PARABOLLE LUI IISUS (XXIV) – CREDINȚA, CHEIA INTRĂRII ÎN LUMEA LUI DUMNEZEU

09 domingo Jul 2017

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

Etiquetas

credință, Evanghelie, Iisus Hristos, parabolă

IISUS

Fiii Împărăției: poporul creștin, un popor spiritual !

În această duminică, 2 iulie 2017, la liturghie se citesc două pericope: una din Evanghelia după Matei: 8, 5-13 și cealaltă din Evanghelia după Ioan: 17, 1-13. Mesajul lor: în împărăție va exista un singur popor: creștinii, un popor spiritual !:

Matei 8, 5-13: Și intrând Iisus în Capernaum s-a apropiat de El un centurion care L-a rugat zicând: Doamne, slujitorul meu zace în casă, paralizat și rău se chinuiește. Atunci Iisus i-a spus: vin Eu și-l voi tămădui. Centurionul însă I-a răspuns și I-a zis: Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu, spune doar cu cuvântul și servitorul meu se va vindeca. Și eu sunt un om care se supune altora și am soldați sub comanda mea și dacă spun unuia: Du-te, el se duce și dacă spun altuia: Vino, el vine și dacă spun sclavului meu: Fă asta, el face. Auzind atunci Iisus S-a mirat și le-a zis celor care erau cu El și-L urmau: Amin vă spun vouă, nici în Israel n-am aflat asemenea credință. Vă zic vouă că mulți de la Răsărit și de la Apus vor sosi și vor sta la masă împreună cu Avraam, cu Isaac și cu Iacob în Împărăția cerurilor, iar fiii Împărăției vor fi izgoniți în adâncul cel mai din afară, acolo unde este plângerea și scrâșnirea dinților. Și a mai spus Iisus centurionului: Du-te și fie ție după cum ai crezut. Și s-a însănătoșit slujitorul lui în ceasul acela.

Matei 8, 5-13: Εἰσελθόντι δὲ αὐτῷ εἰς Καπερναοὺμ προσῆλθεν αὐτῷ ἑκατόνταρχος παρακαλῶν αὐτὸν καὶ λέγων· Κύριε, ὁ παῖς μου βέβληται ἐν τῇ οἰκίᾳ παραλυτικός, δεινῶς βασανιζόμενος. καὶ λέγει αὐτῷ ὁ ᾿Ιησοῦς· ἐγὼ ἐλθὼν θεραπεύσω αὐτόν. καὶ ἀποκριθεὶς ὁ ἑκατόνταρχος ἔφη· Κύριε, οὐκ εἰμὶ ἱκανὸς ἵνα μου ὑπὸ τὴν στέγην εἰσέλθῃς· ἀλλὰ μόνον εἰπὲ λόγῳ, καὶ ἰαθήσεται ὁ παῖς μου. καὶ γὰρ ἐγὼ ἄνθρωπός εἰμι ὑπὸ ἐξουσίαν, ἔχων ὑπ᾿ ἐμαυτὸν στρατιώτας, καὶ λέγω τούτῳ, πορεύθητι, καὶ πορεύεται, καὶ ἄλλῳ, ἔρχου, καὶ ἔρχεται, καὶ τῷ δούλῳ μου, ποίησον τοῦτο, καὶ ποιεῖ. ἀκούσας δὲ ὁ ᾿Ιησοῦς ἐθαύμασε καὶ εἶπε τοῖς ἀκολουθοῦσιν· ἀμὴν λέγω ὑμῖν, οὐδὲ ἐν τῷ ᾿Ισραὴλ τοσαύτην πίστιν εὗρον. λέγω δὲ ὑμῖν ὅτι πολλοὶ ἀπὸ ἀνατολῶν καὶ δυσμῶν ἥξουσι καὶ ἀνακλιθήσονται μετὰ ᾿Αβραὰμ καὶ ᾿Ισαὰκ καὶ ᾿Ιακὼβ ἐν τῇ βασιλείᾳ τῶν οὐρανῶν, οἱ δὲ υἱοὶ τῆς βασιλείας ἐκβληθήσονται εἰς τὸ σκότος τὸ ἐξώτερον· ἐκεῖ ἔσται ὁ κλαυθμὸς καὶ ὁ βρυγμὸς τῶν ὀδόντων. καὶ εἶπεν ὁ ᾿Ιησοῦς τῷ ἑκατοντάρχῳ· ὕπαγε, καὶ ὡς ἐπίστευσας γενηθήτω σοι. καὶ ἰάθη ὁ παῖς αὐτοῦ ἐν τῇ ὥρᾳ ἐκείνῃ.

Nu știm pe cine a venit Iisus să mântuiască: Israelul sau lumea ? Desigur, și Israelul și lumea, deși, când o va întâlni, mai târziu, pe femeia canaaneancă, în Fenicia, îi va spune „n-am fost trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel”.

Și totuși, misiunea lui Iisus este să-i aducă în Împărăția lui Dumnezeu deopotrivă pe evreil și pe ne-evrei.

Se pare, însă, că mai repede romanii, grecii, samaritenii sau sirienii și nu evreii credeau în puterea și în împuternicirea Lui dumnezeiască. Și pentru evrei nu era ușor să accepte că nu sunt singurii fii ai lui Dumnezeu.

Iisus le arată, însă, că un centurion roman, un păgân, cu care nici n-ar fi trebuit să stea de vorbă și în casa căruia nici n-ar fi trebuit să se gândească să calce, ca unul ce era … impur, crede în dumnezeirea Lui, deși panteonul roman e plin de zei și de zeițe. Crede pentru că … vede ! Trebuie că-L văzuse pe Iisus sau auzise despre vindecările Lui minunate.

Și, pe de altă parte, dorește să-i învețe pe ucenici, să-i obișnuiască să lucreze cu neamurile… cu păgânii… străinii, pentru că ei vor fi aceia care-I vor răspândi învățăturile.

Și nu este deloc întâmplătoare întâlnirea cu centurionul sau sutașul (în armata romană un centurion comanda 100 de soldați) pentru că ea prilejuiește o profeție: martiriul poporului evreu și martiriul Israelului după cucerirea Ierusalimului, în anul 70 d. Hr., de către soldații împăratului roman Titus.

Martiriu care n-a fost o pedeapsă, ci consecința faptului că evreii – fiii Împărăției – pur și simplu n-au putut crede că Împărăția se deschisese și n-au primit ajutorul Mântuitorului- Mesia pentru că nu L-au crezut.

Și credința era, de fapt, poarta de intrare în Împărăția lui Dumnezeu !

Iisus Se folosește de această întâlnire și de vindecarea tânărului sclav al sutașului ca să arate cât de importantă este credința atunci când (te) rogi și, totodată, cât de importantă este solidaritatea, iubirea de oameni. Sutașul își iubea scavul și dorea să-l facă sănătos nu pentru că ar fi pierdut pe cineva care muncea pentru el, ci pentru era ca și cum ar fi pierdut un fiu. Romanii, de altfel, considerau că scalavii fac parte din familie.

Iată cum povestește întâmplarea și Luca:

Luca 7, 1-10: Şi după ce a sfârşit toate aceste cuvinte ale Sale în auzul poporului, a intrat în Capernaum. Iar sluga unui sutaş, care era la el în cinste, fiind bolnavă era să moară. Şi auzind despre Iisus, a trimis la El bătrâni ai iudeilor, rugându-L să vină şi să vindece pe sluga lui. Iar ei, venind la Iisus, L-au rugat stăruitor, zicând: Vrednic este să-i faci lui aceasta, Căci iubeşte neamul nostru şi el ne-a zidit sinagoga. Iar Iisus mergea cu ei. Şi nefiind El acum departe de casă, a trimis la El prieteni, zicându-I: Doamne, nu Te osteni, că nu sunt vrednic ca să intri sub acoperământul meu. De aceea nici pe mine nu m-am socotit vrednic să vin la Tine. Ci spune cu cuvântul şi se va vindeca sluga mea. Căci şi eu sunt om pus sub stăpânire, având sub mine ostaşi, şi zic acestuia: Du-te, şi se duce, şi altuia: Vino, şi vine, şi slugii mele: Fă aceasta, şi face. Iar Iisus, auzind acestea, S-a minunat de el şi, întorcându-Se, a zis mulţimii care venea după El: Zic vouă că nici în Israel n-am aflat atâta credinţă; Şi întorcându-se cei trimişi acasă, au găsit sluga sănătoasă. (Trad. Biblia Sinodală).

SUTAS 4

Ioan 17, 1-13: Acestea le-a grăit Iisus apoi Și-a ridicat ochii spre cer și a spus: Părinte, a sosit ceasul, preamărește-Ți Fiul ca și Fiul Tău să Te preamărească. De vreme ce Tu I-ai dat Lui putere asupra a tot trupul (putere deplină să-l refacă), lasă-L să-i dea viață veșnică fiecăruia din cei pe care I l-ai dat Lui. Aceasta este viața veșnică: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și să-L cunoască pe Cel pe care L-ai trimis, Iisus Hristos. Eu Te-am preamărit pe pământ, am sfârșit lucrarea pe care mi-ai dat-o Mie s-o fac. Și acum preamărește-Mă Tu, Părinte, la Tine, cu mărirea pe care am avut-o la Tine, mai înainte de a fi fost lumea. Am arătat (și am făcut cunoscut) numele Tău oamenilor, celor pe care Mi–ai dat din lume. Ai tăi au fost și Mi i-ai dat Mie și au păzit cuvântul Tău. Acum ei au cunoscut că toate câte Mi le-ai dat Mie, de la Tine sunt, pentru că cuvintele pe care Mi le-ai dat Mie Eu le-am dat lor și ei le-au primit și au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieșit și au crezut că Tu M-ai trimis. Eu pentru ei Mă rog, nu pentru lume Mă rog: Mă rog pentru cei pe care Mi i-ai dat Mie, pentru că ai Tăi sunt. Toate ale Mele ale Tale sunt și ale Tale sunt ale Mele și M-am preamărit în ei. Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume și Eu la Tine vin. Părinte sfânt, păzește-i pe ei, în numele Tău, nume în care Mi i-ai dat Mie, ca și ei să fie una așa cum suntem noi. Cât timp am fost cu ei în lume Eu i-am păzit în numele Tău. Pe cei pe care mi i-ai dat, i-am păzit și niciunul din ei n-a pierit, în afară de fiul pierzaniei, ca să se împlinească Scriptura. Acum la Tine vin și grăiesc aceste lucruri cât mai sunt în lume, ca să aibă în ei bucuria Mea deplină.

Ioan 17, 1-13: ΤΑΥΤΑ ἐλάλησεν ὁ ᾿Ιησοῦς, καὶ ἐπῆρε τοὺς ὀφθαλμοὺς αὐτοῦ εἰς τὸν οὐρανὸν καὶ εἶπε· πάτερ, ἐλήλυθεν ἡ ὥρα· δόξασόν σου τὸν υἱόν, ἵνα καὶ ὁ υἱός σου δοξάσῃ σε, καθὼς ἔδωκας αὐτῷ ἐξουσίαν πάσης σαρκός, ἵνα πᾶν ὃ δέδωκας αὐτῷ δώσῃ αὐτοῖς ζωὴν αἰώνιον. αὕτη δέ ἐστιν ἡ αἰώνιος ζωή, ἵνα γινώσκωσί σε τὸν μόνον ἀληθινὸν Θεὸν καὶ ὃν ἀπέστειλας ᾿Ιησοῦν Χριστόν.ἐγώ σε ἐδόξασα ἐπὶ τῆς γῆς,τὸ ἔργον ἐτελείωσα ὃ δέδωκάς μοι ἵνα ποιήσω· καὶ νῦν δόξασόν με σύ, πάτερ, παρὰ σεαυτῷ τῇ δόξῃ ᾗ εἶχον πρὸ τοῦ τὸν κόσμον εἶναι παρὰ σοί. ᾿Εφανέρωσά σου τὸ ὄνομα τοῖς ἀνθρώποις οὓς δέδωκάς μοι ἐκ τοῦ κόσμου. σοὶ ἦσαν καὶ ἐμοὶ αὐτοὺς δέδωκας, καὶ τὸν λόγον σου τετηρήκασι. νῦν ἔγνωκαν ὅτι πάντα ὅσα δέδωκάς μοι παρὰ σοῦ ἐστιν· ὅτι τὰ ρήματα ἃ δέδωκάς μοι δέδωκα αὐτοῖς, καὶ αὐτοὶ ἔλαβον, καὶ ἔγνωσαν ἀληθῶς ὅτι παρὰ σοῦ ἐξῆλθον, καὶ ἐπίστευσαν ὅτι σύ με ἀπέστειλας. ᾿Εγὼ περὶ αὐτῶν ἐρωτῶ· οὐ περὶ τοῦ κόσμου ἐρωτῶ, ἀλλὰ περὶ ὧν δέδωκάς μοι, ὅτι σοί εἰσι, καὶ τὰ ἐμὰ πάντα σά ἐστι καὶ τὰ σὰ ἐμά, καὶ δεδόξασμαι ἐν αὐτοῖς. καὶ οὐκέτι εἰμὶ ἐν τῷ κόσμῳ, καὶ οὗτοι ἐν τῷ κόσμῳ εἰσί, καὶ ἐγὼ πρὸς σὲ ἔρχομαι. πάτερ ἅγιε, τήρησον αὐτοὺς ἐν τῷ ὀνόματί σου ᾧ δέδωκάς μοι, ἵνα ὦσιν ἓν καθὼς ἡμεῖς. ὅτε ἤμην μετ’ αὐτῶν ἐν τῷ κόσμῳ, ἐγὼ ἐτήρουν αὐτοὺς ἐν τῷ ὀνόματί σου· οὓς δέδωκάς μοι ἐφύλαξα, καὶ οὐδεὶς ἐξ αὐτῶν ἀπώλετο εἰ μὴ ὁ υἱὸς τῆς ἀπωλείας, ἵνα ἡ γραφὴ πληρωθῇ.

SUTAS 3

Este un text care poate fi pe deplin înțeles dacă înțelegem bine anumite cuvinte, mai ales verbul a preamări. Pentru că el este cheia înțelegerii lui Iisus ca… coregent al lui Dumnezeu.

