbători care-l cinsteau în ipostaza de zeu al războiului care deschide şi închide anul militar (care începe şi sfârşeşte campaniile militare). O ipostază care s-a suprapus peste cea de zeu al vegetaţiei care deschide şi închide anul agricol.

Nu întâmplător Biserica i-a aşezat pe Sfântul Gheorghe (Gheorghios/Γεώργιος în greacă înseamnă Agricultorul) în aprilie şi pe Sfântul Dumitru (Dimitrios/Δημήτριος în greacă înseamnă „al Demetrei”, zeița grânelor, în traducere liberă: Grânarul) în octombrie ! Doi sfinţi militari al căror nume aminteşte de agricultură şi de cereale. Unul care deschide anul agricol şi celălalt care-l închide !

La sărbătoarea lui Marte din octombrie, numită Calul de octombrie (15 octombrie), i se jertfea un cal… pe Câmpul lui Marte. Un cal de luptă. Atunci se ţinea o cursă de care şi calul din dreapta (fiecare car era tras de doi cai) de la carul învingător îi era consacrat şi sacrificat, ca unul care era cel mai puternic şi cel mai destoinic în lupta… pe care o înhipuia întrecerea. Sacrificarea acestui cal de luptă (Bellator equos sau October equos) învingător se făcea ob frugum eventum, ca recolta viitoare să fie bogată.

Pe capul retezat al calului se aşeza o cunună de… pâini, iar coada, tăiată și ea, se atârna deasupra altarului din Regia (fosta reşedinţă regală) ca sângele să picure peste altar şi să-l sfinţească și sfințenia să se reverse asupra tuturor animalelor. O magie care chema înmulţirea roadelor şi a animalelor.

***

Încheiem cu o rugăciune pe care o adresa zeului Marte țăranul sau latifundiarul roman atunci când făcea lustrația ogorului, adică atunci când trebuia să-l purifice. O găsim în Tratatul despre agricultură/De agri cultura sau De re rustica  al lui Cato cel Bătrân, scris în anul 160 ACN:

„Dacă vrei să-ți cureți ogorul de toate relele, uite ce trebuie să faci. Așa se cade să se cureţe un ogor. Poruncește să-l înconjoare o suovetaurilie. Cu voia zeilor, ca totul să se facă cum trebuie, ție îți poruncesc, Manius, să înconjori moşiile mele cu suovetaurilia, ogorul și pământul meu. Dacă tu crezi că ajunge s-o  plimbi doar pe o parte din pământuri, fie doar o parte, cât crezi tu, dar dacă crezi că e bine s-o plimbi peste tot, atunci, du-o peste tot, dar ai grijă să faci lustrația aşa cum trebuie. Mai întâi cheamă-i (în ajutor) pe Ianus şi pe Iupiter şi oferă-le vin şi pe urmă să spui aşa: Părinte Marte, rogu-te, fii binevoitor şi priincios mine, casei noastre şi oamenilor și sclavilor noştri cu toate și toți ai lor; căci de aceea am poruncit ca o suovetaurilie să înconjoare ogorul, pământul şi moșiile meule; ca tu să ocroteşti, să depărtezi de la ele şi să abaţi bolile văzute şi nevăzute, sterpăciunea, stricăciunea, prăpădul, urgia şi vremea rea, să faci să crească şi se se înmulţească roadele, grânele, viile şi lăstarii şi să se coacă toate la vreme. Ocroteşte şi ţine teferi ciobanii şi oile, şi dă-mi mie sănătate şi putere, casei noastre, oamenilor şi sclavilor noştri cu toate și toți ai lor. Pentru aceste bunuri ale mele care trebuiesc curăţate: moșiile, pământul şi ogorul şi pentru curăţarea lor, aşa cum am spus, primeşte această suovetaurilie cu animale de lapte pe care ți le voi jertfi ţie. Părinte Marte, pentru aceasta, fii bun şi primeşte aceste animale de lapte pe care şi le voi jertfi. Apoi cu cuţitul fă o grămăjoară din prăjiturele şi din prăjitura sfințită, ca să fie pregătite. Pe urmă oferă-le zeului. Când jertfeşti purcelul, mielul şi viţelul se cuvine să spui: Ca să se împlinească jertfa aceasta și să-mi fie mie spre folos, fii bun şi primeşte această suovetaurilie şi slăvit fii prin ea. E oprit să rosteşti cuvintele Marte, dar şi (purcel), miel şi viţel. Dacă ai semne că jetfa nu e bine-primită (și că ți-ar prevesti ceva rău –n.n.), atunci rosteşte aceste cuvinte: Părinte Marte, dacă ceva nu ţi-a fost pe plac în această suovetaurilie de lapte ție jertfită, atunci te voi îmbuna cu alta şi dacă vezi ceva de care te îndoiești la vreun (animal) sau la două, aceste cuvinte să le spui din nou: Părinte Marte,dacă ceva nu-ţi place la acest porc,iată îţi jertfesc un alt porc”. (141)/ Traducere: ZLH

Note:

  1. Manius ar putea fi administratorul domeniilor lui Cato. Sau ar putea fi un nume oarecare, ceva de genul Ioane, Gheorghe… etc.
  2. suovetaurilia, un plural, este un sacrificiu de trei animale: un vier, un berbec şi un taur, dar există și suovetaurilia lactantia, ca în rugăciunea lui Cato, cu animale de lapte/neînțărcate: purcel, miel şi viţel.

SUOVETAURILIA COLUMNA LUI TRAIAN

Suovetaurilia, Columna lui Traian

[141] CXLI. Si agrum lustraueris, quid tunc facere debeas. Agrum lustrare sic oportet. Impera suouitaurilia circumagi: Cum diuis uolentibus, quodque bene eueniat, mando tibi, Mani, uti illace suouitaurilia fundum, agrum, terramque meam quota ex parte siue circumagi, siue circumferenda censeas, uti cures lustrare. Ianum, Iouemque uino praefamino, (sic dicito): Mars pater te precor, quaesoque uti sies uolens propitius mihi,domo familiaeque nostrae, quoius re ergo agrum, terram, fundumque meum suouitaurilia circumagi iussi; ut tu morbos uisos, inuisosque, uiduertatem, uastitudinemque,calamitates,intemperiasque prohibessis defendas auerruncesque. Utique tu fruges, frumenta, uineta uirgultaque grandire, beneque euenire sinas.Pastores,pecuaque salua seruassis,duisque bonam salutem ualetudinemque mihi, domo, familiaeque nostrae.Harumce rerum ergo, fundi, terrae agrique mei lustrandi, lustrique faciendi ergo, sicuti dixi macte hisce suouitaurilibus lactentibus immolandis esto. Mars pater eiusdem rei ergo, macte hisce suouitaurilibus lactentibus esto.Item cultro facito struem, et fertum uti adsiet. Inde obmoueto. Ubi porcum immolabis, agnum, uitulumque, sic oportet. Eiusque rei ergo macte hisce suouitaurilibus immolandis esto. Nominare uetat Martem, neque agnum, uitulumque. Si minus in omnes litabit, sic uerba concipito: Mars pater, si quid tibi in illisce suouitaurilibus lactentibus, neque satisfactum est, te hisce suouitaurilibus piaculo. Si in uno duobusue dubitauerit, sic uerba concipito: Mars pater, quod tibi illoc porco, neque satisfactum est, te hoc porco piaculo.

MARTE FLORENTAMarte Apărătorul, statuie etruscă, sec. VI ACN, Muzeul Arheologic din Florența

LUCRĂRI CONSULTATE
Sărbătorile şi datinile romane vechi, At. M. Marienescu, Ed. SAECULUM I.O.,Buc. 2005,
Calendarele poporului român, Antoneta Olteanu, Paideia, Buc. 2001
Mitologie română, Romulus Vulcănescu, Ed. Academiei R.S.R., Buc. 1987
Enciclopedia civilizației romane, coord. Dumitru Tudor, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1982
Georges Dumézil, La Religion romaine archaïque, avec un appendice sur la religion des Étrusques , Payot, 1966
ETYMONLINE

AUTOR  ȘI TRADUCĂTOR ZENAIDA ANAMARIA  LUCA

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării suresei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: ZENAIDA  ANAMARIA  LUCA… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

 

Comparte esto:

  • Compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Comparte en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

AMARA DRAGOSTE TURCO-CHINEZĂ/LOS AMARGOS AMORES CHINO-TURCOS

25 lunes Feb 2019

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

Abdurehim Heyit, China, Sinkiang, Tayyip Erdogan, Turcia, uiguri

Abdurehim Heyit 1Abdurehim Heyit

AMARA DRAGOSTE TURCO-CHINEZĂ

Relațiile turco-chineze sunt la fel de greu de înțeles ca amorurile pasionale. Astfel, acum zece ani, cu islamiștii de la AKP instalați de curând la putere prin guvernul de la Ankara, președintele turc Tayyip Erdogan denunța “…genocidiul uigur comis de chinezi…”, ca, pe urmă, să treacă printr-o cascadă de apropieri și distanțări de Beijing, predominând, totuși, apropierile.

Pentru a înțelege acest proces trebuie să ținem cont de istorie (trecutul îndepărtat) și economie (prezentul). Istoria ne spune ce probleme a tot avut China chiar de la începuturie sale cu vecinii ei turci (uigurii sunt turcii cei mai legați de China şi, în ziua de azi, ei formează populația din provincia din nord-vestul Chinei, numită Sinkiang). Cu tot procesul de asimilare a uigurilor din această provincie, Beinjing-ul i-a tratat tot timpul cu duritate şi, în ultimii zece-cinsprezece ani, i-a discriminat chiar la ei  acasă, pentru a accelera și a reduce costurile exploatării  enormelor bogății ale subsolului din Sinkiang.

CHINA 1

Uigurii au răspuns cu o rezistență pe măsură, rezistență care a generat chiar și campanii teroriste. Răspunsul chinez a fost detenția în lagăre de concentrare a unui milion de uiguri – când populația uigură totală este de trei milioane ! – pentru a fi “reeducați”, precum și o reprimare feroce a oricărei opoziții. Ultima victimă a acestei reprimări a fost poetul și cantautorul Abdurehim Heyit, care a murit în închisoare, după o detenție de doi ani. Fusese condamnat la opt ani, din cauza unui cântec naționalist uigur pe care l-a compus. Moartea lui Heyit a răscolit toată lumea musulmană, datorită enormei popularități de care se bucura.

Abdurehim Heyit 2Abdurehim Heyit

Economía explică de ce lumea musulmană închide ochii față de maltratarea uigurilor. Beijingul dispune de enorme rezerve financiare pe care le folosește atât pentru a-și accelera propria creștere economică, cât și pentru a influența politica țărilor emergente. În cazul Turciei lui Erdogan, care vrea să se erijeze în lider al lumii islamice, Beijing-ul a premiat tăcerea turcilor asupra acestui subiect, acordându-i Ankarei, în primăvara trecută, un credit de trei miliarde șase sute de milioane de dolari. În plus, în ultimul sezon turistic, 400.000 de turiști chinezi au vizitat Turcia… și se știe că Beijing-ul hotărăște chiar și destinația turistică a cetățenilor săi. Lucruri asemănătoare, desigur la dimensiuni diferite în funcție de economiile țărilor respective, au avut loc aproape în toată lumea islamică.

TURCIA 1

Însă, mobilizarea politică din ce în ce mai mare a țărilor musulmane le-a unificat acestora atitudinea față de restul lumii (luptele interne fac parte integrantă din politica islamică),iar,Beijing-ul se teme,acum,că moartea lui Heyit poate fi un catalizator pentru o mișcare anti-chineză,pe care oportunismul lui Erdogan să o accelereze și mai mult.

Astfel că, față de denunțul foarte dur al Turciei, guvernul chinez, practic, nu a avut nicio reacție oficială și s-a limitat să semnaleze că, în ultimele 25 de luni, nu a mai avut loc niciun atentat terorist, în provincia Sinkiang.

Autorul articolului: Valentí Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

CHINA 2

LOS AMARGOS AMORES CHINO-TURCOS

Abdurehim Heyit 3Abdurehim Heyit

Las relaciones turco-chinas son tan difíciles de entender como los amores pasionales. Así, hace diez años, con los islamistas del AKP recién instalados en el Gobierno de Ankara, el presidente turco Erdogan denunció el “…genocidio chino de los uigures…, para pasar luego por un tobogán de aproximaciones y distanciamientos a Pekín en el que acabaron dominando aquellas.

Para intentar entender ese proceso hay que tener en cuenta la Historia (el pasado lejano) y la economía (el presente). La Historia habla de los problemas que ha tenido desde sus inicios China con sus vecinos turcos (los uigures son el pueblo turco más vinculado a China y hoy en día constituye la población de la provincia noroccidental de China, Sinkiang). Pese a la fuerte sinización de los uigures de esa provincia, Pekín los ha tratado siempre con dureza y, en los últimos lustros, los ha discriminado incluso en su propia casa, para avanzar más deprisa y a menor costo en la explotación de las enormes riquezas del subsuelo de Sinkiang.

Los uigures han respondido con una resistencia pareja, resistencia que ha generado incluso campañas terroristas. La respuesta china ha sido el internamiento en gigantescos campos de concentración de más de un millón de uigures – ¡el censo total ronda los 3.000.000 ! – para su “reeducación”, así como una represión feroz de toda disidencia. La última víctima de esta represión ha sido el poeta y cantautor Abdurehim Heyit, quien acaba de morir en la cárcel a los 2 años de ser encerrado. Había sido condenado a 8 años de prisión por una canción nacionalista uigur suya. La muerte de Heyit ha repercutido en todo el mundo musulmán en el que goza de una enorme popularidad.

Abdurehim Heyit 4

Abdurehim Heyit 5Abdurehim Heyit

La economía explica la enorme tolerancia del mundo islámico con el maltrato de los uigures. Pekín dispone de enormes reservas financieras y las usa por igual para acelerar el propio crecimiento y para influir en la política de los países emergentes. En el caso de la Turquía de Erdogan, que aspira a erigirse en el líder del mundo islámico, Pekín premió el silencio turco sobre el tema, concediendo, la pasada primavera, a Ankara un crédito de 3.600 millones de $. Además, en la última temporada turística, 400.000 turistas chinos visitaron Turquía… y es bien sabido que Pekín interviene hasta en las orientaciones viajeras de sus súbditos. Hechos similares, aunque de volúmenes diferentes en función de las respectivas economías, se han dado en casi todo el ámbito islámico.

Pero, la creciente movilización política de las naciones musulmanas ha ido cohesionando la actitud de éstas frente al resto del mundo (las luchas internas son parte integrante de la política islámica) y Pekín teme ahora que la muerte de Heyit sea un catalizador de un movimiento anti chino y que el oportunismo de Erdogan lo acelere aún más.

De ahí que, ante la dura denuncia turca, el Gobierno chino se haya abstenido prácticamente de toda reacción oficial y se ha limitado solo a señalar que, en los últimos 25 meses, no se ha registrado ningún atentado terrorista en Sinkiang.

Valentí Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentí Popescu.

VALENTIN POPESCU

Comparte esto:

  • Compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Comparte en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

RFG: DIN NOU SPRE RĂSĂRIT /RFA : OTRA VEZ LA QUERENCIA AL ESTE

25 lunes Feb 2019

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

alegeri, Berlin, Drang nach Osten, Germania, Kremlin, partide

GERMANIA 2

RFG: DIN NOU SPRE RĂSĂRIT

Partidele tradiționale și chiar cel al verzilor, care este cel mai vechi dintre partidele noi din Germania unificată, sunt îngrijorate peste măsură de cele trei alegeri care vor avea loc, anul acesta, în partea de est a țării, în land-urile Saxonia, Brandemburg și Turingia. Deoarece, dacă le merge rău din punct de vedere electoral în toată țara, în aceste alegeri riscă să înregistreze răsturnări de situații foarte mari.

Declinul ofertelor politice tradiționale este un fenomen general care se manifestă în toată Europa, cu precădere în partea occidentală și centrală.  Dar, în Germania, acestei secete ideologice i se adaugă o rană mai veche: Răsăritul. Toată istoria germanilor e legată de o lungă și complexă relație cu răsăritul (o mare parte dintre triburile germanice care au invadat imperiul roman au venit de dincolo de râul Oder) și care, în vremea naziștilor, s-a acutizat prin trâmbițata năzuință a celui de al Treilea Reich de a se întinde spre răsărit. Prin anii 30, în Berlin s-a vorbit peste măsură de „Drang nach Osten”, năzuința de a se extinde spre răsărit.

La mijlocul anilor 40, sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial a inversat rolurile: Răsăritul a fost cel care a pătruns în Germania, adică, URSS a alipit lumii sovietice o treime – cea orientală – din cel de al Treilea Reich. Pentru germanii din aceste regiuni, anexarea a însemnat înlocuirea unei dictaturi cu alta; celor 12 ani de nazism le-au urmat alți 53 de stalinism. Această succesiune de totalitarisme a fost agravată de antagonismul intergerman – adus de războiul rece – dar, și de crescânda diferență economică. În timp ce Republica Federală devenea cea mai bogată țară din Europa, economia Republicii Democrate Germane – RDG, decădea în mod constant.

Dar, culmea, prăbușirea comunismului, la sfârșitul anilor 80, și unificarea germană au adus o creștere a nivelului de trai în zona fostei Germanii Orientale, dar, care nu se putea compara nici pe departe cu situația financiară și politică din land-urile occidentale; și astăzi acestea sunt mult mai bogate decât cele orientale. 90% dintre milionarii germani locuiesc în zonele occidentale ale țării.

În parte, această situație era inevitabilă, deoarece diferența de dezvoltare și de resurse financiare era imensă. După prețul pe care l-a plătit Bonn-ul  Kremlin-ului pentru ca acesta din urmă să accepte unificarea germană, orice comparație cu sărăcita RDG era de ne-imaginat. Dar, în măsură și mai mare, datorită faptului că, dacă zidul  Berlinului se prăbușise, un zid psihic rămânea, totuși, în mintea germanilor; cei din răsărit și interesele lor au fost lăsate, mai mult sau mai puțin inconștient, pe un plan secundar. Acest lucru a creat o animozitate printre cetățenii din partea răsăriteană și o stare subconștientă de diferență, de deosebire, prezentă și azi printre germanii din partea occidentală a țării.

GERMANIA 1

Realitatea politică este că, în timp ce în Germania Occidentală decăderea partidelor tradiționale este evidentă, în cea Orientală este alarmantă. Partidul de extremă dreaptă AfD (Alternativa pentru Germania) reunește 25% din intenția de vot din toată Germania Răsăriteană; în Turingia,  extremiștii de dreapta au tot atâția adepți câți are CDU (de centru) sau partidul neo-marxist „Die Linke” (Stânga), în Brandemburg îi egalează pe social-democrați (SPD), iar în Saxonia, CDU are doar un ușor avantaj.