Iisus luase ultima cină pascală, la ultimul Paște pe care-l făcuse cu ucenicii la Ierusalim. Ultima Cină, pe care tradiția a numit-o Cina cea de taină. Poate nu atât pentru că erau feriți de ochii lumii, cât mai ales pentru Testamentul… secret al lui Iisus, lăsat numai celor doisprezece, deveniți unsprezece.

Le lăsase ucenicilor două porunci noi, care nu existau în Legea lui Moise, porunca iubirii și porunca solidarității: să se iubească unul pe altul și să fie solidari unul cu celălalt (porunci reînnoite de fiecare dată când aveau să frângă pâinea și să bea vinul împreună, toți, din aceeași cupă, în amintirea Lui; a mânca pâine și a bea vin cu cineva este cel mai intim act cu putință)…
… le lăsase promisiunea venirii Mângâietorului/Paracletului…
… și… un nou Dumnezeu, Dumnezeul Iubirii. Iată ce le spune: … dacă cineva Mă iubește, va păzi cuvântul Meu și Tatăl Meu îl va iubi și vom veni la el și ne vom face casă în el/ἐάν τις ἀγαπᾷ με, τὸν λόγον μου τηρήσει, καὶ ὁ πατήρ μου ἀγαπήσει αὐτόν, καὶ πρὸς αὐτὸν ἐλευσόμεθα καὶ μονὴν παρ’ αὐτῷ ποιήσομεν.

Iisus și ucenicii ieșiseră din odaia unde cinaseră (nu știm unde stau) și Iisus se roagă de față cu ei Tatălui, așa cum se roagă un Mare preot pentru poporul lui: ucenicii aveau să dea naștere unui popor, un popor spiritual: creștinii. Un popor al unui nou Dumnezeu, Dumnezeul Iubirii. Un Dumnezeu fără alt nume decât… Părinte/Tată.

Un popor ce, respectând porunca iubirii și a solidarității, va trăi altfel decât trăise lumea până atunci. Nu știm ce înseamnă viață veșnică, dar putem presupune că este o viață… dumnezeiască !

Un popor ce-și va cunoaște Tatăl ceresc… față către față ! Pentru că „a cunoaște Numele” este o expresie specifică limbii ebraice care înseamnă a-L cunoaște pe Dumnezeu. Evreii credeau că adevăratul nume al lui Dumnezeu este tabu, inefabil și de aceea în loc să spună Dumnezeu spuneau Numele !

Este un moment solemn, sacru și irepetabil. Un moment în care Iisus îi cere Tatălui să-L onoreze pentru încheierea cu succes a misiunii Sale pe pământ: formarea noului popor spiritual, a unei noi umanități.

Verbul doxazo/δοξάζω, care înseamnă aici: a onora, a stima, a cinsti, traduce, de fapt, verbul ebraic kaved (כָּבֵד), a fi puternic, important, o persoană cu greutate, demnă de toată stima, onoarea. Și, dacă ne gândim că substantivul kavod (כָּבוֹד) înseamnă: splendoare, strălucire, lumină a soarelui, a lunii, a stelelor, a cerului, preeminență, majestate, glorie, onoare, cinste, bună reputație, respect abundență, bogății…
… ne dăm seama că, în limbajul dublu pe care-L folosește Iisus absolut întotdeauna, verbul a preamări/a slăvi sugerează, de fapt, divinitarea Lui/regalitatea Lui celestă la care participă alături de Dumnezeu, Regele Lumii.

Iată un loc din Psalmi în care Dumnezeu apare ca regele maiestuos, înconjurat de strălucire, splendoare, podoabe, glorie, al lumii, cum o arată cuvintele hod/ הוֹד și hadar/ הָדָר, sinonimele lui kavod/(כָּבוֹד):

Ps. 103, 1-2:

Binecuvintează suflete al meu pe Domnul ! Doamne Dumnezeul meu măritu-Te-ai foarte ! În măreție și slavă Te-ai îmbrăcat,
Tu care Te îmbraci în lumină ca și cu o haină, Tu care întinzi cerurile ca un cort.
בָּרֲכִי נַפְשִׁי אֶת־יְהוָה יְהוָה אֱלֹהַי גָּדַלְתָּ מְּאֹד הֹוד וְהָדָר לָבָֽשְׁתָּ
עֹֽטֶה־אֹור כַּשַּׂלְמָה נֹוטֶה שָׁמַיִם כַּיְרִיעָֽה

εὐλόγει ἡ ψυχή μου τὸν κύριον κύριε ὁ θεός μου ἐμεγαλύνθης σφόδρα ἐξομολόγησιν (închinarea noastră) καὶ εὐπρέπειαν (frumusețe) ἐνεδύσω/ ἀναβαλλόμενος φῶς ὡς ἱμάτιον ἐκτείνων τὸν οὐρανὸν ὡσεὶ δέρριν

Și o ultimă lămurire: … ca să aibă în ei bucuria Mea deplină. Este încă un dar pe care Iisus îl lasă ucenicilor: bucuria Lui că misiunea Sa pe pământ a reușit, o bucurie… magică care avea să-i însuflețească și să-i transfigureze, încât marea operă de creștinare să le pară cât mai ușoară.

AUTOR ȘI TRADUCĂTOR ZENAIDA ANAMARIA LUCA

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării suresei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: ZENAIDA ANAMARIA LUCA… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

TURCOFOBIA DIN RĂZBOIUL CONTRA STATULUI ISLAMIC/LA TURCOFOBIA EN LA GUERRA CONTRA EL E.I.

03 lunes Jul 2017

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

Erdogan, Estado Islámico, mayoría kurda, Oriente Medio, PKK

Visul de cucerire al Statului Islamic

TURCOFOBIA DIN RĂZBOIUL CONTRA STATULUI ISLAMIC

Marea alianță internațională contra Statului Islamic (S.I.) s-a născut bolnavă de moarte și s-a menținut așa, atât cât a existat teama că fundamentaliștii islamici se vor statornici pe pământ sirian și irakian. Acum, când S.I. se află într-un constant regres militar – în Siria și Irak – și politic – în Libia -, marea alianță se destramă în ritm accelerat.

Și ca de obicei, adevărurile geo-istorice ies din nou la ivelă, pentru a-și relua protagonismul politic. Iar în Orientul Mijlociu, unul dintre aceste adevăruri este turcofobia. Antagonismul ruso-turc datează de la invaziile stepare ale Rusiei și a tot crescut în lupta țarilor și sultanilor pentru hegemonia în Orientul Mijlociu și Europa Orientală.

Pe de altă parte, ura reciprocă a arabilor și turcilor a rămas prezentă, practic, de-a lungul istoriei, în toată perioada de hegemonie islamică în Orientul Mijlociu și în Europa de Răsărit, pentru a sfârși, în timpurile moderne, cu problema nerezolvată a marii minorități kurde (10% din totalul populației) din Republica Turcă.

Acest fundal istoric, precum și jocul intereselor politice actuale explică marele eșec – politic și militar – al lui Erdogan în războiul impotriva S.I.

În luna august a anului trecut, președintele turc a anunțat, cu surle și trâmbițe, începutul operațiunii „Scutul Eufratului”, ale cărei obiective erau controlul asupra teritoriului sirian de la granița cu Turcia și oprirea unificării „Royava”, cuvânt kurd care înseamnă „occident”, adică provinciile cu majoritate kurdă din nordul Siriei: Kamishli, Kobane și Afrin.

Kurdish-inhabited_area_ Teritorii locuite în majoritate de kurzi

Până în prezent, acest ultim obiectiv nu l-au atins trupele lui Erdogan și, colac peste pupăză, nici diplomații săi nu au putut să impiedice Rusia să-și instaleze în Afrin – partea cea mai occidentală din Royava – o bază militară de observație, care oprește orice manevră militară a Turciei în zonă. Ankara n-a reușit să oprească, în timpul războului contra S.I., nici sprijinul american cu arme, bani și pregătire militară pentru luptătorii PKK (Partidul Comunist Kurd din Turcia) care acționează în Siria, cu toate că Departamentul de Stat american consideră, în mod oficial, că PKK este o organizație teroristă. Și aceasta, deoarece eficiența militară a PKK, pe frontul sirian, îi permite SUA să continue războiul fără trupe terrestre proprii.

Autorul articolului: Valentí Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

El Estado Islámico, por la gracia de Alá, se expande día a día El proyecto del califato del Estado Islámico- Lo que anhelaba ser el Estado Islámico

LA TURCOFOBIA EN LA GUERRA CONTRA EL E.I.

La gran alianza internacional contra el Estado Islámico (E.I.) nació enferma de muerte desde el primer momento y se mantuvo en pie el tiempo justo que duró el miedo a que los fundamentalistas islámicos se arraigaran en tierras sirias e iraquíes. Ahora, con E.I en constante retroceso militar – en Siria e Irak – y político – en Libia -, la gran alianza se está deshaciendo a ritmo acelerado.

Y como casi siempre, las verdades geo-históricas vuelven a emerger aquí también para recabar su protagonismo político. Y en el Oriente Medio una de esas verdades geo-históricas es la turcofobia. El antagonismo ruso-turco se remonta desde las invasiones esteparias de Rusia, hasta la pugna de zares y sultanes por la hegemonía en el Oriente Medio y Europa Oriental.

Por otro lado, el odio que se profesan árabes y turcos ha hecho acto de presencia prácticamente a lo largo de toda la hegemonía islámica en el Oriente Medio y Europa del Este a lo largo de la Historia, para acabar en los tiempos modernos con el problema sin resolver de la convivencia de la gran minoría kurda (el 10% del total del censo turco) en la República Turca.

Erdogan El presidente turco, Recep Tayyip Erdogan, en una reunión con el alto mando militar

Todo este trasfondo histórico y juego de intereses políticos actuales explica el gran fracaso – político y militar – de Erdogan en la guerra contra E.I.

En agosto del año pasado, el presidente turco anunció a bombo y platillo el inicio de la operación “Escudo Éufrates” cuyos objetivos eran controlar todo el territorio sirio fronterizo con Turquía e impedir la unificación del “Royava”, palabra kurda que significa “occidente” y abarca las provincias de mayoría kurda del norte de Siria Kamishli, Kobane y Afrín.

Kurdish-inhabited_area_by_CIA_(1992) Territorios de mayoría kurda

Al día de hoy, este último propósito no lo lograron las tropas de Erdogan y para más inri, sus diplomáticos tampoco pudieron impedir que Rusia instalara en Afrín – parte más occidental del Royava – una base militar de observación que coarta cualquier maniobra militar turca en la zona. Como tampoco logró Ankara en ningún momento de la guerra contra el E.I. que los Estados Unidos dejasen de apoyar con armas, dinero y asesoramiento militar a los combatientes del PKK (Partido Comunista Kurdo de Turquía) en Siria, pese a que el Departamento de Estado norteamericano tiene calificado oficialmente al PKK como organización terrorista. Ello, claro, porque la eficiencia militar del PKK en el frente sirio le permite a los EEUU seguir en la guerra sin tropas de Tierra.

Guerrilla kurda del PKK

Valentí Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com y Valentí Popescu.

VALENTIN POPESCU

Confuzie generală/Confusión general

02 domingo Jul 2017

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

ACA, Nancy Pelosi, Obamacare, Oficiul Bugetelor din Congresul american, reforma sanitaria

Obamacare-and-Medicare

Confuzie generală Washington, Diana Negre

Ultima rundă a negocierilor republicane pentru a înlocui reforma sanitară, aprobată acum șapte ani, nu s-a soldat cu rezultate, la prima încercare, în schimb, a semănat confuzie printre milioane de persoane, iar pentru senatorii și congresmenii republicani, a creat o problemă de care depinde chiar supraviețuirea lor politică.

După ce au promis, ani de-a rândul, că vor desființa o lege pe care o consideră funestă și după ce și-au bazat o parte din campania electorală pe posibilitățile unei majorități pe care acum o au în Congres, la care se adaugă și sprijinul unui președinte din același partid, la momentul adevărului, republicanii rămân paralizați și divizați, din cauza unor dispute interne, spre bucuria firească a democraților, care întrevăd o rază de speranță pentru a ieși din marasmul politic, în care care se află din luna noiembrie a anului trecut.

La prima vedere, e greu de înțeles de ce există asemenea diviziuni și de ce, pe zi ce trece, opinia publică se îndepărtează, puțin câte puțin, de pozițiile republicane: reforma conoscută sub denumirea de „Obamacare”, cu toate că numele ei oficial este ACA, (Legea pentru o Sănătate Accesibilă) continuă să lase de izbeliște milioane de persoane, și este cumplit de costisitoare pentru cei care se văd nevoiți să semneze polițe, nu pentru că ar vrea, ci pentru că îi obligă legea.

Ce este și mai rău, este că tot mai puține firme de asigurări sunt dispuse să ofere polițe, iar cele care încă se mențin pe piață urcă astronomic prețurile, cerând niște deductibile atât de mari, încât clienții nu primesc compensații, până nu se cheltuiesc 10.000 de euro. Cu toate acestea, există, desigur, și beneficiari care, datorită dimensiunilor pe care le au SUA, se ridică la milioane de persoane.

Surprinde, în mod deosebit, necunoașterea generală și diferența de interpretare a realității, care, fără îndoială, nu se datorează artimeticii de calcul, ci unor chestiuni politice.

Atât cetățeanul de rând, cât și oamenii politici și chiar furnizorii medicali par a fi, uneori, desprinși de realitate și cuprinși de o ignoranță, pe cât de întinsă, pe atât de surprinzătoare, dată fiind importanța enormă a ceea ce se află în joc: sănătatea cetățenilor, a economiei și chiar perspectivele politice a ambelor partide din SUA.

Poate merită să amintim că ACA, aprobată acum 7 ani, a fost atât de complexă încât, președinta din acea vreme a Camerei Reprezentanților și conducătoarea Partidului Democrat, Nancy Pelosi, și-a implorat colegii de partid să o voteze orbește : „trebuie să aprobăm această lege ca să începem să o studiem și să vedem ce spune ”.