Riscul ca viitoarele alegeri din land-uri să ducă Germania spre extremisme este evident, iar partidele tradiționale încep să facă, acum, un „mea culpa” însoțit de promisiuni că vor acorda mai multă atenție investițiilor în teritoriile din fosta RDG. Dacă aceste promisiuni sunt suficiente pentru a evita năzuințele radicale rămâne de văzut… cu toate că puțini sunt cei dispuși să creadă acest lucru.

Autorul articolului: Valentí Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

     GERMANIA 3

RFA : OTRA VEZ LA QUERENCIA AL ESTE

A los partidos de siempre e incluso a los verdes, que es el más viejo de los nuevos partidos de la Alemania unificada, les inquietan sobremanera las tres consultas electorales que se celebrarán este año en el este del país, en los Estados federados de Sajonia, Brandemburgo y Turingia. Porque si ya les va mal electoralmente en todo el país, en estos tres comicios se arriesgan a llevarse un revolcón de los grandes.

El declive de las ofertas políticas tradicionales es un fenómeno general en toda Europa y más acentuado, en la occidental y central. Pero, en Alemania, al problema de esta sequía ideológica se suma una vieja herida: el Este. Toda la historia alemana arrastra una larga y compleja vinculación al este (gran parte de las tribus germánicas que invadieron el imperio romano venían de más allá del rio Oder) y que, en la era nazi, se recrudeció con la confiesa querencia del III Reich a ampliarse por el este. En los años 30, se oía hasta la saciedad hablar en Berlín del “Drang nach Osten”, la querencia hacia el Este.

GERMANIA 4

A mediados de los 40, el final de la II Guerra Mundial invirtió los papeles y fue el Este quien penetró en Alemania, anexando la URSS el tercio oriental del III Reich al mundo soviético. Para esos alemanes, tal anexión supuso la sucesión de una dictadura por otra; a los 12 años de nazismo siguieron 53 de estalinismo. Esa sucesión de totalitarismos se vio agravada por el antagonismo interalemán – generado por la guerra fría – y la creciente divergencia económica. Mientras la República Federal se erigía en el ricachón de Europa, la economía en la RDA (República Democrática Alemana) decaía constantemente.

Para colmo, el hundimiento del comunismo a finales de los 90 y la unificación alemana supuso una elevación del nivel de vida en los territorios de la antigua Alemania Oriental, pero ni por asomo una equiparación financiera y política con los Estados federados del oeste; aún hoy éstos son más ricos que los recién adheridos. El 90% de los millonarios alemanes residen en territorio occidental.

En parte, esto era inevitable porque la diferencia de desarrollo y recursos financieros era abismal. Después del precio que pagó Bonn al Kremlin para que aceptase la unificación, la equiparación rápida con la depauperada RDA se había vuelto imposible. Pero, en mayor parte, porque si el muro de Berlín había caído, el muro psíquico seguía en la cabeza de los alemanes; los del este y sus intereses eran más o menos inconscientemente relegados. Eso creó animosidad en los ciudadanos de los nuevos Estados federados y un subconsciente de diversidad que es palpable aún hoy en día.

GERMANIA 5

La realidad política es que, mientras en la Alemania Occidental la decadencia de los partidos políticos de siempre es patente, en la Oriental, es alarmante. El partido de extrema derecha AfD (Alternativa para Alemania) ronda el 25% de expectación de voto de toda Alemania del Este; en Turingia,  los ultraderechistas tienen tantos seguidores como la centrista CDU o la neo marxista “Die Linke” (La Izquierda), en Brandemburgo va a la par con los socialdemócratas (SPD) y en Sajonia, la CDU la aventaja por muy poco.

El riesgo de que los próximos comicios estatales lleven a Alemania por senderos cada vez más extremados es evidente y los partidos de siempre comienzan a entonar, ahora, un “mea culpa”, acompañado de promesas de mayor atención e inversión a partir de ahora en tierras de la antigua RDA. Si esto va a bastar para evitar las querencias radicales está por ver… aunque pocos lo quieran creer.

Valentí Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentí Popescu.

VALENTIN POPESCU

Comparte esto:

  • Compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Comparte en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

ETIMOLOGII II – RELIGIA – UN PERPETUU EXERCIȚIU DE PIETATE

17 domingo Feb 2019

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

conștiință, divinitate, Dumnezeu, Julius Pokorny, leac, relego, religie, religio, scrupul, zei

SUOVETAURILIA

Suovetaurilia (unui vier, a unui berbec și a unui taur) în onoarea zeului Marte; sarcofag roman; prima jumătate a sec. I d. Hr. Colecția Grimani, Veneția

Religia – teama de a nu-i înțelege pe zei/pe Dumnezeu

I. Religioșii – temătorii de zei

Conceptul european de religie s-a născut şi s-a format în vechea Romă. Cel mai bine l-a explicat Cicero, filosoful şi omul politic din secolul I î. Hr., poate ultimul apărător al republicii/democraţiei romane. Iată ce spune Cicero că înseamnă religio, în dialogul său Despre natura zeilor:

Nu doar filosofii, ci şi strămoşii noştri deosebeau superstiţia de religie. Pentru că-i numeau superstiţioşi (superstitiosi) pe cei ce se rugau zi de zi şi jertfeau animale ca să le trăiască copiii (superstites essent = să fie supraviețuitori – n.n.). Cu  timpul, superstiţios a căpătat sensuri mai largi. În schimb, (evlavioșii), cei care, cu cea mai mare grijă și dăruire, împlineau toate câte țineau de cultul zeilor şi care reveneau mereu și mereu asupra a tot ce făceau, adică cei care, ca să zicem așa, stăteau mereu cu frica-n sân să nu-i mânie pe zei, s-au numit religioşi, de la aceea că se tot gândeau și se tot întrebau dacă ce fac ei e bine (ex relegendo), aşa cum s-au numit eleganţi cei care-şi alegeau cu grijă hainele, sau aşa cum s-au numit diligenţi cei plini de grijă și dragoste, de la „a fi iubitor și atent”, sau aşa cum s-au numit inteligenţi cei care se purtau cu înţelepciune şi dădeau dovadă de înţelegere; în toate aceste cuvinte se află sensul principal, esența verbului lego, a alege, sens pe care-l găsim și în cuvântul religios. Astfel că superstiţios a devenit un nume care arată o infirmitate, o slăbiciune, iar religios, un nume de laudă./Despre natura zeilor/De natura Deorum, XXVIII. 71-72. Trad. ZLH).

Este un fragment celebru citat de toţi cei interesaţi de originea cuvântului religie. Din spusele lui Cicero, puse în gura stoicului Lucilius Balbus, reiese că religia/religio, cu un secol înainte de răspândirea creştinismului la Roma, ajunsese să însemne… un exerciţiu de pietate. Născut din teama de a nu fi un impius, adică un… sacrileg !

II. Religia – sentimentul datoriei împlinite

Pentru că religio, la început, avea alte sensuri :

  1. scrupul, conștiință, conștinciozitate, scrupulozitate, lealitate, probitate;
  2. scrupul religios, teamă/reverenţă faţă de zei, pietate, evlavie; credințe practici/ceremonii religioase, religie, superstiţii, rituri, cult/cinstirea divinității, sfințenie, legământ sfânt, juruință sau chiar: obiect de cult, lucru și loc sfânt.

Pentru romani, un religiosus era o persoană cu scrupule, cu conștiință, cu sentimentul datoriei, mai ales faţă de divinitate, iar religens era religiosul, piosul.

Așadar, un religiosus era cel care-și făcea cum se cuvine datoria față de zei, ocrotitorii lui, ai familiei și ai țării lui ! Doar datoria: jertfe, libații, rugăciuni…

Și cel care trăia mereu cu teama că nu cunoaște destul sau bine ritualurile, legile și textele sacre. Cel terorizat de ideea că ar putea greși vreo formulă, că nu se poartă destul de cuviincios, că nu vine la sărbătorile publice și că, din neatenție, ar putea deveni sacrileg ! Adică cel care avea tot timpul în minte pedeapsa și nu salvarea !

În latină, religio s-a născut din verbul relego, (relegere, relegi, relectum), verbul… regândirii, al reconsiderării. Un verb care exprimă dorința de a vedea dacă ai gândit și ai făcut bine… dorința de a fi, de a gândi și de a le face pe toate perfect…

Relego însemna: a relua, a citi/a spune sau a povesti din nou, a parcurge din nou/a trece din nou peste… a revizui (când gândești sau/și când citești sau vorbești), a străbate iarăși, a reveni asupra, a reanaliza, a reconsidera, a medita, a te întreba dacă ai gândit sau ai făcut bine ceva, mai ales atunci când e vorba de zei !

Dar, nu l-am putea înţelege cum trebuie pe relego fără să-l cunoaştem pe lego (legere, legi, lectum), verbul din care s-a născut. Lego era verbul… culesului ! Iată ce însemna el în latină: a culege/a strânge/a alege (ierburi, fructe, legume, vreascuri, soldaţi, de unde: a recruta), a aduna la un loc; a culege literele, cu privirea, într-o… carte, a citi, a citi în public, a recita textele și formulele sacre şi, de aici: a face incantații și… a descânta !

Verbul lego, cu prefixul repetiției, re-, a devenit relego: a reciti, de fapt: a citi și a răsciti !

Așadar, religioșii erau, pentru romani, așa cum explică foarte bine Cicero, cei care citeau și răsciteau textele sacre, de teamă ca, din nebăgare de seamă, să nu le greșească zeilor/spiritelor de la care așteptau ajutor și ocrotire. Erau evlavioșii/pioșii !

III. Religia este și azi teama de a nu-L înțelege pe Dumnezeu

De la scriitorii romani nu reiese că religio ar fi fost un sentiment de dragoste al oamenilor față de zei/spirite/puteri divine cerești sau pământești, ci doar un sentiment de teamă că poți greși oricând, fiindcă n-ai înțeles bine sau nu știi bine ce ai de făcut ca să să-i mulțumești sau să-i împaci.

Din păcate, religia, este și astăzi înțeleasă ca în vremea lui Cicero. Pentru creștini, și astăzi, ea este ca un corset mental.

Asta, cu toate că Iisus Hristos a vorbit, pentru prima dată în istoria omenirii, despre un Dumnezeu care-i iubește pe oameni, cu toate păcatele lor, și care-i iartă, dacă se îndreaptă.

De ce creștinii nu s-au putut desprinde niciodată de teama de a nu-I fi pe plac lui Dumnezeu și de teama de a gândi liber ? Pentru că n-au avut posibilitatea de a-L cunoaște. Direct și personal.

Odată pentru că, secole de-a rândul, liturghia s-a ținut în latină, în Apus, și în elină și slavonă, în Răsărit, apoi pentru că nu aveau voie să aibă o biblie, care, iarăși, secole de-a rândul, a circulat numai în latină și greacă.

…dar și pentru că mijlocitorii între ei și Dumnezeu, oamenii Bisericii, au fost întotdeauna și mai sunt mult prea scrupuloși atunci când Îi… tălmăcesc Cuvântul… și mult prea ocupați să se exerseze în pietate și nu în iubire.

Dacă pentru romani religia era teama de a nu-i înţelege pe zei, pentru noi religia este… teama perpetuă de a nu-L înţelege pe Dumnezeu şi un perpetuu exerciţiu de pietate.

IV. Religia pentru vechii greci: puterea atotțiitoate și temelia vieții

Nu putem să nu amintim că în greacă religie se spune thriskia/θρησκεία, mai ales pentru interesanta rădăcină indo-europeană din care provine: *dher-: a ţine bine, strâns, a nu mai da drumul, a menţine, a susţine, a păstra, a (se) sprijini, a propti, a (se) baza, a (se) întemeia pe, a fi ferm, stabil, statornic, durabil, trainic, neclintit, credincios, fidel, valid…

… rădăcină din care provine, prin slavă, și familia dragostei din română.

Din ea le avem pe:

– firmus din latină (de unde ferme în franceză, împrumutat în română: ferm) = puternic, care se ține zdravăn pe picioare, tare, solid, rezistent, neclintit, ferm, statornic, credincios, stăruitor, fidel, cert, sigur

– thronos/θρόνος = scaun înalt, tron regal, tronul zeilor/ al lui Dumnezeu

– trust din engleză = încredere, credinţă

– dârz, îndrăzneț și a îndrăzni. Pe dârz l-am preluat din slavă: dârzu/*dьrzъ (=curajos, îndrăzneț, temerar)

– a îndrăzni, din familia slavă a lui druzu/drъzъ: curajos, temerar, îndrăzneț

– dragu/драгъ = cel/cea la care ții            dar și pe

– dharma = ordinea universală, cosmică, deasupra căreia nu există nimic; legea eternă, absolută, imuabilă; normă, cutumă, datorie morală, substanţă, esenţă, adevărul etern care domneşte în lume, realitate; bun, virtute, dreptate, justiţie, merit, învăţătură, doctrină și … religie.

Pentru greci, aşadar, religia nu era o teamă sacră, ci puterea atotţiitoare, temelia vieţii şi a lumii !

AUGUR ERTUSC III

Mormântul Augurilor, necropola Monterozzi (Tarquinia), Lazio, Italia

Pentru studioși :

I. Familia de cuvinte a lui lego în română

Din familia de cuvinte a latinescului lego  avem în română: lege, legiune, a culege, colecţie, colegiu, a se reculege, a alege, a înţelege, înţelept (din intellectus, înțelegere), inteligent, elegant, sacrilegiu şi sortilegiu…

…  și tot de acolo provine şi familia citirii în limbile neolatine: lire, în franceză, leggere, în italiană, leer, în spaniolă, llegir, în catalană, dar și lecture în engleză (= a ține un discurs, o prelegere, a preda; prelegere).

Şi, din familia radicalul lui indo-european, *leg-, avem: leac (din slava veche leku/лѣкъ), lecuitor, lecuire.

II. Fragmente din autori latini unde apare cuvântul religio

Cicero, Despre natura zeilor:

[2,28] XXVIII. 70-72 – Nu vedeți cum mintea omului a putut fi atrasă de la lucrurile pe care, bine și cu folos, le-a descoperit în natură, spre zei inventați și închipuiţi ? Un asemenea lucru a născut păreri false şi greşeli nefaste, care au tulburat profund minţile oamenilor; a mai dat naştere şi superstiţiilor în care doar bătrânele mai cred. Ştim cum arată zeii noştri, ce chipuri au, ştim şi câţi ani au şi cum se îmbracă şi cum sunt echipaţi; mai mult, ştim din ce neam sunt, le cunoaştem părinţii, rudele, soţiile sau soţii; şi am făcut din toate acestea doar o oglindă a neputinţei omeneşti. Ba chiar zeii se lasă conduși de patimi: le învăţăm până şi dorințele și pasiunile amoroase, suferinţele şi mâniile. Şi, aşa cum spun miturile, nu se poate spune că ar duce lipsă de războaie sau de lupte. Şi nu e vorba doar că, aşa cum vedem la Homer, apără două oștiri dușmane, unii de partea unora și alții de partea celorlalți. Zeii au propriile lor războaie, cu Titanii sau cu Giganţii, de pildă. Asemenea lucruri se spun despre zei şi noi le credem prostește, deşi-s atât de neserioase, de lipsite de sens și de pline de frivolitate. (71) Totuşi, deşi nu trebuie să luăm în seamă asemenea mituri, pe care nu putem decât să le dispreţuim, e bine să ştim că divinitatea există în natura fiecărui lucru: Ceres pe pământ, Neptun peste mări şi tot aşa, alţi zei prin alte părţi (ale lumii). Şi putem înţelege cine ce fel sunt după numele cu care îi invocăm în mod obişnuit. Pe aceşti zei suntem datori să-i venerăm şi să-i cinstim. E bine, însă, să știm că cel mai potrivit e să-i cinstim cu cea mai mare curăție, cu cea mare sfințenie și cu cea mai mare evlavie şi asta se întâmplă numai atunci când îi venerăm cu mintea şi cu glasul mereu curate, neprihănite şi neatinse de stricăciune. Nu doar filosofii, ci şi strămoşii noştri deosebeau superstiţia de religie. Pentru că-i numeau superstiţioşi (superstitiosi) pe cei ce se rugau zi de zi şi jertfeau animale ca să le trăiască copiii (superstites essent = să fie supraviețuitori – n.n.). Cu  timpul, superstiţios a căpătat sensuri mai largi. În schimb, (evlavioșii), cei care, cu cea mai mare grijă și dăruire, împlineau toate câte țineau de cultul zeilor şi care reveneau mereu și mereu asupra a tot ce făceau, adică cei care, ca să zicem așa, stăteau mereu cu frica-n sân să nu-i mânie pe zei, s-au numit religioşi, de la aceea că se tot gândeau și se tot întrebau dacă ce fac ei e bine (ex relegendo), aşa cum s-au numit eleganţi cei care-şi alegeau cu grijă hainele, sau aşa cum s-au numit diligenţi cei plini de grijă și dragoste, de la „a fi iubitor și atent”, sau aşa cum s-au numit inteligenţi cei care se purtau cu înţelepciune şi dădeau dovadă de înţelegere; în toate aceste cuvinte se află sensul principal, esența verbului lego, a alege, sens pe care-l găsim și în cuvântul religios. Astfel că superstiţios a devenit un nume care arată o infirmitate, o slăbiciune, iar religios, un nume de laudă.

   (Fragment din discursul stoicului Lucilius Balbus, din De natura Deorum, XXVIII. 70-72)

[2,28] XXVIII.(70) Videtisne igitur ut, a physicis rebus, bene atque utiliter inuentis, tracta ratio sit ad commenticios et fictos deos. Quae res genuit falsas opiniones erroresque turbulentos et superstitiones paene aniles. et formae enim nobis deorum et aetates et uestitus ornatusque noti sunt, genera praeterea coniugia cognationes, omniaque traducta ad similitudinem inbecillitatis humanae. nam et perturbatis animis inducuntur: accepimus enim deorum cupiditates aegritudines iracundias; nec uero, ut fabulae ferunt, bellis proeliisque caruerunt, nec solum ut apud Homerum cum duo exercitus contrarios alii dei ex alia parte defenderent,sed etiam ut cum Titanis ut cum Gigantibus sua propria bella gesserunt. haec et dicuntur et creduntur stultissime et plena sunt futtilitatis summaeque leuitatis.(71) Sed tamen is fabulis spretis ac repudiatis deus pertinens per naturam cuiusque rei, per terras Ceres per maria Neptunus alii per alia, poterunt intellegi qui qualesque sint quoque eos nomine consuetudo nuncupauerit.Quos deos et uenerari et colere debemus, cultus autem deorum est optumus idemque castissimus atque sanctissimus plenissimusque pietatis,ut eos semper pura integra incorrupta et mente et uoce ueneremur. non enim philosophi solum uerum etiam maiores nostri superstitionem a religione separauerunt.(72) nam qui totos dies precabantur et immolabant, ut sibi sui liberi superstites essent, superstitiosi sunt appellati, quod nomen patuit postea latius; qui autem omnia quae ad cultum deorum pertinerent diligenter retractarent et tamquam relegerent,(i) sunt dicti religiosi ex relegendo, (tamquam) elegantes ex eligendo,(tamquam) (ex) diligendo diligentes, ex intellegendo intellegentes;his enim in uerbis omnibus inest uis legendi eadem quae in religioso.ita factum est in superstitioso et religioso alterum uitii nomen alterum laudis.