Nancy Pelosi Holds Weekly News Conference At The Capitol Nancy Pelosi

Ceva asemănător se întâmplă cu reformele care sunt propuse acum: în timp ce marele public nu dispune de alte informații decât comentariile din mijloacele de informare, potrivnice, în general, oricărei inițiative conservatoare, senatorii conservatori înșiși se lasă ghidați de raportul prezentat de Oficiul Bugetelor din Congresul american, în loc să studieze textul legii, la care se opuneau, miercurea trecută, cel puțin 7 dintre ei.

Reacțiile din afara sferei politice sunt extreme: marțea trecută, când s-a aflat că liderii din Senat retrăgeau propunerea, deoarece nu aveau suficiente voturi, bursele s-au prăbușit. Dar, și-au revenit miercuri, când aceeași lideri s-au arătat dispuși să facă o nouă încercare. O reacție care se datorează doar parțialmente efectului legii asupra laboratoarelor, spitalelor sau asupra medicilor: mulți văd în această dezbatere un indiciu al capacității pe care președintele Trump și majoritatea republicană din Congres o vor avea pentru a pune în practică reformele fiscale cu care vor să relanseze economia.

Lucrurile sunt complicate deoarece nu este vorba numai de conținutul acestei legi, pe care îl cunosc doar puțini inițiați, ci de multele și marile interese care sunt în joc. Aceste interese sunt de mare anvergură, deoarece serviciile medicale absorb a șasea parte din economia SUA, iar cei interesați: laboratoarele, consorțiile spitalicești și companiile de asigurări îi influențează pe leguitori prin donații electorale.

Dar iată că democrații cer, acum, un loc la masa de negocieri, de care, înainte, nici nu vroiau să se apropie. Însă, propunerea lor nu încearcă să îmbunătățească legea, ci doar să instaureze un sistem medical socializat, controlat de guvern. Modelul acesta ar avea o oarecare asemănare cu cel existent în unele țări europene, dar, întrebarea care se pune este dacă va putea funcționa într-o țară atât de diferită și de mare cum sunt SUA, unde singurul sistem controlat de guvern este rețeaua de spitale pentru veterani : listele de așteptare sunt atât de lungi, încât soluția care se propune este să le permită să se adreseze centrelor private.

Autor: Diana Negre.

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com y Diana Negre.

***

Más de mil jóvenes estadonidenses quedaron amputados en iraq

Confusión general Washington, Diana Negre

La última ronda de negociaciones republicanas para substituir la reforma sanitaria aprobada hace siete años no dio resultados en el primer intento, pero en cambio sirvió para sembrar confusión entre millones de personas y para plantear a los senadores y congresistas republicanos un problema de supervivencia política.

Después de prometer durante años que eliminarán una ley que consideran funesta y de basar parte de su campaña electoral en las posibilidades que una mayoría como la que ahora tienen en el Congreso junto con el apoyo de un presidente de su mismo partido, a la hora de la verdad los republicanos quedan paralizados y divididos por disputas internas, con el natural regocijo de los demócratas que ven un rayo de esperanza para salir del marasmo político en que están sumidos desde el pasado mes de noviembre.

A primera vista, resulta difícil de entender que existan tales divisiones y también que la opinión pública vaya alejándose cada día un poco más de las posiciones republicanas: la reforma conocida como “Obamacare”, aunque su nombre oficial sea ACA, (Ley para una Sanidad Asequible) sigue dejando sin cobertura a millones de personas y es prohibitivamente cara para los que no tienen más remedio que suscribir pólizas que no desean porque les obliga la ley.

Peor aún, cada vez hay menos aseguradoras dispuestas a ofrecer pólizas y las que aún se mantienen en el mercado van subiendo los precios de forma astronómica, pues exigen unos deducibles tan altos que los clientes no empiezan a recibir compensaciones hasta que no se han gastado casi 10.000 euros. Aunque, naturalmente, hay algunos beneficiados que, debido a las dimensiones norteamericanas, son siempre muchos millones.

Lo más sorprendente es el desconocimiento general y la disparidad en la forma de interpretar la realidad, algo que sin duda no se debe a cuestiones aritméticas, sino políticas.

Tanto el ciudadano de a pie, como los políticos e incluso los proveedores médicos, parecen a veces desligados de la realidad y de una ignorancia tan extensa como sorprendente, a la vista de lo mucho que está en juego: la salud de los ciudadanos, de su economía e incluso las perspectivas políticas de ambos partidos.

Pero quizá sirva recordar que la ACA, aprobada hace 7 años, era tan compleja que la entonces presidenta de la Cámara de Representantes y líder del partido demócrata, Nancy Pelosi, imploró a sus correligionarios que votasen a ciegas: “hemos de aprobar esta ley para ponernos a estudiarla y enterarnos de lo que dice”.

Algo semejante ocurre con las reformas propuestas ahora: mientras el público no tiene más información que los comentarios de los medios informativos, en general opuestos a cualquier iniciativa conservadora, los propios senadores republicanos se dejan guiar por el informe presentado por la Oficina de Presupuestos del Congreso en vez de centrarse en el texto de la ley a la que se oponían este miércoles por lo menos 7 de entre ellos.

Las reacciones fuera del ámbito político son extremas: cuando el martes se supo que los líderes del Senado retiraban la propuesta porque no tenían suficientes votos, las bolsas se desplomaron. Pero se recuperaron el miércoles, cuando esos mismos líderes se mostraron dispuestos a intentarlo de nuevo. Una reacción debida tan solo en parte al efecto de la ley sobre los laboratorios, hospitales o médicos: muchos ven este debate como una indicación de la capacidad que el presidente Trump y la mayoría republicana en el Congreso tendrán para llevar a la práctica las reformas fiscales con que quieren reactivar la economía.

Para complicar más las cosas, no se trata solamente del contenido de la ley que tan solo parecen conocer unos pocos iniciados, sino de los muchos intereses en juego. Estos son de gran envergadura, pues los servicios médicos absorben la sexta parte de la economía norteamericana y los interesados, como laboratorios, consorcios hospitalarios y compañías de seguros, influyen en los legisladores con donaciones electorales.

Entre tanto, los demócratas piden un sitio en la mesa de negociaciones a la que antes no querían ni acercarse. Pero su propuesta no trata de mejorar la ley, sino de instaurar una medicina socializada controlada por el gobierno. El modelo tendría cierta semejanza con el de algunos países europeos, pero hay que preguntarse si puede funcionar en un país tan diverso y grande como Estados Unidos, donde el único sistema controlado por el gobierno es la red de hospitales para veteranos: las listas de espera son tan largas que la solución propuesta es permitirles acudir a centros privados.

spital veterani 2 Más de mil jóvenes estadonidenses quedaron amputados en Iraq y Afganistán

Autor: Diana Negre.

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com y Diana Negre.

diana-molineaux

ARABESCURI DINASTICE/ARABESCOS DINÁSTICOS

27 martes Jun 2017

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

Mohamed bin Nayef, Mohamed bin Salman, Mohamed bin Zayed al Nahyan, Salman bin Abdelaziz

Prince-Salman-bin-Abdulaz-012

Salman bin Abdelaziz

ARABESCURI DINASTICE

Schimbarea moștenitorului tronului saudit are multe interpretări, dar, în mod deosebit se evidențiază cea a dragostei paterne : bătrânul rege Salman bin Abdelaziz a hotărât, pe data de 21 a lunii în curs, să-l numească pe fiul său iubit – Mohamed bin Salman, în vârstă de 31 de ani, – prim principe moștenitor al tronului, în detrimentul vărului acestuia, prințul Mohamed bin Nayef.

saudi-defence-minister-prince-mohammad-bin-salman

Mohamed bin Salman

Această măsură se datorează, mai întâi de toate, faptului că noul prinț moștenitor a fost pus în discuție, din ce în ce mai des, de mai marii familiei Saud, din cauza eșecurilor războiului din Yemen – noul prinț moștenitor este și ministru de război –, dar, și faptului că ambițioasele sale planuri de restructurare a economiei strălucesc, până acum, mai mult pe hârtie, decât în realitate. Fronda care se cocea în numeroasa familie regală (numără vreo 1.500 de membri), conjugată cu un solid prestigiu de care se bucură activitatea guvernamentală a lui bin Nayef ar fi putut duce la o îndepărtare a lui bin Salman spre o condiție de neînsemnătate aurită. Iar regele, îndemnat de dragostea sa de părinte și de teama să nu izbucnească o frondă de dragul succesiunii, a luat-o pe scurtătura dragostei paterne și a întărit poziția fiului său iubit.

Eminențe cenușii ale acestui tip de lovitură regală de stat au fost însusi principele Mohamed bin Nayef, precum și moștenitorul tronului Emiratelor Arabe Unite (EAU), Mohamed bin Zayed al Nahyan. Bin Nayef, care pe lângă faptul că era prim principe moștenitor, era și ministru de interne, a jucat rolul pasiv, dar decisiv al manevrei. Cu o demnitate și o loialitate ca în poveștile din 1001 de Nopți, a arătat, cu foarte mult respect, în repetate rânduri, că nu era de acord cu politica promovată de tânărul său verișor, dar că ar fi îndeplinit, fără să cârtească, orice hotărâre ar fi luat regele. Așa a și făcut când s-a anunțat schimbarea succesiunii dinastice.

În ceea ce-l privește pe bin Zayed, acesta a stabilit o strânsă legătură cu bin Salman: amândoi sunt conducători tineri, doritori să înfăptuiască reforme și – un lucru esențial – Emiratele Arabe Unite se bucură de mare prestigiu în toată lumea arabă datorită eficienței de care dă dovadă Administrația lor Publică precum și rezultatelor obținute în domeniul economic. În plus, bin Zayed este foarte priceput în hățișurile politicii SUA : acum câțiva ani, a servit ca ghid al noului prinț moștenitor prin viesparul din Washington.

În capitala americană se semnalează că ruptura saudită cu Qatarul a fost precedată, acum vreo doi ani, de o intensă campanie de lobby a Emiratelor în Congres, prin care se punea la îndoială atât politica, cât și încrederea care se putea avea în conducătorii qatarezi.

Autorul articolului: Valentí Popescu

***

Prince_Mohammed_bin_Naif_bin_Abdulaziz_2013-01-16

Mohamed bin Nayef

ARABESCOS DINÁSTICOS

El cambio de heredero del trono saudí tiene muchas lecturas entre las que sobresale la del amor paterno : El anciano rey Salman bin Abdelaziz decidió, el pasado día 21, nombrar a su hijo predilecto – Mohamed bin Salman, de 31 años – primer príncipe heredero del trono, en detrimento del primo de éste, el príncipe Mohamed bin Nayef.

La medida se debe, ante todo, a que el nuevo príncipe heredero era cada vez más cuestionado por los grandes de la familia Saud, debido a los fracasos en la guerra del Yemen – el nuevo príncipe heredero es también ministro de la Guerra – y a que sus ambiciosos planes de reestructuración de la economía del país brillan, hasta ahora, más sobre el papel que sobre el terreno. La fronda que se estaba gestando en la numerosa familia real (cerca de los 1.500 miembros), conjugada con el sólido prestigio de la labor gubernamental de bin Nayef podía desembocar en un relegamiento de bin Salman a la insignificancia dorada. Y el rey, impulsado por el amor de padre y el miedo a que surgiera una fronda por mor de la sucesión, cortó por lo amoroso y reforzó la posición de su hijo más querido.

Eminencias grises de esta especie de golpe de Estado real han sido el propio príncipe Mohamed bin Nayef y el heredero de los Emiratos Árabes Unidos (EAU), Mohamed bin Zayed al Nahyan. Bin Nayef, que además de primer príncipe heredero era ministro de Interior, jugó el papel más pasivo y decisivo en la maniobra. Con una dignidad y lealtad digna de los relatos de las 1001 Noches, mostró, repetidas veces de forma respetuosa, que discrepaba profundamente de la política seguida por su joven primo, pero que acataría sin rechistar cualquier decisión que tomase el rey. Y así lo hizo al anunciarse el cambio de prelación dinástica.

En cuanto a bin Zayed, estableció una estrecha relación con bin Salman, basándose en que ambos son dos dirigentes jóvenes con ansias de reformas y – elemento esencial – en el prestigio de que gozan los EUA en todo el mundo árabe por la eficiencia de su Administración Pública y los aciertos de su Economía. Por añadidura, bin Zayed es muy ducho en las interioridades de la política estadounidense e hizo años atrás de cicerone del nuevo príncipe heredero en el avispero de Washington.

En la capital estadounidense se señala que la ruptura saudí con Qatar fue precedida hace un par de años largos por una intensa campaña de los lobistas de los Emiratos en el Congreso, poniendo en entredicho tanto la política, como la fiabilidad de los dirigentes qataríes.

Mohammed-bin-Zayed-Al-Nahyan

Mohamed bin Zayed al Nahyan

Valentí Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com y Valentí Popescu.

VALENTIN POPESCU

PARABOLLE LUI IISUS (XXIII) – ISPITIREA VĂZULUI

22 jueves Jun 2017

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

credință, Evanghelie, Iisus Hristos, lampă, Luca, lumină, Matei, vedere

Lampă cu ulei, din bronz, cu monograma lui Hristos, copie

Omul despătimit, lampă a luminii dumnezeiești

Pericopa evanghelică din această duminică este foarte scurtă, dar foarte cuprinzătoare. Este vorba despre una dintre cele mai subtile învățături pe care Iisus ni le-a lăsat despre ispitirea vzuluiși pervertirea minții și a sufletului:

Iată textul:

Matei 6, 22-23: Lampa trupului este ochiul; dacă ochiul tău este curat, tot trupul tău va fi luminat, dar dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi întunecat. Dacă lumina din tine e întuneric, atunci cum fi-va întunericul tău ?

Matei 6, 22-23:῾Ο λύχνος τοῦ σώματός ἐστιν ὁ ὀφθαλμός· ἐὰν οὖν ὁ ὀφθαλμός σου ἁπλοῦς ᾖ, ὅλον τὸ σῶμά σου φωτεινόν ἔσται· ἐὰν δὲ ὁ ὀφθαλμός σου πονηρὸς ᾖ, ὅλον τὸ σῶμά σου σκοτεινὸν ἔσται. εἰ οὖν τὸ φῶς τὸ ἐν σοὶ σκότος ἐστί, τὸ σκότος πόσον;

Și iată și varianta din Evanghelia după Luca:

Luca, 11, 34-36: Lampa trupului este ochiul; când ochiul tău este curat atunci și tot trupul tău este luminat, dar când ochiul tău este rău atunci și trupul ți-e întunecat. Ai grijă, dar, ca nu cumva lumina din tine să fie întuneric. Dacă tot trupul ți-e luminat și nu are nicio parte întunecată, atunci va fi luminat tot, ca și când o lampă te-ar lumina cu lumina ei strălucitoare.