COMPITALIA, POMPEII

Compitalia (sărbătoare romană dedicată larilor protectori ai familiei și ai răspântiilor), frescă, Pompeii

Cicero, Verrine sau Discursurile împotriva lui Verres:

Locuitorii Segestei avuseseră o statuie a Dianei, din bronz, pe care o adorau din cele mai vechi timpuri, cu cea mai mare evlavie (religione) și care, în plus, era o superbă operă de artă, făcută cu o măiestrie și lucrătură unice./Fuit apud Segestanos ex aere Dianae simulacrum, cum summa atque antiquissima praeditum religione, tum singulari opere artificioque perfectum./In Verrem 4.72.

Pe tine, Verres, Diana aceea, nu te-a umplut de evlavie (religionem), mai ales că în țară era pace și liniște ?/Tibi illa Diana in pace atque in otio religionem nullam attulit ?/In Verrem 4.78.

Plaut, Gărgăriţa/Curculio, 350:… mă cheamă la cină și pentru mine ăsta e lucru sfânt (religio fuit), n-am zis nu vin !/Vocat me ad cenam; religio fuit, denegare nolui.

Terenţiu, Fata din Andros/Andria, 730: Ce temător de zei (evlavios) te-ai făcut, aşa, dintr-o dată. Mă dau bătută, fie !/ Intellego: noua nunc religio in te istaec incessit. Cedo !

Gramaticul Servius (sec. Al IV-lea d.Hr.), Comentarii la Virgiliu/In tria Virgilii Opera Expositio:

Religia este teamă, şi se numeşte aşa de la faptul că ne leagă mintea/Religio id est metus, ab eo quod mentem religet dicta religio/VIII, 349. 

Pe drept îi spunem religiei religie pentru că, prin ea, oamenii sunt legaţi de cultul zeilor./Sane religio dicta, quod ea homines religantur ad cultum divinum/XII, 181.

Notă: Servius, Lactanţius şi Augustin, ultimii autori creştini, au legat… religia de verbul religo, a lega strâns (prefixul re- arată aici intensitatea şi repetitivitatea !). Sigur, se gândeau la legătura strânsă dintre om şi zei. Cei mai mulţi lingvişti spun că e, totuşi, o etimologie populară. Acceptată, însă, de marele lingvist francez Émile Benveniste. În latina târzie relego (relegere, relegi, relectum) şi religo (religare, religavi, religatum) se puteau confunda uşor.

Varro, Despre oamenii și zeii din vechime/Antiquitates rerum humanarum et divinarum:E un păcat (Contra religionem) şi dacă  îţi uzi ogorul şi dacă-ţi speli animalele într-o zi de sărbătoare./Contra religionem esse si vel rigentur agri vel laventur animalia festis diebus./Antiquitates rerum humanarum et divinarum, fr 79 Cardauns.

Lucreţiu, Despre Natura Lucrurilor/De Rerum Natura:

I, 62-65:… într-o vreme când oamenii zăceau la pământ, oriunde vedeai cu ochii, greu apăsaţi de religia ce-şi iţea capul din ceruri, deasupra-le stând şi îngrozindu-i cu privirea-i…/Humana ante oculos foede cum uita iaceret in terris oppressa graui sub religione, quae caput a caeli regionibus ostendebat, horribili super aspectu mortalibus instans,

I, 74: Un grec a îndrăznit să străbată cu mintea şi spiritul întreg Universul/Atque omne immensum peragrauit mente animoque…  şi le-a adus oamenilor, învingând religia/superstiţiile, cunoştinţe despre legile lumii şi ale universului.

I, 78: … şi astfel religia fuse, ea însăşi, la rându-i, înfrântă şi călcată-n picioare şi a lui biruinţă făcutu-ne-a cu cerul egali./Quare religio pedibus subiecta uicissim  opteritur, nos exaequat uictoria caelo.

I, 82:… adesea religia născut-a cumplite nelegiuiri şi păcate/… saepius illa  religio peperit scelerosa atque impia facta.

I, 101:… la câte rele nu i-a îndemnat pe oameni religia !/Tantum religio potuit suadere malorum.

I, 932:… mă străduiesc şi caut să scot spiritul din legăturile religiei şi superstiţiilor…/… religionum animum nodis exsoluere pergo…

Şi recunoaştem în Lucreţiu pe epicureul … ateu după care religia le otrăveşte oamenilor viaţa prin teama de zei… şi după care toate se întâmplă în lume fără zei/sine diuom.

BASORELIEF CU SACRIFICII

Sacrificiu cu libații, basorelief roman; victimarius cu securea sacrificială

III. Cuvântul, leacul și descântecul

Sensurile de bază ale rădăcinii indo-europene *leg- erau: a aduna, a culege, a strânge la un loc… cu mintea (de unde: a gândi) şi cu vorba (de unde: a vorbi, a spune, a rosti şi a citi)… o dovedesc și urmașii lui din din greacă: λέγω și λόγος:

lego/λέγω 1 = a aduna, a alege, a culege, a tria, a socoti, a enumera, a spune lucruri unul după altul şi, la forma medială/reflexivă: a spune din nou, a tot repeta;

lego/λέγω 2 = a spune, a vorbi, a pronunța, a anunța un oracol, a da citire unui text scris, a numi răspicat, a însemna, a semnifica; a recita, a cânta, a citi, a ordona/a dicta (de unde: așa cum spune/dictează legea), a vorbi cu insistență și autoritate.

logos/λόγος: cuvânt, discurs, raţiune, gândire.

Nu ne miră că un alt sens, interesant, al radicalul *leg-, era acela de a face incantaţii. Și o dovesesc urmașii săi din limbile germanice, cuvinte care înseamnă: descântător, vraci, vindecare… Iată-le:

*lēkjaz,din proto-germană:descântător, vrăjitor, vraci, tămăduitor, doctor, literalmente: cel ce spune/rostește cuvinte magice;

lekeis din gotică: medic,tămăduitor;

lüchin  din vechea germană de sus: vindecare și lahhi: vindecător

lüchenīe din germana medievală de sus: descântătoare, vrăjitoare;

leku/лѣкъ din proto-slavă, de unde…  leac în română !

De altfel, în limbile germanice, *leg- a dat familia vindecării/a tămăduirii; de pildă, medic/tămăduitor/vindecător se spune în engleză leech.

***

LUCRĂRI CONSULTATE

Indogermanisches etymologisches Wörterbuch, Julius Pokorny (ediția online)

https://www.etymonline.com/word/leech#etymonline_v_6646

AUTOR  ȘI TRADUCĂTOR ZENAIDA ANAMARIA  LUCA

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării suresei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: ZENAIDA  ANAMARIA  LUCA… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

Comparte esto:

  • Compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Comparte en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

INDEPENDENTISMUL UITAT/EL INDEPENDENTISMO OLVIDADO

17 domingo Feb 2019

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

Djakarta, Indonezia, Joko Widodo, Noua Guinee Occidentală, Papua Occidentală

Joko Widodo 1Joko Widodo

INDEPENDENTISMUL UITAT

Din pleiada de reclamații și de gherile autonomiste care bântuie lumea de azi, cea mai ignorată de opinia publică mondială este cea a papuașilor din Indonezia, adică a locuitorilor din Noua Guinee Occidentală.

Această indiferență se datorează dimensiunilor acestei probleme – întreaga populație – creștină, în marea ei majoritate – din această parte a Indoneziei este de aproximativ 2.700.000 de suflete (6 locuitori pe km2 !) dar, mai ales, unor rațiuni politice și economice. Teritoriul este foarte bogat în mine (mai ales de aur și cupru) și în zăcăminte de petrol, care sunt exploatate mai mult sau mai puțin direct de consorții internaționale, iar, din punct de vedere politic, guvernul din Djakarta este pro-occidetal. În felul acesta, lumii industriale îi convine „status quo-ul” actual, iar țările marxiste nu se interesează de soarta papuașilor, deoarece sunt slabe șanse ca să pătrundă acolo ca opțiune politică, și aproape deloc, ca alternativă economică.

PAPUA NOUA GUINEE 1

Frustrarea politică a populației este depășită doar de indiferența cu care a tratat-o guvernul indonezian, până când la putere a venit, ca președinte, Joko Widodo. În timpul luptelor indonezienilor, prin anii 50, pentru a se elibera de sub tutela olandeză, Haga le-a promis papuașilor că le va acorda independența. Dar, această promisiune, Olanda nu a putut (și nici un a vrut) să o îndeplinească, atâta timp cât a deținut suveranitatea colonială; iar Indonezia, care a anexat jumătatea occidentală a Noii Guinee în anul 1963, niciodată nu a vrut să-și asume o asemenea promisiune și nu vrea nici acum.

Ceea ce într-adevăr vor atât guvernul central, cât mai ales Widodo – care vor trebui să facă față unor alegeri prezidențiale și legislative în luna aprilie a acestui an, este să sporească rentabilitatea teritoriului și, pe cât posibil, conviețuirea pașnică. Pentru aceasta, președintele Widodo a promovat un program special pentru provinciile Papua și Papua Occidentală, în care, punctele esențiale sunt subvenționarea prețului benzinei în aceste teritorii din Noua Guinee indoneziană și construirea unei autostrăzi de 4.300 de kilometri. Aceasta din urmă va fi coloana vertebrală în promovarea exploatării pământurilor sălbatice din interior, deoarece, în prezent, cu excepția instalațiilor miniere și petroliere din Noua Guinee indoneziană sunt exploatate doar pământurile de pe coastă, pentru a obține ulei de palmier, cacao și nucșoară.

Joko Widodo 2

Joko Widodo

Independentiștii – sunt și independentiști înarmați – din provinciile Noii Guinei cer și ei acest impuls economic, dar mai cer și să se respecte mediul înconjurător (minele cauzează distrugeri ecologice enorme), precum și cultura și tradițiile popoarelor din insulă. Cei aproximativ 7.500.000 de locuitori ai insulei Noua Guinee au o varietate de 60 de familii lingvistice diferite.

Autorul articolului: Valentí Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

PAPUA NOUA GUINEE 2

***

EL INDEPENDENTISMO OLVIDADO

Joko Widodo 3

Joko Widodo

De la pléyade de reclamaciones y guerrillas autonomistas que atormentan el mundo hoy en día, la más ignorada por la opinión pública mundial es la de los papúes de Indonesia, los indígenas de Nueva Guinea Occidental.

Esa indiferencia se debe en parte a las dimensiones del problema – toda la población – en su inmensa mayoría, cristiana – de esta parte de Indonesia ronda los 2.700.000 (¡6 por km2 !) y, en mucho mayor parte, a razones políticas y económicas. El territorio es enormemente rico en minas (sobre todo oro y cobre) e yacimientos petrolíferos que son explotados más o menos directamente por consorcios internacionales y políticamente, el Gobierno de Yakarta es pro occidental. Con lo cual al mundo industrial le conviene el “status quo” actual y las naciones marxistas no se interesan por los papúes porque ven pocas expectativas de introducirse allá como opción política y aún menos, como alternativa económica.

Joko Widodo 4

Joko Widodo

Pero, la frustración política de la población sólo es superada por la indiferencia con que la trató el Gobierno indonesio hasta la llegada de Joko Widodo a la presidencia. Durante las pugnas de las islas indonesias en los años 50 por librarse de la tutela holandesa, La Haya prometió a los papúes la independencia. Pero esa promesa, Holanda no la pudo (o quiso realmente) cumplir mientras tuvo la soberanía colonial; e Indonesia, que anexionó la mitad occidental de Nueva Guinea en el 1963, ni quiso nunca asumir tal promesa ni lo quiere ahora.

Lo que sí quieren el Gobierno central y, sobre todo, Widodo – que se enfrentan a comicios presidenciales y legislativos en el próximo mes de abril -es incrementar la rentabilidad del territorio y, en lo posible, la convivencia pacífica. Para ello, el presidente saliente ha promovido un programa especial para las provincias de Papúa y Papúa Occidental cuyos puntos esenciales son la subvención del precio de la gasolina en esos territorios de la Nueva Guinea indonesia y la construcción de una autovía de 4.300 kms. Esta última ha de ser la espina dorsal para fomentar la explotación de las tierras selváticas del interior, ya que, actualmente, – y salvo las instalaciones mineras y petrolíferas – en la Nueva Guinea indonesia solamente son aprovechadas las tierras costeras para la obtención de aceite de palma, cacao y nuez moscada.

PAPUA NOUA GUINEE 3

Los independentistas – y los armados, que también los hay – de las provincias neo guineanas reclaman ese impulso económico, pero también que se respete el medio ambiente (las empresas mineras causan unos destrozos ecológicos enormes) así como, y no menos, la cultura y tradiciones tribales de los pueblos de la isla. Los cerca de 7.500.000 de habitantes de toda la Isla de Nueva Guinea se comunican en 60 familias lingüísticas diferentes.

Valentí Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentí Popescu.

VALENTIN POPESCU

Comparte esto:

  • Compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Comparte en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

DACĂ TRUMP AR FI DE GAULLE… /SI TRUMP FUERA DE GAULLE…

15 viernes Feb 2019

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

Afganistán, Al Qaeda, America first, Donald Trump, SUA, talibani

Charles de Gaulle 2

Charles de Gaulle

DACĂ TRUMP AR FI DE GAULLE…       Washington Diana Negre

… SUA ar avea, azi, un război mai puțin și un bilion de dolari în plus.

Deoarece, dacă actualul președinte american ar avea clarviziunea și curajul pe care le-a avut de Gaulle, în secolul trecut, pentru a pune capăt vărsării de sânge, când Franța se lupta cu terorismul Frontului Algerian de Eliberare Națională, acordându-i Algeriei independența, ar fi semnat, deja, pacea cu talibanii afgani.

Desigur, nici problemele și nici circumstanțele mondiale nu mai sunt aceleași, însă, ambele crize sunt la fel de păguboase și catastrofale. Intervenția în Afganistan a costat Washingtonul, până acum, mai mult de un bilion de dolari (peste 880 de miliarde de euro) și, aproximativ, 2.300 de morți, în cei 18 ani de conflict. Și toate aceste cheltuieli și sacrificii au fost în zadar. Căci, în prezent, guvernul central afgan reușește să controleze doar jumătate din țară, iar, puterea militară a talibanilor este la fel de mare ca în 2001.

Nici Franța nu a putut să reprime, în secolul trecut, lupta algerienilor pentru independență și se îndrepta, din această cauză, spre ruină și haos politic. De Gaulle, care a ajuns la putere, la început, pentru a pune capăt rebeliunii, a rezolvat problema cu curaj și inteligență: cum nu putea câștiga războiul civil, a acordat independența Algeriei, pentru a obține pacea.

Charles de Gaulle 1

Charles de Gaulle

În zilele noastre, Trump s-a convins că nu poate câștiga războiul din Afganistan și anunță că își va retrage trupele. Însă, nu recunoaște victoria talibanilor, recunoaștere fără de care, aceștia nu vor să semneze pacea. Și nici nu are curajul generalului francez pentru a acționa în consecință sau, cel puțin, să spună lucrurilor pe nume. Ar vrea să impună un tratat de pace pe placul său, combatantul aflându-se în situația cea mai grea. Iar, ce este și mai rău, este că vrea o pace numai pentru soldații săi, lăsând în aer viitorul guvernului pro-occidental de la Kabul, dar și cel al aliaților Americii (în total, 22.000 de militari) în aventura afgană.

Donald Trump 1

Donald Trump

Poate că Trump analizează situația din Afganistan cu tot atât de multă claritate cum a făcut-o, la vremea lui, de Gaulle, cu situația din Algeria. Însă, destinul lui Trump este strâns legat de postulatul său electoral „America first” („America, mai întâi de toate”), încât, a recunoaște realitatea afgană crudă ar fi  – după judecata sa – începutul unei îndelungate și dureroase agonii politice.

Dar, actualul președinte american riscă să declanșeze această agonie tocmai pentru că nu acceptă această realitate. Riscă foarte mult ca opinia publică să-și dea seama cât de dureros este să vezi că prima mare putere din lume propune un tratat de pace care le cerșește gherilelor afgane fărâmituri de putere (cum ar fi ca în Afganistan să nu mai fie permise baze ale grupurilor teroriste, în condițiile în care Al Qaeda nu mai este decât o epavă, iar Statul Islamic este un rival al talibanilor,  în spectrul islamismului radical). Și fără îndoială că este dureroasă insistența cu care vrea Casa Albă să negocieze, cu toate că fudamentaliștii au spus limpede: mai întâi vă retrageți trupele și, pe urmă, negociem pacea.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

 ***

TRUMP 3

Donald Trump

SI TRUMP FUERA DE GAULLE…        Washington Diana Negre

… Los EE.UU. ya tendrían hoy una guerra menos y un billón de dólares más.

Porque, si el actual presidente estadounidense tuviera la clarividencia y el valor que tuvo de Gaulle, el siglo pasado, para acabar con la sangría que suponían para Francia el terrorismo del FLN, concediéndole a Argelia la independencia, ya habría firmado la paz con los talibanes afganos.

Evidentemente, ni los problemas ni las circunstancias mundiales son iguales, pero, ambas crisis tienen en común que son ruinosas y catastróficas. A Washington, la intervención en el Afganistán les ha costado ya más de un billón de $, (más de 880.000 millones de Euros) y cerca de 2.300 muertos en los 18 años de conflicto. Tanto gasto y sacrifico han sido baldíos. Hoy, el Gobierno central afgano apenas controla la mitad del país y el poderío militar talibán es tan grande como en el 2001.

En su día, Francia tampoco podía reprimir el independentismo de los argelinos e iba camino de la ruina y del caos político en la metrópoli, a causa de ello. De Gaulle, que había alcanzado el poder en un principio para acabar con la rebelión, resolvió el problema con valentía e inteligencia: puesto que no podía ganar la guerra civil, concedió la independencia para obtener la paz.