Luca, 11, 34-36: ὁ λύχνος τοῦ σώματός ἐστιν ὁ ὀφθαλμός· ὅταν οὖν ὁ ὀφθαλμός σου ἁπλοῦς ᾖ, καὶ ὅλον τὸ σῶμά σου φωτεινόν ἐστιν· ἐπὰν δὲ πονηρὸς ᾖ, καὶ τὸ σῶμά σου σκοτεινόν. σκόπει οὖν μὴ τὸ φῶς τὸ ἐν σοὶ σκότος ἐστίν. εἰ οὖν τὸ σῶμά σου ὅλον φωτεινόν, μὴ ἔχον τι μέρος σκοτεινόν, ἔσται φωτεινὸν ὅλον ὡς ὅταν ὁ λύχνος τῇ ἀστραπῇ φωτίζῃ σε.

Suntem în Galileea, undeva lângă Capernaum, pe o înălțime ce domină malul vestic al Lacului Galileii/Tiberiadei.

Iisus le ține mulțimilor o predică deosebită, cea mai lungă, pe care bibliștii o numesc Predica de pe munte.

O predică care dezvăluie cum trebuie să fie cineva, cum să gândească, cum să simtă și cum să se poarte, ca să poată intra în Împărăția lui Dumnezeu, sau, mai bine spus, un mic Manual de îndumnezeire a omului. Cel mai bun care s-a scris vreodată pentru lumea noastră !

Iisus spune în câteva cuvinte că nu poți intra în lumea perfectă a lui Dumnezeu dacă nu știi sau nu vrei să fii pur, curat, la minte și la trup. De fapt, dacă te lași ademenit de ispite. Mai înainte spusese:

Dacă ochiul tău drept te smintește, scoate-l și aruncă-l de la tine, căci îți este (mai) de folos să piară unul din mădularele tale decât să-ți fie aruncat tot trupul în gheenă. Și dacă mâna ta dreaptă te smintește, tai-o și arunc-o de la tine, căci e mai de folos să piară unul din mădularele tale decât să-ți fie aruncat tot trupul în gheenă./ Matei 5, 29-30/ εἰ δὲ ὁ ὀφθαλμός σου ὁ δεξιὸς σκανδαλίζει σε, ἔξελε αὐτὸν καὶ βάλε ἀπὸ σοῦ· συμφέρει γάρ σοι ἵνα ἀπόληται ἓν τῶν μελῶν σου καὶ μὴ ὅλον τὸ σῶμά σου βληθῇ εἰς γέενναν. καὶ εἰ ἡ δεξιά σου χεὶρ σκανδαλίζει σε, ἔκκοψον αὐτὴν καὶ βάλε ἀπὸ σοῦ· συμφέρει γάρ σοι ἵνα ἀπόληται ἓν τῶν μελῶν σου καὶ μὴ ὅλον τὸ σῶμά σου βληθῇ εἰς γέενναν.

Avem aici un portret esențial al unui locuitor al Împărăției: un om sincer, simplu, care vorbește fără ocolișuri, direct, care gândește și vorbește limpede, nesofisticat, necomplicat, ne-insidios, integru, dintr-o bucată, neconfuz, profund, neduplicitar, ușor de citit, transparent… pentru că acestea sunt sensurile lui aplus/ἁπλοῦς, adjectiv care, desigur traducea un sinonim din aramaică…

… un om în care lumina divină poate străluci pentru că în mintea lui nu-s înghesuite lucrurile murdare și întunecate care pervertesc, înjosesc și care pot face ca o minte bună să devină rea și vicleană: în greacă adjectivul poniros/πονηρός înseamnă: rău, pervers, josnic, viclean.

Desigur, Iisus Se slujește de metaforele pe care le foloseau de secole, în cercurile și comunitățile lor, asceții greci, egipteni și esenieni a căror regulă de bază era … paza simțurilor !

De fapt, Iisus ne lasă un portret al omului hristic: curat cu inima și mintea, despătimit/nepătimitor, deosebitor între bine și rău, și lipsit de păcat ! Un om în care luminează, ca într-o lampă, lumina divină.

Iată cum arătau lămpile cu ulei în vremea lui IIsus:

LAMPĂ 4

Lampă cu ulei din lut ars, perioada romană, sec. I, Israel

lampa 5 Lampă cu ulei, perioada romană, sec. I, Israel

LAMPĂ 6 Lampă cu ulei din lut ars, perioada romană, sec. I, Nazareth, Israel

LAMPĂ 7

Lampă cu ulei din lut ars, perioada romană, sec. I, Ierusalim

LAMPĂ 8

Lampă cu ulei din lut ars, perioada romană, sec. I, Israel

LAMPĂ 9

Lampă cu ulei din lut ars, perioada romană, sec. I, Israel

LAMPĂ 10

Lampă cu ulei din lut ars, perioada romană, sec. I, Ierusalim

LAMPĂ 11

Lampă cu ulei din lut ars, Ierusalim

LAMPĂ 12

Lampă cu ulei din lut ars, perioada romană, sec. I, Ierusalim

LAMPĂ 13

Lampă cu ulei din lut ars, perioada romană, sec. I, Ierusalim

LAMPĂ 14

Lampă cu ulei din lut ars, Israel

AUTOR ȘI TRADUCĂTOR ZENAIDA ANAMARIA LUCA

ÎN CECENIA, HOMOSEXUALITATEA E LETALĂ/HOMOSEXUALIDAD LETAL EN CHECHENIA

21 miércoles Jun 2017

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

Cecenia, Gérard Depardieu, homosexual, Ramzan Kadîrov

Ramzan Kadîrov și Gérard Depardieu, la petrecerea dată în cinstea actorului în clădirea Guvernului din Groznîi, 24 februarie 2013

ÎN CECENIA, HOMOSEXUALITATEA E LETALĂ

Cecenii sunt cunoscuți și temuți, în Rusia, din cauza violenței lor feroce; recurg ușor la ea în dispute teologice, rasiale, politice și – exact ce mai lipsea !– chiar și împotriva homosexualilor. De la începutul primăverii, ceea ce place cel mai mult pe acele meleaguri caucaziene este tocmai această recentă formă de violență : vânătoarea de homosexuali.

Desigur, nu există statistici oficiale în domeniu (din cauza presiunii internaționale), iar datele care circulă prin mijloacele de informare și blogurile homosexualilor nu sunt de încredere, dar, cu toate acestea, se știe că au fost trei morți și numeroși ciomăgiți, precum și vreo două sute de arestați de forțele de ordine cecene, fără alt motiv decât orientarea lor sexuală.

Se știe și mai sigur de autopăcăleala „homo-propagandistică” pe care și-a tras-o șeful guvernului cecen – Kadîrov – care l-a ridicat în slăvi pe actorul francez, Gérard Depardieu, până când a apărut, în 2014, autobiografia acestuia, în care recunoaște că, în tinerețile sale, a practicat prostituția homosexuală și că se vindea destul de ieftin.

DEPARDIEU 7 Vladimir Putin îl întâmpină pe Gérard Depardieu la rezidența prezidențială din Soci, 5 ianuarie 2013

DEPARDIEU 6

Dedesubtul întregii acestei povești este unul politic : principiul fundamental al politicii și al puterii – desigur, al lui Kadîrov – este servilismul față de președintele rus, Vladimir Putin. Când acesta i-a dat lui Depardieu cetățenia rusă (în 2013) ca să-l scape de pretențiile Fiscului francez, Kadîrov a văzut marea ocazie de a se pune bine cu Putin, și nu numai că l-a primit pe Depardieu, în Cecenia, cu brațele deschise, dar l-a făcut chiar cetățean de onoare și i-a subvenționat turnarea unui film – Victor –, a cărui acțiune se petrece în Cecenia, și în care este vorba și despre familia lui Kadîrov, film ce provoacă mai degrabă râsul în hohote, decât emoția, după cum afirmă occidentalii care au avut ocazia de a-l vedea.

DEPARDIEU 3 Președintele cecen Ramzan Kadîrov, întâmpinându-l pe Gérard Depardieu, aeroportul din Groznîi, 24 februarie 2013

Spre necazul lui Kadîrov, la puțin timp după premiera filmului Victor, a apărut în librării autobiografía lui Depardieu în care își recunoaște „homosexualitea plătită” din anii tinereții, și cu toate că în Cecenia nu s-a mai auzit nimic, de atunci încoace, de Depardieu sau de Victor, hapul pe care l-a înghițit Kadîrov a fost comentat prin toți munții din Caucaz.

Desigur, n-a existat nicio consecință politică sau jurnalistică pentru Kadîrov… căci, iată că tot e bine să ai puterea în Caucaz…

Autorul articolului: Valentí Popescu

***

DEPARDIEU 2 El presidente de Chechenia, Ramzan Kadirov y el actor francés Gérard Depardieu, en la sede del gobierno, Grozni, 24 de febrero 2013

HOMOSEXUALIDAD LETAL EN CHECHENIA

Los chechenos son renombrados y temidos en Rusia por su ferocidad y su predilección por la violencia; recurren a ella en disputas teológicas, raciales, políticas y – ¡ faltaría menos ! – hasta en las sexuales. Y desde esta primavera, lo que priva en esas tierras caucásicas es esta última modalidad de violencia, la caza del homosexual.

Evidentemente, no hay estadísticas oficiales sobre el tema (a causa de la presión internacional) y los datos que circulan por los medios de comunicación y los blogs homosexuales son de muy escasa fiabilidad, pero así y todo se puede contar con tres muertos, numerosos apaleados y dos centenas de detenidos por las fuerzas del orden chechenas sin más razón que sus presuntas querencias sexuales.

Lo que en cambio está más que documentado es el patinazo “homo-propagandístico” del jefe del Gobierno checheno – Kadirov – quien casi ensalzaba a los altares al actor francés Gerard Depardieu hasta que apareció en el 2014 la autobiografía de este último, confesando que en sus años mozos había sido un “chapero” más y no de los más caros.

DEPARDIEU 8 Vladimir Putin y Gérard Depardieu, Soci, 5. 01. 2013

El trasfondo de la historia es político : el principio fundamental de la política – y del poder, también – de Kadirov es su servilismo ante el presidente ruso, Vladímir Putin. Así que cuándo éste concedió a Depardieu la ciudadanía rusa (2013) para librarle de las muy capitalistas pretensiones recaudatorias del Fisco francés, Kadirov vio la oportunidad de hacer méritos ante Putin y no sólo le acogió a Depardieu en su país con los brazos abiertos, sino que le proclamó ciudadano de honor de Chechenia y le financió el rodaje de una película – “Victor” – cuya trama se situaba en Chechenia, aludía a la propia familia de Kadirov y que según los occidentales que la han visto, incita más a las carcajada desbocada que a la emoción.

DEPARDIEU 4 Ramzan Kadirov y Gérard Depardieu

Para desgracia de Kadirov, poco después del estreno de “Víctor” apareció en las librerías la autobiografía de Depardieu confesando su “homosexualidad de pago” de sus años mozos y si bien en Chechenia no se ha vuelto a ver ni oír nada más acerca de Depardieu o de “Victor”, el patinazo fue comentado en todos los rincones del Cáucaso.

Claro que, eso sí, sin ninguna consecuencia política o periodística para Kadirov… que para algo ha de servir el poder en el Cáucaso…

DEPARDIEU 5

Valentí Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com y Valentí Popescu.

VALENTIN POPESCU

PARABOLELE LUI IISUS (XXII) – CEI TREI UCENICI SPECIALI

19 lunes Jun 2017

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

creștin, Evanghelie, Iisus Hristos, Ioan, Israel, Luca, Marcu, Matei, pericopă evanghelică, ucenic

Petru, Iacob și Ioan, trei ipostaze omenești ale lui Iisus

În această duminică pericopa evanghelică care se citește la liturghie este un fragment din Evanghelia după Matei 4, 18-23: chemarea primilor apostoli: Petru și Andrei, Iacob și Ioan. Trei dintre ei sunt speciali: Petru, Iacob și Ioan. Ei sunt cei mai apropiați de Maestrul lor (poate îi sunt și cei mai dragi) și ei se află alături de El în cele mai importante momente.

Pe ei îi cheamă Iisus să fie martorii schimbării Sale la față, martorii metamorfozei Lui, pe ei îi cheamă să-L vegheze în grădina Ghețimani, înainte de arestare, simțindu-Se mângâiat de prezența lor ocrotitoare și ei sunt martorii învierii fiicei lui Iair.

Iată textul:

Matei 4, 18-23: Plimbându-Se așadar Iisus pe malul Mării Galileei a văzut doi frați: pe Simon, cel numit Petru, și pe Andrei, fratele lui (mai mic), aruncând năvodul în mare, căci erau pescari. Și le spune: veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni. Și ei pe dată, lăsând plasele, L-au urmat. Și, ducându-Se de acolo mai departe, Iisus a văzut alți doi frați: pe Iacob, fiul lui Zebedeu, și pe Ioan, fratele lui (mai mic), într-o barcă împreună cu Zebedeu, tatăl lor, pregătindu-și năvoadele, și i-a chemat. Ei, lăsând pe dată barca și pe tatăl lor, L-au urmat. Și a colindat Iisus toată Galileea învățând în sinagogile lor și vestind Evanghelia Împărăției și vindecând orice boală și orice neputință în popor.

Matei 4, 18-23: Περιπατῶν δὲ παρὰ τὴν θάλασσαν τῆς Γαλιλαίας εἶδε δύο ἀδελφούς, Σίμωνα τὸν λεγόμενον Πέτρον καὶ ᾿Ανδρέαν τὸν ἀδελφὸν αὐτοῦ, βάλλοντας ἀμφίβληστρον εἰς τὴν θάλασσαν· ἦσαν γὰρ ἁλιεῖς· καὶ λέγει αὐτοῖς· δεῦτε ὀπίσω μου καὶ ποιήσω ὑμᾶς ἁλιεῖς ἀνθρώπων. οἱ δὲ εὐθέως ἀφέντες τὰ δίκτυα ἠκολούθησαν αὐτῷ. Καὶ προβὰς ἐκεῖθεν εἶδεν ἄλλους δύο ἀδελφούς, ᾿Ιάκωβον τὸν τοῦ Ζεβεδαίου καὶ ᾿Ιωάννην τὸν ἀδελφὸν αὐτοῦ, ἐν τῷ πλοίῳ μετὰ Ζεβεδαίου τοῦ πατρὸς αὐτῶν καταρτίζοντας τὰ δίκτυα αὐτῶν, καὶ ἐκάλεσεν αὐτούς. οἱ δὲ εὐθέως ἀφέντες τὸ πλοῖον καὶ τὸν πατέρα αὐτῶν ἠκολούθησαν αὐτῷ. Καὶ περιῆγεν ὅλην τὴν Γαλιλαίαν ὁ ᾿Ιησοῦς διδάσκων ἐν ταῖς συναγωγαῖς αὐτῶν καὶ κηρύσσων τὸ εὐαγγέλιον τῆς βασιλείας καὶ θεραπεύων πᾶσαν νόσον καὶ πᾶσαν μαλακίαν ἐν τῷ λαῷ.

Sf. Ioan Evanghelistul

Suntem în Galileea. Anul 28 d. Hr. Iisus își alege primii ucenici: pe Petru și pe Andrei, din Betsaida, fiii lui Iona, și pe Iacob și pe Ioan dintr-un sat, rămas necunoscut, de lângă Capernaum, fiii lui Zebedeu.

Sunt primii cu care avea să-și împartă viața și primii care aveau să-L însoțească prin tot ereț Israel, adică în tot pământul Israelului, timp de aproape trei ani. Cu ei își va începe misiunea, aceea de a le vorbi oamenilor despre Împărăția lui Dumnezeu, care venise, și despre ce ar trebui să facă cineva ca să se poată muta în ea.

Când Simon și Andrei, Iacob și Ioan s-au sculat din barcă și au venit după El, simțind pur și simplu că acela era destinul lor, nu știau nici cine este cel care-i cheamă, nici ce trebuiau să facă și nici cât timp aveau să-L urmeze. Nu știau că aveau să devină „agenții” unei lumi noi, unde legea cea mai mare era iubirea totală și nu știau că aveau să-L facă cunoscut în toată lumea de atunci pe Mântuitorul omenirii.

Nu știau nici ce-i așteaptă: Petru, mâna dreaptă a Învățătorului, că va muri răstignit la Roma în timpul lui Nero (cândva între anii 64-68), sau Iacob, că va sfârși decapitat din ordinul lui Irod Agrippa, în anul 43 sau 44 (Fapte 12,2) și că va fi primul martir al lui Iisus Hristos.

Trei dintre ei sunt speciali: Petru, Iacob și Ioan. Sunt ucenicii cei mai devotați și cei cărora Iisus le arată o afecțiune aparte.

Pe Simon, Iisus l-a numit Kifas/ Κηφᾶς. Kifas înseamnă piatră, stâncă și este transcrierea în greacă a cuvântului aramaic kef (כֵּף), stâncă. Pentru că Petru (petra/πέτρα este traducerea în greacă a lui kef) avea să fie omul Său de bază dar și … temelia Bisericii Sale. El a fost primul care L-a recunoscut pe Iisus ca Fiu al lui Dumnezeu și, la Cinzecime, predica lui înflăcărată a făcut trei mii de suflete să creadă în Iisus Hristos. Tot el a devenit capul Bisericii lui Iisus și întemeietorul primei comunități creștine, al primei Biserici: cea din Antiohia.

Lui Iacob și lui Ioan, Iisus le spunea Voanerghes/Βοανεργές, adică fiii tunetului: pentru că erau furtunoși, impetuoși, plini de zel și iuți la mânie. Voanerghes/Βοανεργές este transcrierea în greacă a unui cuvânt compus din ben בֵּן, fiu, și aramaicul regaz רְגַז, mânie, furie.

El Greco, Sf. Iacob, Muzeul Santa Cruz, Toledo, Spania

Apostolul Iacob

AP. IACOB 2

Martiriul Sf. Iacob

Iar Ioan este ucenicul… cel mai iubit, cel care stă la pieptul lui Rabbi, adică la pieptul Învățătorului, la Cina cea de Taină pe care a pregătit-o împreună cu Petru și, înainte de toate, este ucenicul „pe care l-a iubit Iisus” (Ioan 13,23) și cel căruia Iisus i-a încredințat-o pe Maica Sa de care a avut grijă în Efes, unde a și murit la adânci bătrânețe. Și, mai ales, este apostolul iubirii !

Pe de altă parte, numele lui Simon Petru pare predestinat: Simon/Σίμων sau Șimeon/ שִׁמְעוֹן vine din verbul șama/ שָׁמַע: a asculta, a se supune, a înțelege, a consimți, a aproba, de vreme ce Petru a fost cel mai devotat și cel mai supus ucenic.

Toți patru sunt pescari galileeni, iar galileean însemna… pe jumătate evreu.

În Galileea sau Provincia (galil/גָּלִיל înseamnă district în ebraică) traiau mai mult evrei… elenizați. Andrei, de pildă, este un nume grecesc. Andrei înseamnă… „un bărbat adevărat, plin de curaj, de… bărbăție”.

Iisus avea nevoie de ucenici care să-i poată răspândi mesajul, învățătura și în afara Israelului, mai precis în toată lumea mediteraneană, unde limba cea mai vorbită și cea mai cunoscută era greaca.

De altfel, arheologii care au săpat în Betsaida – un sat de pescari la nord de Marea Galileei (numele ei înseamnă în aramaică Casa pescarilor) – au scos la lumină multe vase grecești și au descoperit o populație foarte influențată de cultura greacă/ elenistică. Și, din Betsaida erau Andrei și Petru, Iacob și Ioan.

Nu întâmplător, de asemenea, Andrei fusese discipolul lui Ioan Botezătorul. Ucenicii lui erau deja inițiați în noua doctrină a căinței și a iertării păcatelor, una din condițiile schimbării sufletului și a minții și, prin asta, a intrării în Împărăție.

Cu ei, așadar, Iisus a început să predice în sinagogi și să tămăduiască bolnavii. Ei au fost primii elevi ai școlii lui Iisus.

Probabil mergeau rar la sinagogă, fiind pescari, sau, mai degrabă căpitani (pentru că aveau angajații lor), și ocupați cu mica lor afacere. Din Lege trebuie că știau doar poruncile și istoria Patriarhilor, și, desigur, cunoșteau numele Profeților și câțiva Psalmi, cel puțin Psalmii pelerinilor și cei de laudă.

Iisus i-a introdus în sinagogă și în studiul Scripturii, luându-i cu El la predicile pe care le ținea de șabat în sinagogile din Galileea. Sinagoga și predicile lui Iisus au fost Școala lor de Teologie.

Ce era sinagoga ? Sinagogă/ Συναγωγή este traducerea în greacă a lui Beit ha-kneset (בֵית הַכְּנֶסֶת), Casa Adunării, pentru că sinagoga a apărut în vechiul Israel ca o casă de studiu al Scripturii și de rugăciune, după cucerirea Ierusalimului de către babilonieni care au distrusTemplul lui Solomon în anul 586 î. Hr.

După ce s-au întors din exilul din Babilon și după ce și-au reconstruit Templul în Orașul Sfânt, evreii au costruit și sinagogi, peste tot în Israel și în Diaspora, unde chiar înlocuiau Templul. Sinagogi erau în Egipt, în Asia Mică, în Cipru și la Roma și numai în Ierusalim existau, în secolul I d. Hr., 480 de sinagogi, una chiar lângă Templu.

În sinagogi nu slujeau preoți, ci evreii se adunau de șabat să se roage împreună și să asculte pasaje din Scriptură pe care le comenta un rabin, adică un învățat, un cunoscător al Legii și al Cărții sfinte.

Poate într-o sinagogă auziseră cum profetul Ilie l-a găsit pe Elisei arând și l-a chemat să-i fie ucenic și s-au gândit că Iisus era un alt Ilie care-i chema pe ei în numele Domnului, ca în pasajul acesta:

Atunci a plecat Ilie de acolo şi a găsit pe Elisei, fiul lui Şafat, arând; acesta avea douăsprezece perechi de boi la pluguri şi la perechea a douăsprezecea era el însuşi. Şi Ilie a trecut pe lângă el aruncându-i mantia. Atunci a lăsat Elisei boii şi a alergat după Ilie, zicând: „Lasă-mă să merg să sărut pe tatăl şi pe mama mea şi voi veni după tine!» Iar el i-a zis: „Du-te şi vino înapoi, că ce-am făcut e făcut!»/ III Regi 19, 1920/ Trad. Biblia Sinodală.

EL GRECO SF. PETRU
San Pedro en lágrimas, 1587-1596, Museo Soumaya, Ciudad de México

Iată cum descriu și ceilalți trei evangheliști chemarea primilor ucenici:

Luca 5, 1-11: Pe când mulțimea-L împresura (din toate părțile) ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu și El stătea pe țărmul lacului Genizaret s-a întâmplat ca Iisus să vadă două bărci trase la mal. Pescarii care coborâseră din ele își spălau plasele. Urcându-Se într-una din bărci, care era a lui Simon, Iisus l-a rugat s-o întoarcă din nou, puțin, de la mal în mare și, așezându-Se, a început să învețe mulțimile din barcă. După ce a terminat de vorbit i-a zis lui Simon: du barca la adânc și aruncați năvoadele ca să pescuiți. Și Simon I-a răspuns: Stăpâne, toată noaptea ne-am trudit și nimic n-am prins, dar fie după cuvântul Tău, o să arunc năvodul. Și făcând ei așa, au prins mulțime mare de pești, de li se rupea năvodul. Și au făcut semn tovarășilor lor din barca cealaltă să vină și să-i ajute. Și au venit și au umplut amândouă bărcile că erau gata să se scufunde. Văzând aceasta, Simon Petru a căzut la genunchii lui Iisus, spunând: ieși de la mine, Doamne, că sunt un bărbat păcătos. Căci spaimă mare îl cuprinsese și îi cuprinsese pe toți cei care erau cu el, văzând cum pescuiseră atâția pești, căci prinseseră mulți. La fel și pe Iacob și pe Ioan, fiii lui Zebedeu, care erau tovarăși cu Simon. Atunci Iisus i-a zis lui Simon: nu te teme ! De acum vei fi unul care va pescui oameni. Și, trăgând bărcile pe uscat și lăsând toate, L-au urmat.

Luca 5, 1-11: ΕΓΕΝΕΤΟ δὲ ἐν τῷ τὸν ὄχλον ἐπικεῖσθαι αὐτῷ τοῦ ἀκούειν τὸν λόγον τοῦ Θεοῦ καὶ αὐτὸς ἦν ἑστὼς παρὰ τὴν λίμνην Γεννησαρέτ, καὶ εἶδε δύο πλοῖα ἑστῶτα παρὰ τὴν λίμνην· οἱ δὲ ἁλιεῖς ἀποβάντες ἀπ᾿ αὐτῶν ἀπέπλυναν τὰ δίκτυα. ἐμβὰς δὲ εἰς ἓν τῶν πλοίων, ὃ ἦν τοῦ Σίμωνος, ἠρώτησεν αὐτὸν ἀπὸ τῆς γῆς ἐπαναγαγεῖν ὀλίγον· καὶ καθίσας ἐδίδασκεν ἐκ τοῦ πλοίου τοὺς ὄχλους. ὡς δὲ ἐπαύσατο λαλῶν, εἶπε πρὸς τὸν Σίμωνα· ἐπανάγαγε εἰς τὸ βάθος καὶ χαλάσατε τὰ δίκτυα ὑμῶν εἰς ἄγραν. καὶ ἀποκριθεὶς ὁ Σίμων εἶπεν αὐτῷ· ἐπιστάτα, δι᾿ ὅλης τῆς νυκτὸς κοπιάσαντες οὐδὲν ἐλάβομεν· ἐπὶ δὲ τῷ ρήματί σου χαλάσω τὸ δίκτυον. καὶ τοῦτο ποιήσαντες συνέκλεισαν πλῆθος ἰχθύων πολύ· διερρήγνυτο δὲ τὸ δίκτυον αὐτῶν. καὶ κατένευσαν τοῖς μετόχοις τοῖς ἐν τῷ ἑτέρῳ πλοίῳ τοῦ ἐλθόντας συλλαβέσθαι αὐτοῖς· καὶ ἦλθον καὶ ἔπλησαν ἀμφότερα τὰ πλοῖα, ὥστε βυθίζεσθαι αὐτά. ἰδὼν δὲ Σίμων Πέτρος προσέπεσε τοῖς γόνασιν ᾿Ιησοῦ λέγων· ἔξελθε ἀπ᾿ ἐμοῦ, ὅτι ἀνὴρ ἁμαρτωλός εἰμι, Κύριε· θάμβος γὰρ περιέσχεν αὐτὸν καὶ πάντας τοὺς σὺν αὐτῷ ἐπὶ τῇ ἄγρᾳ τῶν ἰχθύων ᾗ συνέλαβον, ὁμοίως δὲ καὶ ᾿Ιάκωβον καὶ ᾿Ιωάννην, υἱοὺς Ζεβεδαίου, οἳ ἦσαν κοινωνοὶ τῷ Σίμωνι. καὶ εἶπε πρὸς τὸν Σίμωνα ὁ ᾿Ιησοῦς· μὴ φοβοῦ· ἀπὸ τοῦ νῦν ἀνθρώπους ἔσῃ ζωγρῶν. καὶ καταγαγόντες τὰ πλοῖα ἐπὶ τὴν γῆν, ἀφέντες ἅπαντα ἠκολούθησαν αὐτῷ.

Marcu 1, 16-20: Plimbându-Se pe malul Mării Galileei i-a văzut pe Simon și pe Andrei, fratele său, aruncând năvodul în mare, căci erau pescari. Și le-a spus Iisus: veniți după Mine și vă voi face să fiți pescari de oameni. Și pe dată lăsându-și plasele, L-au urmat. Mergând El puțin mai departe i-a văzut pe Iacob, fiul lui Zebedeu și pe Ioan, fratele său, care erau în barcă, pregătindu-și plasele și i-a chemat de îndată, iar ei, lăsându-l pe tatăl lor, Zebedeu, în barcă, cu lucrătorii lui, s-au dus după El.