Charles de Gaulle 3

Charles de Gaulle

Hoy en día, Trump se ha convencido de que no puede ganar la guerra del Afganistán y anuncia una retirada militar. Pero, no reconoce la victoria talibán, sin lo cual, éstos no se avienen a firmar la paz. Tampoco tiene la valentía del general francés de obrar en consecuencia o, por lo menos, de llamar a las cosas por su nombre. Pretende imponer un tratado de paz a su gusto, siendo el combatiente en peor situación. Y – que es lo peor – pretende una paz exclusiva para sus soldados, dejando en el aire el futuro del Gobierno pro occidental de Kabul y el de los aliados de los EE.UU (en total, unos 22.000 militares) en la aventura afgana.

Quizá Trump analice la situación afgana con tanta claridad como – en su día – de Gaulle, la argelina. Pero, el destino de Trump está tan estrechamente vinculado a su postulado electoral de “America first” (“América, primero”) que reconocer la cruda realidad afgana sería – a su criterio – el comienzo de una larga y penosa agonía política.

Donald Trump 2

Donald Trump

Lo malo para el actual presidente estadounidense es que corre el riesgo de desencadenar esta agonía justamente por negarse a aceptar la realidad. Corre el riesgo de que la opinión pública acabe por percatarse de lo penoso que resulta ver a la primera potencia del mundo proponer un tratado de paz en que reclama de los guerrilleros afganos migajas de poder (como la prohibición de usar el Afganistán como base de operaciones a grupos terroristas cuando Al Qaeda es poco más que un pecio y el Estado Islámico, un rival de los talibanes en el espectro del islamismo radical). Y penosa, a todas luces, es la insistencia de la Casa Blanca en negociar, a pesar de que los fundamentalistas han dicho ya, claramente, que, primero, la retirada de tropas y después, las negociaciones de paz.


Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

DIANA

Comparte esto:

  • Compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Comparte en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

TAXA PE LĂCOMIE SE DOVEDEȘTE A FI PREA…LACOMĂ!

14 jueves Feb 2019

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

dictatură, Liviu Dragnea, lăcomie, putere, taxă

DRAGNEA

Acum, toată lumea vede ce anume a determinat PSD-ul să facă promisiuni electorale foarte greu, dacă nu chiar imposibil de îndeplinit: acest partid trebuia să ajungă la putere cu orice preț pentru a-l salva pe domnul Dragnea, un întreprinzător politic deosebit de eficient. Așa că, a promis marea cu sarea!

Elitele pesediste din Senat, Camera Deputaților și din Guvern au devenit UN BIROU DE AVOCATURĂ care se străduiește din răsputeri să-l scoată basma curată pe liderul lor, condamnat la câțiva ani de închisoare, devenit, între timp, cel mai puternic om din țară.

În orice țară care se respectă, simpla suspiciune de incorectitudine susceptibilă de a-l aduce pe vreun lider sau magistrat în fața justiției îl obligă pe acesta să demisioneze onorabil, cu mult înainte de începerea procesului.

În schimb, la noi, elitele celui mai puternic partid politic recurg la orice mijloc pentru a-și atinge scopul: ordonanțe de urgență (Noaptea ca hoții!-sunt cuvintele domnului Dragnea), reducerea atribuțiunilor președintelui țarii la un minimum posibil, dar, mai ales, intimidarea justiției, subminarea prestigiului și credibilității acestei instituții, dezincriminarea unor delicte grave – corupția -, printr-un tenace și insidios proces legislativ. Se modifică legi în așa fel încât beneficiarul să fie domnul Dragnea, sau categoria domnului Dragnea. Sunt mobilizate în acest sens toate capacitățile și competențele elitelor pesediste, în frunte cu ministrul Justiției, Tudorel Toader, un om pe cât de competent, pe atât de abil.

Aparent, elitele acestea se parapetează în spatele unui scut legal: măsurile salvatoare sunt gândite, planificate și duse la îndeplinire prin mijloace parlamentare, democratice chiar.

Și totuși, se vede de la o poștă că rezultanta finală a acestei construcții nu este una democratică. Ca în anecdota celui care fura piese dintr-o fabrică de mașini de cusut. „Domnule – îi spune unei rude – am toate piesele; de luni de zile o montez o demontez  și iar o montez, ȘI TOT MITRALIERĂ IESE!” Cei care au pus umărul la ridicarea ei vor putea fi trași la răspundere pentru că s-au constituit într-un GRUP ORGANIZAT, ÎNALT-CALIFICAT, pentru favorizarea infractorului. Nu vor putea pretinde că nu au știut ce făceau. Din contră, și-au pus mintea – s-au ingeniat (un verb francez aceptat de românii francofoni) –  pentru a-și atinge scopul, neținând seama de costuri și pierderi, pentru ei și pentru țară.

Pierderi ?

Opoziția politică ar trebui SĂ-I RIDICE O STATUIE domnului Dragnea. Nicio acțiune a celorlalte partide nu a ruinat prestigiul PSD, de la crearea acestuia și până azi, pe plan intern și internațional, așa cum a reușit acest om din Teleorman. Cu pierderi serioase din electorat !

Ar fi timpul ca opoziția să vină cu personalități și idei pentru a-și consolida acest avantaj, creat cu atâta generozitate de adversar. Nu ratați momentul ! Inactivitatea costă, deoarece ar fi percepută ca o neputință, ba chiar ca o solidaritate cu liderul PSD.

DRAGNEA 3

Ajungem la bani.

Aici începe și aici – la bani – se sfârșește totul ! Promiți doar cât știi că te ține punga !

Tot ce e în plus se numește POPULISM, un fenomen care se dovedește a fi întotdeauna păgubos.

Cu greu și cu multă întârziere s-a reușit încropirea unui buget auster, de avarie. PSD nu mai are bani, așa că a început să asalteze „la drumul mare” bugetele locale, pușculițele orașelor și municipiilor, companiile și băncile rentabile românești și străine, ba chiar și Banca Națională a României. Lăcomia lăcomiei !

Aceasta înseamnă să omori găina care făcea ouă de aur !    Adică, o criză teribilă – exact ce nu ne trebuia !

Cum se va termina toată tărășenia ?

La un moment dat, se va mai adăuga o greșeală, mare sau mică, picătura care umple vasul.

Nimeni nu este etern, deci, nici domnul Dragnea. Vine ziua când va cădea… sau va fugi în Brazilia sau în Madagascar…

Iar, barzi vor cânta : „Văzut-au și beii că fuga e bună și bietului… pașă dreptate i-au dat !”

Iar, cei care vor rămâne, vor trage ponoasele pe termen lung, așa cum așază lucrurile nepăsarea și nesăbuința de a avea și a alege în fruntea unui partid oameni cu probleme de tot felul, în primul rând, penale.

Justiția părea a fi instituția care avea capacitatea de a recicla și purifica clasa politică a României. Justiția a primit, acum, lovituri teribile pentru a fi îndepărtată de la această sarcină. Dar, fără îndoială, mai devreme sau mai târziu, își va relua acest rol.

În plus, partidele politice însele, dacă vor ca țara să mai aibă un viitor, sunt datoare să sprijine mișcarea FĂRĂ PENALI ÎN FUNCȚII PUBLICE. Dacă nu o vor face, înseamnă că au oameni lacomi și penali în propriile lor rânduri, de obicei, la nivelul conducerii, așa cum este situația, în prezent, în PSD.

Asemenea oameni sunt foarte lacomi de bani și de… putere.

Au o lăcomie nestăpânită și nemărginită. Odată ajunși în fruntea bucatelor, practic, țara e stăpânită de o dictatură, de sus până jos, adică, dacă în fruntea statului se află un dictator, situația se repetă, în cascadă, până la nivelul cel mai de jos. Fiecare șef va fi un dictator la nivelul lui, după chipul și asemănarea celui din vârf.

Însă, doar pentru un timp limitat. Toate au un sfârșit. Chiar și lăcomia ajunsă la putere.

DRAGNEA 2

AUTOR: EUGEN HAC

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului, EUGEN HAC, precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

Comparte esto:

  • Compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Comparte en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

SUNTEM SAU NU SUNTEM… ISRAELIENI ?

13 miércoles Feb 2019

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

București, controlor, RATB, STB, transport

CONTROLOARE

SUNTEM SAU NU SUNTEM… ISRAELIENI ?

Vara trecută (vara anului 2018), am avut o experiență neașteptată, în mijloacele de transport public din București. Eram într-un autobuz RATB/STB. Într-o stație, s-au urcat două funcționare ale acestei întreprinderi din Capitală, două CONTROLOARE, care, pe un ton imperios, ne-au cerut, mie și soției mele, să le arătăm taloanele de pensie și actele de identitate. În timp ce căutam în portofel talonul de pensie, dumnealor le-au cerut și celorlalți călători să dovedească legalitatea călătoriei lor. Îi întind uneia dintre funcționare documentul meu de identitate și talonul de pensie. Ceva era în neregulă: funcționara RATB afișa un zâmbet malițios, ceva în genul :

– Mă pezevenchiule, pe mine tu nu mă duci, nu mă păcălești !