Marcu 1, 16-20: Περιπατῶν δὲ παρὰ τὴν θάλασσαν τῆς Γαλιλαίας εἶδε Σίμωνα καὶ ᾿Ανδρέαν τὸν ἀδελφὸν αὐτοῦ τοῦ Σίμωνος, βάλλοντας ἀμφίβληστρον ἐν τῇ θαλάσσῃ· ἦσαν γὰρ ἁλιεῖς· καὶ εἶπεν αὐτοῖς ὁ ᾿Ιησοῦς· δεῦτε ὀπίσω μου, καὶ ποιήσω ὑμᾶς γενέσθαι ἁλιεῖς ἀνθρώπων. καὶ εὐθέως ἀφέντες τὰ δίκτυα αὐτῶν ἠκολούθησαν αὐτῷ. Καὶ προβὰς ἐκεῖθεν ὀλίγον εἶδεν ᾿Ιάκωβον τὸν τοῦ Ζεβεδαίου καὶ ᾿Ιωάννην τὸν ἀδελφὸν αὐτοῦ, καὶ αὐτοὺς ἐν τῷ πλοίῳ καταρτίζοντας τὰ δίκτυα, καὶ εὐθέως ἐκάλεσεν αὐτούς. καὶ ἀφέντες τὸν πατέρα αὐτῶν Ζεβεδαῖον ἐν τῷ πλοίῳ μετὰ τῶν μισθωτῶν ἀπῆλθον ὀπίσω αὐτοῦ.

Ioan 1, 35-39: A doua zi, iarăși, stătea Ioan (Botezătorul) cu doi dintre ucenicii lui (Ioan și Andrei) și văzându-L pe Iisus plimbându-Se, zice: iată mielul lui Dumnezeu. Și cei doi ucenici L-au auzit pe Iisus vorbind și L-au urmat. Iisus, întorcându-Se și văzându-i că vin după El, le spune: ce căutați ? Iar ei I-au răspuns: Rabbi, cuvânt care se traduce Învățătorule, unde stai ? Și Iisus le răspunde: veniți și vedeți. Și au venit și au văzut unde locuiește și au rămas la El în ziua aceea, căci era ceasul al zecelea (patru după-amiază).

Ioan 1, 35-39: Τῇ ἐπαύριον πάλιν εἱστήκει ὁ ᾿Ιωάννης καὶ ἐκ τῶν μαθητῶν αὐτοῦ δύο, καὶ ἐμβλέψας τῷ ᾿Ιησοῦ περιπατοῦντι λέγει· ἴδε ὁ ἀμνὸς τοῦ Θεοῦ. καὶ ἤκουσαν αὐτοῦ οἱ δύο μαθηταὶ λαλοῦντος, καὶ ἠκολούθησαν τῷ ᾿Ιησοῦ. στραφεὶς δὲ ὁ ᾿Ιησοῦς καὶ θεασάμενος αὐτοὺς ἀκολουθοῦντας λέγει αὐτοῖς· τί ζητεῖτε; οἱ δὲ εἶπον αὐτῷ· ραββί· ὃ λέγεται ἑρμηνευόμενον διδάσκαλε· ποῦ μένεις; λέγει αὐτοῖς· ἔρχεσθε καὶ ἴδετε. ἦλθον οὖν καὶ εἶδον ποῦ μένει, καὶ παρ’ αὐτῷ ἔμειναν τὴν ἡμέραν ἐκείνην· ὥρα ἦν ὡς δεκάτη.

El Greco, San Juan Evangelista 1600, Museo Nacional del Prado Madrid, Spania

GALILEEA

AUTOR ȘI TRADUCĂTOR ZENAIDA ANAMARIA LUCA

QATAR: CAUZELE CRIZEI /LAS CAUSAS DE LA CRISIS QATARÍ

15 jueves Jun 2017

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

Estado Islámico, Guerrilleros del PKK, Hamad bin Califa al Thani, Qatar, Teherán, Turquía

QATAR 2 QATAR: CAUZELE CRIZEI

Surprinde, cât de cât, embargoul impus recent Qatarului de Arabia Saudită și de aliații săi, deoarece acest minuscul, dar foarte bogat emirat nu a făcut nimic nou, în ultima vreme, nici în planul politicii internaționale și nici în domeniul finanțelor.

Această măsură surprinde mai puțin dacă luăm în considerare că a fost pusă în practică în momentul devenit cel mai oportun, și nu pentru că ar fi avut loc noi evenimente. Mersul Qatarului pe muchea de cuțit care separă, în Golful Persic, interesele iraniene de cele saudite – în aceste momente mai intervin și cele americane – a fost mai degrabă o acrobație, decât o înțelepciune diplomatică. Emirii qatarezi s-au străduit să plătească în stânga și în dreapta pentru ca nimeni, nici fundamentaliștii, nici marxiștii și nici oportuniștii de toate felurile să nu încerce să strice fragila stabilitate socială a Qatarului. Astfel se explică faptul că SUA au în Qatar o enormă bază militară, că și Turcia își construiește una, și că, practic, toate facțiunile teroriste musulmane se află pe listele de plată qatareze, chiar și atunci când se bat între ele.

Hamad bin Califa al Thani

Al Udeid Air Force Base, Doha, Qatar Al Udeid Air Force Base, Doha, Qatar

Dar, iată că această mituire în versiune diplomatică nu mai funcționează, deoarece noul președinte american gândește altfel decât predecesorul său, iar circumstanțele războiului din Orientul Apropiat se schimbă total.

Logica acestei blocade depinde de mulți factori – ca aproape totul în Orientul Apropiat –, însă, trei sunt decisivi: declinul militar al Statului Islamic; reorientarea politicii americane în Orientul Apropiat, hotărâtă de Trump; și ambițiile imperiale ale Turciei lui Erdogan.

Apariția năvalnică a Statului Islamic în structura puterilor din Orientul Apropiat a produs miracolul de a uni (pentru o vreme) interese opuse și chiar aversiuni istorice – cum este cea a Iranului shiit față de saudiții suniți – pentru a stârpi terorismul fundamentalist al Statului Islamic. SUA, la rândul lor, nu au ezitat să înarmeze gherilele comuniste kurde din Turcia (PKK), care figurează pe listele negre ale organizațiilor teroriste, pentru a dispune de o infanterie utilă împotriva Statului Islamic. De asemenea, nici Teheranul și nici Riadul nu au refuzat o cooperare militară în Siria și Irak, pentru a eradica forțele fundamentaliste din aceste țări.

GUERILE PKK Gherile comuniste kurde PKK

Guerrilleros del PKK 4 Gherile comuniste kurde PKK

Dar, Statul Islamic înregistreză, acum, înfrângere după înfrângere, iar vechile inamiciții dintre forțele care îl combat au reizbucnit cu și mai multă virulență. Aceasta, în primul rând, căci, în al doilea rând, faptul că Trump are o viziune aproape antagonică cu ce a lui Obama în privința relațiilor cu Iranul a schimbat total constelația de forțe din Orientul Apropiat. Pentru actualul președinte, Iranul redevine un stat ostil, în care nu se poate avea încredere. Această schimbare de atitudine a Casei Albe a dat aripi saudiților în rivalitatea lor istorică și teologică pentru hegemonia în lumea musulmană, agravată acum, deoarece consideră că înfrângerile lor militare în războiul civil din Yemen se datorează, mai ales, sprijinului iranian pentru rebelii hutu. În plus, pentru Riad a identifica Qatarul cu interesele iraniene – doar relativ adevărat – prezintă avantajul colateral de a rezolva discrepanțele crescânde care se înregistrează în Confederația Statelor din Golf, tocmai pe seama intervenției militare din Yemen. A face din Qatar, a cărui politică economică și ideologică a iritat dintotdeauna celelalte State din Golful Persic, demonul momentului servește, pentru o vreme, la oprirea tendințelor centrifuge. Poate de aceea, nimeni nu vrea să-și amintească de problemele emirului qatarez, care este sunit și de origine saudită, și domnește peste o pupulație majoritar șiită și în mod tradițional filo-iraniană.

Recep Tayyip Erdogan si Emirul actual al Qatarului Tamim bin Hamad Al Thani, fiul lui Hamad bin Califa al Thani, Doha, Qatar, 2 dec. 2015 Recep Tayyip Erdogan și Emirul actual al Qatarului, Tamim bin Hamad Al Thani, fiul lui Hamad bin Califa al Thani, Doha, Qatar, 2 dec. 2015

La sfârșit, câteva cuvinte despre Turcia. Erdogan se ambiționează să facă din țara sa o mare putere regională din punct de vedere economic și militar. De 15 ani se străduiește să aibă bune relații cu emirul qatarez Hamad bin Califa al Thani, ceea ce îi permite să facă un mare pas expansionist. Pe plan militar, Turcia va avea o bază militară în Qatar și va colabora la formarea forțelor qatareze. Pe plan economic, emiratul va deveni un mare client al industrei turcești de armament, precum și al întreprinderilor constructoare și de lucrări publice turcești (construcții de autostrăzi, de dezvoltare – în colaborare cu alte țări – a rețelei feroviare qatareze), contracte care-i aduc Ankarei, deocamdată, venituri în valoare de două miliarde de euro.

Autorul articolului: Valentí Popescu

***

QATAR 3

LAS CAUSAS DE LA CRISIS QATARÍ

Sorprende un poco el reciente embargo de Arabia Saudí y sus aliados impuesto a Qatar, porque este minúsculo y riquísimo emirato no ha hecho últimamente nada nuevo ni en el ámbito de la política internacional, ni en el de las finanzas.

La medida sorprende menos si se tiene en cuenta que ha sido aplicada por lo oportuno del momento y no por nuevos acontecimientos. Y es que el caminar qatarí sobre el filo de la navaja que separa en el Golfo Pérsico los intereses iraníes de los sauditas y – en estos momentos – estadounidenses ha tenido mucho más de arte circense que de sabiduría diplomática. Y es que los emires qataríes han tratado de pagar a tirios y troyanos para que tirios, troyanos, fundamentalistas, marxistas y oportunistas de todo tipo no intenten revolver la más que frágil estabilidad social qatarí. De ahí que los EE.UU. tengan en Qatar una enorme base militar, los turcos construyan otra, y prácticamente todas las facciones terroristas musulmanas estén en la nómina qatarí incluso cuando se combaten mutuamente.

Y ahora este cuento de la lechera en versión diplomática ya no sirve porque el nuevo inquilino de la Casa Blanca piensa de otra manera que su predecesor al tiempo que las circunstancias bélicas del Oriente Medio están cambiando totalmente.

La lógica de ese bloqueo radica en muchos factores – cómo casi todo en el Oriente Próximo – de los cuales tres son decisivos : el declive militar del Estado Islámico (E.I.); la reorientación de la política estadounidense en el Oriente Medio, decidida por Trump; y los sueños imperiales de la Turquía de Erdogan.

TRUMP ERDOGAN

La irrupción de E.I. en la estructura de poderes del Oriente Medio obró el milagro de unir por una vez (y por tiempo limitado) intereses contrapuestos y hasta inquinas históricas – como la que enfrenta al Irán chiita con los saudíes sunnitas – con tal de acabar el terrorismo fundamentalista del E.I. Por su parte, los EE.UU. no dudaron en armar contra E.I. a las guerrillas comunistas kurdas de Turquía (PKK) que figuran en las listas estadounidenses de organizaciones terroristas con tal de disponer de una buena infantería contra E.I. Tampoco Teherán y Riad le hicieron ascos a una cooperación militar en Siria e Irak si con ellos se erradicaban de esos países las fuerzas fundamentalistas.

Guerrilleros del PKK 3 Guerrilleros del PKK

Al Udeid Air Force Base, Doha, Qatar 2 Al Udeid Air Force Base, Doha, Qatar

Pero el Estado Islámico va ahora militarmente de revés en revés y las viejas enemistades de las fuerzas que le combaten han resurgido con más fuerza que nunca. Eso, en primerísimo lugar, porque en segundo lugar el que Trump tenga una visión casi antagónica a la de Obama en cuanto a las relaciones con Irán ha cambiado totalmente la constelación de fuerzas del Oriente Medio. Para el actual presidente, Teherán vuelve a ser un Estado hostil en el que no se puede confiar. Y este cambio de actitud de la Casa Blanca ha dado alas a los saudíes en su rivalidad histórica y teológica por la hegemonía en el mundo musulmán, agravada actualmente porque creen que sus fracasos militares en la guerra civil yemení se deben mayormente a los apoyos iraníes a los rebeldes hutu. Además, para Riad identificar a Qatar con los intereses iraníes – solo relativamente cierta – tiene la ventaja colateral de atajar las crecientes discrepancias que se registran en la Confederación de Estados del Golfo precisamente a cuenta de la intervención militar en el Yemen. Hacer de Qatar, cuya política económica e ideológica ha irritado siempre a los demás Estados del Golfo Pérsico, el malvado del momento sirve para atajar por ahora las tendencias centrífugas. Quizá por ello, nadie quiere acordarse de los problemas del emir qatarí que siendo sunita y de origen saudí reina sobre una población mayormente chií y tradicionalmente filo-iraní.

Por último, Turquía. Erdogan está empeñado en hacer del país una gran potencia regional, tanto militar como económicamente. Y las buenas relaciones que se ha esforzado por tener desde hace 15 años con el emir qatarí Hamad bin Califa al Thani le ha permitido ahora dar un gran paso expansionista. Militarmente, Turquía tendrá una base militar en Qatar y colaborará en la formación de las fuerzas qataríes. Y económicamente, el emirato se transformará en un gran cliente de la industria bélica turca así como de las empresas constructoras y de obras públicas turcas (construcción de autopistas y desarrollo – en cooperación con otros países – de la red ferroviaria de cercanías qatarí), contratas que por ahora ya le garantizan a Ankara ingresos cercanos a los 2.000 millones de €.

Recep Tayyip Erdogan y Sheikh Tamim bin Hamad al Thani (Twitter) 2015

Valentín Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com y Valentí Popescu.

VALENTIN POPESCU

IRLANDA : STEAUA ORIENTULUI/IRLANDA : LA ESTRELLA DE ORIENTE

13 martes Jun 2017

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Comentarios desactivados en IRLANDA : STEAUA ORIENTULUI/IRLANDA : LA ESTRELLA DE ORIENTE

Etiquetas

Enda Kenny, Fine Gae, Leo Varadkar, República de Irlanda

IRLANDA : STEAUA ORIENTULUI

Leo Varadkar 1 Leo Varadkar, primul-ministru al Irlandei

Republica Irlanda are, începând cu această lună, nu numai cel mai tânăr prim-ministru din Europa – Leo Varadkar -, ci și o autentică Stea a Orientului pe firmamentul politic al Vechiului Continent.

Acest medic de 38 de ani, care conduce țara și partidul Fine Gael, este o figură strălucitoare și un bun vorbitor, are o inteligență trăsnet și o mentalitate deschisă (s-ar putea spune chiar internaționalistă), iar, în privința lui, își recunoaște homosexualitatea în toate punctele cardinale, fără niciun fel de inhibiție.

Rapida sa ascensiune politică – în mai puțin de zece ani a ajuns de la un membru abia ales al Parlamentului din Dublin, la poziția de figură dominantă pe scena politică irlandeză – se datorează tuturor meritelor pe care le-am menționat anterior, precum și talentelor sale de negociator abil și administrator foarte eficient… Dar, mai e ceva : în bună parte se datorează irlandezilor, deoarece poporul irlandez de astăzi este mai deschis și mai puțin habotnic, decât generațiile anterioare.

Leo Varadkar si Ashok Varadka Leo Varadkar felicitat de tal său Ashok în centrul de numărare a voturilor din Dublinul de Vest

Irlandezii de azi sunt atât de deschiși, încât, pentru Leo Varadkar, aproape că nu a contat faptul că nu este decât pe jumătate irlandez; tatăl său – Ashok – este un imigrant indian, care a venit în Irlanda ca să studieze medicina și s-a căsătorit cu o asistentă medicală irlandeză. Dar, dacă noile generații ale Insulei irlandeze au evoluat în multe aspecte, în privința unei vechi trăsături de caracter se pare că rămân înțepeniți : încăpățânarea ideologică. Ascensiunea lui Leo Varadkar la șefia Guvernului și partidului se datorează faptului că Enda Kenny – care i-a precedat în funție – s-a săturat să se tot lupte cu membrii Fine Gael și ai aliaților din cabinetul său – Fianna Fail – și a deschis poarta spre… succesiune.

Enda Kenny 1 Enda Kenny, pedecesorul lui Leo Varadkar

Autorul articolului: Valentí Popescu

***

IRLANDA : LA ESTRELLA DE ORIENTE

Leo Varadkar, primer ministro de la Republica de Irlanda

La República de Irlanda cuenta desde este mes no sólo con el jefe de Gobierno más joven de Europa – Leo Varadkar -, sino con una auténtica estrella de Oriente en el firmamento político del Viejo Continente.

Y es que este médico de 38 años que lleva las riendas del país y del partido Fine Gael es una figura brillante, de verbo fácil, inteligencia rápida, mentalidad aperturista (casi se podría decir que internacionalista) que en lo personal llega hasta a hacer gala a los cuatro vientos de una homosexualidad absolutamente desinhibida.

Su fulgurante carrera política – en diez años escasos pasó de un desconocido novato del Parlamento de Dublín a la figura dominante del escenario parlamentario irlandés – se debe a todos los méritos ya mentados y también a sus dotes de hábil negociador y eficiente gestor…Pero no sólo : en buena parte también se debe a que el pueblo irlandés de hoy en día es asimismo más aperturista y menos clerical que las generaciones anteriores.

Leo Varadkar y sus genitores Ashok Varadkar y Miriam Varadkar Leo Varadkar y sus padres Ashok Varadkar y Miriam Varadkar

Los irlandeses de hoy son tan aperturistas que para Leo Varadkar apenas ha supuesto un contratiempo ser sólo medio irlandés; su padre – Ashok – es un inmigrante indio que fue a Irlanda para estudiar medicina y se casó con una enfermera irlandesa. Pero si las nuevas generaciones de la Isla han evolucionado en muchos aspectos, en un viejo rasgo de carácter parecen seguir encallados : el empecinamiento ideológico. El ascenso de Leo Varadkar a la cima del Gobierno y del partido se debe a que su predecesor – Enda Kenny – se hartó de tener que luchar con los afiliados de Fine Gael y los coligados del su Gabinete – el Fianna Fail – y abrió la puerta a la sucesión.

Enda Kenny 2 Enda Kenny

Valentí Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com y Valentí Popescu.

VALENTIN POPESCU

PARABOLELE LUI IISUS (XXI) – MISIUNEA APOSTOLILOR: SALVAREA LUMII

09 viernes Jun 2017

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

apostoli, credință, cruce, Evanghelie, Iisus Hristos, jertfă, Matei, mântuire, misiune, salvare

Petru a întrebat: Doamne, noi ce vom avea ? Și Iisus a răspuns: gloria de a fi salvat lumea !

În această Duminică la liturghie se citesc două texte din Evanghelia după Matei: 10, 32-35; 37-38; și 19, 27-30. Mesajul lor ? Să nu mai crezi în salvarea lumii poate duce la … întârzierea ei.

Iată textele:

Matei 10, 32-35; 37-38: Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Să nu credeți că am venit să aduc pace pe pământ; nu am venit să aduc pace, ci sabie. Am venit să despart pe bărbat de tată, pe fiică de mamă și pe noră de soacră. Cel ce iubește tată sau mamă mai mult decât pe Mine, nu-i vrednic de Mine. Și cel ce iubește fiu sau fiică mai mult decât pe Mine, nu-i vrednic de Mine. Şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine.

Matei 19, 27-30: Atunci răspunzându-I Petru, I-a zis: iată, noi am lăsat toate și Ți-am urmat Ție; ce va fi cu noi ? Și atunci Iisus le-a spus: amin vă spun vouă că voi, cei ce Mi-ați urmat Mie, când lumea se va naște din nou și când Fiul Omului va ședea pe tronul slavei Lui, veți ședea și voi pe 12 tronuri, judecând cele 12 triburi ale lui Israel. Și oricine-și va lăsa case sau frați sau surori sau tată sau mamă sau nevastă sau copii sau țarini pentru numele Meu, însutit va lua și va moșteni viața veșnică. Mulți din cei ce au fost cei dintâi vor fi cei din urmă și cei din urmă vor fi cei dintâi.

Matei 10, 32-35; 37-38: Πᾶς οὖν ὅστις ὁμολογήσει ἐν ἐμοὶ ἔμπροσθεν τῶν ἀνθρώπων, ὁμολογήσω κἀγὼ ἐν αὐτῷ ἔμπροσθεν τοῦ πατρός μου τοῦ ἐν οὐρανοῖς· ὅστις δ᾿ ἂν ἀρνήσηταί με ἔμπροσθεν τῶν ἀνθρώπων, ἀρνήσομαι αὐτὸν κἀγὼ ἔμπροσθεν τοῦ πατρός μου τοῦ ἐν οὐρανοῖς. Μὴ νομίσητε ὅτι ἦλθον βαλεῖν εἰρήνην ἐπὶ τὴν γῆν· οὐκ ἦλθον βαλεῖν εἰρήνην, ἀλλὰ μάχαιραν. ἦλθον γὰρ διχάσαι ἄνθρωπον κατὰ τοῦ πατρὸς αὐτοῦ καὶ θυγατέρα κατὰ τῆς μητρὸς αὐτῆς καὶ νύμφην κατὰ τῆς πενθερᾶς αὐτῆς· ῾Ο φιλῶν πατέρα ἢ μητέρα ὑπὲρ ἐμὲ οὐκ ἔστι μου ἄξιος· καὶ ὁ φιλῶν υἱὸν ἢ θυγατέρα ὑπὲρ ἐμὲ οὐκ ἔστι μου ἄξιος· καὶ ὃς οὐ λαμβάνει τὸν σταυρὸν αὐτοῦ καὶ ἀκολουθεῖ ὀπίσω μου, οὐκ ἔστι μου ἄξιος.

Matei 19, 27-30: Τότε ἀποκριθεὶς ὁ Πέτρος εἶπεν αὐτῷ· ἰδοὺ ἡμεῖς ἀφήκαμεν πάντα καὶ ἠκολουθήσαμέν σοι· τί ἄρα ἔσται ἡμῖν; ὁ δὲ ᾿Ιησοῦς εἶπεν αὐτοῖς· ἀμὴν λέγω ὑμῖν ὅτι ὑμεῖς οἱ ἀκολουθήσαντές μοι, ἐν τῇ παλιγγενεσίᾳ, ὅταν καθίσῃ ὁ υἱὸς τοῦ ἀνθρώπου ἐπὶ θρόνου δόξης αὐτοῦ, καθίσεσθε καὶ ὑμεῖς ἐπὶ δώδεκα θρόνους κρίνοντες τὰς δώδεκα φυλὰς τοῦ ᾿Ισραήλ. καὶ πᾶς ὃς ἀφῆκεν οἰκίας ἢ ἀδελφοὺς ἢ ἀδελφὰς ἢ πατέρα ἢ μητέρα ἢ γυναῖκα ἢ τέκνα ἢ ἀγροὺς ἕνεκεν τοῦ ὀνόματός μου, ἑκατονταπλασίονα λήψεται καὶ ζωὴν αἰώνιον κληρονομήσει. Πολλοὶ δὲ ἔσονται πρῶτοι ἔσχατοι καὶ ἔσχατοι πρῶτοι.

PAROUSIA 4

Suntem în Galileea pe care Iisus o străbătuse împreună cu cei doisprezece, ceate cu cetate și sat cu sat, vestind Evanghelia Împărăției, în sinagogi și în fața mulțimilor.

Acum se retrăsese, probabil, din nou, în Capernaum – a doua sa patrie – și îi trimisese, singuri de data aceasta, pe ucenici, prin satele și cetățile pe unde trecuseră împreună, ca să le reamintească oamenilor că „s-a apropiat Împărăția cerurilor”.

Și, înainte de plecare, le dă sfaturi, mai ales cum să nu se teamă de ura, de capcanele, de vânătoarea de ucenici ai lui Hristos, pe care o începuse Sanhedrinul, și îi avertizează: „și veți fi urâți de toți din pricina numelui Meu, iar cel ce va răbda/va rezista până la sfârșit, acela se va mântui”/καὶ ἔσεσθε μισούμενοι ὑπὸ πάντων διὰ τὸ ὄνομά μου ὁ δὲ ὑπομείνας εἰς τέλος οὗτος σωθήσεται.

Și le mai spune că e bine ca ei, ucenicii, cel Aleși, să dea mărturie și în fața oamenilor și în fața autorităților că Iisus din Nazaret, fiul lui Iosif și al Mariei, este Hristos-ul…

… adică Trimisul lui Dumnezeu să mântuiască lumea, Mântuitorul, cel pe care evreii îl așteptau încă din vremea exilului lor în Babilon și pe care-L numeau Mesia, Unsul lui Dumnezeu.

Aceasta era misiunea lor ! Și, îi previne că, de se vor lăsa înfricoșați și vor fugi, și neîndeplinindu-și misiunea cerească de a-L mărturisi pe Iisus drept Hristos-Mântuitor și Fiu al lui Dumnezeu și Fiu al omului, adică Dumnezeu întrupat, își vor rata destinul de Aleși, pierzându-și locul lângă Dumnezeu.

Misiunea lor era aceea de a le explica oamenilor de rând de ce ar trebui să-și schimbe mintea și sufletul, felul de a gândi și felul de viață, de ce e bine să schimbe „legea jertfei” cu „legea milei” (Matei 9, 13) și ce înseamnă să trăiești în împărăția lui Dumnezeu, dar, mai ales să le explice cum ar trebui să se schimbe (fiindcă asta înseamnă a se pocăi) pentru că numai schimbarea este poarta de intrare în Împărăție.

Îi mai previne că schimbarea aceasta nu va fi deloc blândă, ci va semăna cu un război sângeros în familie, pentru că nu toți într-o familie sau într-un oraș sau sat au mintea la fel de deschisă și de înțelegătoare.

Și, le mai spune ucenicilor ceva ce pare straniu și revoltător: ucenicul care-și iubește tatăl sau mama, fiul sau fiica mai mult decât pe Iisus, nu-i vrednic de El; sau că cel ce nu-şi ia crucea şi nu-L urmează nu-i vrednic de El !

De fapt, Iisus le vorbește ca unor inițiați, ca unor devoți.

Un devot al Său, înainte de toate, trebuie să se desprindă de familie ca să poată îndeplini, liber de orice obligație, misiunea care i s-a încredințat, o misiune de salvare a omenirii și a lumii.

Așadar Iisus le cere o dublă jertfă: să renunțe la ei înșiși, dar și la cei dragi ai lor care depindeau de ei. Iisus le spune, de fapt, că doar de puterea lor de a-L urma, de a-I semăna și de a se jertfi, depinde schimbarea lumii în… Împărăția lui Dumnezeu! Nu întâmplător spune: nu am venit să aduc pace, ci sabie. Mahera/ μάχαιρα din greacă probabil traduce un sinonim din ebraică, Mahera/ μάχαιρα era un cuțit mare, un cuțit de sacrificii/ de măcelar sau o sabie ușor curbată. Așadar un cuțit pe care-l foloseau cei ce sacrificau animalele de jertfă !

Iar „a-și lua crucea” în spate trebuie că era o expresie care probabil se răspândise în comunitățile de creștini persecutați după Răstignire, creștini care aveau de pătimit, care erau vânați și condamnați la moarte (prin lapidare) pentru… blasfemie! Obiceiul era ca un condamnat la moarte pe cruce să-și care singur crucea.

Dar, gândindu-ne că stavros/σταυρός însemna în greacă, înainte de a denumi instrumentul de supliciu, doar: par, stâlp și gândindu-ne că verbul ἵστημι, din care s-a născut, vine din rădăcina indo-europeană *sta-:a sta drept, a se ține în picioare, a fi bine înfipt, stabil, nemișcat, putem spune că alegerea crucii, adică urmarea lui Iisus, înseamnă alegerea felului de a fi drept, statornic, neclintit, nedoborât, dar și întemeietor, susținător, ziditor. Alegerea de a fi un stâlp al binelui.