Constată că locuiesc în București, și că sunt, de câțiva ani pensionar al acestui oraș, unde am lucrat 46 de ani. Ciudat era că nu-mi restituia documentul de identitate și nici talonul. O întreb ce este în neregulă. Îmi răspunde că totul este OK. Dar de restituit, tot nu-mi restituie documentele. Zâmbetul malițios persista, având, în plus, o ușoară nuanță de decepție-regret. Trebuie că se îndrăgostise rău de tot de actul meu de identitate, devreme ce recunoștea că : Sunteți OK! (sunt cuvintele dumneaei!), dar, nu vroia să-mi restituie actele. Am început să intru la bănuieli și eram foarte atent, dacă încearcă să coboare, să cobor rapid și eu după ele. Cele două funcționare reunite, m-au ignorat o clipă, și s-au adresat soției mele cu cuvinte, de data aceasta mai sonore, cu mai mulți decibeli, însă, cu același zâmbet nefiresc, aș spune, nepoliticos. Adică, lucrurile o luau, din nou, de la capăt. Actele mele rămâneau tot în mâinile dumnealor. Ce încredere poți să ai în niște persoane cu un asemenea comportament ? De obicei, controlorii, pe mine cel puțin, mă ignorau. Eventual, îmi spuneau: dacă ceea ce vreți să-mi arătați este talonul de pensie, lăsați-l, nu-l mai căutați! Ce făceau doamnele acestea era un spectacol penibil. Le-am spus să o lase în pace pe soția mea, deoarece nu le va arăta niciun document. Și mai ales să înceteze spectacolul. S-au uitat din nou la mine cu același zâmbet superior, rămâneam același pezevenchi, cu toate că eram OK. Un pezevenchi OK ! Le-am spus : Lăsați-o în pace ! Vă dau bani doar ca să încetați spectacolul !

Zâmbetul răutăcios le-a dispărut, și, într-adevăr, au lăsat-o în pace. Au scris ceva pe un cartonaș care părea a fi o carte de vizită. Le-am dat câți bani mi-au cerut. La un moment dat, și-au pus problema ce nume să treacă pe cartonaș. Una dintre ele a venit cu ideea : scrie FĂRĂ ACTE ! În tot acest timp, le-am pândit dacă mai adaugă ceva la spectacolul de dinainte, un cuvânt, un gest, vreo nuanță pe mimica lor. Nu am sesizat nimic în acest sens. Se potoliseră ! La sfârșit de tot, mi-au restituit și actele.

Pe Internet aveam să aflu că, această schimbare de atitudine a controlorilor s-a datorat unor cetățeni străini care, venind de la aeroport, nu-și cumpărau, sau nu-și validau cartela de călătorie. Greci, ciprioți, dar, mai ales, israelieni. Printre aceștia din urmă, se aflau și persoane în vârstă care vorbeau românește. Veneau – și continuă să vină – la Moll-ul AFI Cotroceni. Se pare că este mai rentabil să-și cumpere haine, de aici, din România, decât din moll-urile din țara lor.

Așa că, cu toată bănuiala doamnelor controloare, nici eu și nici soția mea, deocamdată, nu suntem israelieni.

Frumos și util ar fi fost ca Primăria capitalei să le dea liber acestor israelieni să circule peste tot prin capitală doar cu pașaportul israelian! Ar fi venit mult mai mulți să cumpere mărfuri din magazinele bucureștene. Ca să nu mai spun că foarte ușor s-ar fi putut aranja ceva asemănător în Ierusalim, pe bază de reciprocitate. Israelienii ar fi fost încântați de această mișcare.

O altă, întâmplare ciudată s-a petrecut foarte recent, anul acesta, pe data de 7 februarie 2019. Într-un autobuz 168, urcă o controloare. SINGURĂ! De obicei, sunt câte 3-4. Ciudat, dumneaei era singură! Autobuzul venea dinspre Piața Romană. Era aproximativ ora 13,45 (două fără un sfert). Și ce ne spune doamna controloare:  Talonul de pensie nu mai este suficient! Nu toți pensionarii din București mai au gratuitate pe mijloacele de transport !

-De când asta ? o întreabă un domn în vârstă, foarte speriat. De ce nu s-a anunțat nimic?

-De la 1 ianuarie. Mai uitați-vă și dumneavoastră pe Internet !

Nu știu dacă a adminstrat amenzi, deoarece soția mea și cu mine am coborât, la prima stație (Popa Tatu).

Înainte de a coborî, am reușit să-i spun doamnei controloare: Se pare că, până la urmă, tot suntem israelieni !

Nu știu ce a înțeles, dar, pentru moment, s-a blocat. Nu a încercat să ne oprească.

Surpriza a venit mai târziu, pe data de 11 februarie, când am aflat că, începând cu ziua următoare, 12 februarie 2019, se pot obține formularele pentru cererea de gratuitate pentru pensionari (eventual și însoțitori) de la centrele care vând cartele de călătorie.

Am fost, în dimineața de 12 februarie, la unul dintre aceste centre. Nu mai aveau formulare ! Cred că nici nu au avut, deoarece era afișat, la vedere, că formularul de cerere se poate coborî de pe site-ul  www.stb.sa

Toată după-amiaza zilei de 12 februarie site-ul menționat nu a funcționat : acest site nu este disponibil. A doua zi, a căzut internetul în tot cartierul.

Întrebarea pe care ne-o punem este: cu ce drept susținea, încă de pe data de 7 februarie funcționara RATB că măsura intrase în vigoare de la 1 ianuarie a acestui an ? Dumneaei știa foarte bine cum stăteau lucrurile, și totuși, a ieșit pe teren cu pretenția că noi trebuia să știm nște lucruri care aveau să fie anunțate câteva zile mai târziu.

Și nici acum lucrurile nu sunt lămurite: până la primirea cardului de gratuitate pentru transportul public de suprafață din București, cum rămân lucrurile? De ce nu s-a gândit nimeni la aceste mici detalii foarte importante? Tare mă tem că, până la urmă, probabil anul viitor, vor fi, din nou suficiente: talonul de pensie și actul de identitate. Este mult mai rentabil și mai la îndemână pentru toată lumea.

AUTOR: EUGEN HAC

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului, EUGEN HAC, precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

Comparte esto:

  • Compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Comparte en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...
← Entradas anteriores
Entradas recientes →

Suscribir

  • Artículos (RSS)
  • Comentarios (RSS)

Archivos

  • mayo 2026
  • abril 2026
  • marzo 2026
  • enero 2026
  • noviembre 2025
  • octubre 2025
  • septiembre 2025
  • julio 2025
  • mayo 2025
  • abril 2025
  • marzo 2025
  • septiembre 2024
  • julio 2024
  • marzo 2024
  • febrero 2024
  • enero 2024
  • diciembre 2023
  • noviembre 2023
  • octubre 2023
  • septiembre 2023
  • agosto 2023
  • julio 2023
  • junio 2023
  • mayo 2023
  • abril 2023
  • marzo 2023
  • febrero 2023
  • enero 2023
  • diciembre 2022
  • noviembre 2022
  • octubre 2022
  • septiembre 2022
  • agosto 2022
  • julio 2022
  • junio 2022
  • mayo 2022
  • abril 2022
  • marzo 2022
  • febrero 2022
  • enero 2022
  • diciembre 2021
  • noviembre 2021
  • octubre 2021
  • septiembre 2021
  • agosto 2021
  • julio 2021
  • junio 2021
  • mayo 2021
  • abril 2021
  • marzo 2021
  • febrero 2021
  • enero 2021
  • diciembre 2020
  • noviembre 2020
  • octubre 2020
  • septiembre 2020
  • agosto 2020
  • julio 2020
  • junio 2020
  • mayo 2020
  • abril 2020
  • marzo 2020
  • febrero 2020
  • enero 2020
  • diciembre 2019
  • noviembre 2019
  • octubre 2019
  • septiembre 2019
  • agosto 2019
  • julio 2019
  • junio 2019
  • mayo 2019
  • abril 2019
  • marzo 2019
  • febrero 2019
  • enero 2019
  • diciembre 2018
  • noviembre 2018
  • octubre 2018
  • septiembre 2018
  • agosto 2018
  • julio 2018
  • junio 2018
  • mayo 2018
  • abril 2018
  • marzo 2018
  • febrero 2018
  • enero 2018
  • diciembre 2017
  • noviembre 2017
  • octubre 2017
  • septiembre 2017
  • agosto 2017
  • julio 2017
  • junio 2017
  • mayo 2017
  • abril 2017
  • marzo 2017
  • febrero 2017
  • enero 2017
  • diciembre 2016
  • noviembre 2016
  • octubre 2016
  • septiembre 2016
  • agosto 2016
  • julio 2016
  • junio 2016
  • mayo 2016
  • abril 2016
  • marzo 2016
  • febrero 2016
  • enero 2016
  • diciembre 2015
  • noviembre 2015
  • octubre 2015
  • agosto 2015
  • julio 2015
  • junio 2015
  • mayo 2015
  • abril 2015
  • marzo 2015
  • febrero 2015
  • enero 2015
  • noviembre 2014
  • julio 2014
  • abril 2014

Categorías

  • ANTROPOLOGIA

Meta

  • Crear cuenta
  • Iniciar sesión

Blog de WordPress.com.

  • Suscribirse Suscrito
    • ghemulariadnei
    • Únete a otros 61 suscriptores
    • ¿Ya tienes una cuenta de WordPress.com? Inicia sesión.
    • ghemulariadnei
    • Suscribirse Suscrito
    • Regístrate
    • Iniciar sesión
    • Denunciar este contenido
    • Ver el sitio en el Lector
    • Gestionar las suscripciones
    • Contraer esta barra

Cargando comentarios...

    %d