În același timp, probabil că războiul în familie era ceva obișnuit pe atunci în vechiul Israel, de vreme ce profetul Mihea spunea:

Pentru că fiul își tratează tatăl ca pe un nebun, pentru că fiica se ridică împotriva mamei și nora împotriva soacrei, iar dușmanii cuiva sunt chiar oamenii din casa lui/Mihea 7, 6.

כִּֽי־בֵן מְנַבֵּל אָב בַּת קָמָה בְאִמָּהּ כַּלָּה בַּחֲמֹתָהּ אֹיְבֵי אִישׁ אַנְשֵׁי בֵיתֹֽו

Iisus își încredințează ucenicii că jertfa lor va fi răsplătită… infinit ! Când Petru îl întreabă nu atât ce se va întâmpla cu ei, ce vor deveni, cât… cu ce se vor alege venind cu El, părăsindu-și familiile pe care le întrețineau și meseria, pentru că ti ara este imin/τί ἄρα ἔσται ἡμῖν; se poate traduce, la fel de bine și: noi ce vom avea ?…

… le răspunde, așadar, că le va da să cârmuiască triburile reunificate ale Israelului, desigur Israelul ceresc din Împărăție… după ce lumea se va fi renăscut, se va fi reînnoit, datorită… lor și că vor avea viață fără de moarte ! Și, nu în ultimul rând, că ei, care erau cei din urmă, vor fi cei dintâi.

Să cârmuiască, nu neapărat să judece, pentru că verbul krino/κρίνω din greacă îl traduce pe șafat/ שָׁפַט din ebraică care înseamnă: a cârmui, a guverna, a conduce ca rege… cu înțelepciune.

Sensul se vede, de pildă, din versetul următor unde regi și judecători sunt sinonime pentru cârmuitor:

Ps. 2, 10:

Așadar, voi regi, înțelepțiți-vă și voi judecători care cârmuiți pământul, îndreptați-vă !

וְעַתָּה מְלָכִים הַשְׂכִּילוּ הִוָּסְרוּ שֹׁפְטֵי אָֽרֶץ

καὶ νῦν βασιλεῖς σύνετε παιδεύθητε πάντες οἱ κρίνοντες τὴν γῆν

Ispititoare promisiune ! Care trebuie că se va adeveri… la (re)înnoirea lumii, de fapt după ce se va fi renăscut, se va fi născut din nou… la a doua venire a lui Iisus pe Pământ…

… când omenirea și umanitatea vor fi restaurate, reînnoite, când omenirea va fi mântuită, regenerată, născută din nou !

Pentru că palinghenesia/ παλιγγενεσία, de unde palingeneza, însemna în greacă: renaștere, o nouă naștere, regenerare sau recreare. (Din nou limbajul misteriilor !)

Probabil, amuzându-ne puțin, Cervantes avea în minte acest text când l-a făcut pe Don Quijote să-i promită scutierului său, Sancho Panza (Sancho Burtică) că-i va da ocârmuirea unei insule !

Aceste texte ne arată că, de fapt, ucenicii nu L-au înțeles pe Iisus și nu și-au înțeles misiunea decât târziu. Că n-au realizat nici o clipă că-L însoțeau chiar pe Dumnezeu cel întrupat și că ei erau cei Aleși să salveze lumea ! Că răsplata lor era cea mai mare posibilă: salvarea și îndreptarea lumii !

Dar Iisus anume i-a ales așa: oameni buni, dar … oameni obișnuiți, pentru că doar niște oameni obișnuiți știau cum să vorbească cu cei asemenea lor.

PETRU SI MATEI

Sf. Pavel și Matei

Pentru studioși:

Matei 16, 24-28: Atunci Iisus a zis ucenicilor Săi: Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ridice crucea şi să-Mi urmeze Mie. Pentru că cine va voi să-şi salveze sufletul, îl va pierde; iar cine îşi va pierde sufletul pentru Mine, îl va afla. Căci ce-i va folosi omului, dacă va câştiga lumea întreagă, dar își va păgubi sufletul ? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său ? Fiul Omului va să vină în slava Tatălui Său, împreună cu îngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele sale. Adevărat vă spun: sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu-L vor vedea pe Fiul Omului, venind în împărăţia Sa./ Τότε ὁ ᾿Ιησοῦς εἶπε τοῖς μαθηταῖς αὐτοῦ· εἴ τις θέλει ὀπίσω μου ἐλθεῖν, ἀπαρνησάσθω ἑαυτὸν καὶ ἀράτω τὸν σταυρὸν αὐτοῦ καὶ ἀκολουθείτω μοι. ὃς γὰρ ἂν θέλῃ τὴν ψυχὴν αὐτοῦ σῶσαι, ἀπολέσει αὐτήν· ὃς δ᾿ ἂν ἀπολέσῃ τὴν ψυχὴν αὐτοῦ ἕνεκεν ἐμοῦ, εὑρήσει αὐτήν. τί γὰρ ὠφελεῖται ἄνθρωπος ἐὰν τὸν κόσμον ὅλον κερδήσῃ, τὴν δὲ ψυχὴν αὐτοῦ ζημιωθῇ; ἢ τί δώσει ἄνθρωπος ἀντάλλαγμα τῆς ψυχῆς αὐτοῦ; μέλλει γὰρ ὁ υἱὸς τοῦ ἀνθρώπου ἔρχεσθαι ἐν τῇ δόξῃ τοῦ πατρὸς αὐτοῦ μετὰ τῶν ἀγγέλων αὐτοῦ, καὶ τότε ἀποδώσει ἑκάστῳ κατὰ τὴν πρᾶξιν αὐτοῦ. ἀμὴν λέγω ὑμῖν, εἰσί τινες τῶν ὧδε ἑστηκότων, οἵτινες οὐ μὴ γεύσωνται θανάτου ἕως ἂν ἴδωσι τὸν υἱὸν τοῦ ἀνθρώπου ἐρχόμενον ἐν τῇ βασιλείᾳ αὐτοῦ.

***

Marcu, 8, 34-38; 9,1: Și Iisus și-a chemat mulțimea și ucenicii și le-a spus: oricine vrea să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ridice crucea și să-Mi urmeze Mie; căci oricine va voi să-și salveze sufletul, și-l va pierde; dar cine-și va pierde sufletul pentru Mine și pentru Evanghelie, acela și-l va salva. La ce-i va folosi omului să câștige lumea toată dacă-și va păgubi sufletul ? Sau ce va da omul în schimbul sufletului său ? Dacă cineva se va rușina cu Mine și de cuvintele Mele, în această nație adulteră și păcătoasă, și Fiul Omului se va rușina cu el, atunci când va veni în slava Tatălui Său, dimpreună cu îngerii cei sfinți. (…) Și le-a zis: adevărat vă spun vouă că sunt unii care stau aici cu noi, care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu, care a venit în putință.Καὶ προσκαλεσάμενος τὸν ὄχλον σὺν τοῖς μαθηταῖς αὐτοῦ εἶπεν αὐτοῖς· ὅστις θέλει ὀπίσω μου ἀκολουθεῖν, ἀπαρνησάσθω ἑαυτὸν καὶ ἀράτω τὸν σταυρὸν αὐτοῦ, καὶ ἀκολουθείτω μοι. ὃς γὰρ ἂν θέλῃ τὴν ψυχὴν αὐτοῦ σῶσαι, ἀπολέσει αὐτήν· ὃς δ᾿ ἂν ἀπολέσῃ τὴν ἑαυτοῦ ψυχὴν ἕνεκεν ἐμοῦ καὶ τοῦ εὐαγγελίου, οὗτος σώσει αὐτήν. τί γὰρ ὠφελήσει ἄνθρωπον ἐὰν κερδήσῃ τὸν κόσμον ὅλον, καὶ ζημιωθῇ τὴν ψυχὴν αὐτοῦ; ἢ τί δώσει ἄνθρωπος ἀντάλλαγμα τῆς ψυχῆς αὐτοῦ; ὃς γὰρ ἐὰν ἐπαισχυνθῇ με καὶ τοὺς ἐμοὺς λόγους ἐν τῇ γενεᾷ ταύτῃ τῇ μοιχαλίδι καὶ ἁμαρτωλῷ, καὶ ὁ υἱὸς τοῦ ἀνθρώπου ἐπαισχυνθήσεται αὐτὸν ὅταν ἔλθῃ ἐν τῇ δόξῃ τοῦ πατρὸς αὐτοῦ μετὰ τῶν ἀγγέλων τῶν ἁγίων. (…) ΚΑΙ ἔλεγεν αὐτοῖς· ἀμὴν λέγω ὑμῖν ὅτι εἰσί τινες τῶν ὧδε ἑστηκότων, οἵτινες οὐ μὴ γεύσωνται θανάτου ἕως ἂν ἴδωσι τὴν βασιλείαν τοῦ Θεοῦ ἐληλυθυῖαν ἐν δυνάμει.

***

Luca 9, 23-27: Şi zicea către toţi: Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ridice crucea în fiecare zi şi să-Mi urmeze Mie; Căci cine va voi să-şi salveze sufletul îl va pierde; dar cine-şi va pierde sufletul pentru Mine, acela și-l va salva. Ce foloseşte omului dacă va câştiga lumea toată, dar pe sine se va pierde sau se va păgubi ? Dacă cineva se va ruşina cu Mine şi de cuvintele Mele şi Fiul Omului se va ruşina cu el, când va veni în slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri. Adevărat vă spun vouă: sunt unii, dintre cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu./῎Ελεγε δὲ πρὸς πάντας· εἴ τις θέλει ὀπίσω μου ἔρχεσθαι, ἀπαρνησάσθω ἑαυτὸν καὶ ἀράτω τὸν σταυρὸν αὐτοῦ καθ᾿ ἡμέραν καὶ ἀκολουθείτω μοι. ὃς γὰρ ἂν θέλῃ τὴν ψυχὴν αὐτοῦ σῶσαι, ἀπολέσει αὐτήν· ὃς δ᾿ ἂν ἀπολέσῃ τὴν ψυχὴν αὐτοῦ ἕνεκεν ἐμοῦ, οὗτος σώσει αὐτήν. τί γὰρ ὠφελεῖται ἄνθρωπος κερδήσας τὸν κόσμον ὅλον, ἑαυτὸν δὲ ἀπολέσας ἢ ζημιωθείς; ὃς γὰρ ἐὰν ἐπαισχυνθῇ με καὶ τοὺς ἐμοὺς λόγους, τοῦτον ὁ υἱὸς τοῦ ἀνθρώπου ἐπαισχυνθήσεται ὅταν ἔλθῃ ἐν τῇ δόξῃ αὐτοῦ καὶ τοῦ πατρὸς καὶ τῶν ἁγίων ἀγγέλων. λέγω δὲ ὑμῖν ἀληθῶς, εἰσί τινες τῶν ὧδε ἑστηκότων, οἳ οὐ μὴ γεύσωνται θανάτου ἕως ἂν ἴδωσι τὴν βασιλείαν τοῦ Θεοῦ.

Luca 14,27: Şi cel ce nu-şi duce crucea sa şi nu vine după Mine nu poate fi ucenicul Meu./ καὶ ὅστις οὐ βαστάζει τὸν σταυρὸν ἑαυτοῦ καὶ ἔρχεται ὀπίσω μου, οὐ δύναται εἶναί μου μαθητής.

Luca 17,33: Cine va căuta să-şi salveze sufletul, îl va pierde; dar cine îl va pierde/îl va face să moară (pentru Mine), acela și-l va face viu./ὃς ἐὰν ζητήσῃ τὴν ψυχὴν αὐτοῦ σῶσαι, ἀπολέσει αὐτήν καὶ ὃς ἐὰν ἀπολέσῃ αὐτήν, ζωογονήσει αὐτήν.

Luca 12,9: Iar cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, lepădat va fi înaintea îngerilor lui Dumnezeu./ ὁ δὲ ἀρνησάμενός με ἐνώπιον τῶν ἀνθρώπων ἀπαρνηθήσεται ἐνώπιον τῶν ἀγγέλων τοῦ Θεοῦ.

***

Ioan 12, 25: Cel ce îşi iubeşte sufletul îl va pierde; dar cel ce îşi urăşte sufletul în lumea aceasta îl va păstra pentru viaţa veşnică./ ὁ φιλῶν τὴν ψυχὴν αὐτοῦ ἀπολέσει αὐτήν, καὶ ὁ μισῶν τὴν ψυχὴν αὐτοῦ ἐν τῷ κόσμῳ τούτῳ, εἰς ζωὴν αἰώνιον φυλάξει αὐτήν.

AUTOR ȘI TRADUCĂTOR ZENAIDA ANAMARIA LUCA

ghemulariadnei

~ Site-ul care îți arată ieșirea din Labirint

Archivos de autor: Zenaida Luca-Hac

PARABOLLE LUI IISUS (XXIV) – CREDINȚA, CHEIA INTRĂRII ÎN LUMEA LUI DUMNEZEU

TURCOFOBIA DIN RĂZBOIUL CONTRA STATULUI ISLAMIC/LA TURCOFOBIA EN LA GUERRA CONTRA EL E.I.

Confuzie generală/Confusión general

ARABESCURI DINASTICE/ARABESCOS DINÁSTICOS

PARABOLLE LUI IISUS (XXIII) – ISPITIREA VĂZULUI

ÎN CECENIA, HOMOSEXUALITATEA E LETALĂ/HOMOSEXUALIDAD LETAL EN CHECHENIA

PARABOLELE LUI IISUS (XXII) – CEI TREI UCENICI SPECIALI

QATAR: CAUZELE CRIZEI /LAS CAUSAS DE LA CRISIS QATARÍ

IRLANDA : STEAUA ORIENTULUI/IRLANDA : LA ESTRELLA DE ORIENTE

PARABOLELE LUI IISUS (XXI) – MISIUNEA APOSTOLILOR: SALVAREA LUMII

Comparte esto:

Comparte esto:

Comparte esto:

Comparte esto:

Comparte esto:

Comparte esto:

Comparte esto:

Comparte esto:

Comparte esto:

Comparte esto: